AFECTIUNI

MENISCEPTOMIE- Ablatie chirurgicala a unei parti sau a totalitatii

meniscului.

MENISCUL-este un cartilaj al genunchiului situat intre femur si tibie,

avand rol de amortizare si e stabilizare al genunchiului.

O meniscectomie se practica in caz de leziune a unui menisc, al

genunchiului in general, care poate aparea de o maniera izolata sau ca
urmare a unei entorse grave sau chiar din cauza unei laxitati cronice a
genunchiului.

OBIECTIVE -primele 7 zile

-controlul durerii şi al tumefactiei

-efectuarea imediata a unei game variate de exerciţii de mişcare

-atingea şi menţinerea complet pasiva a extensiei si a flexiei pana la 90 de

grade

-prevenirea atrofierii muschiului cvadriceps

-reluarea mersului

1)In perioada imediat interventiei chirurgicale trebuie sa stati cu piciorul

ridicat (pozitie procliva si sa puneti gheata pe genunchi)

2)Nu stati perioade lungi de timp cu piciorul într-o poziţie fixa (mai jos decât
restul corpului), ca acest lucru va duce la cresterea in volum a genunchiului
si a piciorului.

3)Combaterea durerii presupune administrarea de antialgice si

antiinflamatoare in cursul spitalizarii.
4)Va sfatuim sa calcati cu toata greutatea pe piciorul operat, de a doua zi
postoperator.

5)Puteti sa faceti dus, dar suturile trebuie protejate de apa.

Program kinetic :
1. In decubit dorsal cu picioarele intinse, ducem varful spre nas si mentinem
. 3 reprize/zi a cate 3 seturi de 10 repetari: contractii izometrice ale ms.
cvadriceps. Fiecare contractie are o durata de 6 secunde.

2. In decubit dorsat, cu genunchiul in extensie, pacientul ridica piciorul la

45-60 de grade si mentine pozitia 6 secunde.

3. In decubit lateral cu genunchiul in extensie, pacientul ridica piciorul la 45-

60 de grade si mentine pozitia 6 secunde.
4. La marginea mesei de kinetoterapie piciorul este lasat in jos pasiv sub
actiunea fortei gravitationale, si ridicat prin contractia ms cvadriceps, ajutat
cu piciorul controlateral (neoperat) in ambele faze.
5. Dupa 3-4 zile pacientul a incepe flexia gambei pe coapsa pana la 90 de
grade in primele 7 zile: 3 reprize/zi a cate 8 seturi de 10 repetari.

Pacientul trebuie sa urmeza cateva sedinte de fizioterapie, in

primele 10 zile postoperator, pentru a scadea inflamatia si
durerile.

Protocol de recuperare dupa meniscectomie in zilele 8-14

dupa meniscectomie:
OIECTIVE:
-reintegrarea psiho-sociala si familiala
Pacientul trebuie sa continuie kinetoterapia: contractii izometrice, ridicarea
membrului la 60 de grade, extensie pasiva, extensie pasiva asistata prin
contractia ms. cvadriceps, flexie pasiva si activa. Toate exercitiile se fac dupa
acelasi program. Ordinea lor nu are importanta, doar numarul de repetari si
timpii de odihna. Fiecare perioada a zilei de kinetoterapie trebuie sa
cuprinda toate exercitiile enumerate in programul anterior.

Daca pacientul are o munca de birou, i se permite reintegrarea dupa 7 zile.

Daca are un job care presupune activitate fizica intensa, perioada de repaus
este de 4 saptamani.

Simptome de leziuni la menisc:

Principalul simptom în cazul leziunilor de menisc, este durerea. Însă, de cele
mai multe ori, aceasta este asociată cu:
• rigiditatea şi umflarea genunchiului;
• blocarea genunchiului;
• senzaţie de instabilitate a genunchiului;
• imposibilitatea de a face o mişcare completă de flexie/extensie.
Când răsucim sau rotim genunchiul, simptomele se agravează şi apar
dificultăţi atunci când încercăm să îndreptăm complet piciorul. În cazul în
care ridicăm obiecte mai grele putem avea senzaţia de cedare a stabilităţii
pe picioare.

