lOMoARcPSD|5894272

39. DEVIAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE (SCOLIOZA, CIFOZA,

CIFOSCOLIOZA)
SCOLIOZA
- deviația coloanei vertebrale în plan frontal (unghi Cobb peste 10°)

Clasificare
COBB
- scolioze funcționale sau nestructurale (atitudini scoliotice) = deviație moderată, fără
modificări structurale; sunt corectate prin suspensie/tracțiune sau prin flexia CV;
deviația laterală e complet reductibilă clinic și Rx în poziție culcată
o defecte de postură : atitudini scoliotice fără cauză evidentă; apar în cursul
copilăriei; pot fi intermitente/permanente; clinic și Rx dispar când copilul e
aplecat înainte sau când este culcat; nu se însoțesc de rotații vertebrale și nu
evoluează spre scolioză structurală; dispar spontan în cursul pubertății
o scolioze antalgice (curburi scoliotice reductibile) = secundare unor afecțiuni
vertebrale sau juxtavertebrale (ex hernia de disc)
o curburi de compensație ale unor defecte cu sediul la distanță de rahis :
inegalitatea de membre (curbură compensatorie cu convexitatea spre mb
inferior mai scurt), redoare în AD a șoldului (curbură cu convexitatea spre șoldul
sănătos), redoare în AB (convexitatea spre șoldul afectat); retracții musculare
ireductibile
- scolioze structurale : prezintă modificări de ax și de structură; scolioza antrenează prin
rotația vertebrală și o cifoză și o lordoză; curbura primară are modificări de structură,
cele secundare nu :
o idiopatică
o congenitală
o neuromusculară – neuropatică sau miopatică
o osteopatică – congenitală sau dobândită
o posttraumatică – fracturi sau dislocații vertebrale neparalitice; iatrogene
(postlaminectomie, posttoracoplastie); postiradiere
o neurofibromatoză
o tulburări mezenchimale : sdr Marfan, homocistinurie, sdr Ehler-Danlos
o contracturi extra-vertebrale : post-arsuri, post-empiem
o tumorală – tumori de CV / MS
o din afecțiuni reumatoide
o boli metabolice : rahitism, osteoporoză juvenilă, osteogenesis imperfecta
o infecții osoase acute și cronice

- după localizare : dorsală (cea mai gravă), dorsolombară, cu dublă curbură (de sens
invers), lombară și cervicodorsală

Zatepin : mobile / parțial mobile / fixate

1
 lOMoARcPSD|5894272

Stagnara
- gradul I : curbură sub 30°
- gradul II : între 30-50°
- gradul III : 50-90°
- gradul IV – peste 90°

SCOLIOZA IDIOPATICĂ
- forma cea mai frecvent întâlnită de scolioză structurală
- forme clinice după vârsta de apariție :
o scolioza infantilă 0-3 ani – foarte gravă
o scolioza juvenilă între 3 ani și pubertate – grave
o scolioza adolescenților – între pubertate și maturarea osoasă : gravitate redusă
o scolioza adultului – poate fi gravă deoarece poate progresa
- în realitate scolioza nu e diformitate într-un singur plan așa cum o arată Rx ci o deviație
tridimensională a coloanei
- segmentul scoliotic e alcătuit dintr-o succesiune de vertebre situate în extensie sau
lordoză una față de cealaltă și rotate axial în aceeași direcție; această rotație axială
începe de la o vertebră neutră (nerotată) situată la o extremitatea a curburii, continuă
cu o accentuare progresivă a rotației, atingând maximul la nivelul apexului curburii –
vertebra apicală – apoi descrește către vertebra nerotată de la nivelul celeilalte
extremități a curburii;
- zona apicală e cea mai deplasată lateral și sagital față de linia gravității; vertebra apicală
e cel mai orizontal segment pe Rx față în ortostatism și cel mai rotat
- curbura scoliotică e legată de restul CV prin 2 zone de joncțiune formate dintr-un disc și
vertebrele adiacente sau dintr-o vertebră cu spațiile discale adiacente; zonele
joncționale sunt cele mai mobile și mai instabile porțiuni ale curburii scoliotice

