ELECTROTERAPIE

Curs 1

Bazele fiziologice generale ale electroterapiei

Agent electric aplicat asupra organismului viu constituie un stimul care provoaca o reactie.

Stimuli
 stimulii naturali sau ,,adecvati" - schimbarile ce au loc la nivelul terminatiilor nervoase, la
nivelul sinapselor sau prin intermediul receptorilor care pot declansa impulsuri nervoase
 stimuli artificiali sau “inadecvati"- sunt de natura fizica sau chimica - ating direct potentialul
membranelor celulare, intereseaza numerosi receptori si provoaca reactii analoge celor obtinute cu
excitanti specifici. {presiunea, lovirea, lumina, sunetul, stimulii termici, diferitele solutii chimice
(acizi, baze), stimuli electrici}

Proprietati
 IRITABILITATE- proprietatea celulelor vii de a reactiona la un stimul, reactie
primara - raspuns local.
 EXCITABILITATEA - reactie secundara a tesutului- transmiterea mai departe a
stimuluiui de catre celulele si fibrele nervoase.

Intensitate de prag a stimuluiui - intensitate min- precisa- care declanseaza o excitatie

Reactii specifice:
o fibrele musculare se contracta
o celulele glandulare secreta- un agent fizic/ chimic poate produce o reactie de salivatie
o lovirea ochilor provoaca senzatia de ,,stele" etc.

Numai stimulii ,,peste prag" pot determina o reac tie care se propaga ca unda de
excitatie ce poate fi masurata la o distanta determinata de locul de excitare.
O crestere a intensitatii stimuluiui peste valoarea ,,pragului" nu duce la o crestere a raspunsului -
fiziologie => legea Totul sau nimic- valabila numai pentru reactia unei singure celule.

Potentialul de repaus – Potentialul de membrana

In repaus procesele chimice si fizice din membrana celulara se afla intr-o stare de echilibru.
Stimularea celulara transforma si determina o serie de procese chimice si fizice
Membrana celulara - rol atat in repaus cat si in timpul stimularii.
Membrana- foarte subtire (70- 90 A); permeabilitate selectiva
alcatuita = straturi de lipide si albumine ordonate uniform

Rolul il au ionii de sodiu (Na+) si potasiu (K+), aflati in concenitratii diferite de o parte si cealalta a
membranei: Na+ se afla in exteriorul celulei; K+ se gaseste in interiorul celulei.

,,pompa consumatoare de energie = activitatea energetica a celulei, in care mitocondriile au un

rol deosebit de important ca generator de energie.
ioni Na – transport activ -> expluzat extracelular

1
ioni K - transport pasiv -> patrunde in interiorul celulei printr-un proces de difuziune (fiind atras de
sarcinile negative intracelulare).

Permeabilitatea membranei celulare fiind de 50—100 de ori rnai mare pentru decit pentru Na +.
Retinerea ionilor K+ spre interiorul celulei nu se datoreste pompei K, ci potentialului de 85mv
intracelular intretinut de pompa Na .
Potential de membrana = diferenta de concentratie a ionilor de Na si K, de la nivelul membranei
celulare, in repaus, duce la o diferenta de tensiune
Membrana= 70 mV - 90 mV, interiorul celulei fiind incarcat negativ.

Potentialul de actiune - Depolarizarea

Stimularea prin agenti chimici si fizici (mecanici, electrici etc.) produce o serie de modificari
importante si rapide ale proprietatilor si ale potentialului membranei celulare, desfasurate in miimi de
secunda, caracteristice si corespunzatoare procesului de excitatie.
Membrana stimulata devine permeabila pentru ionii de Na, declansindu-se un flux masiv al ioni
dinspre exterior spre interior. Ambii ioni (NA/ K) sunt incarcati pozitiv.
Permeabilitatea membranei celulare pentru sodiu creste in urma depolarizarii
- partea externa a membranei devine negativa
- interna pozitiva.

OVERSHOOT = trecere masiva si rapida de ioni de Na in interiorul celulei (dpv-fiziologiei)

REOBAZA - “prag de curent continuu” =intensitatea min necesara pentru declansarea excitatiei
Omul - rezistenta electrica in tegument si nerv (realizata de teaca de mielina). Tinind cont de
aceste rezistente, pentru excitarea fibrelor nervoase ramin intensitati de aproximativ 1/1 000 din cea
aplicata!

Repolarizarea
Restabilirea potentialul de repaus, inceput in timpul procesului de depolarizare, se constituie in faza
de repolarizare.
Permabilitatea membranei celulare pentru Na, revine la valoarea de repaus.
Interiorul celulei - pct max al acestui proces un plus de 40 mV, ,,pozitiv" fata de exteriorul celulei.
Potentialul de actiune = modif de potential care au loc in timpul depolarizarii si repolarizarii
,,Tensiunea de iesire" era in timpul repausului membranal de 80 mV, iar tensiunea intracelulara
atinsa la sfarsitul repolarizarii era de +40 mV. Impreuna acestea realizeaza un potential de actiune
de 120 mV.

Restitutia - refacerea potentialului de repaus

Incepe odata cu incheierea fazei de repolarizare a membrane celulare.
Pe durata potentialului de actiune, in timpul depolarizarii, membrana celulara este incapabila sa
mai reactioneze la un alt stimul=> ,,refractara absoluta".

o fibra nervoasa mielinizata poate conduce cel mult 800-1000 impulsuri pe sec la o stimulare
artificiala, curent electric.
50—100 Hz, fibrele nervoase medulare pot fi stimulate mai indelungat

Stimularea si excitabilitatea
Stimularea electrica se produce la variatii ale intensitatii curentului intr-o perioada scurta de timp.
Excitatia - o anumita intensitate a curentului de excitare, care sa depaseasca valoarea de ,,prag".

2
Daca cresterea intensitatii curentului se face intr-un interval de timp prelungit, excitarea nu se
produce, chiar la intensitati mari ale curentului.
Pt. stimulare au importanta densitatea curentului, viteza de crestere si durata, timpul cat actioneaza
asupra tesuturilor.

Legea excitabilitatii polare

La aplicatiile de curent continuu si de joasa, frecventa excitatiile electrice au loc la unul din
cei doi poli.
Stimularea la polul negativ => inversare a potentialului de repaus la nivelul membranei, deplasarea
Na intracelular => aparitia unei excitatii = secusa de contractie catodica.
Anod – trecerea curentului-> hiperpolarizare, devine electrod de excitatie.
Catod – cresterea treptata a intensitatii curentului poate ajunge la o contractie de durata, numita tetanie
la inchiderea catodului.

Elementele de caracterizare ale excitantilor electrici care conditioneaza atingerea pragului

critic al membranei celulare.

masurarea excitabilitatii unui nerv/ muschi se practica stimularea

o prin inchiderea unui curent continuu
o prin aplicarea unuistimul dreptunghiular.
Raspunsul electric al trunchiului nervos nu se face prin,,pragul de excitatie", ci prin stimuli
liminari, capabili sa produca cel mai mic raspuns sesizabil al nervului.

Excitabilitate nervului- parametrii-Legea lui Weiss

1.Reobaza - intensitatea minima a curentului care poate produce o excitatie intr-un timp nedefinit.
Valoarea ei este in functie de marimea electrozilor :
electrozii mici => densitatea mare
electrozii mari => densitatea mica.
2. Timpui util. - curentul excitator - timp min necesar transportului unei cant de energie, care sa
modifice potentialul de repaus la nivelul membranei excitabile.
3.Cronaxia - timpul util min necesar pentru a produce o excitatie min, cu un curent a carui
intensitate este egala cu dublul reobazei se numeste cronaxie (Lapique).
Valoarea este data de tipurile de fibre nervoase
 fibrele mielinice A - excitabilitate mare, au o cronaxie de circa 0,1—0,2 ons
 subtiri - 0,2—0,3 ms
 amielinice 0,4—0,7 ms.
4. Cronaxia este invers proportionals cu excitabilitatea nervului.
valorile cronaximetriei fiziologie - influentate de factori
o constitutionali si de mediu: virsta (sub 5 ani — cronaximetrie mai scurta)
o structura si functia muschiului
o echilibrul electrolitilor (la hipocalcemie scade cronaxia)
o echilibrul acido-bazic
o bioritmuri
o reactivitate corticala
o echilibrul neurovegetativ,
o postura
o temperatura mediului ambiant (crescuta - scade cronaxia, scazuta - creste) etc.

3
In conditii patologice( cauza neurologica centrala/ periferica), transmiterea neuromusculara a
influxului nervos este perturbata, valoarea cronaxiei muschiului striat creste semnificativ.

Acomodarea - panta impulsului de excitatie

Fibrele nervoase si fibrele musculare se comporta in mod diferit in ceea ce priveste procesul
de acomodare. Fibrele nervoase somatice si muschii striati inervati cu nervii intacti se acomodeaza
foarte bine. Acomodarea fibrei musculare fara conexiune nervoasa sunt foarte mici => muschii
denervati nu au acomodare.

Frecventa stimulilor
Musculatura neteda si inervatie vegetativa nu reactioneaza la impulsuri izolate, ci numai la repetarea
lor, prin sumatie temporara a impulsurilor => raspund la stimuli repetati, chiar cand acestia au o
intensitate sub prag. Musculatura neteda raspunde numai la un stimul cu panta foarte lina de crestere
a curentului, deoarece nu prezinta fenomenul de acomodare, caracteristic fibrei musculare striate.
Organele inervate de parasimpatic, placa motorie si sinapsele sistemului nervos central necesita o
frecventa mai mare a excitatiilor.

Transmiterea si conducerea excitatiei

Excitatia membranei, provocata de stimuli supraliminari are capacitatea de a se propaga, cuprinzind
intreaga membrana a celulei excitabile. Proprietatea membranei excitabile de a conduce unda de
depolarizare se numeste conductibilitate.
Modul de conducere a excitatiei difera in functie de tipul fibrelor nervoase strabatute
 amieliniece = excitatia -propagarea din aproape in aproape a ”curentilor locali".
 mielinice = excitatia este transmisa saltator
- fibre sint invelite de o teaca de mielina alcatuita din straturi concentrice
- actioneaza ca un izolant pentru curentul electric
- din loc in loc, la distante egale de 1-3 mm, ,,nodurile Ranvieir" – strangulatii - ionii trec de 500 de
ori mai usor
Impulsul - propagat de la nod la nod in ambele directii, in mod saltator- > avantajul - energe tic foarte
redus pentru repolarizarea in timpul conducerii undei de depolarizare.
Viteza de propagare a excitatie (viteza de conducere) este in functie de tipul de fibra nervoasa, cu atat
mai mare cu cat fibra este mai groasa.

Transmiterea neuromusculara
Fiziologic = intrarea in functiune a muschilor se face prin stimularea indirecta a nervului.
Infiuxul trece din nervul motor in fibra musculara, in zona placii motorii, care reprezinta o
sinapsa neuromusculara .
Acest ansamblu este format din neuronul motor din cornul anterior medular, axonul si
colateralele sale si fibrele musculare aferente cu toate sinapsele respective.
Fibrele musculare care fac parte dintr-o unitate motorie sunt inervate sincron si sunt aduse tot
sincron in contractie.
Cuplarea excitatie-contractie. Trecerea impulsului de la nerv la rnuschi se face prin asa numitul
ventil sinaptic, care lasa sa treaca stimulul electric sau potentialul de actiune.
Cand impulsul de excitatie ajunge la sinapsa, placa motorie elibereaza mediatorul chimic
acetilcolina-> face ca potentialul placii motorii sa excite membrana celulei musculare.
Din momentul excitarii membranei celulare se produce depolarizarea (inversarea polaritatii intre
interiorul si exteriorul membranei), mecanism similar potentialului de actiune al fibrei nervoase
amielinice.

4
Schematic
prin excitatie -> ionii de Ca sunt eliberati prin depolarizare in reticulul sarcoplasmatic -> contractia
miofibrilei prin activarea actomiozinei
Deficitul de Ca -> cresterea excitabilitatii neuromusculare-> muschiul= contractii spontane -
tetaniile calciprive (indiferent de cauzele hipocalcemiei).

Curs 2 Curentul galvanic (continuu)

Proprietati fizice. Metode de producere a curentului continuu.

Curentul electric reprezinta o deplasare de sarcini electrice de-a lungul unui conductor.
Conducatorul electric este corpul prin care poate trece un curent electric continuu.

Tipuri de conductoare
conducatoare de gradul I- metalice - prin care curentul trece fără să provoace reactii chimice conductoare
de gradul II – electrolitice, solutii de acizi, baze sau săruri in care trecerea curentului electric produce o
electroliză
conductoare de gradul III- gazoase – prin care curentul electric nu trece
Dacă sensul de deplasare al electronilor este acelaşi, intensitate constanta=> curent continuu constant.

Intensitatea curentului
Creste = curent continuu ascendent
Descreste spre zero = curent continuu descendent.
Dacă aceste creşteri şi descreşteri au 1oc ritmic, curentul ia forma unei curbe ondulatorii şi se numeste
curent variabil .

Metode de producere a curentului

 Chimice- Pila lui Volta- potential electric crescut- metalele introduse in solutii acide
 Mecanice- transferul energiei mecanice in energie electrica
 Termoelectrice – tuburi electronice si diode.

Actiunile biologice ale curentului galvanic

Dpv electrochimic si al gradului de conductibilitate electrica, corpul omenesc este considerat ca

un conductor de gradul, ordinul II, fiind privit ca un electrolit: numeroase saruri sunt dizolvate in mediu
lichidian, apa reprezentind circa 70% din greutatea corpului.

grade de conductibilitate ale corpului uman

Gradul I — Foarte buni conducatori : sange, limfa, lichid cefalorahidian, corpul vitros.
Gradul II — Buni conducatori : glande sudoripare, muschi, tesutul subcutanat, organe interne.
Gradul III — Rau conducatori : tesutul nervos, tesutul adipos, glandele sebacee, tesutul osos.
Gradul IV — Foarte rau conducatori : parul si epiderma.

Efectele

5
  polare - modificarile survenite la locul de contact al tegumentului cu electrozii aplicati.
depind de: calitatea electrodului (forma, dimensiunea, compozitia chimica), calitatile curentului
(intensitatea, directia, sensul, densitatea, durata) si de anumite proprietati ale organismului (starea
tegumentului, rezistenta electrica, capacitatea, conductibilitatea diverselor tesuturi, reactivitatea generala).
 interpolare - importanta pentru terapie
modificarilor fizico-chimice tisulare generate de trecerea curentului si constau in procese de
bioelectroliza, ionoforeza, electroosmoza, modificcari de potential de membrana, modificari de
excitabilitate neuromusculara, efecte termice si de inductie electromagnetica, modificari in compozitia
chimica a tesuturilor.

