Sunteți pe pagina 1din 7

~ 2011~

I. Definiie
Boala Parkinson reprezint o afeciune degenerativ a sistemului nervos central fr a se cunoate
exact cauza (sindrom parkinsonian idopatic). Clinic are la baz sindromul extrapiramidal de tip
hipertonhipokintic.

II. Prognostic i evoluie


Tulburrile legate de boala Parkinson apar cel mai adesea ntre 50 i 70 ani; varsta medie de apariie a
bolii este de 57 ani. La nceput, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de mbtranire, dar pe
masura agravrii acestora, diagnosticul devine evident.
n momentul manifestrii primelor simptome, se crede c ntre 60% i 80% din celulele din zona de
control a activitatilor motorii sunt deja distruse.
Boala Parkinson are o evolutie progresiv, iar semnele i simptomele se acumuleaza n timp.Dei aceast
afeciune este potenial invalidant, ea evolueaz lent astfel ncat majoritatea pacientilor beneficiaz de
numeroi ani de via activ dup stabilirea diagnosticului.

III. Semne i simptome


La debut: oboseal marcat, mers ncetinit, amplitudine de miscare articular redus la nivelul
membrului superior, facies inexpresiv, tremurturi la nivelul degetelor mini, mai ales unilateral, stri de
neliniste sau fenomene depresive.
Domin triada: bradikinezie; rigiditate; tremur.
Este completat de: hipomimia sau masca facial imobil cu clipitul foarte rar, fr miscri oculare sau
faciale; disartrie hipokinetic sau hipofonic; disfagie; scrisul mrunt (micrografic); diminuarea amplitudinilor
miscrilor respiratorii; tulburri psihice uneori accentuate si de medicaie (stri depresive, tulburri cognitive,
episoade de agitaie, tulburri de somn, confuzie), constipaie, deficit sexual, dureri difuze la membrele
inferioare, parestezii, oboseal;
In 70% din cazuri, gesturile ritmice incontrolabile ale mainilor, capului sau picioarelor constituie
primul simptom si se manifesta in special in repaus si in perioadele de stres. Tremorul este diminuat in timpul
miscarilor si dispare in somn, este accentuat de stres si de oboseala. Tremorul devine mai putin evident pe
masura evolutiei bolii
Rigiditatea se refer la creterea rezistenei la mobilizarea pasiv a muchilor i este mai evident
la micrile voluntare ale membrului contralateral. Bradikinezia se refer la ritmul lent al micrilor, dar
include i scderea micrilor spontane i scderea amplitudinii micrilor. Bradikinezia este vizibila prin
micrografie (scris de mana mic, ilizibil), hipomimie (diminuarea micrilor mimice), clipit rar i hipofonie
(voce diminuat).
Instabilitatea postural se refer la tulburarile de echilibru i coordonare. Apariia sa este o etap
important n evoluia bolii, deoarece instabilitatea postural este dificil tratabil i este o surs comun de
invaliditate n stadiile avansate ale bolii.
Demena survine tardiv n evoluia bolii Parkinson i afecteaz 15% 30% din pacieni. Memoria
recent este afectat.
Alte semne sunt:
Tulburari ale somnului
Dificultati la deglutitie
Sialoree (salivatie abundenta)
Hipofonie (voce diminuata, monotona) si dificultati la articularea cuvintelor
Incontinenta urinara si constipatie, datorita alterarii functiei intestinului si vezicii
Confuzie, pierderea memoriei
Tulburari ale mersului, cu pasi mici, tarsiti; tendinta accentuata spre cadere prin pierderea
reflexelor posturale

Pierderea balansului bratelor in timpul mersului

IV. Cauze si factori de risc


Celulele nervoase afectate de boala Parkinson sunt situate n zona substanei negre din centrul creierului.
Aceste celule produc dopamina, un neurotransmitor care permite controlarea micrilor.
Prin moartea celulelor din substana neagra, boala Parkinson creaz un deficit de dopamin.n mod normal,
controlul micrilor este rezultatul unui echilibru dintre cantitatea de dopamina i acetilcolina (un alt
neurotransmitor). Prin pierderea acestui echilibru, rezulta tremorul, rigiditatea i pierderea coordonarii.
Cauza pierderii progresive a neuronilor n boala Parkinson rmane ns necunoscut. Oamenii de stiinta
indic o asociere dintre factorii de mediu i cei genetici.
Factorii de mediu:
expunerea precoce sau prelungit la substane poluante chimice sau la pesticide
consumul unui drog (MPTP) poate cauza semnele si simptomele bolii Parkinson medicamente
neuroleptice (fenotiazina) sau substantele care blocheaza receptorii de dopamina
intoxicatia cu monoxid de carbon sau cu mangan
hidrocefalia, tumorile craniene, hematom subdural, boala Wilson, tulburarile idiopatice
degenerative
Factorii genetici:
toate cauzele genetice cunoscute explic mai puin de 5% din cazurile de Parkinson