Etiologie – necunoscută; e considerată actual ca boală cu substrat genetic; mecanismul

nu e primar osos, deformările osoase fiind secundare unor factori endocrini, carențiali, unei
laxități ligamentare
Anatomie patologică
- deviația primară e în plan frontal
- în zona apicală corpii vertebrali sunt cei mai deformați = vertebre cuneiforme spre
concavitate și anterior; la extremitățile curburii devin romboidale
- corpul vertebral e orientat spre convexitate, arcul spre concavitate
- rotația e maximă la apex, determină gibusul costal
- toracele e oblic ovalar;
- gibus posterior pe partea convexă, proeminență anterioară pe partea concavă
- discurile intervertebrale devin inegale, apare artroză
- hipertonie musculară pe partea convexă asociată cu asimetria rotatorilor coloanei
vertebrale
- lordoză compensatorie

2
 lOMoARcPSD|5894272

Diagnostic clinic
- anamneză : data apariției, dacă a evoluat și ritmul evoluției (sub 10ani 90% evoluează,
peste 15 ani 30% evoluează), antecedentele familiale – factor ereditar, APP – condițiile
nașterii, etapele dezvoltării, bolile copilăriei, data pubertății (prepubertate – 50%
evoluează, post – 10%), factori favorizanți
- examenul obiectiv : se face cu pacientul dezbrăcat; trebuie examinat întreg corpul, în
picioare, din față/spate/profil
o se notează eventualele defecte la nivelul mb inferioare (asimetrie de lungime /
circumferință)
o se inspectează pielea – petele cafe au lait sugerează neurofibromatoza;
hiperpilozitatea lombară poate sugera o spina bifida sau o malformație medulară
o la inspecție se observă curbura primară și cele compensatorii
o din spate se observă poziția coloanei verticală care normal e verticală; în mod
normal nu există curburi în plan frontal; pentru a urmări mai bine CV se pot
însemna cu un dermatograf apofizele spinoase; se observă simetria omoplaților
– eventuala ascensiune sau proeminența unuia sugerează o curbură toracală
înaltă; se observă de asemenea simetria triunghiurilor taliei (triunghiurile
formate între fața laterală a toracelui și mb superioare – în mod normal acestea
sunt egale și simetrice)
o la inspecția din profil – se observă poziția capului, gâtului, succesiunea și
amploarea curburilor în plan sagital (lordoză cervicală, cifoză toracală, lordoză
lombară); o scolioză idiopatică toracală se însoțește de o hipocifoză sau chiar o
lordoză toracală
o pentru a obiectiva deviațiile se folosește firul cu Pb; echilibrarea scoliozei : fir cu
plumb la nivelul apofizei spinoase a C7, dacă e echilibrată firul cade în șanțul
fesier; orice deviere a firului = dezechilibru care se măsoară în mm
o pentru a aprecia gibusul (proeminența toracală determinată de coastele care
bombează de partea convexității) sau proeminența lombară (a apofizelor
spinoase) se folosește testul de aplecare în față sau de suspendare – se măsoară
în mm distanța între 2 pct simetrice față de apofizele spinoase; la aceste teste în
caz de scolioză funcțională aceasta dispare / se corectează
- examenul neurologic : exclude scoliozele secundare
- fotografierea pacientului 5 incidențe : ortostatism din spate / profil, aplecat în față din
profil / față, așezat din spate
Diagnostic radiologic
- Rx simplă AP a rahisului cu crestele iliace; AP în flexie laterală
- Rx profil dreapta / stg în poziție șezândă pentru a exclude scolioza prin inegalitate de
membre inferioare
- Rx simplă derotațională Stagnara – se face perpendicular pe gibusu costal
- aprecierea Rx a recutibilității curburilor e obligatorie înaintea oricărei forme de
tratament : bending-test = Rx față în decubit dorsal și în înclinare maximă activă spre
convexitatea curburii
- examinarea se face din 6 în 6 luni