LIGAMENTOPLASTIA- In chirurgia ortopedica, operatia de refacere sau

reconstructie a ligamentelor rupte poarta numele de "ligamentoplastie".

Operatia de ligamentoplastie se efectueaza prin artroscopie de genunchi,

metoda chirurgicala moderna si minim-invaziva ce consta in efectuarea
unor mici incizii intra-articulare si inlocuirea ligamentelor rupte fie cu grefe
proprii, fie cu grefe artificiale sau preluate de la banca de tesuturi.

Persoanele afectate de o ruptura de ligamente nu mai pot desfasura cu

usurinta activitati obisnuite precum mersul pe jos si risca sa dezvolte in
viitor boli precum gonartroza in cazul in care nu se trateaza.

LIGAMENTELE GENUNCHIULUI- Ligamentele sunt benzi elastice

foarte puternice ce contribuie la stabilitatea si forta articulara si care
conecteaza oasele articulatiei intre ele pentru a efectua variate miscari.
Intr-o articulatie de genunchi exista doua feluri de ligamente ce leaga partea
inferioara a femurului de partea superioara a tibiei: ligamentele incrucisate
si ligamentele colaterale.
Acestea au urmatoarele functii:
 ·0 ligamentul incrucisat anterior limiteaza rotatia si miscarea anterioara
a tibiei
·1 ligamentul incrucisat posterior limiteaza miscarea posterioara a tibiei
·2 ligamentul colateral medial stabilizeaza partea interna
·3 ligamentul colateral lateral stabilizeaza partea externa

CAND SE FACE O OPERATIE DE LIGAMENTE?

Ligamentoplastia (operatie de ligamente) este o procedura des intalnita,
ruptura de ligamente fiind de multe ori prezenta nu doar la sportivi de
performanta, ci si la persoanele care au diverse accidente cum ar fi pasii
gresiti, contactele dure, alunecarile pe scari sau caderile pe gheata si de la
inaltime.
Sportivii la care apar cel mai frecvent rupturile de ligamente sunt cei ce
practica sporturi care necesita schimbare rapida de directie, rupere de ritm
sau aterizare din saritura, adica fotbalistii, handbalistii, rugbisti,
baschetbalistii, gimnastii etc.

Pacientii care prezinta rupturi ligamentare incomplete nu necesita

ligamentoplastie, tratamentul chirurgical fiind inlocuit cu cel specific
entorselor de grad 1 sau 2.

Operatia de ligamente se decide pe baza unui diagnostic stabilit de catre

doctorul ortoped, de obicei in urma examinarii clinice si a RMN ului in urma
carora se pot releva urmatoarele afectiuni:

o ruptura de ligament incrucisat anterior

o ruptura de ligament incrucisat posterior

o ruptura de ligament colateral intern

o ruptura de ligament colateral intern

LIGAMENTOPLASTIA SI AVANTAJELE SALE

Ligamentoplastia artroscopica prezinta multe avantaje comparativ cu
metodele de reparare a ligamentelor rupte utilizate in trecut. Astfel, cu
ajutorul artroscopului, medicul chirurg poate pune un diagnostic precis si
efectua o operatie mai putin costisitoare, intr-un timp mai scurt, cu riscuri si
complicatii minime.
Un alt avantaj insemnat al ligamentoplastiei actuale fata de cea clasica
folosita in trecut este utilizarea suruburilor resorbabile ce au rolul de
prindere a ligamentelor rupte si capacitatea de a se transforma in timp in
tesut osos. Datorita acestor suruburi moderne, acum se evita anumite
reactii adverse ale organismului si complicatiile ce apareau ca urmare a
folosirii suruburilor fabricate din metal.
Pe scurt, principalele avantaje ale ligamentoplastiei artroscopice sunt:
- diagnostic artroscopic precis
- operatie minim invaziva, mai putin dureroasa, cicatrici aproape
insesizabile
- operatie si spitalizare cu timp scurt, in cateva ore pacientul pleaca acasa
- inceperea imediata a activitatilor obisnuite
- procedura mai ieftina, riscuri si complicatie minime

Simptomele unei rupturi ligamentare totale sunt asociate de

obicei cu cracmente (zgomote, troznitura), tumefieri, dureri, instabilitate si
limitare a miscarii articulatiei. Aceste simptome se produc in timpul
accidentului si imediat dupa, insa peste ceva timp pot disparea. Singurul
simptom care nu dispare deloc este instabilitatea genunchiului atunci cand
se fac schimbari de directie, intoarceri sau mers pe un teren accidentat,
moment in care acesta scapa de sub control si da senzatia ca "fuge".