V. Diagnostic
Diagnosticul se efectueaza pe baza:
Examenelor instrumentale (rezonanta magnetica);
Teste farmacologice(rezistenta la Levodopa);
Analiza simtomelor principale si secundare.
1. Diagnosticul - clinic
Diagnosticul este confirmat de prezena semnelor caracteristice: lipsa expresiei faciale, clipit rar, reflexe
posturale alterate, tulburari de mers caracteristice (pai mici, lipsa balansului braelor n timpul mersului).
Istoricul bolii cuprinde ntrebri legate de antecedentele de traumatisme craniene, accident vascular
cerebral, hidrocefalie, expunerea la toxine i prezena simptomelor sau antecedente de afeciuni neurologice
degenerative.
2. Diagnosticul diferenial se face cu: boala Alzheimer, tremor esenial, hidrocefalia cu presiune
normal, paralizia supranuclear progresiv, demen cu corpi Lewy etc.
Prezena tremorului n absena altor semne caracteristice, indic un stadiu incipient al bolii sau un alt
diagnostic. La varstnici, reducerea micrilor spontane sau mersul dificil, cu pai mici pot fi rezultatul
depresiei sau a demenei.
3. Scale de evaluare:
Scala lui Hoehn i Yah: examineaz parametrii expresiei faciale, tulburarile de vorbire, tremurul,
rigiditatea postura, tulburarile de mers, bradikinezia. Pentru fiecare simptom fiindu-i atribuit un scor in 4
etape, in care 0 reprezinta normal i 4 gradul de invaliditate.
Scala di Webster: examineaz limitele de micare i de autonomie cu un scor mprit n trei grupe
de gravitate: 1-10 Parkinson uor; 11-20 Parkinson moderat, 21-30 Parkinson sever.
Indicele Barthel: analizeaz activitatea cotidian: baia, utilizarea toaletei, continena, deplasarea
prin casa, nutriia. Pentru fiecare aspect pot fi alocate pana la trei puncte, cu cat scorul este mai mic, cu atat
pacientul este mai autonom.
Northwestern University Scale: este imparit n 5 scari de evaluare: mersul pe jos, autonomia la
mbrcat, igiena personal, autonomia alimentaiei i comportamentul la mas, vorbitul. Cu cat scorul este mai
mare pentru fiecare sector, cu atat pacientul este mai autonom.
Scala Tinetti: analizeaz mersul i capacitatea pacientului de a menine echilibrul.

Mini Mental State: evalueaz orientarea n spatiu, memoria, atenia i capacitatea de calcul, de
evocare, limbajul, practica constructiv. Scorul maxim este de 30: sub 24 de puncte se presupune un deficit
cognitiv, sub 17 de puncte, deficit sever. nainte de aplicarea acestui test trebuie s se ina seama de
interferena care o poate aduce un deficit de auz sau vizual sau tremurul.
Scala Becks si Scala Geriatrica de Depresie: const n realizarea de chestionare cu privire la
starea de spirit prezent i trecut a pacientului, relaia sa cu ceilali, sentimentul de singuratate i gradul de
satisfacie al vieii. n ambele cazuri, cu cat scorul este mai mare, cu atat depresia pacientului este major.
Aceste teste iniiale vor fi efectuate periodic atat pentru a controla c situaia nu s-a inrautatit, cat i datorit
faptului c efectuarea lor ar putea fi influenat de fluctuaiile la care este supus pacientul n timpul
tratamentului medicamentos.

