Boala Parkinson

Boala Parkinson este o boală

degenerativă ce survine în urma distrugerii
lente și progresive a neuronilor. Întrucât
zona afectată joacă un rol important în
controlul mișcărilor, pacienții prezintă
gesturi rigide, sacadate și incontrolabile,
tremor și instabilitate posturală.
În România, estimările indică faptul
că peste 73.000 de persoane au boala
Parkinson, iar la nivel mondial, peste 6,4
milioane de persoane suferă de această
afecțiune.
 Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt: tremorul de repaus,
rigiditatea și bradikinezia. Dintre acestea, două sunt esențiale pentru stabilirea
diagnosticului. Instabilitatea posturală este al patrulea semn cardinal, dar survine
tardiv, de obicei după 8 ani de evoluție a bolii.
Simptome motorii:
• rigiditate musculară
• tremor de repaus
• lentoare în efectuarea tuturor mișcărilor
• pierderea echilibrului și a coordonării mișcărilor
• mersul șovăitor
• atitudinea „înghețată” (diminuarea numărului de mișcări și „sărăcirea”
comportamentului motor – clipit rar, fața devine imobilă, poziția pe scaun nu este
ajustată).
 Simptome non-motorii:
• oboseală
• tulburări de somn
• dificultăți la înghițire
• exces de salivație
• tulburări urinare
• confuzie
• depresie
• anxietate
• transpirații excesive.
 Cauze și factori de risc
Nu se cunosc exact cauzele
care determină modificările substanței
nervoase specifice bolii Parkinson. Au
fost, însă, elucidate o parte din
mecanismele responsabile pentru
apariția simptomelor caracteristice.
Boala Parkinson apare atunci
când are loc pierderea a numeroși
neuroni, în special dintr-o porțiune
situată la baza creierului, numită
substanța neagră. Neuronii de la acest
nivel folosesc dopamina pentru a
transmite informații legate de mișcarea
corpului.
 A doua tulburare structurală a creierului care este descoperită frecvent în
boala Parkinson este prezența corpilor Lewy. Aceștia sunt depozite de proteine în
interiorul celulelor nervoase; rolul lor în patogenia bolii este încă necunoscut.

O altă modificare neurofiziologică care poate apărea la persoanele cu boala

Parkinson este pierderea din terminațiile nervoase care au norepinefrina drept
neurotransmițător. Această substanță este un mediator al sistemului nervos vegetativ,
responsabil cu funcțiile autonome ale corpului (cum ar fi tensiunea arterială).

Boala Parkinson este foarte rar o maladie moștenită de la părinți, deși există
cazuri de agregare familială. Totuși, genetica pare a juca și ea un rol în apariția
acestei afecțiuni, deoarece au fost descoperite numeroase gene care cresc riscul
îmbolnăvirii. Momentan, se consideră că prezența acestor gene nu este suficientă
pentru a face boala, ci sunt necesari factori declanșatori de mediu.
 Factorii de mediu:
• expunerea precoce sau prelungită la substanțe poluante
chimice sau la pesticide (ierbicide și insecticide)
• consumul unui drog (MPTP) poate cauza semnele și
simptomele bolii Parkinson – drogul are un efect similar
pesticidelor
• medicamente neuroleptice (fenotiazina) sau substanțele care
blochează receptorii de dopamină
• intoxicația cu monoxid de carbon sau cu mangan
• hidrocefalia, tumorile craniene, hematom subdural, boala
Wilson, tulburările idiopatice degenerative

