1.3. Drepturile pacientului.

Consimțământul informat.
Confidențialitatea în practica
medicală
 OMUL este o fiinţă bio-psiho- socio –culturală

Trăim în societate şi avem nevoie de reguli /

norme/ legi pentru a putea trăi laolaltă cu ceilalţi

legea scrisă (juridică) ≠ legea nescrisă/morală ( obiceiul, cutuma )

legi civile Codul bunelor maniere

legi penale ( Codul manierelor elegante )

INFRACȚIUNI ( Codul Penal )

• persoană fizică ≠ persoană juridică
• capacitate de folosinţă ≠ capacitate de exerciţiu
• capacitate juridică = aptitudinea persoanei de
a avea drepturi şi obligaţii

Pacientul este întotdeauna o persoană fizică !

Acte normative care reglementează domeniul medical:
• Constituţia României
• Codul Civil al României
• Codul Penal al României
• Hotărârea de Guvern 1477 / 2003 pentru aprobarea
criteriilor minime obligatorii de autorizare şi acreditare
pentru instituţiile de învăţământ superior din domeniile:
medicină, medicină dentară, farmacie, asistenţi
medicali, moaşe, medicină veterinară, arhitectură,
precum şi pentru colegiile de asistenţi medicali
generalişti, pentru formarea de bază.
•Legea 95 / 2006 privind reforma în domeniul sănătății
•Ordonanţa de Urgenţă OUG 144 / 2008 ( Legea
53/2014 ) privind exercitarea profesiei de asistent
medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei
de asistent medical, precum și organizarea și
funcționarea OAMGMAMR
•CODUL DEONTOLOGIC din 9 iulie 2009 - Codul
deontologic şi de etică al asistentului medical generalist,
al moaşei şi al asistentului medical din România ( iulie
2009)
•Legea 46 din 2003 privind drepturile pacientului
•Legea 42 din 2008 privind transplantul de organe,
ţesuturi şi celule umane

medicul
Organizația profesională
Colegiul Medicilor din România
( Legea 95 / 2006 privind reforma
în domeniul sănătății art.404-467)
Coduri etice
Codul de Deontologie Medicală
adoptat de Colegiul Medicilor din
România în 2005
asistenta medicală generalistă
moaşa
asistenta medicală
Organizația profesională
Ordinul Asistenților Medicali Generaliști,
Moașelor și Asistenților Medicali din România
( OUG 144 / 2008 privind exercitarea profesiei
de asistent medical generalist, a profesiei de
moașă și a profesiei de asistent medical,
precum și organizarea și funcționarea
OAMGMAMR)
Coduri etice
Codul deontologic şi de etică al asistentului
medical generalist, al moaşei şi al asistentului
medical din România
 adoptat de OAMGMAMR în 2009
Nedemnităţi
Legea 95 / 2006 privind reforma în
domeniul sănătății art. 382
Este nedemn de a exercita
profesia de medic:
 
 
medicul care a fost condamnat
definitiv pentru săvârşirea cu
intenţie a unei infracţiuni contra
umanităţii sau vieţii în împrejurări
legate de exercitarea profesiei de
medic şi pentru care nu a
intervenit reabilitarea
 
medicul căruia i s-a aplicat
pedeapsa interdicţiei de a exercita
profesia, pe durata stabilită, prin
hotărâre judecătorească sau
disciplinară
Nedemnităţi
OUG 144 / 2008, art. 14
 
Este nedemn şi nu poate exercita profesia de
asistent medical generalist, moaşă şi asistent
medical:
asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical care au fost condamnaţi
definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei
infracţiuni contra umanităţii sau vieţii în
împrejurări legate de exercitarea profesiei şi
pentru care nu a intervenit reabilitarea.
asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical căruia i s-a aplicat pedeapsa
interdicţiei de a exercita profesia pe durata
stabilită prin hotârâre judecătorească sau
disciplinară
Incompatibilităţi
Legea 95 / 2006 privind
reforma în domeniul sănătății
art. 383
Exercitarea profesiei de medic
este incompatibilă cu:
calitatea de angajat sau
colaborator al unităţilor de
producţie ori de distribuţie de
produse farmaceutice sau
materiale sanitare.
starea de sănătate fizică sau
psihică necorespunzătoare
pentru exercitarea profesiei
medicale
Incompatibilităţi
OUG 144 / 2008, art. 14
 
Exercitarea profesiei de asistent medical
generalist, moaşă şi asistent medical este
incompatibilă cu orice acţiune de natură a
aduce atingere demnităţii profesionale de
asistent medical generalist, moaşă şi
asistent medical sau bunelor moravuri,
conform Codului de etică şi deontologie
al asistentului medical generalist, al
moaşei şi al asistentului medical
 Nemo censetur ignorare legem !
( Nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii !)

Nu orice încălcare a regulilor înseamnă o infracţiune !

