Boala Parkinson este o boală degenerativă ce survine în urma distrugerii lente și progresive

a neuronilor. Întrucât zona afectată joacă un rol important în controlul mișcărilor, pacienții
prezintă gesturi rigide, sacadate și incontrolabile, tremor și instabilitate posturală.
Primele simptome ale bolii Parkinson apar, cel mai frecvent, după vârsta de 60 de ani, dar 1 din
10 pacienți sunt diagnosticați cu boala Parkinson înainte de 50 de ani, iar 1 din 20 pacienți în
jurul vârstei de 40 de ani însă poate fi luată genetic și sa se nască cu ea.
La început, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de îmbătrânire, dar pe măsura
agravării acestora, diagnosticul devine evident. În momentul manifestării primelor simptome, se
crede că între 60% și 80% din celulele din zona de control a activităților motorii sunt deja
distruse.
Severitatea Bolii Parkinson, modul în care progresează și impactul asupra vieții pacientului
variază de la caz la caz, dar tratamentele disponibile permit controlul bolii mult timp după
stabilirea diagnosticului.
Depistarea timpurie a Bolii Parkinson, vizitele la medicul neurolog, urmarea tratamentului
recomandat de acesta, conform fiecărui stadiu al bolii, o alimentație adecvată și activitatea fizică
zilnică îmbunătățesc calitatea vieții pacienților.
La scară mondială, boala este diagnosticată la 300 000 persoane în fiecare an. Incidența și
prevalența bolii cresc odată cu vârsta. Boala Parkinson afectează 1% din persoanele cu vârsta
peste 65 ani. Rareori, boala survine în copilărie sau adolescență. Incidența bolii este de 1,5 ori
mai mare la bărbați decât la femei.

Semne și simptome
Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt: tremorul de repaus, rigiditatea și
bradikinezia. Dintre acestea, două sunt esențiale pentru stabilirea diagnosticului. Instabilitatea
posturală este al patrulea semn cardinal, dar survine tardiv, de obicei după 8 ani de evoluție a
bolii.
Simptome motorii:

 rigiditate musculară,
 tremor de repaus,
 lentoare în efectuarea tuturor mișcărilor,
 pierderea echilibrului și a coordonării mișcărilor,
 mersul șovăitor,
 atitudinea „înghețată” (diminuarea numărului de mișcări și „sărăcirea” comportamentului
motor – clipit rar, fața devine imobilă, poziția pe scaun nu este ajustată).
Simptome non-motorii:

 oboseală,
 tulburări de somn,
 durere,
 dificultăți la înghițire,
 exces de salivație,
 tulburări urinare,
 confuzie,
 depresie,
 anxietate,
 transpirații excesive.
Cauze și factori de risc
Celulele nervoase afectate de boala Parkinson sunt situate într-o zonă numită substantia
nigra (substanța neagră) din centrul creierului. Aceste celule produc dopamină, un
neurotransmițător care permite controlarea mișcărilor.
Prin moartea celulelor din substanța neagră, boala Parkinson creează un deficit de dopamină.
În mod normal, controlul mișcărilor este rezultatul unui echilibru dintre cantitatea de dopamină
și acetilcolină (un alt neurotransmițător). Prin pierderea acestui echilibru, rezultă tremorul,
rigiditatea și pierderea coordonării.
Cauza pierderii progresive a neuronilor în boala Parkinson rămâne însă necunoscută. Oamenii
de știință indică o asociere dintre factorii de mediu și cei genetici.l
Factorii de mediu:

 expunerea precoce sau prelungită la substanțe poluante chimice sau la pesticide (ierbicide
și insecticide)
 consumul unui drog (MPTP) poate cauza semnele și simptomele bolii Parkinson – drogul
are un efect similar pesticidelor
 medicamente neuroleptice (fenotiazina) sau substanțele care blochează receptorii de
dopamină
 intoxicația cu monoxid de carbon sau cu mangan
 hidrocefalia, tumorile craniene, hematom subdural, boala Wilson, tulburările idiopatice
degenerative
Factorii genetici:

 toate cauzele genetice cunoscute explica mai puțin de 5% din cazurile de Parkinson

