Boala

Parkinson

Potîrniche Oana Roxana

BFT III 2023

1
 Cuprins

I. Definiția Bolii Parkinson

II. Cauze
III. Clinic
IV. Semne si simptome
V. Tratament ȘI Contraindicații

2
I. Definiția
Boala Parkinson este o afecţiune neurodegenerativă cronică progresivă, cu un debut lent
insidios, de cauză necunoscută care afectează sistemul dopaminergic și este caracterizată prin
prezenţa simptomatologiei predominant motorii (bradikinezie, plus ½: tremor /
rigiditate)

Afectarea altor sisteme, precum cel colinergic, noradrenergic și serotoninergic este

responsabilă de semnele motorii tardive, cât și de simptomele non-motorii ale bolii.
Parkinsonism-sindrom clinic, definit prin prezența bradikineziei și cel puțin unuia din
următoarele semne: rigiditate, tremor / rigiditate.

II. Cauze

Atunci când boala Parkinson se instalează, unele celule nervoase din creier încep să se
degradeze și chiar să moară. Când acești neuroni responsabili inclusiv pentru producția de
dopamină dispar, și producția acestei substanțe esențiale pentru buna funcționare a funcțiilor
cognitive scade. Iar când nivelul dopaminei scade, activitatea creierului nu se mai desfășoară în
parametri normali, de unde și apariția unor simptome tipice bolii (tremorul, lentoarea în mișcare,
tulburarea capacității de a vorbi etc.).

Chiar și așa, nu există încă o cauză concretă care să explice de ce se produce această
deteriorare a neuronilor. Există, însă, câțiva factori de risc ce pot juca un rol-cheie în apariția și
progresia acestei afecțiuni:

3
  Factorii genetici. Da, genele pot fi responsabile pentru transmiterea bolii Parkinson, dar
asta se întâmplă mai degrabă atunci când există în familie mai multe persoane ce suferă
de o astfel de tulburare;
 Factorii de mediu. Expunerea masivă la anumite medii ori substanțe toxice pe parcursul
vieții poate conduce, de asemenea, la dezvoltarea bolii Parkinson;
 Nivelul scăzut al dopaminei. Absența acestei substanțe poate provoca dereglări
semnificative în creier și poate favoriza instalarea Parkinsonului;
 Prezența corpurilor Lewy la nivelul creierului. Acestea sunt niște formațiuni de proteine
de tip alpha-synuclein, care apar în interiorul celulelor nervoase, perturbând activitatea
acestora și provocând schimbări de ritm, mișcare și comportament;
 Un alt factor de risc pentru Parkinson este și sexul persoanei, pentru că bărbații sunt mai
predispuși la dezvoltarea bolii decât femeile;
 Vârsta. Există și excepții, desigur, însă, de regulă, boala Parkinson apare în special la
persoanele trecute de 60 de ani.

III. Clinic
Examenul tonusului muscular se face prin mişcări pasive în toate articulaţiile pacientului,
în toate sensurile posibile, pacientul fiind invitat să-şi menţină membrele examinate cât mai
relaxate. Neurologul va dori sa vadă cât de bine mișcă pacientul brațele și picioarele, și va
verifica tonusul si echilibrul muscular. Medicul poate cere pacientului să se ridice de pe
scaun fără a folosi brațele pentru sprijin.

. Exemple de diagnostice clinice:

1. Boala Parkinson clinic stabilită, forma cu predominarea tremorului, stadiul II

Hoehn și Yahr, afectare bilaterală, bradikinezie ușoară, tremor de repaos moderat,
instabilitate posturală subcompensată

2. Boala Parkinson clinic stabilită, forma predominant rigidă, stadiul III Hoehn și
Yahr, bradikinezie și rigiditate mexprimate, instabilitate posturală decompensată,
căderi repetate.

3. Boala Parkinson clinic probabilă, forma mixtă, stadiul III Hoehn și Yahr,
bradikinezie moderata, tremor de repaos moderat, instabilitate posturală
decompensată, evoluție rapid progresivă.

Etapa complicațiilor motorii, întârzierea efectului dozei, scurtarea efectului dozei,

distonii dureroase de sfârșit de doză.