RECUPERARE DUPA LIGAMENTOPLASTIE

Deoarece avem de a face cu o operatie complexa, recuperarea dupa
ligamentoplastie se face intr-un termen mai lung decat in cazul
meniscectomiei (ruptura de menisc), reabilitarea totala a ligamentelor
putand dura pana la jumatate de an.
La cateva zile dupa operatie trebuie sa se inceapa kinetoterapia, exercitiile
de recuperare facandu-se treptat, fara a se forta articulatia, la
recomandarea medicului ortoped, sub observatia unui kinetoterapeut.
Aceste exercitii au ca scop intarirea musculaturii si dezvoltarea mobilitatii
genunchiului.
Recuperarea dureaza de la un pacient la altul, in functie de diagnostic,
varsta, grad de receptivitate si respectarea indicatiilor de refacere.

OPERATIE LIGAMENT INCRUCISAT ANTERIOR

Multe din rupturile de ligamente incrucisate anterior nu pot fi suturate la
loc, ligamentul trebuind a fi reconstruit in timpul operatiei cu o grefa de
tesut.
Ligamentoplastia incrucisatului anterior se realizeaza la clinica Arcalife
Bucuresti prin operatie artroscopica, metoda minim agresiva cu multiple
avantaje (vezi beneficiile mai sus).
Operatia de ligament incrucisat anterior dureaza aproximativ 2 ore, timp ce
include anestezia (rahidiana sau generala). La cateva ore dupa operatie,
pacientul poate pleca acasa.
De retinut: Operatia ligamentului incrucisat anterior se amana pana cand
inflamatia se retrage si functia motorie este reluata. In caz contrat poate
aparea risc de artrofibroza sau formare de cicatrici intra-articulare, fapt ce
poate duce la pierderea mobilitatii articulare.

OPERATIE DE LIGAMENT COLATERAL

Operatia de ligament colateral medial sau lateral poate fi efectuata prin
tehnici de suturare, reconstructie sau tensionare a ligamentului afectat.
De cele mai multe ori, operatia de ligamentoplastie incepe printr-o incizie
ce urmareste linia ligamentului colateral urmata de una din procedeele
urmatoare:
reinserarea la os (in cazul in care ligamentul a fost desprins), inlocuirea cu
grefa de tendon sau tensionarea prin detasarea capatului de ligament de la
locul de insertie si mutarea acestuia intr-un anumit loc la os.
O operatie de ligament colateral dureaza 2 ore, timp ce include anestezia
(rahidiana sau generala). Dupa cateva ore, pacientul poate pleca acasa.
De retinut: In cazul in care leziunea de ligament colateral medial este
asociata cu alte rupturi de ligamente, operatia se amana pana cand
inflamatia se retrage si functia motorie este reluata. In caz contrat poate
aparea risc de artrofibroza sau formare de cicatrici intra-articulare, fapt ce
poate duce la pierderea mobilitatii articulare.

OBIECTIVE: PRIMELE 7 ZILE

--controlul durerii şi al tumefactiei

-efectuarea imediata a unei game variate de exerciţii de mişcare

-atingea şi menţinerea complet pasiva a extensiei
-prevenirea atrofierii muschiului cvadriceps
-reluarea mersului