Diagnostic
Diagnosticul este clinic. Boala Parkinson este suspectată la pacienții peste 55 ani, cu tremor de
repaus, rigiditate și lentoare a mișcărilor. Diagnosticul este confirmat de prezența semnelor
caracteristice: lipsa expresiei faciale, clipit rar, reflexe posturale alterate, tulburări de mers
caracteristice (pași mici, lipsa balansului brațelor în timpul mersului).
Istoricul bolii cuprinde întrebări legate de antecedentele de traumatisme craniene, accident
vascular cerebral, hidrocefalie, expunerea la toxine și prezența simptomelor sau antecedente
de afecțiuni neurologice degenerative.
Diagnosticul diferențial se face cu: boala Alzheimer, tremor esențial, hidrocefalia cu presiune
normală, paralizia supranucleară progresivă, demența cu corpi Lewy etc.
Prezenta tremorului în absența altor semne caracteristice indică un stadiu incipient al bolii sau
un alt diagnostic. La vârstnici, reducerea mișcărilor spontane sau mersul dificil, cu pași mici pot
fi rezultatul depresiei sau a demenței.

Fazele bolii Parkinson

Boala Parkinson evoluează în cinci stadii: Stadiul 1:simptomele (ex. bradikinezie, tremor,
rigiditate) sunt prezente doar de o parte a corpului (unilaterale).
Stadiul 2: simptome (bradikinezie, tremor, rigiditate) prezente bilateral, fără pierdere de
echilibru (în asociere cu posibile probleme de vorbire, de scris sau tulburări de mers).
Stadiul 3: simptome prezente bilateral, agravate, în asociere cu dificultăți de menținere a
echilibrului la statul în picioare sau la mers. Pacienții își mențin independența funcțională
(păstrarea independenței fizice) și nu au nevoie de ajutor pentru activitățile cotidiene.
Stadiul 4: afectare severă, dar mersul (pe distanțe limitate) și statul în picioare sunt posibile
fără ajutor. Pacienții necesită asistență (ajutor) pentru desfășurarea activităților cotidiene.
Stadiul 5: Pacienții au nevoie de scaun cu rotile, nu pot să coboare din pat și să se deplaseze
fără ajutor (este necesar sprijin permanent).

Recuperarea medicala
De un real ajutor le pot fi bolnavilor de Parkinson exercitiile fizice, terapia ocupationala,
fizioterapia si kinetoterapia, combinate cu o dieta echilibrata, bogata in legume si fructe.
In cazul bolii Parkinson, kinetoterapia are scopul de a le reda pacientilor supletea miscarilor,
combatand rigiditatea si intarziind evolutia afectiunii. Exercitiile kinetoterapeutice sunt alese in
functie de posibilitatile fizice ale pacientilor, fiind evitata oboseala care i-ar accentua acestuia
rigiditatea si tremuraturile.

Specialistii recomanda ca atat inaintea cat si dupa sedintele de kinetoterapie bolnavul sa

beneficieze de un masaj de relaxare, acesta avand scopul de a-i induce starea de bine, dar si
de a stimula miscarile ulterioare.
Recuperarea medicala prin kinetoterapie include exercitii fizice si gimnastica, refacerea
echilibrului postural, dar si reeducarea functionala.

Prin kinetoterapie se mentine ridicat tonusul muscular, dar si supletea articulatiilor. De

asemenea se imbunatateste circulatia sangvina si respiratia, se corecteaza tulburarile de mers
si postura, se controleaza stabilitatea si coodonarea miscarilor.

Tehnicile si mijloacele folosite in kinetoterapie pentru recuperarea medicala a bolnavilor de

Parkinson sunt diverse :
• Exercitii de incalzire si de echilibru
• Exercitii de mobilitate si coordonare
• Posturari si exercitii de mimica
• Gimnastica respiratorie si exercitii cu diverse obiecte
• Terapie de grup si hidrokinetoterapie

Exercitiile de incalzire au rolul de a-i permite bolnavului de Parkinson sa faca anumite

miscari, ca mersul inainte si inapoi in echilibru, ori miscari de relaxarea umerilor si soldurilor.

