ELECTROTERAPIA

ELECTROTERAPIA
Electrologia este ştiinţa care se ocupă cu
studiul acţiunii următorilor agenţi fizici:
curentul electric (constant sau variabil),
radiaţiile electromagnetice (unde scurte,
radar) şi unde sonore (ultrasunete).
Electroterapia: aplicarea curentului electric
asupra unei regiuni a organismului în
scopul obţinerii de efecte terapeutice.
Pentru acest tip de activitate se folosesc şi
termenii de electrostimulare sau terapie
electrică.
Aspecte de biologie
 Celula, unitatea de bază a organismelor
vii este considerată un sistem electric
 Membrana celulară:

Fosfolipide, glicolipide, colesterol

Proteine (transmembr, periferice)
Canale membranare-gradient chimic
Receptori
Molecule adeziune
Aspecte de biologie
 Potenţial de membrană. La nivelul membranei celulare
se înregistrează în repaus, un echilibru între forţele
electrice dispuse pe faţa internă şi externă a celulei,
fenomen numit potenţial de repaus care pentru celula
nervoasă este de 70mV. Rolul hotărator în generarea
lui îl au ionii de Na+ şi de K+, aflaţi în concetraţii
diferite în mediul intra şi extracelular; ionii de Na+ se
află la exteriorul celulei în concetraţie de 142- 145
mEq/l iar în interior de 10-12mq/l; cei de K+ au o
concentraţie extracelulară de 4mEq/l şi de 140-
155mEq/l intracelular. Această diferenţă este
menţinută de un mecanism consumator de energie,
numit pompă ionică subvenţionat de mitocondrie.
Pompa de sodiu este mai puternică deşi
permeabilitatea membranei pentru K+ este de 50-100
de ori mai mare.
Aspecte de biologie

Na+/K+-ATPase (Na+/K+-pump)
 1 ATP exportă 3 Na+ ioni şi
importă 2 K+ ioni.
 Element Crucial pt menţinerea
potenţialului de repaus.
 Alte pompe: Ca2+ pump
Aspecte de biologie
Potenţial de membrană
Aspecte de biologie
 Propagarea potenţialului de acţiune se
face din aproape în aproape şi cuprinde
întreaga membrană; proprietatea
membranei de a conduce unda de
excitaţie se numeşte conductibilitate. In
fibrele nervoase nemielinizate, unda se
propagă din aproape în aproape, de
manieră bidirecţională după „legea totului
sau nimic”, iar în fibrele mielinice excitaţia
este transmisă saltator
Stimularea celulară
 Numeroase substanţe chimice (acizi,
baze, săruri) sau stimuli mecanici pot
provoca difuziunea ionilor de sodiu spre
interiorul celulei deschizând canalele, cu
generarea unui potenţial de acţiune. La fel
un stimul electric de o anumită intensitate
poate depolariza celula şi acest fapt se va
întâmpla la catod. La anod fibrele
hiperpolarizate, prin aportul de sarcini
pozitive, devin mai puţin excitabile.
Stimularea celulară
 Dacă intensitatea creşte lent stimulul devine
ineficace, chiar la valori mari, supraprag.
Proprietatea unui stimul cu pantă lină
(triunghiular, exponenţial, trapezoidal) de a nu
declanşa o stimulare se numeşte acomodare. In
cursul acomodării fenomenul de transport ionic
prin activarea pompei de sodiu nu se mai
produce.
 Fibrele nevoase şi musculare se comportă diferit
în procesul de acomodare; fibrele nevoase motorii
şi muşchi striaţi, perfect inervaţi se acomodează,
în timp ce fibrele musculare denervate nu se
acomodează la impulsurile cu pantă lină, ceea ce
facilitează electrostimularea selectivă
Potenţial de acţiune
sinapsa
  Potenţialul de acţiune determină
eliberare de neurotransmiţători
din membrana presinaptică
 Neurotransmiţătorii difuzează în
spaţiul sinaptic
 Ei leagă receptorii din interiorul
spaţiului postsinaptic alterind
potenţialul de membrană
Transmiterea sinaptică
Transmiterea neuromusculară
 în condiţii normale muşchiul şi nervul
formează o unitate funcţională, pe care
Sherinton o numeşte unitate motorie
Normal, fibra musculară se contractă la
primirea unui semnal transmis de nerv
 aplicarea unui stimul electric direct pe
muschi (în cazul denervarii complete)
poate iniţia contracţia, joncţuinea neuro-
musculară funcţionând ca o sinspsă
obişnuită.
Impedanţa
 Organismul uman din punct de
vedere electrofiziologic este
considerat o soluţie electrolitică,
izolată la exterior de stratul cutanat
care este considerat o rezistenţă
electrică a cărei valoare este
dependentă de numeroşi parametrii
(numărul şi starea porilor
tegumentari, gradul vasodilataţie,
starea de umiditate, etc).
Aspecte fizice
 Curentul electric se obţine în urma
deplasarii sarcinilor electrice, a
electronilor, de la polul (+ ) la polul (- ) în
vid sau de-a lungul unui material numit
conductor
 Se cunosc trei tipuri de conductori, de
gradul I (metalici), de gradul II
(electrolitici) şi de gradul III (gazoşi). In
conductorii de gradul doi (acizi, baze,
săruri) şi trei trecerea curentului electric
este însoţită şi de mobilizarea ionilor.
Aspecte fizice
 Impuls: un eveniment electric izolat, separat de
următorul printr-o perioadă definită de timp ;
 Tren de impulsuri (cicluri)- secvenţe repetitive de
impulsuri ;
 Electrod terapeutic- material bun conducător de
electricitate care permite transferul electricităţii către
ţesuturi; au formă variabilă (dreptunghiular, oval,
rotund, special-Scherbah) şi dimensiuni variabile
(punctiform, mare); electrodul mic este cel activ, iar
cel mare indiferent; densitatea curentului este invers
proporţională cu mărimea electrodului; aplicarea
elctrozilor se face direct sau în jurul zonei dureroase
sau pe dermatomul , miotomul sau sclerotomul ce
corespund e nervului afectat, orientarea poate fi
monopolară, bipolară dau cvadrupolară..
Efectele biologice ale curentului
electric