1) Perioada imediat interventiei chirurgicale trebuie sa stati cu piciorul

ridicat (pozitie procliva si sa puneti gheata pe genunchi)
2) Nu stati perioade lungi de timp cu piciorul într-o poziţie fixa (mai jos
decât restul corpului), ca acest lucru va duce la cresterea in volum a
genunchiului si a piciorului. Când sunteti aşezat pentru o perioadă
semnificativă de timp, ridica-vă piciorul pe un scaun.
3) Conbaterea durerii presupune administrarea de altialgice si
antiinflamatoare in cursul spitalizarii.
4) In primele 10 zile va sfatuim sa nu calcati cu toata greutatea pe piciorul
operat.
5) Puteti sa faceti dus, dar suturile trebuie protejate de apa.In prima zi şi
noapte, după o ligamentoplastie, vă puteţi aştepta ca pansamentele sa se
imbibe cu sange. Acest lucru este normal! Vrem ca sângele să se scurgă din
genunchi in pansamente, mai degrabă decât sa se acumuleze în genunchi şi
sa produca tumefactie şi dureri. Dupa 2 zile, timp in care durerile si
tumefactia s-au ameliorat, pacientul va incepe kinetoterapia prin
inlaturarea imobilizarii din 3 in 3 ore.
PROGRAM KINETIC-PROTOCOL(primele 7 zile)
1. 3 reprize/zi a cate 3 seturi de 10 repetari: contractii izometrice ale ms.
cvadriceps. Fiecare contractie are o durata de 6 secunde.
2. In decubit dorsat, cu genunchiul in extensie, pacientul ridica piciorul la
45-60 de grade si mentine pozitia 6 secunde.
3. In decubit dorsal, plasati un prosop strans sub tendonul achilean (sub
glezna), si lasati piciorul sa se relaxeze. In decubit ventral, stati cu 1/3
inferioara a coapsei pe marginea mesei de kinetoterapie si relaxati membrul
pelvin. Hiperextensia trebuie evitata.

4. la marginea mesei de kinetoterapie piciorul este lasat in jos pasiv sub

actiunea fortei gravitationale, si ridicat prin contractia ms cvadriceps, ajutat
cu piciorul controlateral (neoperat) in ambele faze.
5. pacientul poate folosi pasiv o bicicleta ergonomica, pedaland doar cu
piciorul sanatos.

Protocol de recuperare in zilele 8-14 dupa

ligamentoplastie:
Obiective:
- -mentinerea extensiei complete
-reintegrarea psiho-sociala si familialaPacientul trebuie sa continuie sa
scoata imobilizarea de 4-6 ori pe zi a cate 10-15 minute, sa continuie
kinetoterapia: contractii izometrice, ridicarea membrului la 60 de grade,
extensie pasiva, extensie pasiva asistata prin contractia ms. cvadriceps,
flexie pasiva si activa. Toate exercitiile se fac dupa acelasi program. Ordinea
lor nu are importanta, doar numarul de repetari si timpii de odihna.Fiecare
perioada a zilei de kinetoterapie trebuie sa cuprinda toate exercitiile
enumerate in programul anterior. Daca pacientul are o munca de birou, i se
permite reintegrarea dupa 14 zile. Daca are un job care presupune
activitate fizica intensa, perioada de repaus este de 8-12 saptamani.

Protocol de recuperare in zilele 15-21 dupa

ligamentoplastie:
Obiective:
–mentinerea extensiei completep3
-atingerea unei flexii de 100-120 de grade
-tonifierea musculaturii coapsei, astfel incat pacientul sa poata renunta la
imobilizare. Pacientul trebuie sa continuie sa scoata imobilizarea de 4-6 ori
pe zi a cate 10-15 minute, sa continuie kinetoterapia: contractii izometrice,
ridicarea membrului la 90 de grade, extensie pasiva, extensie pasiva asistata
prin contractia ms. cvadriceps, flexie pasiva si activa. Flexia trebuie sustinuta
cu piciorul controlateral pana se ating 100-120 de grade.

Pacientul va incepe sa se ridice pe varfuri: 3 seturi a 10 repetari, 6 secunde

fiecare exercitiu.
Pacientul va continua sa lucreze la bicicleta astfel:
-la intensitate mica
-rezistenta se va mari dupa 5-6 saptamani postoperator
-timpul petercut pe acest aparat va creste progresiv de la 3 reprize a cate 5
minute in prima saptamana la 3 reprize a cate 20 de minute in a treia.
-dupa 4 saptamani nu exista o restrictie legata de timpul petrecut pe
bicicleta.

