BOALA PARKINSON

Boala Parkinson se numără printre afecțiunile întâlnite cel mai des cu care se
confruntă persoanele în varsta, o tulburare neurodegenerativă care evoluează progresiv și care
poate influența dramatic viața bolnavilor, mai ales atunci când nu este monitorizată și ținută cu
atenție sub control.
În general, boala debutează în jurul vârstei de 60-65 de ani, dar există și cazuri în care
simptomele sale se manifestă mai devreme.
Parkinson este o boală neurodegenerativă (ține de sistemul nervos), care afectează funcțiile
motorii ale corpului. Cei care suferă de Parkinson încep să se miște mai greu, să se deplaseze, să
vorbească și să gesticuleze cu dificultate.
MANIFESTARILE BOLII
La început, semnele bolii nu sunt foarte vizibile și pot fi trecute cu vederea, fiind puse adesea pe
seama oboselii ori a vârstei. În timp, pe măsură ce boala evoluează, simptomele devin tot mai
pronunțate și încep să-și pună amprenta asupra calității vieții celui ce suferă de Parkinson.
Un alt aspect important de precizat este că această boală nu este vindecabilă. Există medicamente
ce contribuie la ameliorarea manifestărilor, iar la nevoie, medicul poate sugera inclusiv o
intervenție chirurgicală menită să îmbunătățească simptomele. Însă cert este că, indiferent de
tratamentul ales, odată ce a fost declanșată, boala Parkinson nu poate fi complet vindecată.
Debutul și semnele Parkinsonului diferă de la o persoană la alta. Simptomele de început sunt,
uneori, atât de discrete, încât trec neobservate. Alteori, sunt confundate cu cele ale altor afecțiuni
și abia atunci când se manifestă cu intensitate, ajung să dea de bănuit.
Printre simptomele care ar trebui să ridice semne de întrebare se numără:
- tremorul, care presupune prezența unor mișcări necontrolate de deget, mâini sau picioare;
- rigiditatea musculară, acea senzație de înțepenire a corpului, imposibilitatea de a te
mișca, la care se alătură o durere musculară mai mult sau mai puțin pronunțată;
- bradikinezia sau lentoarea în mișcare și mers, care se traduce printr-o încetinire a celor
mai banale gesturi pe care o persoană le face în fiecare zi, de la realizarea unor pași la
ridicarea din pat sau de pe scaun;
- manifestarea redusă sau chiar pierderea completă a unor reflexe și mișcări automate, cum
ar fi clipitul sau legănarea mâinilor pe lângă corp;
- schimbarea ritmului și a capacității de a vorbi, ceea ce înseamnă că discursul devine mult
mai lent, domol, uneori chiar neclar;
- modificarea scrisului, pentru că boala Parkinson îngreunează inclusiv capacitatea unei
persoane de a scrie de mână;
- problemele coordonării fizice, având în vedere că cei care suferă de Parkinson își
păstrează mai greu echilibrul și sunt mai predispuși să se împiedice și să cadă mai des;
- schimbarea posturii, o ușoară încovoiere a spatelui care se observă în rândul celor bolnavi
de Parkinson;
- tulburări ale somnului, un simptom asociat cu nenumărate afecțiuni, dar care se manifestă
și în cazul Parkinson.
 BOALA PARKINSON

Atunci când boala Parkinson se instalează, unele celule nervoase din creier încep să se degradeze
și chiar să moară. Când acești neuroni responsabili inclusiv pentru producția de dopamină dispar,
și producția acestei substanțe esențiale pentru buna funcționare a funcțiilor cognitive scade. Iar
când nivelul dopaminei scade, activitatea creierului nu se mai desfășoară în parametri normali,
de unde și apariția unor simptome tipice bolii (tremorul, lentoarea în mișcare, tulburarea
capacității de a vorbi etc.).
Chiar și așa, nu există încă o cauză concretă care să explice de ce se produce această deteriorare
a neuronilor. Există, însă, câțiva factori de risc ce pot juca un rol-cheie în apariția și progresia
acestei afecțiuni:
 Factorii genetici. Genele pot fi responsabile pentru transmiterea bolii Parkinson, dar asta
se întâmplă mai degrabă atunci când există în familie mai multe persoane ce suferă de o
astfel de tulburare.
 Factorii de mediu.Expunerea masivă la anumite medii ori substanțe toxice pe parcursul
vieții poate conduce, de asemenea, la dezvoltarea bolii Parkinson:
 Nivelul scăzut al dopaminei. Absența acestei substanțe poate provoca dereglări
semnificative în creier și poate favoriza instalarea Parkinsonului;
 Prezența corpurilor Lewy la nivelul creierului. Acestea sunt niște formațiuni de proteine
de tip alpha-synuclein, care apar în interiorul celulelor nervoase, perturbând activitatea
acestora și provocând schimbări de ritm, mișcare și comportament;
 Un alt factor de risc pentru Parkinson este și sexul persoanei, pentru că bărbații sunt mai
predispuși la dezvoltarea bolii decât femeile;
 Există și excepții, de regulă, boala Parkinson apare în special la persoanele trecute de 60
de ani.
Cum se pune diagnosticul și care sunt stadiile bolii Parkinson
Așa cum nu există o cauză concretă a declanșării afecțiunii, nu există nici măcar o metodă clară
de diagnosticare a bolii Parkinson. Însă, cu ajutorul medicului neurolog, se poate ajunge la o
concluzie. În primul rând, se face o analiză a istoricului medical, urmată de o evaluare a
simptomelor, plus o examinare fizică și neurologică.
De asemenea, medicul poate recomanda analize suplimentare sau o tomografie cu emisie de
pozitroni (PET scan), o metodă de imagistică avansată, care permite verificarea celulelor
nervoase care produc dopamină.
De cele mai multe ori, însă, anamneza și examenul medical sunt îndeajuns pentru stabilirea
diagnosticului de Parkinson.
Trebuie menționat și faptul că diagnosticul poate fi influențat și de stadiul bolii, pentru că, în
stadiul I, de exemplu, simptomele nu sunt la fel de vizibile ca în stadiul III. Iată care sunt etapele
de progresie ale afecțiunii Parkinson:
 Stadiul I: simptomele bolii sunt încă într-o fază incipientă și nu afectează desfășurarea
activităților de zi cu zi. Pot apărea un ușor tremor, o schimbare de postură (încovoierea
 BOALA PARKINSON