Migrarea ionilor.
Electroliza biologica. Ionoforeza. Electroforeza. Electroosmoza
Migrarea ionilor este fenomenul care se produce dupa disociatia eleetrolitica.
Electroliza biologica.) ionii isi pierd sarcina electrica, devenind atomi liberi. Eliberarea atomilor liberi din
solutia electrolitica se numeste electroliza.
Ionoforeza - proces biochimic care are loc in tesuturi si este reprezentat de deplasarea ionilor prin
membranele celulare semipermeabile.
Electroforeza. Moleculele nedisociate din elementele neutre electric, se inconjura prin adsorbtie cu ioni si
se deplaseaza in directia catodului (catelectroforeza) sau a anodului (anelectroforeza), dupa semnul
incarcaturii electrice.
Electroosmoza.- este deplasarea continutului de apa din tesuturi prin structurile membranelor sub
influenta curentului continuu.

Rezistivitatea tisulara la curent

Majoritatea tesuturilor pot fi considerate ca o suspensie de celule in lichidul intercelular.
Rezistivitatea cutanata - diferente mari, de la individ la individ si chiar la acelasi subiect, in diverse
conditii si situatii, conditionate constitutional-fiziologic si patologic.
Exemple: temperatura corpului, menstruatie, somn, efort fizic, precum si de variatiile perspiratiei cutanate
insensibile (transpiratie); lungimea segmentului corporal strabatut de curent, diametrul segmentului
corporal; ritmurile biologice.

In conditii patologice - rezistivitatea cutanata

scade in melancolie, neurastenie, alcooism, la morfinomani, stari dupa traumatisme cu leziuni craniene,
hiperexcitabilitate simpatica
creste in epilepsie, hemiplegie infantila, mixedem, sclerodermie etc.

Efectele fiziologice ale curentului galvanic

Actiunea asupra fibrelor nervoase senzitive

Receptorii senzitivi din tegument inregistreaza la aplicarea curentului galvanic o senzatie de furnicatura,
care creste proportional cu intensitatea curentului, transformindu-se in intepaturi fine, apoi chiar in sen-
zatie de arsura, mergind pina la senzatie dureroasa.
Aceasta actiune analgetica se produce la nivelul electrodului pozitiv.

Actiunea asupra fibrelor nervoase motorii

actiune este utilizata de exemplu in aplicatiile premergatoare - cu scop de pregatire a fibrelor musculare -
in tratamentul cu curenti excitatori al musculaturii denervate.

6
Actiunea asupra sistemului nervos central
La om - o diminuare a refiexelor in cazul aplicarii curentului galvanic descendent, in special in baile
galvanice (reducerea reflexului patelar), in timp ce in cursul galvanizarii ascendente a aparut o crestere a
excitabilitatii.

Organele de simt reactioneaza specific fata de curentul electric

reactiile vizuale - numite fosfene se produc ca senzatii luminoase in forma de puncte, bastonase, cercuri
de culoare galbena sau alte culori reactiile auditive se manifests prin acufene — zgomote in urechi;
reactia labirintica- prin vertije ,,voltaice", ameteli (deviatia capului)
reactiile gustative - gust: metalic, astringent- polul negativ si gust acru la polul pozitiv.

Actiunea asupra sistemului neurovegetativ

Sistemul nerves vegetativ reactioneaza inconstant si individualizat la aplicarea curentului galvanic, in
functie de predominanta tonusului vagal sau simpatic al bolnavului, de locul de aplicare, de polaritate.

Influenta sistemului circulator

curentul galvanic descendent accelereaza afluxul sanguin din mica circulatie spre inima (circulatia de
intoarcere a sangelui venos din plamini si membrele superioare) si transportul sangelui arterial catre
sistemul portal.
curentul galvanic ascendent accelereaza circulatia venoasa de la extremitatile inferioare si de la organele
sistemului portal catre inima, favorizeaza transportul sangelui arterial catre plamini. si extremitatile
superioare, precum si viteza sangelui venos de la inima catre plamini.

Efecte terapeutice :
- analgetic (antialgic), prin scaderea excitabilitatii nervoase l
- stimulare neuro-musculara la nivelul electrodului negativ ;
- reglare a modificarilor de excitabilitate a sistemului nervos central
- reglare nespecifica a constelatiei neuro-vegetative ;
- biotrofic prin imbunatatirea loco-regionala a irigatiei sanguine si cresterea difuziunii intratisulare ;
- vasodilatator prin hiperemia reactiva la nivelul circulatiei superficiale si profunde.

Modalitati de aplicare ale galvanizarilor

a. Galvanizarea simpla — electrozi sub forma de placi de diferite dimensiuni
b. Baile galvanice - baie hidroelectrolitica (galvanica) ;
1. baie partiala (patru-celulara) ;
2. baie complete sau generala (Stanger).
c.— iontoforeza (ionogalvanizarea) - metoda de introducere a unor substante medicamentoase prin
tegument, cu ajutorul curentului galvanic.

Galvanizarea simpla
In functie de efectul terapeutic urmarit se pot aplica
- doi electrozi de marime egala (metoda bipolara)- asezati fata in fata intre ei se formeaza un cimp
cu linii de forta paralele, iar densitatea este egala pe toata aria electrozilor
- electrozi de marime diferita.- densitatea liniilor de forta va fi mai mare la nivelul electrodului mic,
care devine activ, celalalt raminind indiferent.
- Alegerea polaritatii polului activ-pozitiv sau negativ - va fi in functie de efectul urmarit (analgezic
sau excitant).

7
Forme de electrozi
 pentru ochi - ochelari speciali
 pentru aplicatii transorbitare
 pt hemifata - masca Bergonie - tratarea parezelor de nerv facial si a nevralgiilor de
trigemen
 pt ceafa aplicatii pe zona reflexogena - ,,gulerul Scerbac", influenteaza favorabil SNV

Asezare a electrozilor
- transversal - de o parte si de alta a regiunii afectate, incadrata astfel fata in fata (de exemplu la umar,
genunchi, glezna etc.)
- longitudinal - cu electrozii plasati la distanta, la extremiitatile segmentului tratat (de exemplu la brat,
gamba, membrul inferior etc.)

Intensitatea curentului aplicat.

depinde de sensibilitatea si toleranta individuala, efectele terapeutice urmarite, stadiul de evolutie al
afectiunii, marimea electrozilor, durata aplicatiilor.
Cazuri
hiperestezie- vom doza intensitatea la pragul" de toleranta al regiunii respective
hipoestezie - se va testa „pragul” pe zonele cu sensibilitate normala din vecinatate, urmarindu-se cu
atentie reactia cutanata produsa.

Doza de intensitate
- efecte analgetice - intensitate ,,la prag" (0,1 mA/ cm2), iar in nevralgiile acute, chiar ,,sub prag" (sub 0,1
mA/cm2) ;
- pentru efecte antihiperestezice dozam cu intensitatea ,,sub prag" ;
- pentru efecte vasodilatatoare dozam intensitatea ,,peste prag" (peste 0,1 mA/cm2) ;
- in stadiile acute se prefera intensitati ,,sub prag" ;
- in stadiile cronice aplicam intensitati ,,peste prag".

Durata
- se socoteste in minute ;
- pentru eficienta - in jur de 30 minute.

Numarul si ritmul sedintelor

variaza cu diagnosticul afectiunii tratate, stadiul evolutiv si rezultatele obtinute
afectiunile - acute se a plica 8—10 sedinte (in ritm zilnic)
- cronice, 12-15-20 sedinte (ritm zilnic sau la 2 zile).

Pacientul – asezat
- in sdr dureros lombosacrat= DV
- lordozarea coloanei lombare provoaca dureri - DV cu perna sub abdomen
- sdr lombosciatic, cauza discogena cu iritatia discului intervertebral - DL cu membrul bolnav pe planul
patului
- regiunea cervicala - DD cu capul asezat in acelasi plan cu ceafa sau in DV;
- aplicatii transorbitare - DD ;
- aplicatii la umar pentru o periartrita scapulo-humerala va sta in pozitie sezinda etc.
- regiunii cervico-occipitale, evitam aplicarea electrodului pe zona cu pilozitate.

Baile galvanice patru-celulare = intensitati foarte mici

8
 Bolnavul sta asezat pe un scaun sau taburet, izolat electric de postamentul pe care se afla instalata baia
galvanica patru-celulara. Apa introdusa in cele patru vase (celule) trebuie sa fie la temperatura corpului
(34°) sau mai ridicata, pina la 38° ; apa rece accentueaza senzatia neplacuta data de trecerea curentului,
iar in apa calda (37° — 38°), putem sa aplicam intensitati mai mari, mai bine tolerate.
Aplicatii : patru-celulare, tricelulare, bicelulare sau unicelulare. In cazurile de aplicatii uni- sau bicelulare
putem sa adaugam un electrod de plumb sau zinc pe o alta regiune corporala (lombara, lombo-sacrata,
abdominala sau cervicala).
Marimea suprafetelor de contact a tegumentului cu apa poate fi variata, prin cantitatea de apa din vase.
Daca dorim sa avem un pol mai activ, reducem la minimum cantitatea de apa din vana membrului asupra
caruia vrem sa actionam.

combinatii - diferite variante - efectele urmarite:

- MS la acelasi semn de polaritate si MI la semn contrar
- mernbrele de partea dreapta la acelasi semn, membrele stangi la semnul contrar ;
- 3 membre la acelasi semn si al patrulea la semnul contrar (in evantai)
- 2 membre la acelasi semn si un membru la semnul contrar
- un membru la polul pozitiv si altul la cel negativ

Directia curentului
ascendenta (polul pozitiv-caudal, polul negativ-cranial)
descendenta –in functie de scopul terapeutic urmarit.

polaritate pozitiva.= nevralgiile, artralgiile si mialgiile sa trateaza cu intensitate ,,la prag"

polaritate negativa - cu intensitate ,,peste prag"= paraliziile flaste; tulburarile de circulatie din schemele
de poliomielita si boala varicoasa.

Durata sedintelor
intre 10 si 30 de minute, in functie de diagnosticul suferintelor tratate.
Ritmul sedintelor : zilnic sau la 2 zile.

Baile galvanice generale (Stanger)

Intensitatea curentului aplicat este mai mare decit la baia patru-celulara (1 000—1 200 mA), fiind
repartizat pe intreaga suprafata corporala. La baia Stanger este foarte important sa ne orientam dupa
,,senzatia de curent" a pacientului, aplicand dozarea intensitatii la nivelul pragului senzitiv, pana la
senzatia de furnicatura placuta si de usoara caldura.

Rol important il are capacitatea de conducere a mediului lichid din baie

- in apa distilata nu trece curent.
- cantitate de saruri - treace prin organism o doza de curent mai redusa

Se pot adauga diferite ingrediente farmaceutice sau extracts de plante. Actiunea acestor bai se explica
efectul termomecanic al apei, prin cel electric al curentului si prin cel chimic produs de ingredientele
adaugate.

Tehnica de lucru.
Se umple vana cu apa la 36°—37° sau la 38"C. Controlam, prin introducerea miinii in baie, prezenta
curentului electric, apoi oprim aparatul si invitam bolnavul sa intre in cada. Se actioneaza comutatorul

9
general si se manevreaza lent comutatorul pentru dozarea proresiva a intensitatii curentului, dupa
prescriptia medicului si senzatia subiectiva a pacientului (in general, la nivelul a 400— 600 mA).
Durata procedurii la 15—30 de minute.
Ritmul sedintelor - 1 la 2-3 zile.
Seria de tratament : 6—12 sedinte.

Iontoforeza (ionogalvanizarile)

Este procedeul prin care se introduc in organism diferite substante medicamentoase cu ajutorul
curentului electric, care le transporta prin tegument si mucoase.
Sinonime pentru acest procedeu: ionoterapie, galvanoionoterapie, ionoforeza, iontoforeza, ionizare,
ionogalvanizare.

Terapie = disocierea electrolitica a diverselor substante farmacologice adaugate polilor aplicati si

transportarea anionilor (-) si cationilor (+) spre electrozii de semn contrar incarcarii lor electrice, prin
respingerea lor de catre electrozii de acelasi semn si atragerea catre polii de semn contrar.
Introducerea electrica in organism prin tegument cu ajutorul curentului galvanic a substantelor chimice
farmaceutice se bazeaza pe fenomenele electrolitice.

Electroosmoza poate sa apara la nivelul tegumentului numai dupa schimbul prealabil al tuturor ionilor
mobili, ceea ce, pe cale electrolitica dureaza aproximativ o ora si nu se poate realiza fara o lezare trofica a
tesutului cutanat. Cu alte cuvinte, electroosmoza nu are nici o participare la introducerea substantelor
medicamentoase prin tegument
Cu solutia continind ionul medicamentos pe care dorim sa-1 aplicam se imbiba stratul hidrofil, sub
electrodul activ. De aici migreaza prin pielea intacta spre polul opus si ajunge in interiorul organismului.
Prin reteaua celulelor Malpighi, medicamentele sunt preluate de reteaua limfatica si sanguina si sunt
astfel trasportate in circulatia generala. Trebuie mentionat ca numai electrolitii solubili in alte lichide decit
apa pot trece prin tegument.

Factorii care influenfeaza patrunderea in tegument

Intensitatea curentului (doza de curent)
- prin cresterea intensitatii curentului, creste cantitatea de ioni transferati, anioni si cationi, dar nu
proportional si nici liniar, ci numai pana la o anumita limita, dupa care descreste.
- la dozele crescande de curent, se produce o acidifiere a solutiilor electrolitice, la anod si o alcalinizare la
catod.
Atentie! influenza nedorita a ionilor paraziti proveniti din piele si transpiratie.
Marimea electrozilor.
- se recomanda aplicarea electrozilor mici, activi, iar solutia trebuie preparata cu apa distilata, pentru a se
evita prezenta altor ioni parazitari ce se afla in potabila.
Intensitatea curentului galvanic si durata procedurii
se aplica conform formulei expuse la galvanizarea simpla.

Tehnica de aplicatie a iontoforezei

- se prepara solutiile respective in concentrafiile corespunzatoare. Majoritatea solutiilor anorganice, pot fi
pastrate cateva zile in flacoane de sticla de culoare inchisa, inchise ermetic si mentinute in vase cu apa
calda. Solutiile trebuie preparate cu apa distilata pentru a evita ionii parazitari aflati in apa potabila.
- concentratia solutiilor trebuie sa fie mica, tinind seama de faptul ca disociatia electrolitica este cu atat
mai puternica cu cit solutia este mai diluata.

10
substantelor medicamentoase - concentratie este in general de 1 - 3%, iar pentru substantele mai active de
10 - 100 ori mai mica.
- unguentelor medicamentoase o alta forma de prezentare farmaceutica utilizabila in iontoforeza, acestea
se aplica in strat subtire pe tegument, iar deasupra se aseaza straturile hidrofile umezite cu apa distilata.

Ionizarile trans-orbito-cerebrale (transorbitare, transcerebrale)

Tratamentul: sdr neurastenice, insomnii, hipertensiuni arteriale in stadiu neurogen, stari spasmofilice, sin-
droame migrenoase s.a.