 antialgice (blocarea transmiterii durerii);

 ionizante (penetrarea transcutană a unor
substanţe chimice cu rol terapeutic);
 excitomor (inducerea unei contracţii
musculare independente de voinţa
persoanei);
 vasodilatator, nutritiv;
 antiedematos, rezorbtiv;
Efectul antalgic
 Curentul electric este utilizat în tratamentul
durerii acute şi cronice de mai bine de 100
ani
 blocarea conducerii prin fibrele nervoase senzitive
a impulsului nevos
 acţiunea ionizantă
 neurostimulare periferică, controlul de poartă
 vasodilataţiediminuarea activităţii celulare la
nivelul cornului dorsal al măduvei;
 stimularea producţiei de peptide opioide (GABA şi
serotonină )
Efect ionizant
 Aplicarea unui curent continu
(galvanic, constant ) creşte
permeabilitatea cutanată şi în
consecinţă penetrarea unor
substanţe, precum ioni
(dielectroliză), sau alte molecule
(dielectroforeză); pentru a facilita
acest fenomen durata de aplicare a
procedurii trebuie să fie 20-30 min
Efect excitomotor
 Capacitatea curentului electric de a
stimula nervul (producând depolarizare
membranară) cu apariţia unui influx
nervos şi totodată muşchiul (depolarizare
membranară) cu apariţia contracţiei este
cunoscută demultă vreme
 Aşadar, putem induce contracţia
musculară independentă de voinţa
subiectului excitand nervul motor sau
muşchiul direct. Răspunsul este
condiţionat de starea anatomofiziologică
muşchiului
Tipuri de curent electric folosiţe în
practică
 Electroterapia cu curentul galvanic
(constant sau continu)
 Electroterapia cu curent de joasă
frecvenţă (cu impulsuri)
 Electroterapia cu curent de înaltă
frecvenţă
 Radiaţiile luminoase
 Terapia cu laser
 Câmpuri magnetice de joasa frecvenţă
 Vibraţiile mecanice
Intrebari:
1.Electrologia este ştiinţa care se ocupă
cu studiul acţiunii următorilor agenţi
fizici:
a.curentul electric constant
b.curentul electric variabil
c.radiaţii electromagnetice
d.unde sonore(ulrasunete)
e.radiaţii solare
 2. Potenţial de repaus pentru celula
nervoasă este:
 un echilibru între forţele electrice
dispuse pe faţa internă şi externă a
celulei
 70mV
 80mV
 60mV
 90mV
3.Alegeţi afrmaţiile corecte:
a. Propagarea potenţialului de acţiune se face din aproape în aproape
şi cuprinde întreaga membrană
b. Proprietatea membranei de a conduce unda de excitaţie se
numeşte conductibilitate
c. Propagarea potenţialului de acţiune se face din aproape în aproape
şi cuprinde parţial membrana
d. In fibrele nervoase nemielinizate, unda se propagă din aproape în
aproape, de manieră unidirecţională după „legea totului sau
nimic”
e. în fibrele mielinice excitaţia este transmisă săltător
Tema acasa:
 4. Neurotransmiţătorii:
a. difuzează în spaţiul sinaptic
b. difuzează în spaţiul presinaptic
c. difuzează în spaţiul postsinaptic
d. difuzează în spaţiul cosmic
e. leagă receptorii din interiorul spaţiului
postsinaptic alterând potenţialul de
membrană
5. Efectele biologice ale curentului electric:
a. antialgice (blocarea transmiterii durerii);
b. ionizante (penetrarea transcutană a unor
substanţe chimice cu rol terapeutic)
c. excitomor (inducerea unei contracţii musculare
independente de voinţa persoanei)
d. vasoconstrictor, nutritiv
e.antiedematos,rezorbtiv
Curs.2-Clasificare curent electric