INFRACŢIUNE este fapta care prezintă cumulativ

trei trăsături esenţiale :
( Noul Cod Penal )
1) este prevăzută de legea penală
2) are caracter nejustificat ( antijuridicitatea )
3) are caracter imputabil
Exemple de infracţiuni prevăzute de Codul Penal:
- Omorul
- Pruncuciderea
- Uciderea din culpă
- Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
- Lovirea sau alte violenţe
- Provocarea ilegală a avortului
- Lipsirea de libertate în mod ilegal
- Sclavia
- Supunerea la muncă forţată sau obligatorie
- Violarea de domiciliu
- Ameninţarea
- Şantajul
- Violarea secretului corespondenţei
- Divulgarea secretului profesional
- Violul
-Raportul sexual cu o minoră
-Seducţia
-Relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex
-Incestul
-Insulta
-Calomnia
-Furtul
-Tâlhăria
-Abuzul de încredere
-Însuşirea bunului găsit
-Ruperea de sigilii
-Neglijenţa în serviciu
-Purtarea abuzivă
-Luarea de mită
-Darea de mită
-Primirea de foloase necuvenite
-Traficul de influenţă
-Tortura
-Falsul intelectual
-Falsul în înscrisuri sub semnătură privată
-Uzul de fals
-Falsul în declaraţii
-Falsul prin folosirea emblemei Crucii Roşii etc.
Drepturile omului
Drepturile pacientului ( Legea 46 / 2003 )
Drepturile copilului
Drepturile femeii în maternitate
 Drepturile pacientului
• Legea 46 / 2003
• Definiții:
• PACIENTUL - persoana sănătoasă sau bolnavă
care utilizează serviciile de sănătate
• DISCRIMINAREA - distincția care se face între
persoane aflate în situații similare pe baza rasei,
sexului, vârstei, apartenenței etnice, originii
naționale sau sociale, religiei, opțiunilor politice
sau antipatiei personale
• INTERVENȚIA MEDICALĂ - orice examinare,
tratament sau alt act medical în scop de
diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare
• ÎNGRIJIRI DE SĂNĂTATE – serviciile medicale,
serviciile comunitare și serviciile conexe actului
medical
• ÎNGRIJIRI TERMINALE – îngrijirile acordate unui
pacient cu mijloacele de tratament disponibile,
atunci când nu mai este posibilă îmbunătățirea
prognozei fatale a stării de boală precum și
îngrijirile acordate în apropierea decesului
PACIENTUL are următoarele DREPTURI:

• dreptul la îngrijiri medicale de cea mai

înaltă calitate de care societatea dispune,
în conformitate cu resursele umane,
financiare si materiale

• dreptul de a fi respectat ca persoană

umană, fără nici o discriminare.

• dreptul la informația medicală

- Pacientul are dreptul de a fi informat cu
privire la serviciile medicale disponibile,
precum și la modul de a le utiliza
• Pacientul are dreptul de a fi informat asupra
identității și statutului profesional al
furnizorilor de servicii de sănătate
• Pacientul internat are dreptul de a fi informat
asupra regulilor și obiceiurilor pe care trebuie
să le respecte pe durata spitalizării.
• Pacientul are dreptul de fi informat asupra
stării sale de sănătate, a intervențiilor
medicale propuse, a riscurilor potențiale ale
fiecărei proceduri, a alternativelor existente
la procedurile propuse, inclusiv asupra
neefectuării tratamentului și nerespectării
recomandărilor medicale, precum și cu
privire la date despre diagnostic și
prognostic.
• Pacientul are dreptul de a decide dacă mai
dorește să fie informat în cazul în care
informațiil prezentate de către medic i-ar
cauza suferință
• Informațiiile se aduc la cunoștința pacientului
într-un limbaj respectuos, clar, cu
minimalizarea terminologiei de specialitate
• Pacientul are dreptul de a cere în mod expres
să nu fie informat și de a alege o altă
persoană care să fie informată în locul său.
• Rudele și prietenii pacientului pot fi informați
despre evoluția investigațiilor, diagnostic și
tratament, cu acordul pacientului
• Pacientul are dreptul de a cere și de a obține o
altă opinie medicală
• Pacientul sau persoana desemnată în mod expres
de acesta are dreptul să primească, la externare,
un rezumat scris al investigațiilor, diagnosticului,
tratamentului, îngrijirilor acordate pe perioada
spitalizării și, la cerere, o copie a înregistrărilor
investigațiilor de înaltă performanță
 Consimțământul informat /
Acordul pacientului informat

• Legea 46 / 2003 Capitolul III Consimțământul

pacientului privind intervenția medicală

• Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o

intervenție medicală asumându-și, în scris,
răspunderea pentru decizia sa; consecințele
refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie
explicate pacientului
Când pacientul nu își poate exprima voința, dar este necesară o
intervenție medicală de urgență, personalul medical are dreptul să
deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinței
acestuia.

În cazul în care pacientul necesită o intervenție medicală de

urgență, consimțământul reprezentantului legal nu mai este
necesar.

În cazul în care se cere consimțământul reprezentantului legal,

pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât
cât permite capacitatea lui de înțelegere.