Factorii genetici:
• toate cauzele genetice cunoscute explică mai puțin de 5% din
cazurile de Parkinson
 Diagnosticul este clinic. Boala Parkinson este suspectată la pacienții peste
55 de ani, cu tremor de repaus, rigiditate și lentoare a mișcărilor. Diagnosticul este
confirmat de prezența semnelor caracteristice: lipsa expresiei faciale, clipit rar, reflexe
posturale alterate, tulburări de mers caracteristice (pași mici, lipsa balansului brațelor în
timpul mersului).
Tremorul este cea mai frecventă manifestare (apare în 70% din cazuri), dar
nu este necesară prezența sa pentru a realiza diagnosticul. Un tremor discret poate fi
evidențiat rugând pacientul să se concentreze asupra unei sarcini (de exemplu, să
rostească lunile anului invers). Deși apare mai des la nivelul brațului și mâinii, tremorul
poate fi prezent și la extremitatea cefalică, putând fi evident la buze, limbă sau bărbie.
Tremorul de repaus este caracteristic bolii Parkinson, dar pacientul trebuie evaluat și
pentru tremor postural (prin extinderea brațelor și/ sau scoaterea limbii) și voluntar (în
cadrul mișcărilor), care pot fi și ele prezente.
Bradikinezia este mai evidentă în cazul afectării mușchilor mimicii. În
cazul bolii avansate, poate apărea și o „înghețare” a picioarelor, când pacientul se
oprește brusc în timpul mersului și nu mai poate continua. Micrografia (scrisul cu
caractere mici, înghesuite) sau hipofonia (vorbirea la o intensitate scăzută) pot fi
indicatori ai bradikineziei. Se evaluează viteza mișcărilor prin observarea pacientului
când efectuează mișcări simetrice, cât mai rapide, cu fiecare membru în parte și la proba
ridicatului din pat cu brațele încrucișate.
 Dezechilibrul postural poate fi pus în
evidență prin plasarea pacientului în picioare, cu
ochii deschiși și deplasarea umerilor acestuia
puțin spre posterior. Pacientul va fi avertizat
asupra posibilității de a se dezechilibra, iar
medicul este pregătit să intervină dacă acest lucru
se întâmplă. Realizarea de 1-2 pași în spate pentru
a corecta postura este acceptabilă, dar
imposibilitatea regăsirii echilibrului, cu iminența
prăbușirii este patologică.
Vocea pacientului poate oferi informații în
favoarea diagnosticului de boală Parkinson. O
voce de intensitate scăzută, articularea
defectuoasă a cuvintelor, tremorul sau dificultăți
în inițierea vorbirii sunt toate modificări
semnificative.
 Paraclinic nu există markeri biologici sau imagistici specifici pentru
boala Parkinson. Prezentarea tipică, ce îndeplinește criteriile de diagnostic,
nu necesită explorare paraclinică ulterioară.
Istoricul bolii cuprinde întrebări legate de antecedentele de
traumatisme craniene, accident vascular cerebral, hidrocefalie, expunerea
la toxine și prezența simptomelor sau antecedente de afecțiuni neurologice
degenerative.
Diagnosticul diferențial se face cu: boala Alzheimer, tremor
esențial, hidrocefalia cu presiune normală, demența cu corpi Lewy etc.
Prezența tremorului în absența altor semne caracteristice indică un
stadiu incipient al bolii sau un alt diagnostic. La vârstnici, reducerea
mișcărilor spontane sau mersul dificil, cu pași mici pot fi rezultatul
depresiei sau a demenței.
 Conform clasificării Hoehn și Yahr, care cuantifică modificările apărute în raport cu
posibilitatea efectuării activităților zilnice, boala Parkinson evoluează în cinci stadii:
Stadiul 1: simptomele (ex. bradikinezie, tremor, rigiditate) sunt prezente doar de o parte a
corpului (unilaterale).
Stadiul 2: simptome (bradikinezie, tremor, rigiditate) prezente bilateral, fără pierdere de
echilibru (în asociere cu posibile probleme de vorbire, de scris sau tulburări de mers).
Stadiul 3: simptome prezente bilateral, agravate, în asociere cu dificultăți de menținere a
echilibrului la statul în picioare sau la mers. Pacienții își mențin independența funcțională (păstrarea
independenței fizice) și nu au nevoie de ajutor pentru activitățile cotidiene.
Stadiul 4: afectare severă, dar mersul (pe distanțe limitate) și statul în picioare sunt posibile
fără ajutor. Pacienții necesită asistență (ajutor) pentru desfășurarea activităților cotidiene.
Stadiul 5: Pacienții au nevoie de scaun cu rotile, nu pot să coboare din pat și să se deplaseze
fără ajutor (este necesar sprijin permanent).
• Simptomele și evoluția acestora variază de la caz la caz.
 Deși nu există un tratament curativ pentru boala
Parkinson, simptomele sale pot fi atenuate cu ajutorul
medicamentelor, dar și prin modificarea stilului de viață. În general,
simptomele pot fi controlate cu succes dacă tratamentul este adaptat
evoluției bolii.
În ciuda depresiei și a anxietății cauzate de boala
Parkinson, se recomandă menținerea unui stil de viață activ.
Obiectivul tratamentului constă în controlarea semnelor și
simptomelor pe o perioadă de timp cât mai lungă, cât și reducerea
efectelor adverse. Medicamentele oferă un bun control simptomatic
timp de 4 – 6 ani. După acest interval, invaliditatea progresează în
ciuda tratamentelor, iar numeroși pacienți dezvoltă complicații
motorii pe termen lung. Alte cauze ale invalidității în stadiile tardive
ale bolii Parkinson sunt instabilitatea posturală (tulburările de
echilibru) și demența.
 Caz clinic
1. Culegerea datelor
• Nume si prenume: N.E.
• Data nașterii: 14.06.1968
• Sex: masculin
• Domiciliul: Ipotești, jud. Suceava
• Ocupația: pensionar pe caz de boală
• Diagnostic de internare: boala Parkinson
• Motivele internării: pacientul acuză insomnii, atacuri de panică, inapetență,
scădere în greutate, bradikinezie, akinezie (incapacitatea de a efectua
anumite mișcări), oboseală generalizată, palilalie (repetarea involuntară a
unuia sau a mai multor cuvinte dintr-o frază), tulburări gastrointestinale,
tahicardie, confuzie, iritabilitate.
 2. Anamneza

