-

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ŞI SPORT

RECUPERARE FUNCŢIONALĂ ÎN BOLILE REUMATICE

SPONDILITA ANCHILOZANTĂ

PRENUMELE ADELINA-CLAUDIA
SPECIALIZAREA KAAL
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT ZI
LOCALITATEA CLUJ-NAPOCA

~ 2019 ~
Cuprins
ETIOPATOGENIE.........................................................................................................................................3

TABLOUL CLINIC........................................................................................................................................3

Stadiul spondilitic.........................................................................................................................................4

Stadiul avansat..............................................................................................................................................4

TRATAMENTUL RECUPERATOR ÎN SPONDILITA ANCHILOZANTĂ.............................................5

EVALUAREA FUNCŢIONALĂ A PACIENTULUI:..................................................................................5

PRINCIPII ȘI OBIECTIVE ÎN RECUPERAREA SA.................................................................................6

Obiective..................................................................................................................................................6

C. MIJLOACE DE TRATAMENT ÎN SA....................................................................................................6

Tratamentul igieno-dietetic şi educaţional....................................................................................................6

Tratamentul fizical de recuperare include:....................................................................................................7

PROGRAM DE EXERCIȚII........................................................................................................................7

Bibliografie....................................................................................................................................................10
 Spondilita anchilozantă (spondilita anchilopoietică) poate fi denumită ca boală cronică
inflamatorie, progresivă, cu caracter reumatismal, care se caracterizează printr-o inflamație a
articulațiilor coloanei vertebrale, articulațiilor sacroiliace și a unor articulații periferice mari.
Boala mai este cunoscută şi sub numele de boala Marie Strumpell, boala Bechterew şi
pelvispondilita osifiantă.
Este întâlnită frecvent la adolescenți, adulții tineri, în special bărbați cu vârste cuprinse între
20-40 ani. Femeile au doar forme ușoare atipice.

ETIOPATOGENIE
Cauzele apariției sunt necunoscute, dar s-au emis diferite ipoteze care cuprind un număr
mare de factori de risc: -sexul masculin;
-vârsta tânără;
-predispoziție genetică;
-perturbări imunologice;
-factori de mediu; (infecții streptococice, tuberculoase)
Inițial apare leziunea la nivelul articulațiilor sacro-iliace, sub formă de artrită sacro-iliacă
initial unilaterală, urmată de cea bilaterală.
La nivelul coloanei vertebrale leziunea constă din prezența țesutului de granulație aflat la
nivelul dintre inelul fibros al discului cartilaginos și marginea corpului vertebral. Fibrele periferice
ale inelului fibros sunt erodate și înlocuite cu țesut osos. Rezultatul este reprezentat de începutul
unei excrescențe osoase denumită sindesmofit, dezvoltându-se printr-o osoficare encondrală
continua, unind în final corpii vertebrali adiacenți. Această progresie ascendentă a procesului dă un
aspect de ”coloană de bambus” observată radiologic.

TABLOUL CLINIC
Diagnosticul este unul dificil în stadiile precoce și ușor de stabilit în formele avansate.
DEBUTUL
În primele stadii, tabloul clinic este dominat de atrită sacroiliacă și afectarea coloanei
vertebrale cu evoluție ascendentă.
Se întâlnesc leziuni la nivelul articulațiilor, la nivelul inserțiilor tendinoase sau ligamentare,
la nivelul structurilor extrascheletice (Afectarea cordului, etc)
Simptomul initial este durerea scurtă, cu debut insidios, simțit în regiunea lombară inferioară
și gluteală, împreună cu redoare matinală care se ameliorează cu mișcarea și revine după perioade
de inactivitate. După câteva luni, durerea este persistentă și bilaterală, apare și noaptea, obligând
pacientul să se ridice din pat. Deoarece pacientul tinde să-şi amelioreze durerile adoptând o poziţie
antalgică în anteflexie. segmentul toracic capătă o poziție cifotică.
Afecțiunea se împarte în două stadii: stadiul spondilitic și stadiul avansat.