Criteriile clinice pentru sindromul parkinsonian În termeni clinici sindromul de

parkinsonism este definit prin prezenţa bradikineziei asociate cu cel puţin unul din
următoarele: rigiditate extrapiramidală, tremor de repaus, instabilitate posturală, care
nu este cauzată de tulburări vestibulare, cerebeloase, vizuale sau proprioceptive.

4
 La debutul bolii semnele sunt, în general, unilaterale, însă devin bilaterale pe măsura
progresării maladiei.

Definirea și descrierea termenilor

 Bradikinezia este definită ca o lentoare în iniţierea mişcărilor voluntare şi a mişcărilor

repetate cu reducerea progresivă a vitezei şi amplitudinii.

Manifestări specifice de bradikinezie sunt:

1. diminuarea expresiei faciale (hipomimia),

2. 2.lipsa balansării brațelor în timpul mersului,
3. reducerea clipitului,
4. dificultăți la efectuarea mișcărilor fine (încheiatul nasturilor, scrisul-micrografia),
5. mersul cu pași mici sau dificultăți de întoarcere în pat.

 Rigiditatea de tip plastic cu rezistenţă uniformă pe tot parcursul mişcării,

1. cu afectarea în aceeaşi măsură a muşchilor agonişti şi antagonişti,

2. cu semnul roții dințate.

 Tremor de repaus de frecvență 4-6 Hz,

1. localizat în partea distală a extremităţilor superioare,

2. cu amplitudinea care creşte la emoţii sau la efectuarea operaţiilor mentale (calculare în
gând)
3. dispare în timpul somnului,
4. se ameliorează la efectuarea mișcărilor voluntare și este prezent la circa 40 % din pacienți
la debutul bolii.

 Instabilitatea posturală

1. cel mai puţin specific, dar şi cel mai invalidizant semn al BP,
2. se manifestă prin pierderea echilibrului, postură caracteristic înclinată, propulsie şi
retropulsie,
3. instabilitatea posturală în ansamblu cu blocajele motorii este cauza cea mai frecventă a
căderilor şi contribuie semnificativ la riscul de fracturi femurale

Stadiile bolii Parkinson

5
 Desi exista variatii de la un pacient la altul, medicii au stabilit etape care descriu modul in
care progreseaza boala. Aceste cinci etape sunt cunoscute sub numele de Scala Hoehn si Yahr si
sunt utilizate de medicii din intreaga lume pentru a clasifica pacientii in studiile de cercetare.
Exista mai multe tipuri de Parkinson, in functie de stadii si de modalitatile de manifestare, in
conditiile in care evolutia este foarte diferita, de la o persoana la alta.
Stadiul 1 - simptome unilaterale
în stadiul unu, cel mai timpuriu, simptomele bolii Parkinson sunt ușoare și se văd doar pe o
parte a corpului (implicare unilaterală). Simptomele Parkinson în stadiul 1 pot fi atât de ușoare,
încât persoana nu solicită asistență medicală, iar medicul nu este în măsură să pună un
diagnostic.
Simptomele în stadiul 1 pot include tremor, cum ar fi tremurul intermitent al unei mâini,
rigiditatea, o mână sau picior se pot simți mai stângaci decât celălalt membru sau o parte a feței
poate fi afectată, expresia fiind alterata. Aceasta etapă este foarte dificil de diagnosticat și un
medic poate aștepta să vadă dacă simptomele se agraveaza în timp, înainte de a pune un
diagnostic final.
Stadiul 2 - simptome bilaterale
Etapa a doua este considerată încă boala precoce în Parkinson și se caracterizează prin
simptome ce apar pe ambele părți ale corpului (implicare bilaterala) sau la linia mediană, fără
afectarea echilibrului. Aceasă etapă se poate dezvolta după luni sau ani de la prima.
Simptomele Parkinson în stadiul doi pot include pierderea expresiei faciale de pe ambele parti
ale fetei, scăderea intervalului de clipire, anomalii ale vorbirii, voce moale, voce monotona,
volum care scade treptat dupa ce a inceput să vorbească tare, rigiditate a mușchilor din trunchi
care poate duce la dureri de gat sau spate, postura inclinata, și incetinire generala în toate
activitatile din viața zilnica.
Cu toate acestea, individul este capabil sa îndeplinească sarcini de zi cu zi.
Diagnosticarea poate fi ușoară în acest stadiu daca pacientul are un tremor. Însă, dacă prima
etapa a fost ratată și singurele simptome ale etapei a doua sunt incetinirea sau lipsa de mișcare
spontană, Parkinson ar putea fi interpretat greșit ca fiind doar vârsta înaintată.
Stadiul 3 - simptome bilaterale agravate
Etapa a treia este considerată etapa mijlocie, se caracterizeaza prin pierderea echilibrului și
încetinirea mișcării. Echilibrul este compromis de incapacitatea de a efectua ajustări rapide,
automate și involuntare necesare pentru a preveni căderea, și căderile sunt comune în acest