Substantele medicamentoase - solutiile aplicat

Calciu: ca sedativ al sistemului nervos in nevroze, migrene, dereglari hipofizare, spasmofilii etc.,
Magneziul: HTA, migrene de origine vasculara, status post-accidente vasculo-cerebrale, alte tulburari
vasculare cerebrale.
Solutiile medicamentoase: se imbiba straturile hidrofile de vata sau tifon montate in electrodul special de
tip ochelari care se aplica pe ochi.
Intensitatea curentului : 0,6—2 mA, cu dozare pana la aparitia fosfenelor.
Durata sedintei : 30 minute pentru a avea eficacitate (intensitatea aplicata fiind foarte redusa). Se
Variante:
- serii lungi de sedinte (15—25) repetate la intervale mai mari
- serii scurte de sedinte (6—10) repetate la intervale mici, pentru perioade de timp indelungate — luni si
chiar ani de zile.

Indicatii si contraindicatii galvanoterapiei

Indicatii
1. Afectiuni ale sistemului nervos
a) Nevralgii si nevrite diverse
nerv sciatic, plex cervicobrahial, nevralgii intercostale, nevralgia trigeminala, nevralgii dentare, nevra-gia
occipitala, meralgia parestezica, nevralgia de femuro-cutan.
b) Pareze, paralizii
— paralizii flaste ale membrelor, de diferite etiologii ;
— pareze faciale ;
— pareze de sfinctere (anal, detrusor al vezicii) ;
c) Afectiuni ale organelor de simt
otice (otoscleroze), oculare conjunctivite, irite,
d) Sindroame asteno-nevrotice de suprasolicitare ;
e) Distonii neurocirculatorii.

2. Afectiuni ale aparatului locomotor

a) Reumatice
— mialgii si neuromialgii cu diferite localizari ;
— tendinite, tenosinovite, bursite, epicondilite, periartrite;
— artroze cu diferite localizari ;
— artrite cu diferite localizari;
— poliartrita reumatoida ;
— spondilita ankilopoietica.
b) Sechele posttraumatice.

3. Afectiuni ale aparatului cardiovascular

a) Tulburari de circulatie periferica

11
boala Raynaud, acrocianoza, degeraturile, arteriopatia obliteranta ;
b) Flebitele in faza subacuta si cronica ;
c) Tulburari vasomotorii in teritoriul circulatiei cerebrale ;
d) Boala hipertensiva in stadiul neurogen.

Contraindicatii
Afectiunile care impiedica aplicarea electrozilor pe tegument, leziuni de diferite cauze; supuratiile, unele
manifestari alergice, insotite de urticarie, exzeme, tuberculoaza cutanata; neoplasme cutanate.

Curs 4 Curentii de joasa frecventa

Generalitati. Proprietati fizice

Curenţii cu impulsuri se caracterizează prin forma şi amplitudinea impulsurilor, frecvenţa lor,
durata impulsului şi a pauzei, ca şi prin modulaţia lor.

Dpv al formei – impulsurile pot fii

Impulsuri dreptunghiulare; triunghiulare, exponentiale; trapezoidale, sinusoidale; curentul faradic şi
curenti modulati
Impulsurile dreptunghiulare („rectangulare") se caracterizează printr-un front ascendent / descendent ,
ambele perpendiculare pe linia izoelectrică, un platou orizontal (paralel cu acesta)
T -durata întregii perioade (t + t.p.); t- durata impulsului; t.p.- durata pauzei; i = amplitudinea impulsului.

Impulsurile triunghiulare se caracterizează prin „temporizarea" intensităţii de excitare

Impulsurile exponenţiale. Dacă panta ascendentă capătă forma unei curbe convexe, impulsul capătă
denumirea de „exponenţial" ; acesta este utilizat selectiv în electrostimularea musculaturii total denervate.
Impulsurile trapezoidale rezultă din combinarea impulsurilor dreptunghiulare cu cele triunghiulare.
Pantele ascendente şi descendente pot fi liniare sau curbe.

Curentul faradic. este obţinut din curentul continuu. Reprezentarea curentului faradic clasic, o curbă nere-
gulată în care unde pozitive cu valori crescute alternează cu unde negative.

12
Imposibilitatea dozării intensităţii curentului => renunţarea în terapie şi înlocuirea prin curentul
neofaradic.
Curentul neofaradic- a nu mai prezintă trecerile bruşte de la valorile pozitive la cele negative, se aplică
cu frecvenţe optime de 50 Hz, impulsurile au o durată de 1 ms durata pauzei este de 19 ms, iar
intensitatea curentului poate fi reglată cu precizie .
Curenţii modulaţi. Impulsurile de joasă, frecvenţă pot fi modulate prin variaţia unuia din parametrii lor :
amplitudine (intensitate), ritmicitate şi durată.
se caracterizează prin creşterea periodică, progresivă, a duratei impulsurilor pana la un nivel maxim şi
revenirea tot progresivă, la durata iniţială a impulsurilor.

Terapia prin curenti de joasa frecventa

1. Stimularea contracţiei musculaturii striate normoinervate

Se bazează pe acţiunea caracteristică de excitare a impulsurilor electrice asupra substraturilor excitabile,
cum sunt ţesuturile musculare şi fibrele nervoase. Prin stimularea electrica se poate obţine o descărcare
electrică a membranei celulare, depolarizare, respectiv modificarea sarcinii electrice, la nivelul
substraturilor excitabile.
Musculatura scheletică normal inervată răspunde la impulsuri de durată relativ scurtă şi cu frecvenţă
relativ rapidă.
Frecvenţele de 30 Hz - capabile să producă contracţii musculare
- de 40—80 Hz utilizate în scop terapeutic reprezintă curenţi tetanizanţi; se instalează contracţii de lungă
durată, care se menţin atata timp cat curentul străbate muşchiul
Durata impulsului cu efect de contracţie asupra muşchiului normoinervat este cuprinsă (se poate alege)
între 0,1 şi 5 ms. Sub 0,02 ms, în orice caz, impulsul nu mai este eficace.

Forme de curenţi utilizate

Curenti dreptunghiulari; curenţii modulaţi şi neofaradici.
Impulsurile dreptunghiulare- forma tipică de stimulare a contracţiei musculaturii scheletice. Curenţii
dreptunghiulari cu frecvenţe tetanizante produc contracţii musculare nefiziologice de durată, obositoare şi
dureroase.
Curentul neofaradic - receptivitatea fibrelor nervoase motorii, a fibrelor musculare şi a plăcilor
neuromotorii.
Efecte= act excitomotorie cu producere de contracţii musculare pe musculatura cu atrofie de inactivitate,
dar cu integritate a fibrelor nervoase motorii. Asupra muşchilor cu degenerescentă totală sau parţială, a
căror cronaxie este mărită de peste 10 ori, curentul neofaradic rămîne ineficace.

Indicaţii
efectele excitomotorii :
atoniile şi atrofiile musculare de diferite cauze, dar normoinervate- se poate aplica numai pe grupele
musculare fără afectări ale inervaţiei.
atrofiile musculare de inactivitate:
- imobilizări prelungite la pat de diferite cauze, hipotoni, hipotrofii musculare în suferinţele unor arti-
culaţii vecine (şold, genunchi, umăr).
- scoliozelor şi cifozelor incipiente -musculatura slăbită a spatelui
- picior plat şi de prăbuşire a bolţii anterioare- musculatura
- prevenirea aderenţelor intermusculare, intramusculare şi peritendinoase.
In aceste situaţii se realizează o adevărată electrogimnastică musculară, care nu oboseşte pacientul,
completează şi facilitează kinetoterapia activă
Prin electrogimnastică, se pot obţine efecte relaxante asupra musculaturii cu contracturi.

13
indicaţii derivate
- unele nevralgii şi nevrite ;
- stări postcontuzionale şi postentorse ;
- tulburări ale sensibilităţii cutanate ca analgezii, hipoestezii, parestezii postoperatorii sau postlezionale ;
- profilaxia trombozelor şi emboliilor în stări postoperatorii şi postpartum
- tulburări ale circulaţiei de întoarcere venoasă şi limfatică ca tratament al edemelor însoţitoare (intervine
şi acţiunea asupra muşchilor striaţi).

Contraindicaţii: paraliziile spastice, spasmele musculare, musculatura parţial sau total denervată.

Forme de aplicare
- electrogimnastica musculaturii respiratorii
a. indirect- intermediul nervului frenic- la pct de excitatie- imp dreptunghiulare 0,1-1 ms
b. direct – musculatura respiratorie
contraindicatii: paralizia musc resp cu denervare totala
- tratamentul musculaturii abdominale hipotone (nasteri; constipatii) sed –zilnic; 5-20 min
- formelor uşoare de incontinenţă a sfincterelor vezical şi anal, prin insuficienţă musculară a
constrictorilor- curenţi modulaţi.
- stimularea mişcărilor voluntare - scop - refacerea imaginii centrale motorii, după o întrerupere prealabilă
a căilor psihomotorii, a unor muşchi cu integritate a inervaţiei. Pacientul îşi declanşează el însuşi stimulul
electric, care va provoca contracţia muşchilor, concomitent cu intenţia contracţiei voluntare. Prin această
procedură, el reuşeşte progresiv să-şi recapete controlul asupra mişcării pierdute.

Indicaţii :
- stările după traumatisme acute ale aparatului locomotor.
- grupele musculare disfuncţionale (parţiale sau totale) din cadrul sechelelor de poliomielită ;
- parezele restante după leziunile de nerv periferic la care s-a realizat o reinervare completă.

Tehnica de aplicare
de regulă prin tehnica bipolară, numai în cazuri excepţionale cu cea monopolară (în tratamentul
muşchilor mici ai mîinii).
Electrozii- în funcţie de mărimea regiunii tratate, se plasează la nivelul inserţiilor musculare sau pe zonele
de trecere muschi-tendon.
La aplicaţiile de curent neofaradic şi neofaradic modulat
electrodul negativ se plasează pe muşchiul afectat la nivelul plăcii neuromotorii
electrodul pozitiv, pe o zonă proximală faţă de acesta.
Durata şedinţei - 20—30 minute (H. Edel) ;
Nr şedinţelor - funcţie de caz, 8—10—12 pe serie şi la nevoie se pot repeta.
Mai trebuie să adăugăm posibilitatea utilizării curentului faradic în cadrul băilor hidroelectrice (galvano-
faradice), la care urmărim şi obţinerea unui efect excitomotor al musculaturii segmentului afectat.

2. Terapia musculaturii total denervat

musculatura denervat raspunde la stimularea prin impulsuri exponentiale de lunga durata , cu panta de
crestere lenta sau foarte lenta
impulsul 100-1000 ms, cuprinse intre 1-10 impulsuri pe sec.
curenti cu impuls trapezoidali ( dreptunghiulari+ triunghiulari {cei mai folositi})
tratamentul- precoce –primele 7-10 zile
Mai intai electrodiagnosticul, apoi terapia

14
Semne de leziune de nerv periferic:
- reobaza si cronaxia crescute
- inversarea rasp muscular la excitatia electrica- contractie la polul pozitiv
- coef de acomodarea al muschiului 1 sau -1 (sub 1)
- curba de intensitate – durata( I/T)- deplasare dreapta si in sus

3. Electrodiagnosticul. Diagnosticul prin electrostimulare - medicul

Electrodiagnosticul se constata clinic si se confirma electromiogradic
Diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare - metode : testul galvanic al excitabilităţii,
testul faradic al excitabilităţii şi metoda curbei I/t. In toate aceste metode se folosesc stimuli din domeniul
joasei frecvenţe.
Metoda curbei I/t prezintă faţă de testul galvanic şi testul faradic aprecieri cantitative mai precise ale
proceselor de denervare şi permite o apreciere cantitativă a procesului de reinervare.

Tehnica de aplicare a electrostimulării

Se va fixa durata impulsului (determinată grafic cu ajutorul curbei I/t). In orice caz, aceasta va depăşi
sigur 100 ms. Se va fixa durata frontului ascendent (egală de regulă cu durata impulsului, adică durata
frontului descendent zero).
Starea muşchiului Durata impulsului in ms Durata pauzei In ms

Denervare totală 400 - 600 2 000 - 5 000

Denervare gravă 150 - 400 1 000 - 3 000
Denervare medie 50 - 150 50 - 150
Denervare redusă 10 - 5 20
Intensitatea curentului de stimulare este furnizată de electrodiagnostic
- aceasta trebuind să producă o contracţie minimă eficientă (stabilită pe diagramă după determinarea
curbelor I/t descrise mai sus); în absenţa curbelor I/t, se stabileşte la începutul tratamentului prin tatonare.
Modalităţile de fixare a electrozilor : tehnica bipolară şi tehnica monopolară.
Tehnica bipolară.
electrodul negativ cu care se începe stimularea se aplică distal
electrodul pozitiv se amplasează proximal.
Această metodă este indicată la denervările accentuate, deoarece ea permite o trecere longitudinală a
curentului prin mai multe fibre musculare.
Tehnica monopolară.
electrodul negativ se aplică pe punctul motor al muşchiului afectat
electrodul indiferent se fixează la capătul proximal al muşchiului.
Se va proceda în felul următor :
- dacă poziţionarea este corect stabilită şi muşchiul nu va răspunde la stimulare, se inversează polaritatea ;
- dacă nici astfel nu avem răspuns din partea muşchiului, se va stimula cu electrodul negativ punctul
motor al nervului respectiv (stimulare indirectă) ;
- dacă nici astfel nu obţinem contracţia musculară dorită, se inversează polaritatea şi la nerv ; va trebui să
căutăm cu răbdare şi atenţie mai multe puncte apropiate pe zona distală a muşchiului pentru a reuşi să
obţinem contracţia vizată cea mai adecvată.
- dacă muşchiul nu răspunde la poziţionările corecte ale electrozilor (şi bineînţeles cu parametrii
corespunzători ai curentului de stimulare) după toate variantele încercate, sa poate mări eventual durata
impulsului de stimulare, dar în nici un caz nu se va mări intensitatea curentului.

15
 Durata sedintei- scurtă, ea fiind direct determinată de numărul de excitaţii aplicate la frecvenţa
stabilită.
In prima etapă = 15—20 stimulări pe şedinţă, la leziuni accentuate de nerv.
In cazul în care un impuls este dat a 5 secunde, durata şedinţei va fi de aproximativ un minut şi jumătate.
în aceste condiţii, se pot efectua 4 şedinţe pe zi la un interval de cel puţin 15—30 minute, pentru a nu
provoca oboseală musculară. Aplicaţiile se fac zilnic.
Daca starea muşchiului tratat se ameliorează sau dacă aceasta este de la început mai puţin afectată, se pot
aplica 20—30 impulsuri pe o şedinţă.
Nr sedinte = 7—10—14 zile de tratament, în funcţie de progresele obţinute.
Pe parcursul tratamentului, cu cît se îmbunătăţeşte calitatea contracţiei (constatată clinic şi confirmată
electromiografic) se poate creşte progresiv numărul de impulsuri excitatorii pe o şedinţă, frecvenţa
impulsurilor, durata aplicaţiei şi se poate scădea progresiv durata impulsurilor şi durata pauzelor.