3
 lOMoARcPSD|5894272

- aprecierea maturității scheletale – sub 12 ani Rx mână, peste 12 ani – testul Risser de
maturație osoasă : osificarea începe de la SIAS la apx 12 ani și merge lent posterior; sunt
5 grade
- CT – utilă pentru evidențierea vertebrei apicale

Măsurarea rotației – se face pe Rx față în ortostatism la nivelul vertebrei apicale

(metoda Nash și Moe) :
- grad 0 = situația normală neutră a vertebrei; cei 2 pediculi sunt situați simetric și
echidistant față de marginile laterale ale corpului vertebral
- grad I = pediculul din concavitate începe să dispară, cel din convexitate se depărtează de
marginea corpului vertebral
- grad II = pediculul din concavitate dispare, cel din convexitate se deplasează mai mult
- grad III = pediculul din concavitatea dispare, cel din convexitate ajunge la mijlocul
corpului vertebral
- grad Iv = pediculul dinspre convexitate depășește axul central, vertebra e rotată cu 90°

Metoda Cobb – 3 etape :

- se reperează vertebra neutră superioară
- apoi cea inferioară
- se măsoară unghiul dintre tangenta (perpendiculara pe axul vertebrei) la vertebra
superioară și tangenta la cea inferioară
- dezavantaj : măsoară curbura unui afecțiuni 3D pe o Rx 2D, nu ia în considerație rotația
- se consideră că scolioza presupune un unghi Cobb minim de 10° (20-40 conservator,
peste 40-50 corecție chirugicală)

Forme clinice
- scolioza infantilă : debut sub 3 ani :
o există 2 tipuri – progresivă de obicei rapid și regresivă spontan
o curburile se prezintă sub 2 forme :
 o formă care apare la 2-3 luni sub forma unei curburi lungi, unice, cel mai
frecvent toraco-lombară; e frecvent regresivă spontan
 a 2-a între 6-18 luni curbură scoliotică scurtă cu 2 curburi compensatorii;
de obicei e o formă evolutivă
o dificultatea constă în diferențierea formelor regresive de cele evolutive
o prognostic :
 nu se poate aprecia dacă curbura e mică
 dacă curbura e peste 35° (Cobb) și există curburi compensatorii cel mai
probail e o formă evolutivă
 unghiul costovertebral = format de linia perpendiculară pe platoul
inferior al vertebrei apicale și o linie care reprezintă axul coastei; unghiul
de partea concavă e mai obtuz, de partea convexă e mai ascuțit;
diferența dintre unghiul din partea concavă și cel din convexă e factor de
pronostic RVAD (rib vertebral angle difference) ; RVAD peste 20° =
evolutivitatea scoliozei

4
 lOMoARcPSD|5894272

o tratament :
 RVAD < 20° = observație
 RVAD > 20° = corset
 dacă evoluează sub corset sau curbura e peste 40-50° (Cobb) – chirurgical
= instrumentație de distracție cu tijă subcutanată ajustată în funcție de
vârstă fără spondilodeză, iar la adolescență spondilodeză combinată
anterioară și posterioară pe curbura primară
- scolioza juvenilă : 4-10 ani (până la pubertate); cel mai frecvent curbura e toracală
dreaptă; tratament – RVAD sub 20° = observație; peste 20° = corset; dacă crește sub
corset = spondilodeză
- scolioza adolescentului – se tratează frecvent cu corsete; potențial evolutiv scăzut;
curbură peste 40-50° = chirurgical
- scolioza adultului :
o scoliozele cu unghi Cobb sub 30° de obicei nu progresează; între 30-50 pot
progresa; peste 50 progresează cam cu 1° pe an;
o durerea e frecvent prezentă, chiar dacă a fost absentă în copilărie
o tratament – AINS, antialgice; chirurgical – complicații 40%, 25% majore; PS
frecvente