VI. Tratamentul
Dei nu exist un tratament curativ pentru boala Parkinson, simptomele sale pot fi atenuate cu ajutorul
medicamentelor, dar si prin modificarea stilului de viata. n general, simptomele pot fi controlate cu succes
dac tratamentul este adaptat evoluiei bolii. n ciuda depresiei i a anxietatii cauzate de boala Parkinson, se
recomand meninerea unui stil de via activ.
Obiectivul tratamentului const n controlarea semnelor i simptomelor pe o perioad de timp cat mai
lung, cat i reducerea efectelor adverse.
1. Tratamentul neuroprotector
Terapiile neuroprotectoare sunt cele care ncetinesc pierderea neuronilor dopaminergici. n prezent, nu
exista nicio terapie cu rol neuroprotector demonstrat pentru boala Parkinson.
Selegilina este medicamentul considerat drept un posibil agent neuroprotector, dei efectele sale benefice
nu au fost n ntregime demonstrate. Selegilina poate fi prescrisa nca de la debutul bolii. Ea diminueaz
degradarea dopaminei naturale i a dopaminei formate cu ajutorul levodopei. n plus, se pare ca selegilina
mpiedic formarea de radicali liberi i de toxine, protejand astfel celulele sanatoase.
2. Tratamentul simptomatic
Momentul adecvat pentru iniierea medicaiei depinde de mai multi factori (varsta, stilul de viata,
gravitatea simptomelor etc. Medicamentele prescrise au rolul de a reduce simptomele bolii, dar nu opresc
evoluia sa. Asocierea dintre levedopa i un inhibitor de dopa-decarboxilaz (carbidopa sau benzerazida) este
tratamentul simptomatic standard pentru boala Parkinson, cu cele mai putine efecte adverse pe termen scurt.
3. Kinetoterapia
Kinetoterapia este un adjuvant terapeutic important i consta n exerciii fizice zilnice i gimnastica,
reeducare functionala, refacerea echilibrului postural.
Obiective:
meninerea autonomiei, prin scderea limitrii performanelor fizice i psihice (asisten
profilactic i de recuperare prin antrenament fizic);
mbuntirea circulaiei;
reeducarea respiraiei;
menierea tonusului muscular;
menierea supleei articulare;
corectarea tulburrilor de mers.
educarea i reeducarea stabilitii, micrii controlate i abilitii;
corectarea i contientizarea posturii.
Mijloace i tehnici folosite:
exerciii de nclzire;
exerciii de mobilitate i de coordonare;
exerciii de echilibru;
exerciii pentru mobilitatea gleznei;
exerciii de mimic;
posturri;

exerciii cu obiecte;
gimnastic respiratorie;
plimbri pe iarb, pe pietri i nisip, pentru a stimula reaciile de echilibru.
elemente din terapia ocupational,
terapia de grup;
elemente din sport fara cartacter competitiv;
hidrokinetoterapia.

Program de recuperare:
a. Exerciii de nclzire:
Aceste exercitii permit pacientului perceperea propriului organism, pana cand va fi n gradul de a face
anumite micri:
anteversia si retroversia bazinului (mers inainte si inapoi),
miscari de eliberare a umerilor, soldurilor, etc.
1. Decubit dorsal, anteversia si retroversia bazinului, cu inspir-expir;
2. Decubit dorsal, cu genunchii flectati si palmele asezate una pe torace, iar cealalta pe abdomen :
inspiraie cu ridicarea abdomenului ; expiratie cu retractarea lui;
3. Decubit dorsal, genunchii flectati, membrele superioare flectate la 180, se fac inclinari laterale ale
genunchilor, cu ratarea capului in directia opusa inclinarii. Se repeta de 10/20 ori.
4. Decubit dorsal, genunchii flectati, membrele superioare pe langa corp, se ridica bazinul si se duce
clcaiul pe genunchiul opus ( expir). Se revine in pozitia initiala cu inspir.
5. in sezand, cu bastonul la nivelul omoplatilor, se fac extensii (inspir) si flexii ale membrelor
superioare(expir);
6. in sezand, cu bastonul la nivelul umerilor, se face extensia (inspir) membrelor superioare, flexia lor la
nivelul omoplatilor (expir), din nou extensie (inspir) si flexie pana la nivelul coapselor.
7. in sezand, cu bastonul la nivelul omoplatilor, se fac abductii si adductii ale membrelor superioare si
rotatii ale capului pe directia de miscare. Se repeta de 10/20 ori fiecare miscare.
8. in ortostatism, cu membrele superioare abduse, se flecteaza genunchiul drept si se atinge cu mana
stanga, se revine la pozitia initiala si se repeta cu celelalte membre;
b. Exerciii pentru mobilitate i coordonare
Se folosesc exercitii de mobilizare globala, asociate cu miscari alternative si ritmice, pentru a stimula
coordonare a pacientului. Se incepe cu exercitii simple, crescandu-se gradual dificultatea .
Exercitii de mers pe loc (evidentiindu-se astfel, alternanta intre maini si picioare).
Exercitii de coordonare cu mingea. La aceste exercitii, mingea este folosita pentru a marca
etapele de corectare a posturii, succesiunea fiind urmatoarea:
o decubit ventral,
o pe genunchi,
o cavaler-servant,
o ortostatism.
9. Decubit dorsal, flexia genunchilor la piept, ajutandu-ne cu membrele superioare.
10. Decubit dorsal, cu genunchii flectati, se face abductia genunchilor, cu fetele plantare alipite.
11. Mers pe loc cu coordonarea miscarilor picior-brat;
12. Mers, cu un obiect in mana, mutarea obictului dintr-o mana intr-alta in ritmul pailor.
c. Exerciii de echilibru
Reaciile de echilibru sunt constant solicitate, atat in situatii statice, cat si dinamice.
Echilibrul este consolidat, atat prin mijloace specifice, de stimuli (exercitii de mobilizare a capului si trunchi
produc modificarea centrului de gravitatie), cat si cu ajutorul altor factori, cum ar fi:
coordonarea;
mobilitatea articulara;

