C.

De la 8 luni până la 18 şi peste:

 Modificările apar după începerea mersului;

 Trohanterul mare este mai proeminent;

 Întârzierea mersului;

 Şchiopătarea la sprijinul pe membrul luxat datorită insuficienţei muşchiului fesier mijlociu,

umărul homolateral se înclină de partea luxată sau alternează în forma bilaterală;

 Semn Trendelenburg - în ortostatism cu sprijin pe membrul afectat, bazinul se înclină de partea

opusă membrului de sprijin (prin insuficienţa fesierului mare) în timp ce toracele se înclină de
aceeaşi parte cu membrul inferior de sprijin;

 Linia Nelaton-Rosen - în decubit lateral de partea sănătoasă, cu coapsa la 45° trohanterul mare
trebuie să fie pe aceeaşi linie cu spina iliacă anterosuperioară şi tuberozitatea ischionului;

 Linia Schoemaker - în decubit dorsal, ombilicul, spina iliacă anterosuperioară şi trohanterul mare
sunt pe aceeaşi linie în condiţii normale;

Tratament:

 Problema nu este reducerea ci menţinerea ei (numai chirurgical)

8.Tehnici de determinare a luxatiei congenitale de sold

a. Testul Ortolani - simţirea reducerii şoldului luxat.

Copilul în decubit dorsal, indexul şi mediusul plasat de-a lungul marelui trohanter,
policele plasat de-a lungul coapsei în interior.

Şoldul este flectat la 90° dar nu mai mult, iar piciorul este ţinut într-o rotaţie
neutră. După care şoldul este abdus uşor în acelaşi timp cu ridicarea piciorului
anterior. Dacă în urma acestei manevre se simte "o pocnitură" produsă de
reducerea capului femural în acetabulum.

Apariţia "pocniturii"reprezintă un semn Ortolani pozitiv.

b.Testul Barlow - detectează şoldul instabil care se poate luxa.

 Copilul în decubit dorsal şoldurile flectate la 90°.Piciorul este addus uşor în timp
ce se face o presiune directă posterioară plasată la nivelul genunchiului. "O
pocnitură" sau o senzaţie de mişcare este simţită atunci când capul femural iese
posterior din acetabulum. Acesta este un semn Barlow pozitiv.

Aceste două teste se pot aplica până la vârsta de 8-12 săptămâni, după care
laxitatea capsulară descreşte, muşchii coapsei se dezvoltă iar testele Ortolani şi
Barlow nu mai sunt edificatoare.

c. Radiologic - radiografia pelvisului şi a coapsei este folosită pentru a descoperi

Luxaţia congenitală de şold. În timpul primelor luni de viaţă, când capul femural
este complet cartilaginos, radiografia nu are valoare. După primele 4-6 luni de
viaţă radiografia devine sigura în special când centrul de osificare se dezvolta în
capul femural.

Radiologic se constată următoarele:

 Nucleul capului femural se proiectează în cadranul Ombredanne, în caz de

luxaţie coxo-femurală la copiii care nu au început să meargă şi în cadranul
supero-extern la copiii care merg; cadranele Ombredanne sunt realizate de
orizontala care trece prin cartilajul în "Y" (zona de unire a celor trei
componente ale hemibazinului respectiv) şi de verticala care este tangentă la
conturul extern al sprancenei cotiloide; normal nucleul de osificare a
capului femural se proiectează în cadranul infero-intern Ombredanne;

 Planul cavităţii cotiloide care este turtit are o oblicitate în sus şi în afară,
descriind un unghi mai mare de 30° la vârsta de un an; normal linia tangentă la
planul acetabular realizează cu orizontala care trece prin cartilajul în "Y"
(reperele Hilgenreiner), un unghi de 34° la naştere şi de 24° la un an;

 Nucleii osoşi ischiopubieni sunt mai îndepărtaţi de partea luxată, realizând un

aspect în formă de "gheară de rac";
 Îtreruperea liniei cervico-obturatoare: normal conturul inferior al colului
femural se continuă cu conturul superior al găurii obturatoare (linia cervico-
obturatoare) sau arcul Shenton-Menard;

 Nucleul de osificare al capului femural de partea luxată apare mai târziu şi

are dimensiuni mici;

 Sincondroza ischiopubiană se închide mai târziu de partea luxaţiei; normal

sincondroza ischiopubiană este osificată la 6 ani;

 Femurul de partea luxată este hipoplazic cu o grosime şi o opacitate mai

redusă;

 Femurul de partea luxată este mai aproape de linia Hilglureiner (distanţa h

este mai mică de 6 mm);

 Nucleul capului femural proiectat în cadranul infero-intern (aspect normal); unghiul

acetabular format de linia orizontală Hilgenreiner şi tangenta la planul acetabular măsoară 35°
la naştere şi 24° la vârsta de 1 an; nucleii osoşi ischiopubieni dehiscenţi cu aspect "în gheară
de rac" arcul cervico-obturator Shenton-Menard întrerupt de partea luxată; distanţa h (normal
de 6 mm) lipseşte din partea luxată; distanţa d este mai mare 16 mm de partea luxată datorită
lateralizării femurului al cărui ax central nu mai trece prin sprânceana cavităţii cotiloide.
 În cazuri de luxaţie congenitală netratată capul femural se deplasează cranial şi ajunge în
fosa iliacă externă unde se poate produce o neoarticulaţie. Capul femural se turteşte luând
aspect de tampon, sprânceana cotiloidă dispare cotilul continuându-se fără nici o delimitare cu
fosa iliacă.

 d. Ecografia este o metodă excelentă de diagnostic în primele luni de viaţă. Cu această
tehnică se poate vizualiza cartilajul şi vedea şoldul în timp ce se încearcă stabilizarea capului
femural în acetabulum.
 La copiii prematuri luxaţia congenitală de şold poate fi nediagnosticată. Când nou-
născuţii au probleme cardiorespiratorii diagnosticul şi tratamentul pune accent pe respiraţie şi pe
aparatul cardiovascular iar examinarea şoldului rămâne pe un plan secund.