6
stadiu. Toate celelalte simptome ale Parkinson sunt de asemenea prezente în această etapă și, în
general, diagnosticul nu este indoielnic în etapa a treia. Adesea, un medic va diagnostica
deficiențe în reflexe în acest stadiu stând în spatele pacientului, și trăgând ușor umerii pentru a
determina dacă pacientul are probleme la menținerea echilibrului și cade (medicul, desigur, nu va
lăsa pacientul sa cadă). Un factor important de clarificare a etapei a treia este faptul că pacientul
este încă pe deplin independent în activitățile cotidiene de viață, cum ar fi îmbracarea, igiena și
mâncarea.
Stadiul 4 - autonomie limitata în activități
În etapa a patra, Parkinson a progresat până la o boala severă cu invaliditate. Pacienții cu
stadiul 4 pot fi în stare să meargă și să stea fără asistență, dar au în mod evident incapacități.
Mulți folosesc un cadru pentru deplasare.
În acest stadiu, pacientul nu poate să trăiască o viață independentă și are nevoie de
asistență pentru anumite activități de rutină. Necesitatea ajutorului în viața de zi cu zi definește
aceasta etapa. Dacă pacientul este în continuare în stare să trăiască singur, acesta este încă definit
ca etapa a treia.
Stadiul 5 - invaliditate completa
Etapa a cincea este cea mai avansată și se caracterizează prin incapacitate de a se ridica de pe
scaun sau de a se da jos din pat fără ajutor, poate avea tendința de a cădea atunci când se află în
picioare sau se întoarce, se poate bloca sau se poate impiedica atunci cand merge.
Ultima fază a bolii Parkinson necesită asistenta permanentă pentru a reduce riscul de
cădere și de a ajuta pacientul cu toate activitățile zilnice. În stadiul 5, pacientul poate, de
asemenea, să experimenteze halucinații sau iluzii.
În timp ce simptomele se înrautățesc la unele persoane, merită menționat faptul că unii
pacienți cu Parkinson nu ajung niciodată în etapa a cincea. De asemenea, durata de timp pentru a
progresa prin diferitele etape variază de la individ la individ. Nu toate simptomele pot aparea la
un singur individ. De exemplu, o persoană poate avea un tremor, dar echilibrul rămâne intact. IÎn
plus, există tratamente disponibile care pot ajuta în fiecare etapă a bolii. Cu cât este diagnosticata
mai devreme boala, și în funcție de stadiul la care se află, cu atât este mai eficient tratamentul.

VI. Semne și simptome

Primele semne ale maladiei Parkinson pot fi subtile și pot fi confundate cu alte condiții
medicale. Acestea pot include:

 Tremuratul: agitarea ușoară a unui deget, mână sau picior;

 Dificultăți la mers;
 Dificultate la ridicarea de pe scaun;
 Scris de mână mic, înghesuit;
 Încovoiere a spatelui;
 Somn agitat sau oboseală în timpul zilei;
 Voce slabă sau vorbire neclară;
 Dificultăți la înghițire;
 Probleme de memorie, confuzie;
 Ten gras, mătreață;