rapiditatea si precizia (exercitii cu mingea);


orientarea in spatiu intr-o activitate dinamica (mersul printre obstacole);
proprioceptia.
Exercitii de echilibru se fac n ordinea dificultatii, astfel:
13. mersul cu un picior inaintea celuilalt;
14. mersul lateral;
15. mersul lateral cu pas incrucisat;
16. mersul peste obstacole.
d. Exerciii pentru mobilitatea gleznei
Greutatea corporala este transmisa la nivelul picioarelor, prin intermediul gleznei. Pentru ca, greutatea
corporala sa fie distribuita echilibrat, gleznele trebuie sa fie mobile pentru a se adapta in mod eficient.
Exercitiile pentru mobilitatea gleznei sunt numeroase, dar ceea ce le face eficiente sunt modalitatile de
executie: lent si ritmat.
Primele exercitii vor servi la ameliorarea functionalitatii articulare; urmatoarele, la relaxarea
musculaturii plantare si stimularea la maxim, a capacitasii proprioceptive a piciorului atat in statica cat si in
dinamica.
17. n ezand cu genunchii si piciorele unite, se ridica varfurile piciorelor, se coboara talpa pe sol, se
ridica calcaiele si se revine pe sol. Se continua pana la deschizatura maxima a membrelo inferioare,
revenindu-se apoi in pozitia initiala.
18. Din ortostatism ridicari pe varfuri.

e. Exerciii de mimic
Aceste exercitii au o importanta majora pentru viata relaional a pacientului. Se vor exersa toi muschii
faciali, deoarece servesc la exprimarea emotiilor, astfel:
exercitii de ridicarea fruntii, strangerea ochilor, aratarea dintilor, strambarea nasului, zambete,
umflarea obrajilor alternativ, deplasares limbei pe arcadele dentare, deplasarea gurii la dreapta si
la stanga, bezele.

Scala lui Hoehn i Yah:


0 - pacienti fara semne
1 - pacienti cu semne unilaterale
1,5 - semne unilaterale i semne axiale
2 - semne bilaterale fr afectarea echilibrului
2,5 - semne uoare bilateral cu meninerea poziiei la mpingere
3 - semne bilaterale, instabilitate postural, dar meninerea
independenei
4 - disabilitate sever, dar poate sta n picioare i poate umbla n
camer fr ajutorul altei persoane
5 - nu se poate mobiliza fr ajutor

Bibliografie

1. Sbenghe T. Kinetologie profilacti, terapeutic i de recuperare, Ed. Medicala,


Bucuresti, 1987;
2. Stroescu I. Recuperarea funcional n practica reumatologic, Ed. Medicala,
Bucuresti, 1979
3. Bogdan R, Angela Bucur Kinetoterapie / Physiotherapy, Ed.Univ. Oradea, 2006
4. http://www.parkinson.home.ro/boalaparkinson.html
5. http://www.vindeca-te.ro/kinetoterapie/boala-parkinson-program-de-recuperare.html