• Antecedente heredo-colaterale: tatăl cunoscut cu boala Parkinson

• Antecedente personale: nesemnificative
• Condiții de viață și muncă: mediul urban, a lucrat în mediul toxic,
industria pesticidelor de sinteză
• Comportamente: nu fumează, alcool ocazional
 Istoricul bolii
Boala s-a instalat în urmă cu 5 ani, bolnavul prezenta bradikinezie,
tremor, akinezie, lateropulsii, retropulsii, hipofonie, însă de câteva zile
soția observă că starea acestuia se deteriorează, se instalează anxietatea,
inapetența, atacurile de panică, tahicardia, insomnia, scăderea în
greutate, fapt ce o determină să cheme ambulanța. Bolnavul este încadrat
în stadiul III de boală conform scalei lui Yahr și Hoehn.
 3. Examen clinic general
• Stare generală: alterată
• Talie: 1,86; Greutate: 72; Temperatura: 37,2
• Stare de nutriție: normoponderal, însă se remarcă o scădere în greutate
3kg/săptămână
• Stare de conștiență: păstrată, episoade de anxietate, stări de depresie
• Facies: „mască Parkinsoniană” din cauza inexpresivității, facies fix, anxios
• Tegumente: transpirații abudente datorate atacurilor de panică
• Mucoase: uscarea mucoaselor si tegumentelor prin aport insuficient de lichide,
piederea elasticității tegumentare
• Fanere: în limite normale
• Tesut conjunctiv-adipos: normal reprezentat, se remarcă o ușoară scădere în greutate
• Sistem ganglionar: nepalpabil
• Sistem muscular: bradikinezie, tremor, akinezie, crampe musculare
• Sistem osteo-articular: afectarea articulațiilor, mişcările automate sunt diminuate ,
prezintă lateropulsii, retropulsii
• Aparat respirator: torace de conformitate normală, mișcări respiratorii de
amplitudine normală, murmur vezicular prezent pe toată aria pulmonară, tahpinee –
în atacul de panică
• Aparat cardiovascular: cord în limite relativ normale, TA = 130/80 mmHg
• Aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare, constipație, inapetență
• Aparat uro-genital: loje renale libere, nedureroase , micţiuni spontane fiziologice
• Sistem nervos, endocrin, organe de simț: orientat temporo-spațial, necoordonarea
mișcărilor: bradikinezie, akinezie, tremor, lateropulsii, retropulsii, postură
inadecvată, fără probleme ale sistemului endocrin, organele de simț sunt normale.