Stadiul spondilitic
Durerea poate dispărea sau persista. Apar frecvent dureri având caracter sciatalgic, crural,
intercostal. Persistenta lor arata evolutia procesului inflamator. Dispare lordoza lombară şi
apare atrofia fesieră. Se accentuează cifoza toracală. Dacă coloana cervicală este afectată
apare flectarea anterioară a gâtului. Afectarea şoldului cu anchiloză produce contracturi în
flexie compensate prin flexia genunchiului. Progresia bolii poate fi urmărită prin măsurarea
înălţimii pacientului, a expansiunii toracelui, prin testul Schober şi prin distanţa occiput—
perete, barbie-stern. Articulaţiile coxo-femurale sunt frecvent prinse bilateral, genunchiul
poate prezenta hidrartroză. Formele cu atingeri periferice sunt mai invalidante.
Subfebrilitatea, astenia, creşterea V.S.H., usoară anemie normocromă, leucocitoza moderata
pot aparea în pușeurile evolutive. Examenul radiologic arata semne de sacroileita bilaterală,
cu estomparea sau stergerea interliniei articulare, şi un proces de condensare periarticular.
Mai tarziu, apare osteoporoza sacrului şi a coloanei lombare, ce conferă un aspect „sticlos"
acestor segmente. Osificarea ligamentelor inter-vertebrale face să apara radiologie o linie
mediană şi două laterale, constituind semnul ,,şinei de tramvai".

Stadiul avansat
Durerea scade în intensitate. Daca boala nu a fost corect tratată, deformările sunt mari,
realizând aspectul de ,,poziţia schiorului" (cifoza, capul proiectat anterior, stergerea lordozei
lombare, flexum de şolduri şi genunchi). Aceste forme sunt grave, invalidante. Dacă
bolnavul a fost corect tratat, poziția coloanei este în rectitudine, care permite o viață cât mai
aproape de normal.

CRITERIILE DE DIAGNOSTIC sunt:

1) durere lombară inferioară şi redoare, datând de peste 3 luni, necalmată de repaus, de tip
inflamator;
2) durere şi redoare toracică;
3) limitarea expansiunii toracice în inspir;
4) limitarea mişcărilor coloanei vertebrale lombare;
5) irita, sau sechele de irită prezente, sau irită în antecedente;
6) aspecte radiologice caracteristice de sacroileită bilaterală;
 7) sindesmofitoză tipică
Pentru diagnostic, sunt necesare 4 criterii clinice, sau un criteriu clinic plus criteriul radiologic.

TRATAMENTUL RECUPERATOR ÎN SPONDILITA ANCHILOZANTĂ

a. EVALUAREA FUNCŢIONALĂ A PACIENTULUI cu SA este complexă şi constă în:

- bilantul static – se evaluează posturile şi deviaţiile
- bilantul dinamic – evaluarea taliei şi coloanei vertebrale (indicii)
- bilanţul articular
- bilanţul muscular – pentru musculatura spinală, abdominală, rizomielică (pectorali, fesieri,
ischiogambiei)
- explorarea funcţiei respiratorii
- evaluarea globală a ADL-urilor.
Examenul coloanei vertebrale. Se face cu ajutorul unor semne clinice speciale, cu valoare
semnificativă în diagnosticul SA:
• Semnul corzii de arc al lui Forestier constă în contractarea muşchilor paravertebrali de aceeasi
parte cu înclinarea trunchiului (invers decât normal).
• Distanţa bărbie-stern - normal este zero.
• Distanţa occiput-perete - normal este zero.
• Înclinarea laterală a capului – normal, urechea atinge umărul.
• Unghiul vizual Hepp – la normal este considerat 240°-268°.
• Semnul Schöber şi Schöber modificat explorează mobilitatea coloanei lombare: se reperează un
punct situat la mijlocul distanţei dintre cele două spine iliace posterosuperioare (coincide cu
procesul spinos L5). Se măsoară apoi în sens cranial 10 cm. După o flexie maximă cu genunchii
perfect întinşi, devine, la normal, 14,5 -15 cm (creşte cu 5 cm). În spondilită, distanţa poate fi mai
mică cu câţiva cm sau zero.
• Semnul Ott: Se măsoară de la T1 în jos 30cm; în flexie maximă, distanţa devine de 33-33,5 cm, la
normal.
• Semnul Stibor. Se măsoară distanţa de la procesul spinos C7 la S1. În flexie maximă, distanţa
creşte cu 10cm.
• Distanţa degete-sol, normal este zero.
• Limitarea extensiei coloanei lombare.
• Limitarea rotaţiei trunchiului: examinatorul cuprinde cu mâinile ambele creşte iliace ale
bolnavului în ortostatism; bolnavul execută o rotaţie maximă a trunchiului de o parte, apoi de
cealaltă. La tentativa bolnavului de a face maxima rotaţie posibilă, examinatorul va înregistra o
presiune puternică a pelvisului de partea opusă rotaţiei, căreia trebuie să i se opună cu toată forţa. Se
poate măsura distanţa dintre L5 şi foseta jugulară, înainte şi după efectuarea rotaţiei.
• Limitarea înclinării laterale a trunchiului. Examinatorul, situat la spatele bolnavului, cuprinde
braţele acestuia, imediat deasupra cotului. În acest timp, bolnavul va înclina trunchiul de o parte,
apoi de cealaltă.
• Semnul Mendel. Bolnavul stă în decubit ventral. Se efectuează o rotaţie a pelvisului, odată cu
rotarea externă a membrului inferior flectat din genunchi şi uşor extins din şold. Hemipelvisul opus
se menţine fixat pe planul patului.
• Semnul trepiedului se efectuează producând dureri în articulaţiile sacroiliace prin apăsarea
sacrului, când bolnavul se află în decubit ventral pe un plan dur.
• Limitarea expansiunii toracelui. Măsurarea se face la nivelul spaţiului intercostal IV. Valoarea
normală este de 8 cm. Este considerat un semn important pentru stadiul precoce al SA.
• Distanţa bimamelonară, înainte şi după inspir.
• Semnul Lasègue este negativ în SA.