Principii şi condiţii de respectat în aplicaţiile de electrostimulare

- pe fişa de prescripţie terapeutică va trebui menţionată mişcarea ce trebuie redobîndită prin tratament
(flexie, extensie etc).
- pacientul să se concentreze asupra tratamentului, să-şi privească \mişcarea, să numere (în gand sau cu
glas tare) pe timpul pauzei, pentru a-şi da singur comanda mişcării voluntare deoarece şi-a pierdut
imaginea acestei mişcări şi cooperarea lui va ajuta la redobîndirea mişcărilor compromise.
- poziţionarea segmentului locomotor afectat, pacientul să fie aşezat în postura cea mai adecvată

Se recomandă
înainte de şedinţa de electrostimulare o procedură de încălzire locală cu efecte trofice tisulare, care prin
nutriţia produsă aduce mai mult oxigen la nivelul muşchiului tratat şi va facilita astfel solicitarea sa în
condiţiile de muşchi afectat:
- se pot aplica băi ascendente de 37°—39° de scurtă durată (5—10 minute), microunde, unde scurte sau
parafină.
- masajul este recomandat înainte de stimulare, activînd circulaţia locală ; el este util şi după şedinţa de
electrostimulare.
- înainte şi după şedinţă, o aplicaţie locală de curent galvanic de 10 minute, pentru posibilele sale efecte
trofice. – atenţie- riscuri de apariţie a arsurilor, bolnavii trataţi pot prezenta tulburări senzitive cutanate,
datorită perturbării pragului de sensibilitate la curentul electric.

Atentie! pe parcursul tratamentului se obţin rezultate, paradoxale (de exemplu mişcarea inversă decît cea
aşteptată), se va întrerupe tratamentul pentru 10—14 zile, după care se va relua cu aceiaşi parametri sau
după o nouă testare electrică.
Durata totală a tratamentului este nedefinită, deseori fiind necesare cateva luni, pană ce se obţine min
valoarea 2 pe scara testingului muscular.

C5 Curenti de joasa frecventa cu impulsuri

Curenti diadinamici

Curenţii diadinamici sunt rezultatul a 2 forme de curent - forma de curent galvanic de bază şi o
componenţă de curenţi cu impuls.
Forme:
 monofazat fix (MF) – efect excitator; produce vibratii-> masaj electric; tonicizeaza peretii arteriali (act
vasoconstrictoare)
 difazat fix (DF) – analgetic, ridica pragul sensibilitatii; imbunatatirea circulatiei arteriale

16
 perioadă scurtă (PS) - efect excitator; masaj profund intens; efect resorbiv in hematoame post
traumatice; edeme (staze circulatorii)
 perioadă lungă (PL) – analgetic si miorelaxant; folos- stari dureroase si persistente
 ritm sincopat (RS) - forma derivata - efect excitomotor; gimnastica musculara- in atonii musculare
normoinervate postoperatorii

Modalitatii de aplicare
- pe pct dureroase; electrozi mici, marimi egale; pct dureros= electrod (-); cel (+) la 3 cm dist
- apl transversale – la art mari; electrozi plati asezati de oparte si alta a a reg
- apl longitudinale- de-a lungul unui nerv periferic-> electrod (+) mare pe nerv- proximal; (-) distal de
zona
- apl paravertebrale- mialgii; radiculite; electrozi plati -> (-) pe locul dureros; (+) distal
- apl gangliotrope- nivel ganglioni vegetativi; electrozi mici-> (-) zona ganglioni; (+) la 3 cm
- apl mioenergetice- tonicizarea muschilor normoinervati – electrod mare (+) pe traiectul nerv; (-) pe pct
motorii ale muschilor

Teh de aplicare
 Intensitatea si durata de aplicare
 forma de curent; polaritatea si mărimea polilor
 frecventa - 50 Hz - excitant; 100 Hz - inhibator
 numărul de şedinţe pe zi- intervalul dintre aplicaţii/ şedinţe
 proprietăţile organelor străbătute

Principii de dozaj
-intensitatea componentei de curent galvanic (curent de bază) să fie sub pragul de curent continuu - să nu
producă senzaţie de curent; aproximativ = 1-3 mA
-intensitatea curentului diadinamic - reglată la senzaţii de vibraţie, crescându-se intensitatea cât mai
aproape de gradul toleranţei sensibile, dar fără senzaţii neplăcute (de arsură sau înţepături) pentru a
preintimpina instalarea acomodării (în tot timpul procedurii), deoarece creşte conductibilitatea. Intensităţi
slabe - predomină inhibiţia.
Intensităţi mari - predomină excitaţia.

Durata sedintei:
- forma scurtă - pentru a evita acomodarea 3-> 6 minute, sau mai scurte.
- forma lunga- nu dă rezultate, ci acomodare. Max - 10-12 minute.

Numărul de şedinţe 6 - 8 - 10 :
acut = la început 2 -3/zi, apoi 1/zi, în total 6 şedinţe pe zi (are efect numai pentru câteva ore)
cronic = 1/ pe zi ; zilnic
Dacă într-o şedinţă dorim să tratăm mai multe puncte, durata unei aplicaţii va scădea succesiv 3'->2'->1'
min

Indicatii
1. afectiuni aparat locomotor
2. stari posttraumatice:
DF- contuzii; entorse; luxatii
PS - sechele tardive si recidive
DF/ PS- intinderi musculare
PS/ sau DF + PS; DF sau MF+ PL - redori articulare
17
contraindicat: fracturi; rupturi de lig ; menisc
3. afect reumatice- artroze reactivate; artrite ; mialgii;
manifestari abarticulare: sdr algodistrofice; lombago; lombosciatica; PSH; stiloide; epicondilite; nevralgii
cervicobrahiale
4. tulb circulatorii periferice:stari dupa degeraturi/ arsuri; sdr Raynaud ; acrocianoza; boala varicoasa;
arteriopatii periferice obliterante
apl de-a lungul vaselor; transversal; gangliotrop (DF; PS; PL)
5. apl seg –zone neuro-reflexe: stomac; colecist; colon; astm bronsic; migrene;

Curenti rectangulari TRĂBERT

Curenţi rectangulari cu efect analgezic, hiperemizant;

durata impulsului de 2 ms, durata pauzei 5 ms şi frecvenţa 140 Hz
140 Hz
5ms 2ms

Tehnica de aplicare
- Bipolara
- electrozi de aceeaşi mărime -3/4, 6/8, 8/12 cm/ cu strat hidrofil foarte gros
- distanţa între electrozi să fie de 3-5 cm - catodul (-) pe locul cel mai dureros
- anodul (+) de obicei proximal de catod, pe acelasi segment
- intensităţi – membre = 5 - 10 mA
- coloana cervicala = 10 - 15 mA
- coloana dorso lombară = 15 - 20 mA
- intensitatea se creşte până la senzaţia suportabilă de vibraţie ( peste ->se instalează o contractură tetanica
dureroasă)
Creştem continuu intensitatea, printr-o dozare succesivă în trepte, pana când ajungem la o senzaţie de
max vibraţie de mai lungă durată (în 10 min) mai constantă, pe care o menţinem 15 min, iar la sfârşitul
tratamentului intensitatea se va scădea lent.

Sedinte
1 sedinta / pe zi - dacă nu obţinem efecte după 3 şedinţe, nu se mai continuă
Nr de şedinţe= total - 6 – 8

Indicaţii: radiculopatii prin procese vertebrale degenerative, artroze, mialgii, miogeloze, PSH, spondilită,
stări posttraumatice (contuzii, entorse, luxaţii, întinderi ligamentare)
Stimularea nervoasă electrică transcutană TENS (SNET- RO)

Metodă de combatere a stărilor dureroase acute şi cronice de diverse cauze, utilizînd curenţi cu
impulsuri dreptunghiulare de joasă frecvenţă furnizaţi de aparate mici (cu baterie sau adaptare la priză).
Atentie! trateaza simptomele nu si cauza

Caracteristici
Frecvenţa impulsurilor 15- 500 Hz.
Durata impulsurilor. 50 şi 500 . (0,05—0,5 ms).

18
Electrozii= formă de placă, confecţionaţi din metal (utilizaţi cu un strat de burete umezit) sau din cauciuc
electroconductor, de dimensiuni diferite , în funcţie de mărimea zonelor tratate : 4, 10, 12, 16, 18 cm2 sau
mai mari.

Tehnica de aplicare
Polaritatea electrozilor nu are importanţă la aplicaţiile cu TENS.
a. electrozi- direct pe suprafaţa dureroasă sau în imediata vecinătate
- se va acţiona asupra rădăcinii nervoase principale a nervului periferic care străbate zona dureroasă sau
cît mai aproape de ea -> apariţia senzaţiei de furnicături, înţepături sau min vibraţii pe locul dureros dratat
b. dozarea intensităţii- să se ajungă la o stimulare selectivă a fibrelor nervoase groase, mielinizate (A-
alfa), pentru a închide „poarta" pentru influxurile transmise prin fibrele subţiri A-delta şi C. => senzaţie
de vibraţie — furnicătură la limita tolerată pe locul tratat.
c. frecventa - aleasă prin tatonare de la caz la caz, în funcţie de etiologia durerii şi de caracterul acut sau
cronic al acesteia. (în general, de la 15 la 200 Hz).
d. durata impulsului- să fie reglabilă, pentru a fi adaptată in raport cu frecvenţa - 50 şi 500 ms
e. durata şedinţei - în funcţie de afecţiunile şi cazurile tratate.
durate scurte - varianta stimulării intensiv, de 20 minute
durate mari - 20—60 minute, mai rar 2 ore sau peste 2 ore
f. intervalul dintre şedinţe. Frecvenţa repetării aplicaţiilor într-o zi sau într-o săptămînă se orientează după
stările particulare, individuale de durere şi durata ameliorării obţinute.
Examinare iniţială în spital timp de 1—2 zile (cîte 2—3 ore), pînă se găseşte cea mai bună poziţionare a
electrozilor şi parametrii optimi de stimulare individuală (în cooperare cu pacientul).
Control periodic al pacienţilor în ambulator (la o săptămînă, două săptămâni sau lunar).

Indicaţiile metodei
stări dureroase acute şi cronice de diferite etiologii:
- afecţiuni reumatice diverse ;
- stările dureroase posttraumatice ;
- durerile din afecţiuni neurologice periferice ;
- nevralgiile postherpetice ;
- durerile „fantomă" după amputaţiile membrelor ;
- durerile după anestezie ;
- stările dureroase acute şi cronice postoperatorii ; cicatricele dureroase postoperatorii;
- durerile din carcinoame.
Tratarea durerilor cu caracter cronic, intensităţi de 15—60 mA

Contraindicaţii
- stările dureroase tratabile şi rezolvate cu mijloacele terapeutice etiologice
- purtătorii de pacemaker cardiac ;
- stimularea regiunii nodului sino-carotidian ;
- durerile psihogene (la psihonevrotici) ;
- hipersensibilitatea la curent;
- sarcina în primul trimestru ;
- regiunile cutanate anestezice ;
- sindroame dureroase de origine talamică ;
- zonele cu iritaţie cutanată.

Efecte secundare

19
- iritaţiile cutanate apărute sub electrozi Ia aproximativ 5% din pacienţii trataţi ( apar la intensităţi mai
mari şi electrozi mai mici), durate mai lungi ale aplicaţiilor sau în cazurile Ia care electrozii rămîn pe
aceleaşi zone într-un număr mare de şedinţe.

Avantajele metodei
- poate aborda o gamă foarte largă de stări dureroase ;
- poate trata stări dureroase care nu răspund la alte metode terapeutice indicate (farmacologice, electrice
etc.) sau care constituie contraindicaţii la alte mijloace terapeutice fizice (neoplazii) ;
- este fiziologică ; netraumatizantă ; poate fi aplicată de pacienţi la domiciliu.

Dezavantaje
Principala critică adusă metodei este aceea de a fi numai un tratament simptomatic.

Cursul 6 Curenti de medie frecventa (MF)

Curenţii de medie frecvenţă în domeniul medicinii sînt curenţi alternativi sinusoidali cu frecvenţe
cuprinse între 1.000 Hz şi 100.000 Hz (1 Khz.- 1oo Khz).

Actiunile biologice ale curentilor de medie frecventa

In terapie sunt utilizate aparate care furnizează curenţi cu frecvenţe cuprinse între 3 şi 10 khz (3
000 Hz—10 000 Hz). Curenţii alternativi au o serie de proprietăţi, care le conferă particularităţi şi
efecte distincte faţă de curenţii de joasă frecvenţă.

Particularitati
1. la care fiecare perioadă de curent cu impulsuri este urmată de o excitaţie (principiul excitaţiilor
sincrone)
excitaţia fibrelor nervoase mielinice este posibilă numai dupa o succesiune de perioade de curenţi alter-
nativi, deci după o sumaţie de oscilatii de medie frecventa=> efectul „sumaţiei temporare" descris de
Gildermeister-> pt realizare, curentul de MF trebuie să depăşească un anumit prag de intensitate şi un
anumit timp util
2. altă paticularitate -excitaţia apolara (ambipolara)care constă în faptul că excitaţia poate fi produsă
concomitent la oricare din cei doi poli , dacă aplicaţia este simetrica.
condiţii:
- Impulsurile de curent alternativ trebuie să aibă o formă exact simetrică.
- Curentul de MF să apară şi să dispară lent
- Frecvenţa curenţilor trebuie să fie neapărat peste 1 000 Hz.

Absenţa polarităţii - avantaje esenţiale pentru electro diagnostic, dar mai ales
pentru terapie, permiţînd obţinerea unei excitaţii adecvate transversale prin cuplul structural şi
funcţional nerv-muşchi, precum şi posibilitatea unei blocări reversibile a conductibilitaţii nervoase.
3. pragul de excitabilitate corespunzător unei intensităţi duble a reobazei este mai mic decât în cazul
curenţilor rectangulari.
Rezistenţa cutanată este considerabil scăzută la curenţii de MF, permiţând utilizarea unei intensităţi mai
mari şi obţinerea unei penetraţii mai mari, în ţesuturi mai profunde.

Avantaje
mai ales la copii şi la indivizii cu sensibilitate cutanată crescută la curent.
schimbarea rapidă a alternanţelor curentului il face inexcitabil pentru nervii şi receptorii cutanaţi.

20
Afecţiuni: radiculopatii, stări posttraumatice, reactivări artrozice, tulburări de circulaţie periferică şi alte
stări morbide ale aparatului locomotor.

Efecte fiziologice
- stimulatoare asupra musculaturii scheletice, producând contracţii musculare, puternice, reversibile şi
bine suportate.
- stimularea muşchilor netezi hipotoni {ai unor organe interne- obţinut prin modulări crescute mai lent (în
3—5 secunde) şi mai lungi}.
- acţiune analgetică, vasomotorie cu efect hiperemizant, decontracturant-miorelaxant.
 sunt mai adecvaţi experimentelor de excitaţie pe SNC, permit excitarea concomitentă a mai multor
zone de pe creier, independent şi înregistrarea concomitentă a răspunsului la excitaţie
 obţinerea unei excitaţii adecvate, transversale prin nerv - muşchi
 blochează reversibil conductibilitatea nervoasă
 rezistivitatea cutanată este mai mică decât la joasă frecvenţă=> permite aplicaţii cu intensităţi
mari, nedureroase
 penetratie mare in tesuturi, diminua riscurile efectelor electrolitice si pericolul de arsura
 la densitati mari- senzatie de furnicatura

Efecte derivate : decontracturante, miorelaxante, trofice (prin vasodilataţiile produse) şi asupra

structurilor vegetative (stimulare a vagului).