Protocol de recuperare in zilele 22-40 dupa

ligamentoplastie:
-Pacientul trebuie sa continuie kinetoterapia: contractii izometrice, ridicarea
membrului la 90 de grade, extensie p9pasiva, extensie activa asistata prin
contractia ms. cvadriceps, flexie activa. Flexia trebuie sa atinga 125 de
grade. Practic pacientul trebuie sa castige toate gradele de mobilitate.
-In continuare se poate adresa unei sali de gimnastica pentru a lucra cu
greutati sub indrumarea unui profesor de kinetoterapie. Este foarte
important innotul in aceasta etapa. Pacientului i se permite dupa 4
saptamani sa mearga cu bicicleta in aer liber, fara merge pe diferente de
nivel.
-Jokingul este permis dupa 12 saptamani, iar alergarea cu schimbarea
directiei dupa 16 saptamani.
-Reintegrarea sportiva este permisa dupa 9 luni.

SINDROMUL DUREROS LOMBAR AL DISCOPATIEI DE FAZA A

II-A
In faza intermediara a degradarii structurilor discale se situeaza discopatia
de faza a II-a, care consta in asocierea deteriorarilor nucleului
pulpos(deshidratare, fragmentare) si producerea de fisuri radiale in lamele
inelului, fisuri care permit fragmentelor de nucleu pulpos sa migreze spre
periferia discului. Pe de alta parte, fisurile produse la nivelul inelului fibros ii
micsoreaza rezistenta, inelul fibros lasandu-se deformat spre exterior, sub
presiunea fragmentelor de nucleu pulpos. Discul intervertebral realizeaza,
astfel, o bombare spre canalul vertebral, o protruzie fara a suferi o ruptura
completa prin care sa se exterioreze nucleul pulpos. Un alt mecanism
considerat a fi implicat in aparitia unor dureri iradiate este cel realizat de
iritarea directa a radacinilor, dupa iesirea din coletul dural, la nivelul gaurilor
de conjugare, ale caror dimensiuni se micsoreaza prin diminuarea inaltimii
discului intervertebral si apropierea corpilor vertebrali.
Modificarile anatomopatologice degenerative discale sunt deja
constituite, atunci cand un efort fizic mai mare declanseaza aparitia unui
puseu acut.
Simptomatologia puseului acut al discopatiei de faza a II-a este reprezentata
de durere si de tulburari functionale lombare.
Durerea lombara se poate insta brusc, dupa un efort fizic. Ea este de
intensitate relativ mare, se accentueaza mult la mobilizarile coloanei
lombare si la ortostatism, si se calmeaza in clinostatism. Odata instalate,
durerile lombare se pot accentua chiar in zilele urmatoare. De regula,
durata evolutiei puseului dureros lombar acut este de 10-15 zile,
imobilizand bolnavul la pat, tentativele de mobilizare fiind foarte
suparatoare.
Scolioza lombara antalgica, cum este denumita de Arseni, este prezenta la
aproape toti bolnavii. Desi nu este foarte pronuntata, ea este persistenta,
dureaza mult timp, persistenta fiind semnalata, in unele cazuri, si dupa
disparitia durerilor.

Contractura musculara paravertebrala lombara este prezenta la

marea majoritate a bolnavilor. Ea nu este de intensitatea celei intalnite la
bonlavii cu hernie de disc, dar este evidenta, persistenta in timp, greu
calmata de repaus. De cele mai multe ori, aceasta contractura este
unilaterala.
Palparea coloanei lombare este dureroasa, mai ales paralombar, la
nivelul unui spatiu intervertebral sau pe ligamentul interspinos.
Examenul neurologic al bolnavului este negativ, la fel si testele de
elongatie radiculara. Bolnavul nu prezinta tulburari de sensibilitate sau de
motricitate la nivelul membrelor inferioare, iar semnele de tip dural sunt
absentente.
 In cazuri rare, mai ales la bolnavii cu frecvente recidive, pot fi
depistate puncte „trigger”, cu grade diferite de activare. Prezenta unor
elemente de tip miofascial are semnificatia unui martor al vechimii si
recidivelor afectiunii.

Tratamentul in discopatie lombara de faza a II-a- stadiu acut

A. Etapa de tratament de crutare: 4-5 zile

Obiectivele de tratament
- sedarea durerilor si a inflamatiei,
- relaxare nervoasa generala si diminuarea hipersimpaticotoniei,
- relaxarea musculaturii lombare,
- protectie lombara.

