Boala Parkinson este o boala degenerativa ce survine in urma distrugerii lente si progresive a neuronilor.

Deoarece zona afectata joaca un rol important in controlul miscarilor, pacientii prezinta gesturi rigide, sacadate si incontrolabile, tremor si instabilitate posturala. Dupa cum au stabilit savantii When Ehringer si Hornykiewic in anul 1960 boala este o dezordine a creierului cauzate de distrugerea sau degenerescenta neuronilor care produc dopamina substanta neurotransmitatoare responsabila cu capacitatea organismului de a isi controla miscarile - nivelul acestia din creier scazind cu circa 20% fata de valorile normale, principala arie afectata fiind situata profund, in substanta cerebrala, fiind numita si substantia nigra (substanta neagra). Dopamina actioneaza ca un mesager chimic care trimite semnale altor parti ale creierului, jucand un rol important in controlul miscarilor si echilibrului. Doar ocazional boala se intalneste in aceeasi familie, teoria sustine ca Parkinsolul sar transmite prin intermediul unui defect din genele mitocondriilor. Tulburarile legate de boala Parkinson apar cel mai adesea intre 50 si 70 ani; varsta medie de aparitie a bolii este de 57 ani. La inceput, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de imbatranire, dar pe masura agravarii acestora, diagnosticul devine evident. Pacientii diagnosticati la varste tinere, intre 21 si 40 de ani, sufera de asa-numita boala Parkinson cu debut precoce Boala Parkinson are o evolutie progresiva, iar semnele si simptomele se acumuleaza in timp. Desi aceasta afectiune este potential invalidanta, ea evolueaza lent astfel incat majoritatea pacientilor beneficiaza de numerosi ani de viata activa dupa stabilirea diagnosticului. Mai mult, spre deosebire de alte afectiuni neurologice grave, boala Parkinson este tratabila. Tratamentul este medicamentos si chirugical dar poate consta si in implantarea unui dispozitiv pentru stimularea creierului. Semne si simptome: Nu toti pacientii au aceleasi simptome in acelasi stadiu al bolii; boala se manifesta fosrte diferit de la o persoana la alta. Simptomele devin mai evidente pe masura ce boala evolueaza. Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt: tremorul de repaus, rigiditatea si bradikinezia. Dintre acestea, doua sunt esentiale pentru stabilirea diagnosticului. Instabilitatea posturala este al patrulea semn cardinal, dar survine tardiv, de obicei dupa 8 ani de evolutie a bolii. In 70% din cazuri, gesturile ritmice incontrolabile ale mainilor, capului sau picioarelor constituie primul simptom si se manifesta in special in repaus si in perioadele de stres.

Tremorul este diminuat in timpul miscarilor si dispare in somn, este accentuat de stres si de oboseala. Tremorul devine mai putin evident pe masura evolutiei bolii. Rigiditatea se refera la cresterea rezistentei la mobilizarea pasiva a muschilor si este mai evidenta la miscarile voluntare ale membrului contralateral. Bradikinezia se refera la lentoarea miscarilor, dar include si scaderea miscarilor spontane si scaderea amplitudinii miscarilor. Bradikinezia este vizibila prin micrografie (scris de mana mic, ilizibil), hipomimie (diminuarea miscarilor mimice), clipit rar si hipofonie (voce diminuata). Instabilitatea posturala se refera la tulburarile de echilibru si coordonare. Aparitia sa este o etapa importanta in evolutia bolii, deoarece instabilitatea posturala este dificil tratabila si este o sursa comuna de invaliditate in stadiile avansate ale bolii. Tulburari de echilibru si coordonare, datorate faptului ca se altereaza sau dispar reflexele care ajusteaza pozitia diferitelor segmente ale corpului pentru a mentine echilibrul; aceste tulburari apar, de regula, in stadiile avansate ale bolii si sunt extrem de periculoase, facand necesara sprijinirea si deplasarea pacientilor cu ajutorul carjelor sau cadrelor de sustinere. Dementa survine tardiv in evolutia bolii Parkinson si afecteaza 15% 30% din pacienti. Mai exista si alte simptome care nu au legatura cu miscarea: Tulburari ale somnului Depresie Dificultati la deglutitie Dificultati de vorbire Sialoree (salivatie abundenta) Micrografie (scris mic, ilizibil) Hipofonie (voce diminuata, monotona) si dificultati la articularea cuvintelor Incontinenta urinara si constipatie, datorita alterarii functiei intestinului si vezicii Confuzie, pierderea memoriei Tulburari ale mersului, cu pasi mici, tarsiti; tendinta accentuata spre cadere prin pierderea reflexelor posturale Pierderea balansului bratelor in timpul mersului Hipotensiune ortostatica Dermatita seboreica