Exercitiile de mobilitate si coordonare practicate in timpul sedintelor de kinetoterapie sunt

progresive ca intensitate, fiind asociate cu miscari ritmice si alternative, pentru o cat mai buna
stimulare a coordonarii.
Mersul pe loc, cu coordonarea miscarilor brat-picior, mersul cu un obiect in mana (si mutarea
acestuia in ritmul de deplasare, dintr-o mana in alta), ori exercitii cu mingea sunt doar cateva
dintre tehnicile prin care kinetoterapeutii reusesc sa imbunatateasca mobilitatea bolnavilor de
Parkinson.

Exercitiile de echilibru efectuate in cadrul sedintelor de recuperare medicala includ exercitii

de mobilizare a capului si trunchiului, mersul printre obstacole, exercitii de mobilitate articulara,
exercitii de coordonare. Acest tip de exercitii sunt facute in functie de gradul de dificultate, ele
incepand cu miscari simple de mers cu un picior inaintea celuilalt si sfarsind prin exercitii de
mers peste obstacole.

O atentie deosebita este acordata, in cadrul sedintelor de recuperare, exercitiilor destinate

mobilitatii gleznelor. Pentru un echilibru cat mai bun si o coordonare a miscarilor, gleznele
trebuie sa fie cat mai mobile.

Sedintele de kinetoterapie includ numeroase exercitii pentru glezne, pentru eficienta

acestea trebuind sa fie executate intr-un ritm cat mai lent. Exercitiile sunt benefice pentru
refacerea functionalitatii articulare, relaxarea si stimularea musculaturii.

Recuperarea medicala a bolnavilor de Parkinson include si exercitiile de mimica, in cadrul

carora sunt lucrati muschii faciali. Pacientul face exercitii de strangerea dintilor, ridicarea si
coborarea fruntii, deplasarea gurii spre stanga sau dreapta, umflarea obrajilor alternativ ori
strambarea nasului.

Ziua de Luptă Împotriva Bolii Parkinson

„La 11 aprilie, în fiecare an, se marchează Ziua mondială de luptă împotriva bolii Parkinson, aceasta
fiind și ziua de naștere a celui care a descris pentru prima dată afecțiunea, medicul James
Parkinson. Lalelele roșii reprezintă simbolul internațional adoptat de toate organizațiile ce luptă cu
boala Parkinson. Marcată doar la nivel european, Ziua de Luptă Împotriva Bolii Parkinson este o
inițiativă a European Parkinson's Disease Association. Din 1997, manifestările s-au extins și pe
celelalte continente.” ]Cu ocazia acestei zile, în întreaga lume au loc acțiuni de conștientizare a
publicului larg despre această afecțiune, iar în ultimii ani și în România s-au organizat campanii
menite să informeze și să educe oamenii despre Boala Parkinson.
Asociația de Luptă Împotriva Bolii Parkinson este o organizație de pacienți care desfășoară în
fiecare an astfel de campanii, prin acțiuni de comunicare atât în mediul online și cu mass-media, cât
și prin organizarea unor evenimente neconvenționale în spații publice, menite să atragă atenția
asupra Bolii Parkinson.
Primul covor din lalele realizat în România, prima instalație multisenzorială dedicată unei afecțiuni
sau realizarea a două spectacole de teatru special create în acest an pentru a reda simptomele
motorii, și jucate în stații de metrou intens circulate, sunt doar câteva dintre proiectele care au atras
atenția prin creativitate, și în același timp, au informat publicul și pacienții.
În țară în ultimii ani, au luat ființă multe asociații a bolnavilor de Parkinson.
Bibliografia:
 Wikipedia.org
 Kinetomedika.ro
 Boalaparkinson.ro