Curenţii interferenţiali

Constă/ reprezinta- încrucişarea a doi curenţi de MF cu amplitudini constante, dar frecvenţe diferite
(în general, decalaţi cu 100 Hz). La locul de încrucişare endotisular se realizează efectele
terapeutice prin unde modulate in intensitate.
Frecventa de variatie a amplitudinii este egala cu diferenta celor doi ( 2) curenti
Metoda de aplicare a curentilor interferenţiali (după Nemec)

Particularităţile fizice ale curenţilor interferenţiali

In zona de întîlnire a celor doi curenţi cu frecvenţe diferite se produce un câmp electric numit
câmp interferenţial, în care direcţia şi amplitudinea curentului de interferenţă se modifică repetitiv, avînd
loc o amplificare şi o scădere pînă la dispariţia totală a intensităţii.

Avantaje:
 modularea intensităţii prelungeşte efectul de stimulare al curentului alternativ de MF aplicat,
prevenind instalarea fenomenului de acomodare;
 rezistenţă electrică redusă din partea tegumentului;
 pot fi utilizate intensităţi mai mari de curent
 interferenţele de joasă frecvenţă sunt considerate cele mai active dpv biologic la nivelul celulelor.
Aceste efecte se pot obţine prin amplasarea corespunzătoare a electrozilor în aşa fel ca cele două
circuite să fie perpendiculare unul faţă de celălalt într-o poziţionare tetrapolară.

Variantele modulaţiilor de frecvenţă aplicabile cu curenţii interferenţiali

Varianta:
1. ,,Manual” sau cu frecvenţe constante
constă în alegerea unei frecvenţe constante (0 -100 Hz)
efecte- a avea asupra muşchilor striaţi sănătoşi
frecvenţele „mici" (sub 10 Hz) => excitomotorii;

21
frecvenţele „mijlocii"(12—35—50 Hz) şi cu intensitate subliminară => decontracturante, vasomotorii,
vasculotrofice şi cu efect de reglare neurovegetativă
frecvenţele „rapide" (80—100 Hz) => efect analgetic.

2. ,,Spectrum” sau curenţii cu frecvenţe variabile

- intre 0—10 Hz, timp de 15 sec. cu frecvenţa liniara variabilar crescător şi apoi descrescător
acţiune excitantă asupra nervilor motori, o adevarata gimnastică musculară în hipotoniile musculare de
inactivitate, redorile articulare posttraumatice cu imobilizare, constipaţii atone, etc
- intre 90—100 Hz timp de 15 sec. - efecte analgeti'ce.
- intre 0—100 Hz timp se 15 sec - se produce o alternanţă ritmică a efectelor inhibitorii cu efectele
excitatorii=> adică stări de relaxare alternate ritmic cu stări de stimulare tisulară.
Avantaje:
 activarea funcţiilor celulare
 reglarea tonusului pereţilor vasculari
 hiperemie activă a vaselor profunde
 hiperlimfenie, resorbţie rapidă şi evidentă a edemelor şi exsudatelor perineurale, mai ales
posttraumatice => un micromasaj activ de profunzime al musculaturii striate, cu efecte benefice în
contracturi şi retracturi musculare.

Indicaţii:
tulburări trofice tisulare (sdr algoneurodistrofic posttraurnatic); artrite, periartrite şi artroze; disfunctii
circulatorii venoase (sechele flebitice, edeme limfatice, celulite); diskinezii ale organelor abdominale,
inclusiv ale micului bazin.

La orice aplicaţie terapeutică cu interferenţiali se urmăresc trei factori principali (în funcţie de forma
curentului aplicat) :
 creşterea pragului dureros ;
 efectul stimulant;
 influenţarea SNV.

Tehnicile de aplicaţie ale curenţilor interferenţiali

Sunt două (2) tehnici de aplicare a curenţilor interferenţiali: statică şi cinetică.
1. Tehnica statică, electrozii se menţin în timpul procedurii în acelaşi loc, asupra lor se exercită o
presiune constantă. Electrozii „clasici" sunt cei de tip placă, utilizaţi câte două perechi.
Amplasarea lor se face în aşa fel încît curenţii să se încrucişeze în mijlocul zonei tratate. Se
fixează cu benzi elastice sau cu săculeţi cu nisip. In afara electrozilor placă se mai utilizează şi alte
două tipuri de electrozi, de tip perniţă şi electrozi cu vacuum .
2. Tehnica cinetică se utilizează doi electrozi „mănuşă" (palmari) care se aplică pe mîinile
terapeutului, fiind izolaţi electric de acestea. Intensitatea curentului este reglată de pacient.
Regiunea de tratat se află în zona de interferenţă a curenţilor. Prin mişcarea permanentă a
electrozilor mănuşă de către kt în timpul tratamentului, se produce o variaţie a direcţiilor de
intensitate maximă a curentului interferenţial, procedeul utilizat fiind denumit
„electrokineziterapie".
Intensitatea curentului: să fie crescută progresiv şi la sfârşitul şedinţei redusă progresiv.
Durata şedinţelor:
 15—20 minute la aplicaţiile cu electrozi-placă
 10 minute la aplicaţiile cu electrozi-ventuză.
Numărul şedinţelor - este variabil
cazuri => 6—8 şedinţe

22
 14—16 şedinţe
daca se apreciază un număr mai mare de şedinţe (peste 12), se recomandă intercalarea unei pauze de 14
zile.
Aplicaţiile se pot face zilnic sau tot la 2 zile, în funcţie de caz şi indicaţie.

C7 CURENTII CU INALTA FRECVENTA

Folosirea in scop terapeutic a oscilatiilor electromagnetice cu frecventa 100.000 Hz - 300 kHz

Energia:
• nu depolarizeaza fibrele nervoase ;
• este convertita in tesuturi in caldura .
Diatermia = producerea de caldura in profunzime in tesuturi (la distanta ) .

CAMPUL ELECTROMAGNETIC
Descoperit de Faraday si Maxwell (sec. XIX ) reprezinta un camp electric si magnetic ce se succed si se
genereaza reciproc si se propaga in spatiu sub forma undelor electromagnetice cu viteza luminii.

Clasificare
1. unde scurte - frecventa cuprinsa intre 3-30 MHz
2. inalt frecventa pulsatile/ diapulsul- idem unde scurte
3. unde decimetrice/ microunde

1. UNDELE SCURTE
Efectul undelor scurte asupra tesuturilor
!!! nu provoaca excitatie neuromusculara; actiune electrolitica si electrochimica
• efecte calorice de profunzime -> caldura ;
• particulele ionice oscileaza rapid (genereaza cea mai mare cantitate de caldura );
• dipolii sufera miscari de rotatie rapida (in special apa ) ;
• moleculele apolare sufera distorsiuni ale “norului” lor electronic .

Efecte calorice- asupara

Metabolism – creste O2 in tesuturi
Circulatie - cresterea circulatiei sanguine
Sist. nervos - SNC- efect sedativ
- SN Periferic- creste vit de conducere; excitabilitatea, scade reobaza/ cronaxia
Musculaturii – scade tonusul muscular (relaxeaza antagonistii); extremitati cefalice- act asupra
hipotalamusului.

UNDE SCURTE- efecte biologice

• Stimularea circulatiei sangvine mai ales asupra microcirculatiei (arteriale si capilare ) ; termoterapia
clasica actioneaza mai mult pe vasele de sange mai mari ; undele scurte produc si dilatarea venelor;
• Efecte asupra sangelui :
- stimularea fagocitozei ;
- stimularea migrarii leucocitare
- scaderea timpului de coagulare
• Stimularea circulatiei limfatice;
• Stimularea proceselor metabolice locale

23
 - prin intermediul activarii circulatorii ;
- prin efect direct asupra celulelor ;
• Relaxare musculara ( prin reducerea tonusului celulelor γgamma )
• Diminuarea durerii
- direct asupra fibrelor musculare ;
- prin intermediul ameliorarii microcirculatiei .
• Efecte generale ;
- apar numai in cazul iradierii unor largi regiuni anatomice ;
- cresterea temperaturii( cu 1÷3 0C ) ;
- scaderea TA
- usoara oboseala

Alegerea dozelor
• Durata tratamentului depinde de tipul de patologie tratat si evolutia bolii :
afectiuni acute: doze mici 3÷5 minute ;
afectiuni subacute : 10 minute ;
afectiuni cronice : 15÷20 minute .
• Sedintele -zilnic (afectiuni acute, subacute) sau la 2 zile (cele cronice ); total 12-15 sed.
Intensitatea se dozeaza in functie de tipul de aparat si dupa senzatia de caldura resimtita de pacient .
Doze :
Acute – dozele I-II- durata 3-5 min/ zilnic
Cronice- dozel III-IV- durata 20-30 min; 12 sedinte
- doza I (atermice) – pers cu hiperalgii; cazuri acute; sensibili
- doza II –III - actiune antispastica
- doza IV – mari si scurte- actiune revulsiva

• Tratamentul se aplica pe piele ( nu prin intermediul hainelor ) ; pacientul nu trebuie sa aiba asupra sa
obiecte metalice sau materiale sintetice pe o raza de 30 cm in jurul zonei de tratat ; pielea regiunii de
tratat nu trebuie sa fie umeda ( transpirata ) sau acoperita cu crème sau unguente ; nu se trateaza regiuni
cu implanturi hormonale ; asistentul trebuie sa pastreze in timpul tratamentului o distanta fata de aparat de
min. 1 metru .

INDICATII TERAPEUTICE
- Afectiuni reumatice
Degenerativ: artroze (gonartroza, coxartroza, omartroza, spondiloza, artrozele mainii)
Cronic: spondilita ankilopoetica
Reumatisme inflamatorii ( periartrite , miogeloze , mialgii );
Abarticular: bursite; tendinite; tenosinovite; periartrite- PSH , miogeloze, mialgii
Sechele posttraumatice: algoneurodistrofia cu/ fara tablou clinic
- Afectiuni ale sistemului nervos
al S NC- scleroza in plagi; sechele dupa poliomielita; mielite; meningite
al SNPeriferic - neuromialgii, nevralgii (Arnold; cervico-brahiale; intercostale, lombosciatica), pareze si
paralizii ( nervi faciali; circumflex; plex brahial; radial; cubital; sciatic), neuropati, nevrite.
- Afectiuni cardio-vasculare
angine pectorale; insuficienta cardiaca; arteriopatii (st.I – II ), sdr. Raynold; tulburari de debut ale
circulatiei de intoarcere venolimfatice
Afectiuni ale aparatului respirator
Bronsite cronie; sechele de pleurezii netuberculoase; pleurite; astm bronsic
- Afectiuni ale aparatului renal –hipertrofii de prostata; prostatita, colici renale, pielocistite; etc

24
- Afectiuni ginecologice - anexite, metroanexite, parametrite, sterilitate secundar ;
- Afectiuni ORL si stomatologice - sinuzite, sindrom algic , postextractie dentar , nevralgii dentare ,
gingivite, granuloame , parodontopatii . Atentie! Protejarea cristalinului
- Afectiuni digestive: diskinezii biliare; constipatie cronica; colecistopatii; etc
- Afectiuni dermatologice - furuncule; panaritiu; hidrosadenite – abces gl sudoripare
- Afectiuni endocrine – dereglari hipofiza; tiroidei; suprarenalei; pancreasului- doze slabe-scop reglator

CONTRAINDICATII
CONTRAINDICATII ABSOLUTE
Prezenta pacemaker-ului cardiac sau a altor tipuri de stimulatoare . Persoanele ce poarta astfel de
dispozitive nu trebuie sa stea la mai putin de 3m de un aparat de unde scurte in functiune .

ALTE CONTRAINDICATII
• Implante metalice tisulare ; endoproteze ;
• Piese metalice aflate pe piele ce nu se pot indeparta ;
• Uterul gravid ;
• Zone cu risc hemoragic
• Tulburari ale sensibilitatii termice ;
• Zone ischemice tisulare ( ex. Arteriopatii stadiul III , IV sau chiar II ) ;
• Tumori maligne ;
• Tuberculoza activa ;
• Stari febrile si infectioase ;
• Insuficiente de organ severe ;
• Tromboze venoase ;
• Zone cu colectii lichidiene acute/ supuratii in tensiune (hematoame recente , bursite acute ,
hemartroza ) ;
• Pacientii care nu pot sta nemiscati in pimpul procedurii (miscari involuntare ) .

2. UNDELE SCURTE PULSATE ( Diapulse)

400-600 impulsuri/ pe sec.

Impulsurile au in general intensitate mare si durata foarte scurta , astfel incat caldura produsa in timpul
pulsului e rapid disipata .

cele obtinute in forma continua :

• nu se produce incalzire tisulara
• biostimulare , accelerarea vindecarii tesuturilor
• reducerea durerii
• resorbtia edemelor si a hematoamelor
• stimularea pronuntata a circulatiei periferice
• vindecarea mai rapida a fracturilor – favorizeaza formarea calusului
• stimularea sistemului reticuloendotelial si reticulohistiocitar , cu stimulare imunitara
• scad contractura musculara

MOD DE APLICARE
Durata tratamentului este mai scurta ca la aplicatiile continue : 10÷15 minute
( depinde de tipul de aparat folosit ) .
Sedintele se fac zilnic sau la 2 zile , in total 10-12 sedinte ( in functie de evolutia clinica a cazului ) .

25
 Afectiunile acute se trateaza cu frecvente mai reduse ale trenurilor de impulsuri < 82 Hz iar cele
cronice la frecvente mai mari .
Studiile indica aparitia efectului terapeutic la o doza de cel putin 40 kJ/24 h cu un optim la
100 kJ / 24 h . Aplicantul este o bobina invelita in material plastic aplicata pe tegument .