Metodologie de tratament
- repaus postural, pe plan nedoformabil, in decubit dorsal de tip Fowler,

- tratament medicamentos:
- antialgic: medicatia curenta, cunoscuta,
- antiinflamatorie: AINS, rareori este necesara corticoterapia de scurta
durata,
- sedative generale: Extraveral, Diazepam,
- medicatie decontracturanta musculara: Mxdocalm, Lirica.

tratament fizical
- masaj sedativ lombar,
- electroterapie: antialgica si decontracturanta aplicand lombar diverse
tipuri de curenti de joasa frecventa( diadinamici sau galvanic in aplicatie
transversala sau longitudinal paralombar, TENS, Trabert), curenti de medie
frecventa: interferential antialgic lombar transversal.
- Ultrasunete pe musculature contractata si pe zonele intens dureroase:
0,8W pe cm2 timp de 4-6 min .
- Termoterapie locala cu unde scurte, dar la valori termice mici: treapta
termica I sau II, timp de 15-20 min.

Etapa de terapie si recuperare: 6-10 zile

Obiectivele de tratament
- combaterea durerilor si a inflamatiei restante,
- combaterea contracturii musculare lombare,
- combaterea tulburarilor de statica si dinamica lombara,
- protectie lombara.

Metodologia de tratament
- tratament medicamentos:
- antialgic- antiinflamator este inca necesar, in doze si in ritm de
administrare in functie de starea clinica,
- decontracturante: sunt necesare, dar se poate reduce doza.

- tratament fizical:
 - repaus lombar intermitent,

- termoterapie:
- generala: cu bai de namol la temperatura moderata,
- locala: parafina pe coloana lombara-20 min sau unde scurte:
lombar sau
in aplicatie lombo-abdominala cu electrozi flexibili: treapta
termica II-

Stadiul subacut
Obiectivele de tratament
- combaterea durerilor si inflamatiei restante,
- corectarea tulburarilor de statica si de dinamica lombara,
- stabilizare lombara.
15-20min electroterapie: antialgica si decontracturanta( ca si
in prima etapa )
- masaj sedativ pe musculatura paravertebrala dorso-lombara si
coapse;
- kinetoterapie: exercitii de mobilizare lombara si tonifiere musculara
din fazele I si II ale programului Williams

Metodologie de tratament

Tratament medicamentos: antialgic-antiinflamator,doze reduse,

administrare intermitenta.
Tratament fizical:
- repaus intermitent intercalate intre cele doua proceduri,
- hidrotermoterapie generala cu bai de namol la 37-38°C -20min,
- termoterapie locala lombara: parafina sau unde scurte,
- electroterapie lombara antialgica si decontracturanta cu ajutorul
curentilor de joasa frecventa; se incepe tratamentul cu media de frecventa
de tip excitomotor si biotrofic pe musculatura lombara,
- masaj troficizant pe musculature paravertebrala dorso-lombara si a
membrelor inferioare,
- kinetoterapie individuala: exercitii din faza III-a Williams,
- hidrokinetoterapie la bazin: exercitii de mobilizare lombara, de
tonifierea musculaturii lombo-abdominale,
- kinetoterapie de grup: se continua programul de mobilizare lombara si
de echilibrare musculara abdomino-spinala. In cazul bolnavilor cu o evolutie
rapid favorabila se poate incepe programul de kinetoprofilexie secundara.

Date generale lombosciatica si lumbago

Ce este lombosciatica? Coloana vertebrala la nivelul regiunii lombare este
compusa din 5 vertebre, care se continua inferior cu osul sacru.
Intre vertebre (la nivelul tuturor regiunilor coloanei vertebrale) se afla discul
intervertebral. Acesta este format dintr-o regiune periferica – numita inelul
fibros si o portiune centrala – nucleu pulpos.
Datorita structurii sale, rezistenta mecanica a inelului fibros este mai mica
posterior.
Nucleul pulpos este o structura hidrofila (atrage si capteaza apa). Datorita
acestei proprietati cat si formei sale, acesta mentine tensiunea ridicata la
nivelul ansamblului format din nucleu, inel si corpul vertebral. Acest lucru
se intampla chiar si in conditii de repaus si este benefic pentru ca mareste
elasticitatea coloanei vertebrale si amortizeaza socurile mecanice.