Evoluție
- după localizare : cele dorsale și dorso-lombare sunt mai severe
- după vârstă :
o se stabilizează de obicei la încetarea creșterii
o cele infantile pot regresa, restul progresează; sub 10 ani 90% evoluează; peste 10
ani 30%
o scolioza infantilă cu curbură peste 50° poate progresa și după maturarea
scheletului
o unghiul crește la pubertate; prepubertale (50%) și postpubertale (10%)
evoluează cu peste 10°
Complicații
- cardiorespiratorii : formele grave cu curbură peste 50° cu localizare dorsală / dorso-
lombară – apare CPC
- digestive prin ridicarea diafragmului
- nervoase – poate apărea o ischemie spinală cu parapareză spastică progresivă (2%)

Tipuri anatomice
- curbura unică lombară : incidență 25%; prognosticul cel mai benign; apexul la L1-2;
cresc puțin sau deloc după maturarea scheletului
- curbura unică dorsolombară : 15%; apex la T11-12; pronostic moderat; creștere
moderată după după maturarea scheletică
- curbura dublă majoră toracică și lombară : 40%; frecvent curbură toracică convexă la
dreapta cu apex T7-8; curbură lombară inversă cu apex la L1-2; de obicei există o
vertebră neutră între ele; evoluție / prognostic moderat/bun

5
 lOMoARcPSD|5894272

- curbura unică toracică : 20%; debut mai precoce comparativ cu restul; apex la T8-9;
tulburări cardio-respiratorii; potențial evolutiv marcat; reduc durata de viață mai ales
cele cu unghi peste 80°
- curbura dublă toracică – de obicei cea superioară e la stg, inferioară – la dr; tratament
strict chirurgical pe ambele curburi; tulburări cardiorespiratorii
- curbura unică cervicotoracică / toracală înaltă – rară; puțin invalidantă dar dizgrațioasă;
evoluție bună sub tratament conservator; chirurgical de obicei din motive estetice

Determinarea curburilor primare (structurale) și secundare

- inițial curburile primare sunt structurale, cele secundare devin în timp structurale
- dacă sunt 3 curburi, cea din mijloc e structurală; 4 = cele 2 din mijloc sunt structurale
- frecvent curburile structurale se deplasează spre convexitate, cele secundare spre
concavitate
- curbura cea mai puțin flexibilă și care se corectează cel mai puțin la testul Schmidt (Rx
AP în înclinare laterală maximă stg/dr) e cea structurală
- în scoliozele compensate / subcompensate : curburile secundare sumate sunt cel mult
egale cu cea structurală; scolioze supracompensate sunt mai mari
- curburile secundare mari apar pe coloana lombară care e mai mobilă

TRATAMENT
Conservator
- controlul periodic clinic și Rx de obicei la 6-12 luni; în cazul curburilor mari la 3 luni;
o curbură sub 20° la pacienți cu schelet imatur – Rx la 6 luni; curburi mici și care nu
progresează – la 12 luni
o curbură sub 20° la pacienți cu schelet matur – nu necesită de obicei control
o curbură peste 20° la pacienți cu schelet imatur – la 3 luni; tratamentul ortopedic
e indicat dacă curbura e peste 25° sau prezintă deficit cosmetic
o curburile de 30-40° la pacienți maturi nu necesită tratament, dar 3-4 ani –control
- constă în orteze asociate obligatoriu cu kinetoterapie; sunt indicate în scoliozele peste
30° la pacienți cu schelet imatur, scoliozele în jur de 20° care și-au făcut proba
evolutivității; limita superioară pentru tratamentul ortopedic – 40-45-50°
- scopurile corsetelor ortopedice :
o corecția curburii cu 50% sau mai mult
o să nu producă deformații secundare
o să nu altereze funcțiile fiziologice normale
o aspect cosmetic acceptabil
- tipuri de orteze :
o corset Milwaukee (indicat în scoliozele cu apex peste T7); corset Boston lombar
(apex sub L1), Boston toracolombar (apex între T10-L1), Boston toracic (apex T6-
10), Boston cifozant (hipocifoză toracică severă 0-10°)
o corsete gipsate – rar folosite ca tratament îndelungat : Risser, Cotrel, Charleston,
corsetul lionez