7
 Constipație.

V. Tratamentul
Deși nu există un tratament curativ pentru boala Parkinson, simptomele sale pot fi
atenuate cu ajutorul medicamentelor, dar și prin modificarea stilului de viață. În general,
simptomele pot fi controlate cu succes dacă tratamentul este adaptat evoluției bolii. La
început, pacienții cu boala Parkinson pot să nu aibă nevoie de tratament medicamentos, dacă
simptomele sunt ușoare. Medicul va putea amâna momentul prescrierii tratamentului până
când simptomele bolii devin supărătoare și interferă în activitatea zilnică. Metodele de
tratament aditionale cum ar fi exercițiile fizice, fizioterapia și terapia ocupaționalăț pot fi de
ajutor în toate stadiile bolii Parkinson, fiind foarte importante în menținerea tonusului,
mobilității și independenței. Suportul emoțional și educația medicală sunt importante pe
întregul parcurs evolutiv al bolii. Pe măsură ce boala evoluează, simptomele devin din ce in
ce mai supărătoare, afecțiunea trecând prin diferitele stadii evolutive. Doctorul va
supraveghea evoluția, fiecărui pacient în parte, și va modifica tratamentul în funcție de
apariția unor noi simptome. Întrucât simptomele bolii Parkinson se datorează unui deficit de
dopamină la nivel cerebral, cele mai multe medicamente au fost denumite “dopaminergice”,
fiind concepute să substituie deficitul de dopamină, să copieze sau să ,,mimeze” acțiunea
acesteia. Din schemele de tratament posibile pentru această boală, o componentă esențială
este levodopa (L-dopa), care, după ce ajunge în creier, este transformată în dopamină. În
organism, levodopa este metabolizată de enzime, proces care determină reducerea cantității
de medicament care ajunge acolo unde este necesară, adică în creier. Medicamentele oferă
un bun control simptomatic timp de 4 – 6 ani. După acest interval, invaliditatea progresează
în ciuda tratamentelor, iar numeroși pacienți dezvoltă complicații motorii pe termen lung.
Alte cauze ale invaliditații în stadiile tardive ale bolii Parkinson sunt instabilitatea posturală
(tulburările de echilibru) și demența. Toate medicamentele folosite în tratamentul
Parkinsonului pot avea efecte adverse neplăcute. Un regim medicamentos ideal este acela
care controlează simptomele bolii și efectele adverse sunt bine tolerate de pacient. Pot apărea
o serie de complicații în urma unui tratament îndelungat în boala Parkinson, care pot include:

8
 - modificări spontane în răspunsul pacientului la medicație

- spasme sau convulsii.

- imposibilitatea de a se mișca

- scăderea tonusului muscular

- apatie

- somnolență diurnă

- ,,atacuri de somn’’

Tratamentul chirurgical poate fi luat în considerare atunci când medicamentele nu mai

pot controla simptomele bolii sau când efectele adverse sunt destul de severe și afectează
activitațile de zi cu zi ale pacientului, existând urmatoarele opţiuni chirurgicale:

- stimularea cerebrală profundă

- infuzie continuă, în doze mici, a unor medicamente, pentru a diminua efectele secundare
ale acestora

- transplant (mezencefal, celule stem )

Intervenția chirurgicală nu reprezintă o rezolvare pentru cei cu boala Parkinson. De

obicei, după aceasta, medicația este încă necesară, dar intervenția chirurgicală poate reduce
numărul dozelor de medicamente necesare controlării simptomelor bolii. Toate acestea duc la
reducerea efectelor adverse cauzate de medicamente în același timp se obține un control al
bolii.

Prognostic - Tratamentul a transformat prognosticul bolii lui Parkinson. Prognosticul

bolii ii permite, in general, pacientului sa-si pastreze activitatile si sa-i fie asigurata o durata
de viata normala.

Contraindicații

- boli hematologice (leuco- şi trombocitopenie)

- boli hepatice cu insuf.hepatică
- boli renale cu insuf.renală
- boli pulmonare cu insuf.pulmonară.
- boli oculare,
- sarcină
Contraindicaţiile trat.chirurgical
- vârsta peste 65 de ani
- ASC avansată

9
- HTA cu valori mari
- evoluţia rapidă a PK
- deteriorarea intelectuală
- tare cardiace, pulmonare, renale, hepatice etc.

10