Undele scurte se pot aplica pe piele umeda sau pe piele cu implanturi metalice

Undele scurte pulsate nu se aplica purtatorilor de pacemaker sau de alte stimulatoare , pe uterul gravid
sau pe zone cu neoplazii sau stari precanceroase

INDICATII TERAPEUTICE- idem unde scurte

- Afectiuni ale aparatului locomotor
artroze; osteoporoze; calusarea fracturilor
sechele posttraumatice;
- Afectiuni reumatice
Degenerativ: artroze (gonartroza, coxartroza, omartroza, spondiloza, artrozele mainii)
Cronic: spondilita ankilopoetica;
Reumatisme inflamatorii (periartrite , miogeloze, mialgii)
Abarticular: bursite; tendinite; tenosinovite; periartrite- PSH , miogeloze, mialgii
Sechele posttraumatice: algoneurodistrofia cu/ fara tablou clinic
- Afectiuni ale sistemului nervos
al S NC- scleroza in plagi; sechele dupa poliomielita; mielite; meningite
al SNPeriferic - neuromialgii, nevralgii (Arnold; cervico-brahiale; intercostale, lombosciatica), pareze si
paralizii ( nervi faciali; circumflex; plex brahial; radial; cubital; sciatic), neuropati, nevrite.
- Afectiuni cardio-vasculare
angine pectorale; insuficienta cardiaca; arteriopatii (st.I – II ), sdr. Raynold; tulburari de debut ale
circulatiei de intoarcere venolimfatice
Afectiuni ale aparatului respirator
Bronsite cronie; sechele de pleurezii netuberculoase; pleurite; astm bronsic
- Afectiuni ale aparatului renal –hipertrofii de prostata; prostatita, colici renale, pielocistite; etc
- Afectiuni ginecologice - anexite, metroanexite, parametrite, sterilitate secundar ;
- Afectiuni ORL si stomatologice - sinuzite, sindrom algic , postextractie dentar , nevralgii dentare ,
gingivite, granuloame , parodontopatii . Atentie! Protejarea cristalinului
- Afectiuni digestive: diskinezii biliare; constipatie cronica; colecistopatii; etc
- Afectiuni dermatologice - furuncule; panaritiu; hidrosadenite – abces gl sudoripare
- Afectiuni endocrine – dereglari hipofiza; tiroidei; suprarenalei; pancreasului- doze slabe-scop reglator

3. MICROUNDELE ( unde decimetrice/ unde scurte )

Microundele reprezinta radiatii electromagnetice avand frecvente cuprinse intre 300 MHz ( λ = 1 m ) si
300 GHz ( cu λ = 1 mm ).
Se folosesc in telecomunicatii (telefonie mobila ) si la radare ( unde radar ); pentru ghidarea avioanelor ,
satelitilor , navelor .

Microundele folosite in scop medical au urmatoarele frecvente

26
• 2450 MHz cu lungimea de unda λ = 12,2 cm ;
• 915 MHz cu lungimea de unda λ = 32,8 cm ;
• 434 MHz cu lungimea de unda λ = 69,1 cm ; ( in aer )
Majoritatea dispozitivelor medicale folosite in fizioterapie au 2450 MHz .
Efectele fiziologice ale microundelor in tesuturi sunt similare cu ale undelor scurte

EFECTE FIZIOLOGICE
Microundele se folosesc pentru a incalzi tesuturile , in special tesutul muscular , aflat mai profund .
Termice -incalzirea tesutului duce la :
• reducerea durerii ; vasodilatatori
• cresterea metabolismului tisular local ;
• stimularea proceselor reparatorii locale .

Indicatii terapeutice
Afectiuni ale aparatului locomotor- reumatism degenerativ; abarticular; artrite; stari posttraumatice
Afectiuni ale SNPeriferic - nevralgii; nevrite
Afectiuni ale aparatului circulator - Sdr Raynaud; tulb vasomotorii; arteriopatii; ulcere varicoase;
Afectiuni ale aparatului uro-genital – anexite; metroanexite; pielocisteite;
Afectiuni ORL- laringite; sinuzite; otite

CONTRAINDICATII
• Prezinta pacemaker cardiac ( sau a altor implanturi stimulatoare ) ;
• Expunerea ochilor cauzeaza cataracta ; se poarta ochelari ( protejati de metal ) ;
A nu se confunda cu cu cei de la laser sau ultraviolete !!!!!
Inchiderea ochilor reduce,e dar nu impliedica transmiterea microundelor spre ochi .
• Uterul gravid ; ciclul menstrual- regiunea pelvina
• epifize osoase la copiii
• Inflamatii acute , colectii ( hemartroza , bursite , artrite ) ;
• Zone cu circulatie alterata
• procese neoplazice
• materiale de osteosinteza ( implanturi dentare, etc)

Pentru asistenti expunerea profesionala este neglijabila daca in timpul functionarii emitatorului se
pastreaza o distanta mai mare de 1 m in fata lui sau 25 cm in spatele lui pentru o putere de 100 W . Pentru
o putere de 200 W distantele sunt de 1,4 m in fata si de 35 cm in spatele emitatorului .

Sedintele
5- 15 min zilnic/ sau la 2 zile- specificata pe prospectul de utilizare a aparatului.

Emitatoarele de microunde se pot aplica :

a) direct pe piele ( pentru a evita pierderile cauzate de reflexie ) ;
b) la distanta .

TEHNICA DE APLICARE
• Pacientul este posturat si regiunea de tratat este expusa ;
• Se explica pacientului terapia si se inspecteaza starea tegumentului ;
• Emitatorul se alege dupa marimea zonei de tratat ;
• Eitatorul nu se aplica prin intermediul imbracamintei ;
• Pacientul nu trebuie sa poarte obiecte metalice asupra lui ( si mai ales in zona de tratat ) ;

27
• Pacientul va sta pe scaun sau pat de lemn ;
• Nu trebuie sa existe in apropierea emitatorului suprafete metalice care ar putea reflecta microundele ;
• Pacientul resimte local o caldura placuta; va semnala daca senzatia de caldura devine foarte intensa ;
• Transpiratia acumulata pe tegument se indeparteaza ( ea reflecta mare parte din radiatie ) ;
• La finalul procedurii se inspecteaza zona tratata ;
• Durata tratamentului este de 15÷20 min sau 30 min ( pentru incalziri foarte puternice ) ;
• Intensitatea terapiei se alege dupa senzatia de caldura resimtita de pacient ( 200 mW/cm2 produc o
usoara senzatie de caldura ) ;
• Pacientul trebuie sa aiba sensibilitatea termica intacta ;
• Pacientul trebuie sa poata comunica .

C8
Terapia cu ultrasunete = Ultrasonoterapia- UUS

Voi prezenta numai ultrasonoterapia propriu-zisă, fără a ne ocupa de alte domenii ale sunetului
utilizate în medicină (ecografia, ultrasunetul în stomatologie, aparatele de aerosoli cu ultrasunete) sau
terapeutică (infrasunetul, meloterapia).

Proprietati fizice
Limita superioară de percepţie a sunetelor de către urechea omenească este de circa 20 000 oscilaţii pe
secundă. Vibraţiile mecanice reprezentînd sunetul ce depăşesc limita 20 000 oscilaţii pe secundă, se nu-
meste ultrasunet.
Frecventa undelor ultrasonore este foarte mare, fiind apreciată la 50 000 Hz — 3 000 000 Hz (500 kHz
—3 000 kHz). Aparatele utilizate în fizioterapie furnizează ultrasunete cu frecvenţa cuprinsă în general
între 800 şi 1 000 kHz.
Lungimile de undă ale ultrasunetelor sunt foarte mici, putînd fi uşor localizate şi orientate selectiv.
Prezintă variaţii în funcţie de natura mediului străbătut (gazos, lichid sau solid). La o frecvenţă de 800
kHz, lungimea de undă în ţesuturile corpului omenesc este de 1,87 mm.
Aplicarea undelor ultrasonore pe un corp produce un transfer de energie considerabil, prin alternarea
stărilor de presiune realizate.
Propagarea ultrasunetelor. Spre deosebire de undele sonore, cele ultrasonice se propagă numai în linie
dreaptă, sub forma unui fascicul de raze. Propagarea depinde de felul şi forma sursei de producere, de
cuplarea cu mediul în care se propagă şi de frecvenţă (cu cât frecvenţa este mai ridicată, cu atât penetrarea
este mai mare).
Propagarea poate să fie modificată de dimensiunea mediului străbătut (mică sau mare), de suprafaţa
acestuia (netedă, rugoasă), de forma lui, ca şi de structura (omogenă sau neomogenă).
Viteza de propagare a ultrasunetelor este o constantă având o valoare medie în ţesutul uman de 1 500 m/s.
La nivelul de trecere între 2 medii cu densităţi diferite, exemplul cel mai sugestiv fiind prezentat de limita
dintre ţesutul muscular şi cel osos UUS suferă o serie de fenomene, dintre care cele mai importante sînt
absorbţia şi reflexia.
Coeficientul de absorbţie (scăderea intensităţii pe mmc de adîncime de ţesut) este mai mare la frecvenţele
înalte şi depinde de mediul supus la iradierea ultrasonică. Ex-la 800 kHz, coeficientul de absorbţie este de
0,33 în ţesutul muscular şi de 0,21 în ţesutul gras. La limita dintre două ţesuturi diferite se produc reflexia
şi refracţia undei sonore.

Forme de ultrasunete utilizate in terapie

1. Ultrasunetul în câmp continuu - undă ultrasonoră longitudinală neîntreruptă cu acţiune continuă;
produce permanent a aşa numitul „micromasaj tisular intern".
2. Ultrasunetul în câmp discontinuu (cu impulsuri)

28
o întrerupere ritmică, cu o annumită frecvenţă a ultrasunetului în câmp continuu. Forma impulsului poate
fi dreptunghiulară, trapezoidală sau triunghiulară. Frecvenţa şi forma impulsurilor sunt reglate de aparat.

Efectele fizico-chimice ale undelor ultrasonore

Efectul mecanic - reprezentat de vibraţia produsă.Vibraţiile se transmit din aproape în aproape, fiecare
moleculă fiind pusă în, mişcare cu o frecvenţă egală cu cea a sursei.
Efectul termic -o parte din energia ultrasonică se transformă în interiorul mediului traversat de UUS în
energie calorică.
Sunt două (2) modalităţi de producere:
1. prin absorbţia energiei UUS de către mediile neomogene, cu degajare de căldură şi amortizare a
amplitudinilor vibratorii ;
2. prin fricţiunea particulelor mediului, petrecută mai ales la nivelurile de separare a două mediii cu
densităţi diferite.
Efectul de cavitaţie - fenomen care constă în producerea de goluri (rupturi, fisuri) în interiorul lichidului
traversat, manifestate vizibla prin formarea bulelor de aer.
In practica terapeutică curentă nu se pot produce fenomene de cavitaţie.
Efectul de difuziune - constă în creşterea permeabilităţii membranelor, fapt dovedit experimental.
Efecte chimice - procese de oxidare, reducţie, depolarizare şi alterare a structurii substanţelor chimice
supuse acţiunii UUS.

Mecanisme de producere a undelor ultrasonore

1.Procedee mecanice- de punerea în vibraţie a unei lame metalice fixate, de anumite dimensiuni sau a
unui diapazon.
2.Procedee magnetice - generatorul magnetostrictiv-> schimbarea dimensiunilor unor metale prin
magnetizare periodică cu ajutorul unui curent alternativ (fier, cobalt ş.a.). Dacă frecvenţa curentului
depăşeşte 20 kHz, se obţin ultrasunete
3.Procedeul piezoelectric - se bazează pe proprietatea unor cristale de cuarţ, turmalină, blendă, titanat de
bariu, de a se comprima şi dilata într-un anumit sens, dacă sunt supuse la variaţii de potenţial electric.
{Prin comprimarea suprafeţelor lamei de cuarţ, tăiate dupa o anumita modalitatea, apar sarcini
electrice pe feţele perpendiculare pe axa electrică (axa de comprimare). Acestea sunt în raport cu
dimensiunile lamei de cuarţ. Cu cât lama de cuarţ este mai subţire, cu atât frecvenţa ei de rezonanţă este
mai înaltă. La o frecvenţă de vibraţii foarte mare se folosesc drept sursă de potenţial electric curenţii de
înaltă frecvenţă}.

Actiunile fiziologice ale ultrasunetelor

Efectele biologice ale ultrasunetelor asupra ţesuturilor vii sunt incomplet cunoscute (studierea -numeroase
dificultăţi)
La intensităţi mici pînă la 0,5 w/cm2
1. actiune asupra metabolismului: creste necesarul de O2 si de substrat nutritiv tisular; creste
catabolismul; stimuleaza metabolismul in zona lor de aplicare
a. la nivel celular se realizează o creştere a permeabilităţii membranelor celulare, o activare
moleculară prin creşterea treptei energetice a electronilor exteriori atomici; creşte activitatea de respiraţie
celulară, sunt activate procesele oxidative
b. la nivel tegumentar are loc o eliberare masivă de mastocite cu producere consecutivă mărită de
histamină.
2. actiune asupra circulatiei sanguine - hipereremie activa
3. actiune asupra sistemului nervos
a. S.N.C- efect sedativ- actioneaza asupra hipotalamusului
b. S.N.Periferic- creste excitabilitatea, viteza de conducere; scade reobaza; se scurteaza cronaxia

29
 4. actiune asupra musculaturii: scade tonusul muscular; relaxeaza musculatura antagonista
5. actiune asupra glandelor endocrine
6. actiune de crestere a capacitatii imunologica a organismului
7. asupra ţesutul osos - dozele mici p-> formare de osteofite, iar la doze mari-> prin edeme
hemoragice, necroze osoase. La nivelurile de întîlnire a ţesutului osos cu părţile moi, se produce ,
o acumulare de energie calorică, suprafaţa osului încălzindu-se de 5 ori mai mult decât muşchiul.
8. Atentie-copiii! Ţesutul osos de la nivelul epifizelor în perioada de creştere a copiilor şi
adolescenţilor este foarte sensibil. In sângele supus iradierii cu ultrasunete scad proteinele,
albuminele; cresc globulinele, eritrocitele se concentrează în grupuri => coagularea sanguină

Dozele mari ajung să producă distrucţii celulare şi rupturi capilare.

Principalele efecte fiziologice:

Analgetic - prin intermediul SNC
Miorelaxant - acţiunea vibratorie asupra proprioceptorilor musculari şi tendinoşi, răspund la frecvenţe de
150 Hz.
Hiperemiant - se produce prin vasodilataţia arteriolelor şi capilarelor, cu activarea corespunzătoare a
circulaţiei sanguine. Se realizează prin influenţarea şi intermediul SNV

Tehnica aplicatiilor cu ultrasunete

1. Cuplajul direct. Se aplică pe suprafeţele corporale plane, netede şi fără leziuni cutanate. Se foloseşte o
substanţă de contact, care se aplică pe suprafaţa regiunii tratate. Dacă stratul substanţei de contact este
prea gros (în cazul folosirii de unguente), scade acţiunea de profunzime a ultrasunetului. Se recomandă
utilizarea uleiurilor minerale de parafină, de vaselină sau a glicerinei. Dacă se urmăreşte o acţiune mai
superficială (în primele straturi tisulare, cutanat şi subcutanat), se poate aplica un unguent cu ulei de peşte
sau altă componentă uleioasă asemănătoare, deci o substanţă de contact mai densă, care scade puterea de
penetraţie în profunzime.
Ultrasonoforeza (sonoforeza). Este tot un cuplaj direct, care se realizează cu ajutorul unor substanţe
medicamentoase înglobate în soluţia de contact, în funcţie de scopul terapeutic urmărit.

2. Cuplajul indirect se face prin intermediul apei (subacval), în băi parţiale (mai frecvent) sau generale.
Avantajele metodei: se pot trata în mod corespunzător regiunile şi segmentele corporale cu neregularităţi
de relief (mînă, articulaţia pumnului, picior, gleznă, cot etc); zonele sensibile, cu hiperestezii, precum şi
regiunile care prezintă plăgi ulceroase şi procese infecţioase locale.