 după frecvenţă:
 curentul galvanic, constant, sau continu, cu frecvenţă “0”;
 curentul variabil: - de joasă frecvenţă (1- 1000Hz);
 - de medie frecvenţă (1000- 10000 Hz);
 - de înaltă frecvenţă (peste 100000 Hz);
 după direcţie:
 unidirecţional (polarizat) lipsa de oscilaţii a paticulelor şi existenţa unor
efecte polare (curentul galvanic, curentul cu impuls cu pantă bruscă şi
progresivă)
 bidirecţional (nepolarizat) prezintă oscilaţii ale particulelor în raport cu
poziţia iniţială; se remarcă absenţa efectelor polare, ceea ce se traduce
prin absenţa riscului de arsură chimică la contactul cu metalele.
 după organizarea temporală a undelor electrice:
 - curent alternativ, când undele electrice se succed fără intervale
libere;
 - curent cu impulsuri (pulsaţi), când undele sunt separate de
intervale libere;
 după forma undei:
 impulsuri mono- sau bifazice simetrice, asimetrice, rectangulare,
sinusoidale, exponenţiale, triunghiulare, etc..
Modularea
 este un fenomen fizic prin care se
variază parametrii (amplitudine,
frecvenţă, durata impulsului) pe
timpul duratei unui tren de
impulsuri cu scopul de a îndepărta
fenomenul de acomodare care
apare pe parcursul sedinţei de
terapie şi care scade randamentul
terapeutic.
Curs 3.Curentul galvanic (constant
sau continuu)

 Curentul galvanic se caracterizează

prin existenţa unui flux de electroni
unidirecţionat, neîntrerupt, de
frecvenţă zero (continu), intensitate
mică (mai puţin de 50mA) şi
tensiune mică (30-80V
Curentul galvanic
 În ţesuturile vii numeroase
substanţe se găsesc sub formă ioni,
iar aplicarea curentului continu
facilitează disocierea, sporind
concentraţia şi totodată migrarea
lor şi a unor molecule, pe care le
orienteză spre polii de semn opus
Scopuri terapeutice:

Analgezic
Stimulant
Vasodilatator
Rezorbtiv
Trofic
Echilibrare vegetativă
Galvanoterapia
se poate realiza:
 cu electrozi placă, dispuşi la nivelul
zonei afectate, transversal sau
logitudinal;
 prin masaj galvanic cu electrodul
activ sub formă de rulou;
 în apă: baie parţială pentru
membre, sau baie generală,
Stanger
procedură cu electrozi placă
 un electrod este polul pozitiv al aparatului (anodul) iar celălalt
negativ (catodul)
 forma şi dimensiunile electrozilor se adaptează zonei dar şi scopului,
antalgic sau vasodilatator
 dimensiunile catodului trebuie să fie egale cu ale anodului, sau puţin
mai mari pentru a se evita arsura chimică (fenomen negativ)
 Protecţia împotriva acestei reacţii advese:
 prin interpunera între electrod şi tegument a unui strat hidrofil (la
ambii poli) care se umectează (pentru a favoriza conducerea
curentului);
 dimensiunile stratului hidrofil vor fi mai mari cu 1 cm faţă de cele ale
electrodului, iar grosimea stratului hidrofil de 0,5-1cm.
 adaptarea intensităţii curentului folosit la necesităţile şi particularităţii
pacientului
 Se evită aplicarea procedurilor pe zonele ce conţin piese metalice de
osteosinteză, proteze endotisulare sau obiecte metalice
 Tehnica de lucru