Tratament
Tratamentul in lombosciatica urmareste mai multe obiective si anume:
– calmarea durerii– combaterea contracturii musculare
– indepartarea discului sau a fragmentului discal in anumite situatii
(chirurgical).

Tratamentul igienopostural pentru pacientul cu lombosciatica inseamna

repaus la pat pe o perioada de timp cuprinsa intre cateva zile si 2-3
saptamani. Bolnavul cu lombosciatica va gasi singur o pozitie antalgica
(pozitia corpului in care durerile se resimt mai putin sau dispar). Cel mai
adesea acestia stau culcati pe o parte avand genunchii indoiti. Aceasta
pozitie permite relaxarea musculaturii contractate si scaderea presiunii
exercitata de disc asupra radacinilor nervoase.
Tratamentul medicamentos in lombosciatica are drept scop combaterea
contracturii musculare si ameliorarea durerii. Contractura musculara
determina ingustarea gaurilor de conjugare, mentinand astfel conflictul
nervos si consecutiv durerea. De aceea este necesara administrarea unor
medicamente numite miorelaxante sau decontracturante (Mydocalm,
Clorzoxazona) sau utilizarea efectului miorelaxant al unor medicamente
(Diazepam).
Combaterea durerii in lumbago si lombosciatica se poate face cu analgezice
uzuale si antiinflamatoare nesteroidiene, acestea fiind eficiente in
majoritatea cazurilor.

Fizioterapia si kinetoterapia. Kinetoterapia nu se adreseaza fazei acute,

dureroase in lombosciaica. Este indicata dupa ce contractura musculara si
durerile au cedat. In schimb, fizioterapia (proceduri cu ultrasunete,
electroterapia) asociata masajului terapeutic poat fi initiate in aceasta
perioada in functie de particularitatile cazului. Recomand efectuarea
fizioterapiei si kinetoterapiei in clinici specializate, pentru a evita agravarea
simptomatologiei prin efectuarea unor exercitii neadecvate.

Tratamentul chirurgical. Foarte important este faptul ca indicatia operatorie

este pusa pe criterii clinice si NU imagistice.
– indicatie operatorie de urgenta pentru: deficitele motorii importante,
sindromul de coada de cal, compresiunile medulare instalate recent.
– indicatie operatorie ferma:deficitele neurologice obiective persistente
neameliorate de tratamentul conservator (repaus, tratament
medicamentos, recuperare medicala)
– indicatie operatorie prezinta lombosciatica hiperalgica persistenta dupa
un tratament corect efectuat 4-6 saptamani in spital sau 8-10 saptamani in
ambulator.
In incheiere cateva sfaturi pentru bolnavii cu lombosciatica:
– evitarea suprasolicitarii coloanei prin ridicarea si/sau transportul unor
greutati mari.
– evitarea miscarilor de rotatie la nivelul axului coloanei efectuate brusc.
– mentinerea unei greutati corporale in limite normale.
– evitarea ortostatismului si a decubitului prelungit.

PRACTICA LA AZILUL DE BATRANI

Am lucrat cu doamna Ioana care suferea de alzheimer, initial am
stat de vorba despre viata dansei, apoi am incercat sa o relaxez cu
un masaj, unde a folosit tehnicile invatate : netezire, frictiune,
framantatul si tapotamentul.
Am mai lucrat cu un domn care a suferit un atac cerebral, iar mana
dreapta era paralizata. Domnul a stat in pozitia culcat pe spate, cu
capul pe perna, gatul usor flectat, iar umerii erau sustinuti cu
perna. I-am asezat mana paretica pe pat la o distanta mica de
corp, indreptata din articulatia cotului si a mainii, cu degetele
intinse si l-am masat usor, cat sa nu simta durere. Domnul s-a
asezt in pozitie laterala pe partea sanatoasa, mana sanatoasa
ocupand o pozitie comoda.
Am lucrat si cu domnul Ioan, care era infirm de un picior si
prezenta dureri de spate. Spatele fiind contractat, am apelat la
tehnicile masajului: netezire, frictiune si framantat.