 Modificari ale personalitatii. Pozitie garbovita cu umeri lasati si capul cazut

Tipuri de parkinson Sindromul akinetic rigid caracterizat prin intepenire si lipsa mobilitatii, incluzand degenerarea corticobazala, atrofia sistemica multipla si paralizia supranucleara progresiva. Sindromul hiperkinetic asociat cu mobiliatate excesiva respectiv tremurul. Degenerarea corticobazala are similitudini cu paralizia supranucleara, avand pe langa simptomele clasice si afectarea memoriei, perceptiei vizuale, vorbirii, comportamentului. Dementa cu corpi Lewy simptomatic prezinta caracteristici atat sindromul Alzaheimer cat si a bolii Parkinson. Parkinsonul indus medicamentos se manifesta la 7% dintre pacienti, apare dupa tratamentul cu anumite medicamente. Tremurul esential diferit de tremurul in repaus, fiind un tremur de actiune, el devine evident cand partea respectiva este folosita. Boala se manifesta progresiv. Paralizia progresiva supranucleara apar dificultati in mobilitatea ochilor, vorbire, deglutitie, echilibru. Parkinsonul vascular apare ca urmare a unor atacuri mici de apoplexie intr-o parte a creierului. Cauze Cauza pierderii progresive a neuronilor in boala Parkinson ramane insa necunoscuta. Oamenii de stiinta indica o asociere dintre factorii de mediu si cei genetici. Factorii de mediu: expunerea precoce sau prelungita la substante poluante chimice sau la pesticide (ierbicide si insecticide); consumul unui drog (MPTP) poate cauza semnele si simptomele bolii Parkinson drogul are un efect similar pesticidelor; medicamente neuroleptice (fenotiazina) sau substantele care blocheaza receptorii de dopamina; intoxicatia cu monoxid de carbon sau cu mangan;

 hidrocefalia, tumorile craniene, hematom subdural, boala Wilson, tulburarile idiopatice degenerative; Factorii de mediu: toate cauzele genetice cunoscute explica mai putin de 5% din cazurile de Parkinson

Scala HOEHN si YAHR modificata Realizat in 1967, este o scal puin sensibil, dar fiabil, permite evaluarea global n Boala Parkinson, clasificnd-o ntr-o evoluie de la 1 la 5. Stadiul 1 cuprinde semne unilaterale care nu antreneaz handicap n viaa cotidian, simptome deranjante dar invalidante; tremor la nivelul unui membru. Stadiul 2 cuprinde semne cu predominan unilateral, care antreneaza un oarecare handicap, simptomele sunt bilaterale; disabilitatea motorie este minima; afectarea mersului i posturii; afectare bilateral uoara recuperare a echilibrului. Stadiul 3 cuprinde semne care atest atingere bilateral, cu o anumit instabilitate postural, bolnavul rmnnd totui independent; ncetinirea semnificativ a micrilor corpului; afectarea precoce a echilibrului n timpul mersului sau ortostatiunii; disfuncie generalizat de severitate medie. Stadiul 4 cuprinde semne care antreneaz un handicap sever i pierderea parial a autonomiei, simptome severe; mersul este posibil doar pe distane limitate; rigiditate i bradikinezie sever; incapabil s triasc singur; tremorul poate fi mai diminuat dect n stadiile precoce. Stadiul 5 n care, bolnavul este n scaun rulant sau la pat, fr autonomie, necesit ngrijire permanent, invaliditate complet. Tratament initial La inceput, pacientii cu boala Parkinson pot sa nu aiba nevoie de tratament, daca simptomele sunt usoare. Medicul va putea amana momentul prescrierii tratamentului pana cand simptomele bolii devin suparatoare si interfera in activitatea zilnica. Metodele de tratament aditionale cum ar fi exercitiile fizice, fizioterapia si terapia ocupationala Pot fi de ajutor in toate stadiile bolii Parkinson, mai ales in mentinerea tonusului, mobilitatii si independentei. Daca este nevoie de tratament medicamentos, exista citeva optiuni, respectiv levodopa si agonisti dopaminergici medicul curant impreuna cu specialistul ce supravegheaza pacientul bolnav de Parkinson il pot indrum pe acesta in ceea ce priveste suportul emotional si educatia medicala, specifice acestei afectiuni. Acestea sunt importante pe intregul parcurs evolutiv al bolii.