Manifestări de dependență
-anxietate, depresie, apatie
- atacuri de panică> tahicardie
-sialoree
-neliniște, furie
-insomie>coșmaruri
-inapetență, deshidratare
-scădere în greutate
-constipație, crampe
abdomniale
-bradikinezie vizibilă și prin
micrografie
-hipomimie: facies fix, imobil
-hipofonie asociată cu tahifemie
și palilalie
-tremor, akinezie
-prezintă lateropulsii și
retropulsii
-polipnee
-oboseala generalizată>somn
insuficient, cu întreruperi
-eritem>escare gr I;
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Obiective
-să-şi exprime interesul pentru
activităţi zilnice
-pacientul să fie ajutat pentru a
depăși stresul legat de boală
-să exprime sentimente pozitive
-să fie rechilibrat hidro-
electrolitic
-să-și controleze parțial
coordonarea mișcărilor
-să-și câștige și să-și păstreze,
pe cât posibil, autonomia în
autoîngrijire
-să-și păstreze capacitatea de
vorbire
-să nu se rănească
- va fi ajutat în activitățile
igienice: toaleta zilnica pe
regiuni
-prevenirea complicațiilor
-va avea tranzit intestinal
normal;
Intervenții proprii Intervenții delegate
-identificăm bolnavul şi -recoltăm sânge pentru
completez documentele examenul de laborator,
necesare internării -montăm branula
-repartizăm și amplasăm -administrăm medicația
pacientul în funcție de prescrisă de către medic
afecțiune, gravitatea acestuia și -la recomandarea medicului
starea generală pregătim fizic și psihic pacientul
-asigurăm adaptarea pentru efectuarea clismei;
pacientului la mediul de spital și
respectarea regulamentului de
ordine interioară
-familiarizăm pacientul și
aparținătorii cu amplasarea
salonului, cabinetului medical
-încurajăm pacientul pentru
exprimarea nevoilor
-asigurăm condițiile de
microclimat, curățenie conform
standardelor de civilizație și
confort pentru pacient
-masurăm functiile vitale si le
notăm în F.O;
 Intervenții proprii
-inițiem pacientul pentru procedurile de analiză, diagnostic, investigații și
tratament
-pregatim fizic și psihic pacientul pentru recoltarea analizelor de laborator
-linistim și încurajăm pacientul
-pregătim fizic și psihic pacientul pentru orice medicatie
-efectuăm administrarea parenterală a medicamentelor respectând riguros dozele
prescrise, modul, orarul de administrare, normele de sterilitate și asepsie
-supraveghem atent comportamentul pacientului
-îngrijim tegumentele pentru prevenirea escarelor de decubit
-masăm pacientul pentru activarea funcției pielii și înviorarea articulațiilor
-asigurăm alimentația și hidratarea adecvată
-planificăm un program zilnic de exerciții fizice, care cresc forța musculară,
atenuează rigiditatea musculară
• exerciții de extensie și flexie a membrelor, de rotație a trunchiului
• exerciții de respirație
• exercitii de relaxare generală
-să forțeze balnasarea membrelor superioare și să-și ridice picioarele în timpul
mersului
-când este așezat în căruțul cu rotile/fotoliu să-și sprijine brațele pe margine(iși
controlează astfel tremurul mâinilor și picioarelor.)
Vă mulțumesc pentru atenție!