3. Vanele, cădiţele Temperatura apei trebuie să fie în jur de 36°— 37˚C ; temperaturile mai joase scad
intensitatea ultrasunetului, iar cele mai ridicate o amplifică. Se recomandă ca apa din vană să fie stătută,
pentru a avea timp să dispară bulele de gaz apărute în apă. Este indicat ca micile bule de gaz formate şi
aderate de suprafaţa tegumentului regiunii cufundate în apă, care formează un ecran, să fie îndepărtate
înaintea începerii tratamentului. Dopurile pentru orificiile de evacuare trebuie să fie din cauciuc.
Atentie! Mâna terapeutului să nu vină în contact cu oscilaţiile ultrasonore propagate în apă ; în lipsa
acestuia, terapeutul va folosi obligatoriu o mănuşă pentru protecţie. în cazul introducerii unei substanţe cu
efect terapeutic în apă, utilizarea tijei-prelungitor devine obligatorie.

Alegerea formei de ultrasunet

1.Ultrasunet în regim continuu.
2. Ultrasunet în regim discontinuu (cu impulsuri) – avantajul= de a evita sau reduce efectul termic,
potenţînd pe cel analogic şi decontracturant.

30
Metode de manevrare în aplicarea traductorului:
a) Metoda cinetică sau dinamică, cea mai frecvent folosită, omogenizând efectele ultrasunetului în
structuri tisulare diferite. Se execută miscări lente, în ritm constant, la acelaşi nivel, în formă circulară, li-
niară, în spirală sau sinusoidal.
b) Metoda statică sau staţionară -mai rar, preferată sub o formă semistatică (semimobilă), în aplicaţiile pe
regiunile ganglionare, radiculare paravertebrale şi calcificări tendinoase, executîndu-se mişcări foarte
lente.

Dozarea intensităţii. Principii de dozare

aplicaţiile terapeutice depinde de:
 regiunea tratată. Cotul ->intensităţi mici, undele ultrasonore sunt reflectate de os (de aceea nu se
aplică în aceste situaţii metoda statică) ;
 profunzimea locului tratat -> straturile mai profunde se pot utiliza intensităţi mai mari;
 forma de cuplaj -> în aplicaţiile subacvale se prescriu intensităţi mai mari
 metoda de manevrare a traductorului -> în metoda statică se utilizează intensităţi reduse;
natura afecţiunii tratate: s-a constatat că multe cazuri de spondilită ankilozantă suportă de la
începutul tratamentului doze mai mari faţă, de alte situaţii patologice, precum nevralgiile şi
nevritele ;
 stadiul afecţiunii: în stadiile acute-> aplicate doze reduse; stadiile cronice -> doze mai mari
 vîrsta pacienţilor -> pacienţilor cu vîrsta sub 18 ani şi peste 60 de ani se prescriu doze mai mari.
 starea generală a pacienţilor -> oboseală, somnolenţă, cefalee-> doze reduse.

Tehnica aplicatiilor cu ultrasunete

- patul sau scaunul pe care va fi aşezat pacientul trebuie să fie confecţionat din lemn. Aparatul de
ultrasunete va avea împământarea asigurată.
- stările febrile sînt contraindicate la tratament.
- în timpul executării procedurii să nu se ridice capul traductorului de pe zona tratată.

Durata şedinţelor de tratament

variază cu suprafaţa regiunii tratate, afecţiunea tratată, stadiul evolutiv al acesteia.
durata unei aplicaţii - pe o zonă mica -> 2—5 minute
- articulaţiilor mari -> 6—10 minute.
Atentie! Nu se va depăşi timpul total de aplicaţie peste 10—15 minute pe mai multe zone tratate în
aceeaşi şedinţă.
stadiile acute -> şedinţe de scurtă durată ( 2-5 min)
cronice-> durate mai lungi ( 6-10min)=> tratamentul cicatricelor cheloide, bolii Dupuytren,
calcificărilor tendinoase, sclerodermiei.

Ritmul şedinţelor este în funcţie de caz, zilnic sau la 2 zile. Numărul şedinţelor va fi,adaptat în funcţie
de caz, în general 6—15 şedinţe.
Seria de şedinţe se poate repeta — în funcţie de rezultatele obţinute şi scopul urmărit la 4—6 săptămîni.

Recomandări :
- aplicaţia de ultrasunet să nu fie urmată imediat de altă procedură ;
- este contraindicată aplicarea concomitentă a roentgenterapiei cu ultrasonoterapia pe aceeaşi regiune ;
- aplicaţiile cu ultrasunete pot preceda şedinţele de kinetoterapie
- în anumite afecţiuni se recomandă terapia combinată de sonoterapie cu curenţi de joasă frecvenţă în
scopul unei potentari analgetice şi miorelaxante (ultrasunet şi curenţi diadinamici).
31
 Indicatiile tratamentului cu ultrasunete
1. patologia aparatului locomotor
a. afectiuni reumatismale: reumatism degenerativ (artroze, spondiloze); reumatism inflamator cronic
(artrite şi spondilite); reumatism abanticular (mialgii, tendinite, tendinoze, PSH, epicondilite, sindrom
miofascial dureros, periostoze, algodisirofia „esenţială", radiculopatii spondilogene cervico-dorsaio-
lombare).
b. afectiuni post traumatice si ortopedice: fracturi; contuzii; entorse; algoneuro-distrofii; posturi vicioase
(scolioze; deformarii ale piciorului)
fracturile recente- se poate injumatati perioada de calusare. Scurtarea perioadei de vindecare depinde de
localizarea fracturii. La oasele superficiale, rezultatele sunt mai bune datorită procentului crescut de
absorbţie a energiei ultrasonore.

2. Afecţiuni neurologice
a. Nevralgii şi nevrite. Se recomandă aplicarea cu impulsuri pentru potenţarea efectului analgetic în
dauna celui termic. Au acţiune simpaticolitică şi trofică
Atentie! contraindicate în stadiile acute; pareze, nevrite infecţioase şi toxice; stări febrile; nevralgiile
vertebrogene
b. Sechelele nevralgice după herpes zoster.
Nevroamele amputaţiilor => aplicaţii segmentare paravertebrale la nivelul rădăcinilor nervoase cu 0,1—
0,2 W/cm2 a câte 3—5— 8 minute şi locale cu 0,05 W/cm2, a câte 1—3 minute, în serii de 12 şedinţe ;
primele 6 şedinţe pot fi aplicate zilnic şi următoarele la 2 zile.
c. Distrofia musculară progresivă (Erb). efecte : ameliorarea circulaţiei locale şi a metabolismului,
acţiunea asupra SNV şi profilaxia contracturilor grupelor musculare antagonice contracturate.
d. Sindroame spastice şi hipertone de cauză piramidală şi extrapiramidală. Scopurile: scăderea tonusului
musculaturii spastice, îmbunătăţirea metabolismului local, influenţarea proceselor de depolarizare la
nivelul membranei celulare. Se tratează grupele musculare spastice şi hipertone din pareze centrale,
scleroza multiplă, hemiplegii spastice, sindrom Parkinson.

3. Afectiuni dermatologice: cicatrici cheloide; ulcere trofice ale membrelor

4. Afectiuni ale tesutului de colagen: fibrozite; dermatomiozite; miozita; retractia aponevrozelor
palmare Dupuytren
5. Afectiuni circulatorii: arteriopatii obliterante; boala Raynaud
6. Afectiuni ale organelor interne: dischinezie biliara; constipatie cronica de tip spastic

Contraindicatiile ultrasonoterapiei
Contraindicaţii generale
 Modificări tegumentare, afecţiuni cutanate diverse (infecţioase, inflamatorii, nervi etc.) tulburări
de sensibilitate cutanată
 Tulburări de coagulare sanguină, fragilitate capilară de orice natură.
 Stări generale alterate, caşexii.
 Tumori în toate stadiile evolutive, atît pre- cit şi postoperaîor.
 Tuberculoza activă, indiferent de stadiu şi localizare. —Stări febrile de cauze cunoscute sau
necunoscute.
 Fenomene inflamatorii acute de orice natură.
 Reumatismul articular acut.
 Insuficienţa cardio-circulatorie, insuficienţa coronariană, tulburările de ritm cardiac.
 Suferinţele venoase ale membrelor — tromboflebite, tromboze, varice.
32
  Calcificarea progresivă a pereţilor arteriali.

Contraindicaţii speciale
aplicarea ultrasunetelor pe organe şi ţesuturi: creierul, măduva spinării, ficatul, splina, uterul gravid,
glandele sexuale, plămînii, cordul şi marile vase
la copii: nu se vor face aplicaţii pe zonele de creştere ale oaselor la copii şi adolescenţi.

C9
Fototerapia

Fototerapia = terapia cu lumina

Def. Lumina este o radiatie constituita dintr-un camp magnetic si un camp electric.
Lumina- naturala; solara (helioterapia); artificiala
Clasificare – radiatii infrarosii
- radiatii vizile—unde luminoase ce formeaza spectrul culorilor
- radiatii ultraviolete: I sau A/ lungi = lumina solara
II – B/ medii = emise de lampi cu mercur
III –C/ scurt = descarcari electrice in vapori de mercur
- helioterapia

1. RADIATIILE INFRAROSII

Infrarosiile sunt produse de orice corp material in care exista vibratie moleculara , inclusiv de
corpul uman. Orice obiect incalzit emite IR si cu cat este mai mare temperatura lui cu atat este mai mare
frecventa IR emise .

Lungimea de unda de emisie a lor este situata intre.0,75 -400 µm (micrometru).

63 % din radiatia IR este absorbita de piele ducand la incalzirea tesuturilor .
Adancimea de penetrare in tesuturi este intre 0,1 mm si 3 mm .

La suprafata pielii radiatia infrarosie ca orice unda electromagnetica sufera procese de:
- reflexie
- imprastiere
- refractie
- absorbtie

EFECTE FIZIOLOGICE
a. Termice –absorbtia transformandu-se in caldura => aparitia senzatiei de caldura (prin stimularea
receptorilor termici cutanati si a fibrelor nervoase senzitive
b.Vasodilatare, prin efect :
- direct asupra vaselor de sange
- indirect prin eliberarea de mediatori vasodilatatori
c. Cresterea metabolismului tisular si hipersudorare
d. Decongestiv; antispastice; analgezice

EFECTELE TERAPEUTICE ALE IR

- Reducerea durerii
- Relaxare musculare

33
- Accelerarea proceselor reparatorii
- Stimularea extremitatilor tesuturilor si reducerea redorilor articulare

CONTRAINDICATII
a) Leziuni tegumentare: dermatite , eczeme
b) Tumori sau leziuni precanceroase cutanate
c) Zone tegumentare cu tulburari circulatorii sau de sensibilitate termica
d) Zone cu risc hemoragic
e) tuberculoza; regiunea cefalica

INDICATII TERAPEUTICE
a) Reumatism cronic degenerativ (artroze cu diverse localizari )
b) Reumatism abarticular (mialgii , traumatisme , miogenoze , bursite , periartrite )
c) Inflamatii cronice pelvine
d) Nevralgii , nevrite
e) Reumatisme inflamatorii in afara puseelor (spondiloza ankilozanta , spondiloartropatii )
f) Sindroame colicative abdominale

IR se pot folosi pentru pregatirea tesuturilor inainte de proceduri kinetice (stretching , tractiuni ,
masaj , etc. )

In aplicatie pe termen lung , IR pot produce :

- pigmentarea pielii
- imbatranirea pielii .

TEHNICA DE APLICARE
Pacientul este pozitionat confortabil , avand zona de tratat expusa , se examineaza zona de tratat ( sa nu
fie lezata ) si se testeaza sensibilitatea termica local .
Lampile ce produc IR au o latenta de cca. 5 min pana se incalzesc si incep sa emita .
Lampa se plaseaza la 60 ÷ 70 cm de suprafata de tratat (lampile mari de 1000 W ) sau 45 ÷ 50 cm
( lampile mici de 250 ÷ 500 W ) .
Fascicolul de IR trebuie sa fie perpendicular pe zona de tratat . Pacientul trebuie sa resimta o
senzatie de caldura intensa , placuta ( nu arsuri ! ) .
La sfarsitul procedurii se verifica aspectul pielii care trebuie sa fie usor hipertonic .
Obiectele metalice ( ceas , bijuterii ) se indeparteaza de pe zona de tratat .

Sedintele de tratament se fac zilnic .

Durata unei sedinte este de 5 ÷ 20 min ( in functie de tipul de lampa folosit ) .

2. RADIATIILE ULTRAVIOLETE (Radiatii UV)

Def. Reprezinta radiatii aflate in spectrul electromagnetic intre lumina vizibila si razele X avand o
lungime de unda cuprinsa intre 390 - 150 nm .
Ultravioletele se clasifica in trei grupe :
• UV tip A cu λ = 400÷315 nm ( biotice )
• UV tip B cu λ = 315÷280 nm
• UV tip C cu λ = 280÷100 nm ( abiotice )

34
 Lumina solara contine toate tipurile de radiatii UV dar la nivelul solului ajung mai ales cele tip A ,
deoarece cele de tip C (mai agresive) si partial cele de tip B sunt oprite de stratul de oxigen-ozon al
atmosferei .