 bolnavul este informat asupra procedurii şi asupra percepţie ce

o va avea;
 bolnavul este aşezat într-o poziţie confortabilă ce permite
accesul la zona de tratat; aria tegumentară va fi curată, fară
leziuni;
 bulnavul înlătură de pe regiune obiectele metalice de podoabă;
 aparatul se deschide şi se verifică electrozii la zona de
implantare a conductorului electric;
 stratul hidrofil umectat se aşază bine întins pe zona
recomandată; deasupra sunt aplicaţi electozii care vor fi fixaţi
cu benzi elastice sau săculeţi cu nisip;
 electrozii nu se poziţionează la mare distanţă unul faţă de
celălalt; orientarea lor este trasversală (paravertebral), sau
antero-posterior/ latero-lateral la nivelul articulaţiei;
 aplicaţia poate fi bipolară, cu electrozi de aceeaşi dimensiune,
sau unipolară (mai mic anodul, electrod activ);
 se stabileşte intensitatea curentului în cooperare cu pacientul
care trebuie să perceapă doar senzaţia de furnicătură uşoară
(aproximativ la 0,1mA/cm2 de electrod);
 durata şedinţei este de 15-20-30 min;
 seria de şedinţe 10-15.
Pentru baia parţială, uni-, bi-, tri-, sau
patru celulară
 bolnavul se aşază confortabil, imersând membrele
inferioare pâna la 10 cm sub genunchi şi
membrele superioare flectate la nivelul cotului,
până la 1/3 inferioară a braţului, în recipiente ale
aparatului adecvate ca dimensiuni şi bineînţeles
prevăzute cu electrozi. Se permite conectarea a
două, trei, sau patru membre pe sensul
descendent al curentului (pozitiv membrele
superioare, negativ membrele inferioare) sau
ascendent (dispunerea inversă a polarităţii) în
funcţie de scopul terapeutic, sedativ sau
stimulator. Temperatura apei este de 35- 37,5
grade C. Durata şedinţei este de 20- 30 min.
Baia generală Stanger
 este un aparat special alcătuit dintr-o
parte principală cu aspect de cadă de
baie, prevăzută cu 3 electrozi mari, în
care se face imersia completă a
pacientului pană la nivelul axilei. Sensul
curentului se stabileşte descendent (după
introducerea pacientului), dinspre
extremitatea cefalică spre membrele
inferioare, sau ascendent. Apa din cadă
are temperatura de 35-37,5 grade C.
Durata şedinţei este de 20-30min şi
numărul 2-3 pe săptămână.
Ionoforeza (iontoforeză
 metodă specială de aplicarea a
curentului galvanic
 aplicarea unor forţe electrice
modifică permeabilitatea cutanată
ceea ce influenţează migrarea
substanţelor transepidermic
 fenomenul de migrare a ionilor este
concretizat de depasarea acestora
către polul de semn electric contrar
Rezumat:

1.Curentul galvanic-curent continuu

de joasa frecventa=aplicarea unui
flux neintrerupt de
electroni,unidirectional,cu
intensitate constanta pentru un
mediu conductor cu rezistenta
electrica este si ramane fixa!
2.Efecte
 Analgezic
 Stimulant
 Vasodilatator
 Rezorbtiv
 Trofic
 Echilibrare
vegetativă
3.Indicaţii:
 Boli reumatismale degenerative
 B.reum.inflamatorii între puseele inflamatorii în peroada
subacuta(SA,PR)
 Reumatismul ţesutului moale:
PSH,P.coxofemurală,tendinite ,bursite,etc.
 Patologie posttraumatică:edeme locale,hematoame,algoneurodistrofii,
redori postimobilizare,sdr.algic rezidual.
 Patologia SN:
-sdr.neuron motor periferic: pareză de membre,faciale,sfinctere ale
organelor interne
-sdr.neuron motor central: hemipareze,tetrapareze,parapareze.
-af.organelor de simţ
-crioparestezii funcşionale ale org.periferice
-astenii nervoase,durere somatica.
o Cardiovasculare: HTA I + HTA
II(uşoară);AOMI;tulb .circul.periferică:b.Raznaud,degerături,acrociano
ză,etc.
o Dermatologice: (IONIZĂRI)- Acnee,Cicatrice
cheloidă,epidermofiţii,ulcere tegumentare atone,sclerodermie.
CONTRAINDICAŢII!
 Pacienţi cu
hipersensib.la
curent galvanic
 Lez.tegumentare:
PLĂGI,ESCORIAŢII
,TBC
CUTANAT,TUMORI
TEGUMENTARE
(B&M),PLAGI
SUPURATE.
 ALERGII-EDEM
QUINKE,ASTM
BRONŞIC,ŞOC
ANAFILACTIC
 CONTENŢII
METALICE-
TIJE ,PLACI,CERCL
AJE...STIMULATOA
RE ELECTRICE
CARDIACE,
 PROTEZE
AUDITIVE.
 Bolnavi
FEBRILI,CAŞECTIC
I,CU RISC DE
DECOMPENSARE
VISCERALĂ SAU
SOMATICĂ
 Vă mulţumesc pentru atenţie!