PRINCIPII ȘI OBIECTIVE ÎN RECUPERAREA SA

- Orice plan de recuperare va fi aplicat numai la sugestia medicului.

- Pozițiile de lucru în cadrul programelor vor fi întotdeauna dinspre cele cu descărcare ale
coloanei vertebrale spre cele cu încărcare treptată.

- Funcția vitală, respirația, se va exersa prin exerciții respiratorii și întreg programul de

exerciții a fi ritmat conform timpilor respiratorii (6-8 respirații pe minut)

- Programele vor viza întreținerea mobilității normale a coloanei vertebrale atât în ansamblul
ei cât și pe segmente

- Continuitatea aplicării programelor este obligatorie, indicând instalarea anchilozelor.

Obiective
1. Combaterea/ameliorarea/reducerea durerii. inflamației, și a consecințelor sale (durere,
contracture, redoare);

2. Menținerea/refacerea mobilității articulare;

3. Menținerea/refacerea tonusului, forței și rezistenței musculare;

4. Menținerea/refacerea funcției respiratorii.

Momentul optim pentru începerea terapiei este în perioada de formare a entezitelor, până la
formarea sinostozelor.

C. MIJLOACE DE TRATAMENT ÎN SA

Tratamentul igieno-dietetic şi educaţional

Vizează asigurarea cooperării pacientului și a complianței la terapie. Regimul de viață
impune continuarea activităților obișnuite cu repaus de noapte pe pat tare 8-9 ore, fără pernă sau cu
pernă cilindrică sub ceafă și evitarea ridicării genunchilor. În timpul zilei se indică folosirea de
scaune dure cu spătar drept sau scaune special. Dieta este hipercalorică, cu vitamine şi hiposodată.

Tratamentul igieno-postural constă în: - decubit ventral cu pernă sub torace şi sub frunte, cu
saci de nisip pe coloana dorsală şi bazin; - decubit dorsal cu pernă sub coloana dorsală, fără pernă
sub cap, mâinile la ceafă, coatele pe planul patului; - decubit dorsal cu perna sub coloana dorsală şi
săculeţi de nisip pe umeri şi genunchi.

Este interzis repausul prelungit în fotoliu sau în șezând pe scaun deoarece acestea
favorizează instalarea flexumului la șold, la genunchi și al întregii coloane vertebrală.
 O dată ce va fi depășită faza acută, pacientul se va ridica din pat și va trece treptat la
efectuarea unui program de gimnastică de 3-4 ori pe zi, câte 10 minute până la 30 min, pacientul
începând cu controlul ținutei coloanei vertebrale, antrenarea mobilității ei până la o mobilitate și
amplitutdine de mișcare cât mai apropiată de normal.

Reluarea mersului se va face repede, la început doar câteva minute, apoi treptat până la
plimbări de o oră sau două. Bolnavii tineri se vor orienta professional către o meserie care să nu
solicite exagerat coloana vertebrală și care să nu faciliteze poziții vicioase.

Tratamentul fizical de recuperare include:

- Electroterapia – cu efect antalgic, antiinflamator, decontracturant: curent galvanic, curenţi
diadinamici, curenţi interferenţiali, ultrasunet, unde scurte, laser.

- Termoterapia – sub formă de căldură în aplicaţii generale sau locale: parafină, solux sau
băi de lumină partiale, unde scurte, sau sub formă de aplicaţii reci în inflamaţii acutizate.