6
 lOMoARcPSD|5894272

- contraindicații pentru tratamentul ortotic : scoliozele toracale cu hipocifoză sau lordoză

apicală, curburi peste 45-50°, scoliozele cervico-toracale
Chirurgical
- coloana toracică e cea mai rigidă – dacă se adaugă și scolioza flexibilitatea scade și mai
mult : de obicei necesită tratament chirurgical; coloana lombară e mai flexibilă, are mai
rar indicație chirurgicală
- indicații : curburile peste 45-50°
- momentul operator : între pubertate și maturarea scheletică; singura posibilitate de a
opri agravarea unei scolioze evolutive e artrodeza anterioară sau posterioară
- zona de spondilodeză : de obicei toată curbura primară și toate vertebrele de la capetele
curburii rotate în aceeași direcție + o vertebră sănătoasă deasupra și una dedesubt; la
nivelul L4-5 ne putem opri indiferent de rotație; excepțional se ajunge la S1
- preoperator se folosesc tehnici distracționale :
o distracția halo-femurală : rar folosită în prezent
o distracția halo-pelvină – frecvent folosită
o tracțiunea tip halo
- spondilodeza posterioară e de obicei suficientă în scolioza idiopatică; se folosesc grefe
masive din iliac; presupune deperiostarea CV până pe procesele transverse toracice și
articulațiile laterale lombare; decorticarea lamelelor și rezecția articulațiilor dintre
procesele articulare; spațiile intertransversare și dintre procesele articulare se umplu cu
grefe; apo fixare cu șuruburi pediculare / ghiare / tije etc; postoperator – aparat gipsat 9
luni;
- în cazul efectuării unei spondilodeze posterioare la un pacient cu scolioză evolutivă și
imaturitate scheletică, ea e urmată de apariția fenomenului de vibrochen (crankshaft) =
angulare și rotație progresivă a coloanei fiindcă vertebrele continuă să crească în partea
lor anterioară; de aceea se face după maturitatea scheletică (testul Risser, vârsta
osoasă, gradul dezvoltării sexuale); dacă e neapărat necesară spondilodeza posterioară
la imaturi (forme rapid evolutive), atunci ea se asociază cu o artrodeză anterioară
- indicațiile spondilodezei anterioare – scoliozele idiopatice moderate toraco-lombare sau
lombare
- zonele de joncțiune între 2 curburi sunt zonele cele mai instabile ale unei scolioze

SCOLIOZA NEUROMUSCULARĂ
- clasificare :
o neuropatice :
 prin lezarea neuronului motor central : PCI, tumori medulare,
traumatisme medulare, b. Friedrich, b. Charcot-Marie-Tooth,
siringomielie
 prin lezarea neuronului motor periferic : poliomielită, mielite virale,
traumatisme, mielomeningocel
 disautonomia Riley-Day
o miopatice : artrogripoză, distrofii musculare (Duchenne), miotonia distrofică,
hipotonia congenitală
- particularități :

7
 lOMoARcPSD|5894272

o evoluează rapid și după încetarea creșterii; evoluează frecvent spre complicații

o curburile se prezintă sunt forme variate – unele sunt similare celor din scoliozele
idiopatice, altele au forma literei C, curbura toracolombară se extinde până la
pelvis (care e oblic) incluzând și sacrul
o tratamentul conservator e iluzoriu
o chirurgical – intervenția e de obicei necesară la vârste tinere (de preferat peste
10 ani); presupune frecvent spondilodeză anterioară asociată cu una posterioară
+ instrumentație posterioară; spondilodeza e mai lungă; postoperator :
imobilizare prelungită și orteze pe termen lung
o indicații de tratament chirurgical : diformitate progresivă, afectare progresivă
cardio-pulmonară, pierderea echilibrului datorită oblicității pelvine
- scolioza din leziunile medulare : leziunile medulare produc scolioză în 100% din cazuri
dacă apar înainte de 10 ani; necesită spondilodeză ant +post + instrumentație