Alte utilizari ale UV

1. Iradiere sangelui= extras din circulatie -> reintrodus in circulatie prin injectii intramusculare
(reumatism, celulite; etc)- putini adeptii
2. sterilizarea (dezinsectia) aerului; apei; si a serului

Iradierea – locala- reumato; dermato; astm bronsic; nevralgii/ neuromialgii

- generala- spatii deschise/ inchise- lampi tip Sollux, etc

EFECTELE FIZIOLOGICE ALE UV

1. metabolismelor
a. maresc procesele oxidative in organism- metabolismul bazal
b. echilibrul acido-bazic- cresc la pers sanatoase/ diabetici-> scad sub val initiala; creste depunerea
de glicogen in ficat-> performante sportive
c. metabolismul proteic
d. metabolismul mineral –absorbtia de Ca in tesuturi si nivel intestinal; Ca-rol- rahitism; tetenie;
spasmofilie; lactatie; schimbarea dentitiei
e. metabolism glucidic initial
2. elementeleor sanguine- UV- rol in procesul de hematopoza=> creste nr leucocitelor
3. circulatiei sanguine –influenta circulatia superficiala/ profunda- prin neuro-vegetativ
4. respiratiei –marirea cant de O2=> miscari respiratorii mai ample si mai rare
5. aparat digestiv –creste secretia gastrica acida; salivara si pancreatica=> motilitate gastrica si
intestinala)
6. glande endocrine- stimulare gl parotide (creste activitatea pancreas- stabilizarea glicemiei; activ
suprarenale; hipofiza; gonade si timus)
7. sistem nervos- SNV (scade tonusul simpatic si creste cel parasimpatic)
cul rosie – stimulanta la depresivi; albastra- sedativa la hiperexcitanti
Sau se pot clasifica in :
a) Acute ( rapide, imediate )
- eritemul actinic ( aktis = raza )- fenomen fotochimic
Grad I- eritem/ roseat – dupa 4-6 ore de expunere usoara; pigmentatia 2-4 zile; descuamare slaba
II– dupa 4-6 ore de expunere intensa; pigmentatia 2-4 zile; descuamare 1-2 saptamani
III– culoare rosu inchis/ violaceu; arsura/ edem- apare in 2 h si persita mult timp
IV- edem/ flicteme; exfolierea peste 20 de zile
- pigmentarea (melanogeneza )
b) Pe termen lung (lente )
- efecte asupra pigmentarii
- hiperplazia dermului , epidermului si stratului cornos , cu imbatranire cutanata
- imunosupresie (la nivelul pielii )
- producerea vitaminei D

INDICATII TERAPEUTICE
Afectiuni dermatologice: acnee; ulcere cutanate; psoriazis; furuncule; eczeme; herpes zoster; degeraturi;
lupus vulgaris; micoze; piodermite; cicatrici cheloide.
Afectiuni pediatrice: rahitism; tetanie; spasmofilie,astm bronsic; debilitate fizica; cranio tabes etc

35
Afectiuni reumatologice: artrite reumatoide; periartrite; artroze; nevralgii; sdr. algoneurodistrofic;
reumatism abarticular
Alte afectiuni:
sdr. neurovgetative;- 1 sed 2/3 zile; 15-20 sed
tulb endocrine- obezitate; hipertiroidie; menopauza
respirator – astm bronsic- o sed la 2 zile; 6-8 campuri
ORL- amigdalite; otite; rinite
stomatologice- stomatite; gingivite; paradontopatii
ginecologice- vaginite; amenoree
afectari ale starii generale de sanatate- dupa diverse patologii infectioase/ neinfectioase
doze mici- crescute progresiv din 2->2 zile; sedinte 10-20

CONTRAINDICATII
Sarcina; tulburari de pigmentatie
Tuberculoza pulmonara activa; neoplasme;
CV (cardiopatii decompensate, insuficienta cardiaca; tromboflebita; HTA-consecutiv pigmentatiei;
arteroscleroza avansata)
Insuficienta hepatica si renale; nefrite cronice si si severe
hipertiroidie; nevroza; lupulus erimatos diseminat

!!! EFECTE PATOLOGICE

• Inducerea modificarilor ce conduc la cancere cutanate (melanom malign)
• Fotodermatoze (urticarie solara, xeroderma , pigmentosum , prurigoactinic )
• Fotosensibilizare dupa consumul unor medicament: tetracicline , retinoizi aromatici, miodarona ,
fenotiazina, furosemid, metrotrexat, clorochina, hihroxiclorochina, griseofulvina, ibuprofen, naproxen,
celecoxib .
• UVB si UVC produc conjunctivitsa si fotocheratita („orbirea zapezii”) cu inflamaea tesutului cornean;
cele mai periculoase pentru ochi sunt UVB cu λ=270 nm - landa
• expunerea pe termen lung la UVA poate produce cataracta , opacifierea cristalinului

3. HELIOTERAPIA

Reprezinta tratamentul aplicat intregului corp prin expunerea lui la lumina solara (ce contine UVA , UVB
si radiatii infrarosii , alaturi de lumina vizibila ). Este folosita inca din antichitate (Grecia , Roma ) . In
sec. XIX a fost folosita pentru tratarea tuberculozei .

Helioterapia se face progresiv prin cresterea timpului de expunere de la 10 min. - 3 ore . Perioada
din zi cea mai buna pentru helioterapie este 8 00 -10 00 dimineata .
Terapia cu ajutorul razelor solare are efecte benefice asupra organismului, reechilibrandu-l metabolic,
hormonal, chiar si din punct de vedere psihic.
In ultima perioada s-a instaurat o adevarata fobie fata de expunerea la soare, ca urmare a unor
campanii de promovare a efectelor negative pe care aceasta le implica (riscul de cancer de piele, arsuri
solare etc). Dincolo de masurile de protectie pe care oricine trebuie sa si le ia impotriva expunerii
excesive la lumina solara, fobia fata de soare este un pericol .
Privarea organismului de lumina naturala este fundamental gresita, pentru ca impiedica organismul sa-
si sintetizeze vitamina D. Aceasta are proprietatile antioxidante ale unei vitamine, insa joaca si rolul unu
adevarat hormon, pentru ca intervine in metabolismul calciului si fosforului. Vitamina D stimuleaza
absorbtia intestinala a calciului si reabsorbtia sa renala

36
 C10 LASER

Def. LASER reprezinta acronismul “light amplification by stimulated emission of radiation” si este o
radiatie electromagnetica colimata (foarte ingusta) cu proprietati speciale .
Laserele terapeutice au lungimi de unda aflate in domeniul vizibil lumina rosie ) si infrarosu .

Laserul ca orice radiatie electromagnetica sufera procese de reflexie , refractie si absorbtie .

Laserele medicale folosite in fizioterapie se incadreaza in clasa de siguranta 3B, adica trebuie folosite
numai de personal experimentat, in zone restrictionate, cu ochelari de protectie .
Mecanismul de actiune al laserului asupra tesutului viu nu este complet elucidat

Valoarea de lucru-> 10- 90 mW

Terapia fizicala cu laser se numeste LLLT ( low level laser therapy ) .

Adancimea de penetrare a laserului depinde de lungimea de unda se de puterea emisa .

Laserii cu lumina rosie actioneaza mai superficial (penetraza 1÷2 mm) .
Laserii in infrarosu actioneaza mai profund ( 2÷4 mm) pentru 50 mW .

EFECTE BIOLOGICE
a) biostimulare : laserul stimuleaza considerabil procesele reparatorii si regenerative in organism
b) antialgic

Parametrii de lucru ai laserului- sunt calculati de catre aparat- ex BTL 10

Laserii in infrarosu se folosesc pentru procese patologice mai profunde.
Laserii cu lumina rosie se folosesc pentru plagi sau alte patologii superficiale .

Doze
Tendinite, epicondilite; calcificari intratendinoase; contuzii musculare; bolii Dupreytren, retracturi
cicatriciale, artroze, etc
Puterea 10-25 mW
Frecventa 5-10HZ
Serii sedinte- 6-8
Durata- calculata de aparat
Afectiuni superficiale: 2-4 mm => 10 mW
procese profunde 5-7-10 cm => 25 mW

TEHNICA DE APLICARE
Pacientul este pozitionat confortabil, zona de tratat este expusa. Pacientul si asistentul poarta
ochelari de protectie . Pielea regiunii de tratat este curatata cu alcool. Aparatul laser se aplica in contact
direct cu pielea, pe punctul de tratat (model tip ,,sonda”) sau la mica distanta de plaga de tratat (sau se
foloseste sistem de scanare ) .

INDICATII TERAPEUTICE
- Ulcere varicoase
- Escare , plagi
- Sinuzite , otite , faringite
- Entorse , luxatii , sechele posttraumatice , intinderi si rupturi musculare
- Reumatism inflamator

37
- Reumatism abarticular : tendinite , bursite , periartrite , miogeloze , fasciite; retractii cicatriciale
- Reumatism degenerativ : artroze cu diverse localizari; calcificari intratendinoase
- Nevralgii , nevrite
- Sindroame dureroase de diverse etiologii prin laserpunctura
- Inflamatii orogingivale , postextractie dentara .

Efecte
Antialgic; antiinflamator;
Stimularea - metabolismului celular (singur/ sau asociat cu magnetoterapia)
- a circulatiei arterio-venoase

Aplicatii laser
Oftalmologie; neurochirurgie
O.R.L; stomatologie; ginecologie- urologie;
cardiologie; dermatologie; ortopedie

CONTRAINDICATII
- Nu se dirijeaza proba laser spre ochi
- Tumori
- Zone de tegument supuse iradierii
- Uterul gravid .

C11 Magnetoterapia

Tratamentul cu campuri magnetice a fost folosit inca din sec. XVI :

• Paracelsus – a folosit magneti pentru a stimula calusarea fracturilor
• 1845 Faraday descopera magnetismul si legea inductiei electromagnetice
• 1902 sunt publicate primele studii asupra efectelor biologice ale campurilor magnetice .

Campurile magnetice sunt produse in bobine prin care circula curent electric - poate fi (ca si curentul care
produce ) :
• continuu
• pulsatoriu

Intensitatea campului magnetic se masoara in Tesla ( T ) sau miliTesla ( mT ) .

Studiile ultimilor ani au demonstrat efectele biologice pe care le produc in special campurile magnetice
pulsatorii ( intrerupte ). Campul magnetic continuu nu produce efecte adverse asupra corpului uman .
Mecanismul de actiune a campurilor magnetice asupra organismului nu este cunoscut in intregime ; se
considera ca este similar cu cel al radiatiei electromagnetice (unde scurte ):
• producerea unor modificari energetice la nivelul membranelor celulare cu cresterea difuziunii
membranare si accentuarea metabolismului celular
• stimularea neoformarii vasculare
• stimularea cresterii tesutului reparator de granulatie la nivelul plagilor
• stimularea productiel de colagen la nivelul cartilajelor
• stimularea activitatii enzimatice oxidative celulare ( citociomoxidaza , peroxidaza ) cu o mai buna
utilizare a oxigenului

EFECTE

38
• sistemului nervos central si vegetativ
camp magnetic continuu – efect sedativ si parasimpaticoton
camp magnetic intrerupt – efect excitator si simpaticoton
frecvente sub 10 Hz – vagotonizante
frecvente de 50 Hz - simpaticotonizant
• circulatiei sanguine si limfatice
campul magnetic intrerupt stimuleaza dezvoltarea vaselor de neoformatie si kinetica vaselor limfatice
• proceselor metabolice celulare
campurile magnetice continue stimuleaza anabolismul
campurile magnetice intrerupte stimuleaza catabolismul

MECANISMUL DE ACTIUNE A CAMPURILOR MAGNETICE (continuare )

• sistemul neuromuscular – in special musculatura fazica campul magnetic continuu creste ritmicitatea
descarcarilor in neuronul motor cu cresterea fenomenului de recrutare campul magnetic intrerupt creste
forta de contractie a fibrelor musculare

EFECTE DOVEDITE ALE CAMPURILOR MAGNETICE

• accelerarea calusarii fracturilor
• stimularea vindecarii plagilor
• sedare si analgezie
• stimularea microcirculatiei

TEHNICA DE APLICARE
• aparatele cu camp magnetic au aplicatori care se aseaza pe zonele de tratat sau bobine ( cervicala si
lombara ) care sunt atasate unui pat de tratament
• aplicatorii sau bobinele se aplica peste imbracamintea pacientului
• aparatele moderne se pot aplica si pe zonele cu implante metalice ( campurile magnetice intrerupte )
• este indicata o distanta de cel putin 1 m intre aparatele de magnetoterapie si alte aparate electrice ( vezi
indicatiile producatorilor )

INDICATII TERAPEUTICE
• reumatism cronic degenerativ : artroze; spondiloze; stari astenonevrotice, Eficienta redusa in coxartroze;
gonartroze. Sedinta 15-20 min/ serii 15-18; se repeta la 2-4 luni
• reumatism abarticular (tendinite , mialgii , miogeloze )- Sedinta 15-20 min/ serii 12-14
• reumatism inflamator- Sedinta 12-20 min/ serii 6-7 sedinte, daca nu sunt prob-> 15-20;
• artrite : poliartrita reumatoida st. I si II , spondilita ankilozanta , artrita psoriazica
• sechele posttraumatice : entorse; rupti musculo-tendinoase- Sedinta 30-40 min/ serii 12-20 zile
- fracturi cu/ fara algoneurodistrofie - Sedinta 20-30 min/ serii 10-20 zile
- consolidarea fracturilor- Sed 40-60 min/ serii 20-40 zile; sed intretinere 2-3pe sapt pana la degipsare
• plagi, contuzii, hematoame; escare – a 2- zi dupa traumatism - Sedinta 24-40 min/ serii 10-14 zile
• afectiuni neuropsihice: nevroze asmatice si anxioase , distrofii neurovegetative; boala ticurilor ,
balbaieli; irascibilitate, cefalee psihogena; insomnia - Sedinta 15-20 min/ serii 12- 14; durata 2-3
saptamani
• afectiuni organice ale Sistemului Nervos = spasticitatea dupa accidentele vasculare cerebrale
( hemipareza spastica ); traumatisme vertebromedulare (parapareze, tetrapareze spastice ); parapareze si
tetrapareze dupa infirmitate motorie cerebrala; Parkinson; leuconevraxite; sdr excitomotare( spasm facial;
torticolis spasmodic; ticurile; etc); infirmitate motorie cerebrala la copii. Sedinta 15-30 min/ serii 16- 20;
Revine 2-3 ori/ pe an

39
• boli cardio-vasculare periferice : sindrom Raynaud, acrocianoza, arteriopatia diabetica, trombangeita
obliteranta - Sedinta 12-16 min/ serii 16- 20; Revine 2-3 ori/ pe an
- Arteroscleroza degenerativa- Sedinta 12-16 min/ serii 6- 8; - forma continua
- HTA- Sedinta 14-20 min/ serii 18- 20; - forma continua; repetate 2-4 sapt
• Afectiuni respiratorii- astm bronsic; bronsita cronica astmatiforma; trheobronsita; spastica; pseudoastm
nevrotic- sed=15-18; timp/ durata - 12-16 min; revine la 2 luni
• Afectiuni digestive-ulcer gastro-duodenal( 2-18 min; sed 17-19 ); gastrite cronice(12-16 min; sed 17-19);
deschinezii biliare(- bobina pe hipocondrul dr; enterocolopatia cronica- colon iritabil (12-20 min; sed 17-
18; repetate de 2-3 ori pe an/ interval de o luna)
• Afectiuni endocrine - diabet zaharat neinsulinodependent (10-18 min; 5-6 serii/ an); hipertiroidia( 12-20
min; sed 14-16/ se repeta 2-3 luni la rand)
• Afectiuni genicologice
- dismenoreea- a 5 zi dupa ciclu; zona suprapubiana; t- 12-20 min; serii 15-18 ; se repeta 3-4 luni
- tulb menstruale functionale- hipermenoreea; etc- nu sunt indicatii precise/ se cerceteaza
- metroanexite cronice nespecifice (T- 16-22 min; sed- 14-16; repetare la 3 luni)
- cervicitele cronice nespecifice- cercetari/ studii (frecventa 50 HZ T-15 min; sed- 14; aplicate din ziua
7-21-a ciclului; repetat 2-3 luni)
- tulb de climax si preclimax- sdr premenstrual; frigiditate (cu tulb de libidou);etc (T- 14-28 min)

CONTRAINDICATII TERAPEUTICE
• purtatorii de pacemaker sau de alte electrostimulatoare
• sarcina
• boli hematologice severe; stari hemoragice- indiferent de zona; anemii; leucoze; trombocitopenii
• boli infectioase si febrile
• tumori maligne
• TBC pulmonar sau extrapulmonara activa
• epilepsie; psihoze decompensate
• sdr endocrine majore: acromegalia; boala Basedow; Cushing; Addison, feocromocitom, etc
insuficienta renala

40