- Kinetoterapia

-Exercițiile de gimnastică reeducativă ocupă un loc important în prevenirea, menținerea

mobilității și a tonusului întregii coloane.

Programul începe chiar din etapa repausului la pat prin exerciții izometrice, prin mobilizarea
articulațiilor nedureroase și prin exerciții respiratorii. Acestea sunt atât pasive, cât și active-pasive
sau active cu rezistență, trecând treptat de la coloana cervicală, la toracală, la lombară și spre
articulațiile proximale spre distale. Aceste exerciții vor fi pecedate de masaj decontracturant. De
asemenea hidrokinetoterapia este foarte utilă în fazele cronice.

Terapia ocupațională. Se identifică diverse activității profesionale (canotaj, artizanat),

sportul terapeutic (volei, baschet, înot) ortezarea la nivelul articulațiilor afectat (mâini, gleznă,
picior).

Tratamentul balnear. Se indică ape termale, iodurate, sulfuroase, clorurate, sodice,

nămolurile terapeutice, talasoterapia. În perioadele de acalmie indicația este de cură balneară la
mare sau băi..

Tratamentul ortopedicochirurgical, blocaje vertebrale, osteotomii vertebrale, artroplastii

în coxită bilaterală, este rezervată formelor avansate, incorect tratate, conservator recuperator.

Program de exerciții
a) Pentru coloana cervicală

1. Din decubit dorsal, capul pe același plan cu spatele, kinetoterapeutul apucă între
palme capul pacientului și execute mișcări pasive cu capul și gâtul (Flexii, extensii,
înclinare laterală și rotații) ,la finalul mișcprii execute și ușoare fortări și arcuiri.

2. Din ortostatism, pacientul execute circumducții lente ale capului într-un sens și în
celălalt.
 3. Din decubit ventral, membrele superioare întinse pe lângă corp, bărbia sprijintă pe
pat, privirea înainte. Pacientul va face abducția membrului superior în timp ce va
inspira, revenind în poziția inițială prin expir.

4. Stând, bastonul ținut de capete, înainte jos. Pacientul ridică bastonul în poziție
verticală, spre lateral dreapta, privirea spre dreapta (mâna dreaptă sus, stânga jos)-
inspir. Idem partea stângă.

b) Pentru coloana dorsală

1. Din ortostatism, mâinile la ceafă sau pe creștet.

T1- îndoirea lateral a trunchiului spre stânga-inspir.
T2-revenire în poziția inițială-expir
T3-îndoire lateral a trunchiului spre dreapta-inspir.
T4-revenire în poziția inițială
2. Pe genunchi, sprijin pe palme, pacientul execută ”spatele de pisică”

3. Pe genunchi, sprijin pe palme, pacientul va ridica membrul inferior drept întins,

înapoi și în sus cu inspir. Revenirea în poziție inițială va fi prin expir. Idem pentru
membrul inferior stâng.

4. Atârnat, picioarele nu ating solul. Pacientul execute pendularea trunchiului (stânga,

dreapta) sau răsuciri ale trunchiului (stânga-dreapta).

c) Pentru coloana lombară

1. Din decubit dorsal, genunchii flectați, tălpile pe sol, membrele superioare întinse.
Pacientul va duce ambii genunchi la piept, mâinile apucă genunchii și-i mențin la
piept. Același exercițiu, dar genunchii se aduc alternative la piept.

2. Din decubit dorsal, pedalaj cu câte un membru inferior întins în sus într-un sens și în
celălalt.

3. Pe genunchi, mâinile la ceafă.

T1-coborârea șezutului pe călcâie, flectarea trunchiului mult înainte, expir.

T2-revenirea în poziția inițială, inspir

4. Stând cu fața la spalier, membrele superioare întins, apucă șipca spalierului în

dreptul pieptului.

T1- fandare înainte cu ducerea frunții spre genunchiul de sprijin, expir.

T2-revenire în poziția inițială, inspir.
T3-idem pentru membrul inferior opus, expir
T4-revenire în poziția inițială, inspir.
Bibliografie

Moraru G., Pâncotan V.,(1999), Recuperarea kinetică în reumatologie, Oradea: Editura Imprimeriei de Vest

Popescu E., Ionescu R.,(1995), Compendiu de reumatologie,. București: Editura Tehnică

Roșulescu E.,(2009), Kinetoterapia în recuperarea afecțiunilor reumatologice, Craiova: Editura Universitaria.