SCOLIOZA CONGENITALĂ
- e determinată de prezența unei anomalii vertebrale de dezvoltare care produce un
dezechilibru în creșterea longitudinală a coloanei
- cauze :
o defect de formare : hemivertebre (frecvent) sau vertebre cuneiforme
o defect de segmentare : bară nesegmentată unilaterală sau bilaterală (fuziune
vertebrală)
o pot exista defecte bilaterale sau mixte
o se poate asocia cu coaste sudate sau alte anomalii ale MS / altor organe = pentru
completarea diagnosticului CT / RMN
- necesită control la 3-6 luni (cresc cu 5°/an)
- prognostic rezervat : barele unilaterale și hemivertebrele multiple cu defectul pe aceeași
parte; localizarea lombo-sacrată e cea mai severă – determină oblicitatea coloanei
lombare pe sacru și apariția unui curburi de compensație toracolombară care în timp se
structuralizează; prognostic rău pentru barele complet segmentate
- tratament :
o conservator de obicei e ineficace; pentru curburile compensatorii – corset
Milwaukee de așteptare
o curburile progresive se operează indiferent de vârstă – spondilodeză posterioară
fără instrumentație, eventual hemiepifiziodeză anterioară și hemiartrodeză
posterioară pe partea convexă
o instrumentație distracțională produce frecvent deficit neurologic

CIFOZA
- cifoza fiziologică toracică e de 30-50° cu apex la T7; lordoza fiziologică e de 40-60° cu
apex la L3; cifoza toracică și sacrată sunt primare mai rigide; lordozele cervicală și
lombară sunt secundare ortostatismului, prin urmare sunt mai flexibile

8
 lOMoARcPSD|5894272

- cifoza reprezintă orice curbură în plan sagital cu convexitate dorsală; orice curbură cu
convexitate dorsală în regiunea cervicală / lombară e patologică
- cifoza toracică patologică : curbură peste 55°; limita dintre patologic și normal e greu de
stabilit din cauza variațiilor mari individuale
- hipolordoza = curbură lordotică lombară / cervicală mai mică decât cea normală
Etiologie – cifoza apara când coloana anterioară nu rezistă la presiune sau cea
posterioară nu rezistă la tracțiune.
Clasificare
- funcționale / posturale / nestructurale :
o atitudinea astenică prepubertară și pubertară
o postpartum – prin laxitatea ligamentară și hipotonia musculară det de sarcină
o atitudinea cifotică (nestructurală) – frecvent femei longiline cu hipotrofie
musculară
- structurale = curburi fixe, rigide
o congenitale : malformații vertebrale, osteogenesis imperfecta, condrodisplazii
o dobândite :
 distrofice
 osteocondroza infantilă rar(Calvé) sau mai frecvent juvenilă
(Scheuermann)
 rahitică
 osteoporotică
 osteomalacia
 Paget
 infecțioase – TBC / tetanos (prin fracturi)
 antialgice
 spondilită
 postraumatice
 fracturi – macrofracturi diagnosticate sau nu; microfracturi
nediagnosticate – sdr Kümmel-Verneuil
 sechelară – polio, neurofibromatoză, PCI, siringomielie
 tumorale – granulom eozinofil, osteom osteoid, MM, metastaze,
hemangioame
 psihice – isterie
- clinic : la fel ca la scolioză; testul firului cu Pb – normal în P cade în șanțul interfesier și
atinge T7; cifoză = cade anterior sau posterior; se măsoară săgeata lordozei lombare și
cervicale; săgeata toracală = ½ din suma acestora
- Rx : F+P ortostatism; se măsoară curbura (Cobb) pe F și P (pt cifoză); măsurarea cifozei
ține cont de vertebra intermediară – cea mai înclinată din regiunea toraco-lombară; de
obicei superior se ia ca reper T4 – unghiul Cobb = tangenta la platoul superior al T4 +
tangenta la platoul inferior al vertebrei intermediare
o Rx profil evidențiază tipul cifozei
 Unghiulară = consecința unei schimbări bruște de direcție localizată la 1-3
vertebre; se măsoară unghiulația apicală (tg la platoul superior al
vertebrei superioare și tg la platoul inferior al celei inferioare0
9
 lOMoARcPSD|5894272