Tratament de intretinere Pe masura ce boala evolueaza, simptomele devin din ce in ce mai suparatoare. Majoritatea pacientilor dezvolta un tremor de la usor la moderat. Miscarile sunt lente si limitate datorita rigiditatii musculare si incetinirii sau pierderii reflexelor automate (bradikinezie). Tratamentul in acest stadiu este cantarit in functie de severitatea simptomelor si de efectele adverse ale medicamentelor. Simptomele bolii se schimba pe masura ce afectiunea trece prin diferitele stadii evolutive. Lepodova este cel mai cunoscut medicament folosit in tratamentul bolii Parkinson, dar poate avea efectee adverde in doze mari sau dupa un tratament indelungat. Apomorfina este un agonist dopaminergic cu actiune rapida si poate fi folosit in perioadele de imobilitate. Este primul medicament care poate fi injectat atunci cand apare rigiditatea musculara si bolnavul nu se mai poate ridica de pe scaun sau nu si poate efectua activitatile zilnice. Tratament in cazul agravarii bolii O persoana care se afla inre-o faza avansata a bolii este private de libervatea de miscare si efectuarea ectivitatilor zilnice. Simptomele se pot modifica de la o zi la alta. Este foarte important ca pacientul sa respecte cu strictete recomandarile medicului. O dieta echilibrata, odihna, suportul emotional si practic din partea familiei pot fi de mare ajutor Tratamentul chirurgical Este luat in considerare cand medicamentele nu mai pot controla simptomele bolii sau cand efectele adverse sunt severe si afecteaza activitatile de zi cu zi ale pacientului. Leziuni ablative sau/si stimularea cerebrala profunda la: talamus, globus pallidus intern, nucleul subtalamic. Transplant de: mezencefal fetal uman, mezencefal fetal porcin, celule stern sau celule din corpul carotidian. Kinetoterapia si ortofonia

Kinetoterapia este un adjuvant terapeutic important care consta in exercitii fizice zilnice si gimnastica, reeducare functionala, refacerea echilibrului. Ortofonia permite tratarea disartriei (tulburari de vorbire), datorate unei articulatii dificile.
ANAMNEZA: Nume: V. R. Varsta: 53 Sex: masculin Domiciliu: mediu rural

Antecedente heredocolaterale: tatal a decadat la 64 ani in urma unui infarct miocardic, a suferit de diabet zaharat Antecedente personale patologice: rujeola la 6 ani, apendicita la 23 Conditii de viata: sta la casa, detine 3 camere, baie si bucatarie, in care locuiesc 3 presoane. La locul de munca: stres, solicitare fizica medie, program prelungit in picioare, mediu toxic. Obiceiuri nocive: fumeaza 10 tigari/zi, alcool consuma doar la ocazii, 1 cafea /zi dimineata, medicamente doar la prescriptia medicului. Istoricul bolii: oboseala accentuata, incetinirea mersului, voce scazuta in intensitate, stare de neliniste. Modul de debut: boala a debutat la 49 de ani lent, progresiv si insidios, cu evolutie lenta. Se afla in stadiu 2 care consta in tremurat bilateral si mici tulburari de echilibru Evaluare somatoscopica globala Pacientul este dezbracat si se apreciaza: Statura: Normostatural Stare de nutritie: normoponderal Atitudinea globala a corpului: trunchiul este usor inclinat inainte si la mers prezinta usoare tulburari de echilibru Atitudinea capului si gatului: capul inclinat inainte, gatul in semiflexie Pozitia umerilor: coborati si adusi inainte Pozitia membrelor superioare: lipite pe langa corp, prezinta usoare trenuraturi ale mainilor Pozitia genunchilor: flexati Concordanta intre varsta biologica si cea cronologica: se constata o inbatranire accentuata. Evaluarea somatoscopica se poate face cu firul cu prulm, cadru antropometric sau examen radiologic. Evaluarea din spate, se va face cu ajutorul cadrului antropometric si se va urmari: Linia biacromiala, spinele omoplatilor (trece ptin T3), varfurile omopltilor (trece prin T7), crestele iliace, trohanterele mari, maleolele tibiale. La examinarea din fata se va urmarii: Linia biacromiala, bispinoasa, bitrohanteriana, bimaleolara. Evaluarea somatometrica Se vor masura dimensiunile longitudinale imaltimea si greutatea, perimetrul toracelui in repaus, inspir si expir, perimetrul abdominal, frecventa si ritmul cardiac, tensiunea arteriala, prehensiunea. Pacientul are forta musculara F4, mobilizeaza segmentul inpotriva unei rezistente cu valoare medie spre mica