În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că

intervenția este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal
refuză să își dea consimțământul, decizia este declinată unei
comisii de arbitraj de specialitate ( constituită din 3 medici pentru
pacienții internați în spitale și din 2 medici pentru pacienții din
ambulatoriu )
Consimțământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea,
păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din
corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului
cu care acesta este de acord

Consimțământul pacientului este obligatoriu în cazul participării

sale în învățământul medical clinic și la cercetarea științifică. Nu
pot fi folosite pentru cercetare științifică persoanele care nu sunt
capabile să își exprime voința, cu excepția obținerii
consimțământului de la reprezentantul legal și dacă cercetarea
este facută și în interesul pacientului.

Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală

fără consimțământul său, cu excepția cazurilor în care imaginile
sunt necesare diagnosticului sau tratamentului și evitării
suspectării unei culpe medicale
 Legea 95/2006 Legea sănătății
( art. 660 - 661 )
Acordul pacientului informat
• Pentru a fi supus la metode de prevenţie, diagnostic şi tratament, cu
potenţial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic,
medic dentist, asistent medical/moaşă, pacientului i se solicită
acordul scris.
• În obţinerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist,
asistentul medical/moaşa sunt datori să prezinte pacientului
informaţii la un nivel ştiinţific rezonabil pentru puterea de înţelegere
a acestuia.
• Informaţiile trebuie să conţină: diagnosticul, natura şi scopul
tratamentului, riscurile şi consecinţele tratamentului propus,
alternativele viabile de tratament, riscurile şi consecinţele lor,
prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului
Vârsta legală pentru exprimarea consimţământului informat este de 18
ani.

Minorii îşi pot exprima consimţământul în absenţa părinţilor sau

reprezentantului legal, în următoarele cazuri:

a) situaţii de urgenţă, când părinţii sau reprezentantul legal nu pot fi

contactaţi, iar minorul are discernământul necesar pentru a
înţelege situaţia medicală în care se află;

b) situaţii medicale legate de diagnosticul şi/sau tratamentul

problemelor sexuale şi reproductive, la solicitarea expresă a minorului
în vârstă de peste 16 ani.
 Medicul curant, asistentul medical/moaşa răspund atunci când nu
obţin consimţământul informat al pacientului sau al
reprezentanţilor legali ai acestuia, cu excepţia cazurilor în care
pacientul este lipsit de discernământ, iar reprezentantul legal sau
ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat, din cauza situaţiei de
urgenţă.

 Atunci când reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu

poate fi contactat, medicul, asistentul medical/moaşa pot solicita
autorizarea efectuării actului medical autorităţii tutelare sau pot
acţiona fără acordul acesteia în situaţii de urgenţă, când intervalul
de timp până la exprimarea acordului ar pune în pericol, în mod
ireversibil, sănătatea şi viaţa pacientului.
Confidențialitatea în practica medicală

Legea 46 / 2003
Dreptul la confidențialitatea informațiilor și viața
privată a pacientului
 Toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele
investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele
personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia

 Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul

în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o
cere în mod expres.

Secretul profesional este obligatoriu !

 În cazul în care informațiile sunt necesare altor furnizori de
servicii medicale acreditați, implicați în tratamentul pacientului,
acordarea consimțământului nu mai este obligatorie.

 Pacientul are acces la datele medicale personale.

 Orice amestec în viața privată, familială a pacientului este

interzis, cu exceptia cazurilor în care această imixtiune
influențează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile
acordate și numai cu consimțământul pacientului.

 Sunt considerate excepții cazurile în care pacientul reprezintă

pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.
Secretul profesional există şi faţă de aparţinători, colegi sau alte
persoane din sistemul sanitar, neinteresate în tratament, chiar şi
după terminarea tratamentului şi decesul pacientului.

Obiectul secretului profesional îl constituie tot ceea ce asistentul

medical generalist, în calitatea lui de profesionist, a aflat direct
sau indirect în legătură cu:

•viaţa intimă a pacientului, familiei, a aparţinătorilor

•problemele de diagnostic, prognostic, tratament

•circumstanţe în legătură cu boala sa şi alte diverse fapte

•rezultatul autopsiei
 Asistentul medical generalist răspunde disciplinar pentru
destăinuirea secretului profesional, excepţie făcând situaţia în
care pacientul şi-a dat consimţământul expres pentru
divulgarea acestor informaţii în tot sau în parte.

 Interesul general al societăţii ( prevenirea şi combaterea

epidemiilor, a bolilor venerice, a bolilor cu extindere în masă şi
altele asemenea prevăzute de lege ) primează faţă de interesul
personal al pacientului.

 În comunicările ştiinţifice, cazurile vor fi astfel prezentate încât

identitatea pacientului să nu poată fi recunoscută.
Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi
furnizate de către asistentul medical generalist
numai în cazul în care pacientul îşi dă
consimţământul explicit sau dacă legea o cere în
mod expres.