 Regulată = unghiulări repartizate la mai mult de 4 segmente = aspect

rotunjit
o Cifoză = curbura primară + curbura adiacentă (la joncțiunea curburii primare cu
cele compensatorii) + curburi compensatorii
o Rx dinamice flexie-extensie pentru a evidenția reductibilitatea;
o CT /RMN

TRATAMENT
- conservator e eficace doar în b. Scheuermann
- există un cerc vicios = cifoză – deplasarea anterioară a centrului de G – creșterea
diformității
- cel mai frecvent necesită proceduri anterioare și posterioare combinate
- curburile lungi, uniforme, flexibile (se corectează în hiperextensie) – instrumentație
posterioară, apoi anterioară
- cifozele rigide : release anterior și spondilodeză posterioară cu instrumentație
- cifozele acute angulare sunt frecvent rigide = risc crescut de leziuni neurologice –
corecția e posibilă dar riscantă; obiectivul interveției e protejarea / decompresia
elementelor nervoase și stabilizarea in situ de obicei anterioară
- reconstrucția anterioară e foarte importantă – fără ea instabilitatea spondilodezei =
degradarea MOS / PS; reconstrucția anterioară se face cu grefe inter-corporeale pentru
cifozele moderate complet corectabile sau grefe onlay în cifozele rigide angulare
- grefele se încorporează în maxim 2 ani; vascularizate – mai rapid
- instrumentația anterioară elimină necesitatea timpului 2 posterior
- instrumentații/spondilodeze – vezi fracturile CV

Cifoza postraumatică
- reprezintă un eșec al tratamentului inițial; se caracterizează prin diformități angulare ale
corpurilor vertebrale sau vindecarea insuficientă a elementelor posterioare
- cifoza e determinată de : pierderea înălțimii unui corp cu peste 30%; prezența unor
fracturi cuneiforme multiple; laminectomia efectuată în fracturile instabile
- paraclinic : Rx, CT, RMN, mielografie
- tratament :
o procedeele exclusiv posterioare duc la PS și degradarea MOS
o cifoză peste 30-40° și coloană posterioară intactă = procedeu anterior eventual
cu decompresie anterioară și grefă inlay anterioară

10
 lOMoARcPSD|5894272

o cifoză peste 40-45° sau mai mică dar cu instabilitate posterioară = procedee
combinate anterior+posterior
o cifoze flexibile = instrumentație post + artrodeză posterioară, apoi anterioară
o cifoze rigide = decomprimare anterioară și spondilodeză anterioară, apoi fuziune
și instrumentație posterioară – șuruburi transpediculare în cele scurte, lungi –
Cotrel-Dubousset
o osteotomiile sunt discutabile

Cifoza senilă
- cauze : scăderea rezistenței corpilor vertebrali; reducerea tousului musculo-ligamentar
- curburile sunt de obicei flexibile (dacă nu se asociază spondiloza)
- clinic : durere, hiperlordoză cervicală / lombară; fracturi-tasare multiple cu cifoză
rotundă
- tratament :
o de regulă conservator : AINS, analgezice, orteze, endocrin și metabolic
o chirurgical :
 indicații : durere rebelă, cifoză progresivă, deficit neurologic
 instrumentație și fuziune posterioară
 la cei care necesită decomprimare anterioară – instrumentația+fuziune
anterioară
 decompresie transpediculară
 postoperator – corset toracolombar 6s cu mobilizare din prima zi

11