Program de recuperare Obiective mentinerea autonimiei inbunatatirea circulatiei reeducare respiratorie mentinerea tonusului muscular mentinerea mobilitatii articulare corectarea tulburarilor de mers corectarea si constientizarea posturii educarea si reeducarea stabilitatii, miscarii controlate si abilitatii Mijloace si tehnici: exercitii de incalzire exercitii de mobilitate si coordonare exercitii de echilibru exrcitii de mimica posturari exercitii cu obiecte gimnastica respiratorie plimbari pe iarba, pietris si nisip pentru a stimula reactiile de echilibru terapie de grup hidrokinetoterapie Incalzirea 10 min 1. in ortostatism, picioarele departate la o latime de umeri, mainile pe solduri se realizeaza rotatii, inclinari si circumductii ale gatului; 2. din aceeasi pozotie rotirea bratelor inainte si inapoi; 3. din aceeasi pozotie ridicarea bratelor cu arcuirea trunchiului si indoirea pana se atinge solul cu degetele X5; 4. din aceeasi pozotie ridicarea si coborarea unerilor X10; 5. din aceesi pozitie, mainile prinse la nivelul segmentului cervical se realizeaza deschiderea coatelor cat mai mult si se mentin 5 sec; 6. inchidera si deschiderea pumnilor cu mentinerea pumnilor inchisi si strangere; Porgram porpriu zis 25 - 30 min 1. din decubit dorsal, mainile pe saltea se realizeaza ridicarea bazinului cu inspiratie si coborarea ci expiratie X10;

2. decubit dorsal, genunchii flectati, membrele superioare pe langa corp, se ridic bazinul si se duce calcaiul pe genunchiul opus (expir) revenire cu inspir; 3. decubit dorsal, flexia genunchilor la piept ajutandu-se de membrele superioare; 4. decubit dorsal, genunchii flectati, se face abductia genunchilor, cu fetele plantare alipite; 5. in ortostatism, bastonul la nivelul omoplatilor se fac extensii pe inspir si flexii pe expir; 6. in ortostatism, bastonul la nivelul omoplatilor se fac abductii si adductii ale membrelor superioare si rotatii ale capului pe directia de miscare X10 7. in ortostatism membrele superioare intinse inainte se flecteaza genunchiul drept si se atinge cu mana stanga. Se revine la pozitia initiala si se repeta cu celelalte membre. X10 8. mers pe loc cu coordonarea miscarilor brat picior; 9. mers cu un obiect in mana, mutarea obiectului dintr-o mana in alta pe ritmul pasilor; 10. mers lateral cu pas incrucisat; 11. mers peste obstacole; 12. asezat pe scaun, genunchii si picioarele lipite, se ridica varfurile picioarelor, se coboara talpa pe sol, se ridica calcaiele si se revine pe sol X 20; 13. din ortostatism ridicari pe varfuri; 14. exercitii de mimica: ridicarea fruntii, strangerea ochilor, aratarea dintilor, strambarea nasului, zambete, umflarea obrajilor alternativ, deplasarea limbii pe arcadele dentare, deplasarea gurii la dreapta si stanga; Revenire 5 10 min 1. mers cu ridicarea si coborarea bratelor pe inspir-expir; 2. mers cu mainile la spate; 3. mers cu mainile sus; 4. mers pe calcaie; 5. mers pe varsuri; 6. exercitii de respitatie; 7. masaj;