spatelui), o mai mare dificultate a mersului, a mișcărilor, acestea manifestându-se mai

mult pe o singură parte a corpului;
 Stadiul II:- simptomele se agravează și sunt resimțite de ambele părți ale corpului,
rigiditatea musculară este mult mai pronunțată;
 Stadiul III:- în cea de-a treia etapă a bolii Parkinson, începe să apară problema pierderii
de echilibru, mișcările sunt făcute tot mai lent. Bolnavul încă se mai poate descurca pe
cont propriu, dar poate avea dificultăți în ceea ce privește unele acțiuni, cum sunt
îmbrăcatul sau mutatul unor obiecte;
 Stadiul IV:- în această fază, simptomele sunt severe, tremorul, dezechilibrul fizic,
dificultatea de a vorbi se manifestă foarte pregnant. Bolnavii de Parkinson aflați în stadiul
IV nu mai reușesc să se descurce singuri, au nevoie de ajutor și de asistență în aproape
fiecare moment, inclusiv pentru a putea merge;
 Stadiul V:- degradarea fizică atinge punctul culminant în această etapă, rigiditatea
musculară este atât de puternică, încât bolnavul nici nu mai poate să se deplaseze, motiv
pentru care are nevoie de un scaun cu rotile. Supravegherea lui permanentă este
obligatorie.
Cum evoluează boala Parkinson și ce complicații pot apărea
Boala Parkinson poate evolua rapid, mai ales odată cu înaintarea în vârstă. Depistarea la timp a
problemei și luarea unor măsuri urgente (tratament, schimbări în ceea ce privește stilul de viață)
sunt primii pași care ar trebui făcuți pentru ținerea sub control a bolii, pentru limitarea efectelor
sale.
Tulburarea Parkinson favorizează și apariția unor complicații precum:
- probleme la înghițirea alimentelor și acumularea unei cantități mari de salivă ca urmare a
incapacității de a înghiți mâncarea;
- dificultatea de a mesteca alimentele, din cauza mușchilor slăbiți care nu își mai pot
îndeplini rolul, o acțíune care poate duce la slăbirea întregului organism;
- instalarea depresiei, pentru că o boală cum este Parkinsonul, care îi transformă pe oameni
în pacienți dependenți de alte persoane pentru a se descurca, provoacă numeroase
frustrări, teamă, anxietate;
- probleme cognitive, imposibilitatea de a reține lucruri, de a gândi ca înainte, o consecință
a degradării celulelor neuronale;
- disfuncțiile vezicii urinare, care duc la incontinență urinară, ca urmare a slăbirii
mușchilor pelvini;
- schimbări ale tensiunii arteriale, care pot cauza amețeli și chiar leșin;
- oboseala, pentru că boala Parkinson implică și un nivel scăzut al energiei corpului;
- durerile musculare, care se pot manifesta din cauza faptului că mușchii rămân blocați,
înțepeniți, contractați pentru mai multă vreme.
 BOALA PARKINSON

TRATAMENT PENTRU BOALA PARKINSON

Primul lucru care ar trebui precizat la acest capitol este că nu există un tratament care să vindece
complet această boală. Medicamentele, în schimb, pot ajuta semnificativ la controlul
simptomelor. În unele cazuri, medicul poate recomanda inclusiv intervenția chirurgicală, dar și
schimbări în stilul de viață, inclusiv efectuarea regulată a unor exerciții fizice pentru întărirea
mușchilor și corectarea posturii.
În ceea ce privește medicamentele, sunt recomandate cele care pot crește nivelul dopaminei din
creier și cele care ajută la controlul funcțiilor motorii. Levodopa este cel mai eficient remediu
folosit în cazurile de Parkinson, o substanță naturală care ajunge la creier și se transformă în
dopamină. Medicamentele trebuie, însă, prescrise de medic, în urma unei examinări minuțioase
și luate în mod constant, astfel încât să se prevină agravarea bolii.
Cât despre intervențiile chirurgicale în cazurile de Parkinson, trebuie spus că cea mai eficientă și
utilizată în momentul de față este stimularea creierului (deep brain stimulation), în urma căreia
chirurgul inserează electrozi într-o parte specifică a creierului, iar apoi îi conectează la un
generator implantat în piept, în zona claviculei, dispozitiv care transmite impulsuri electrice la
creier, acestea având rolul de a reduce manifestarea simptomelor de Parkinson.

Metodele de prevenție a bolii Parkinson

Boala Parkinson nu are o cauză exactă asupra căreia să se poată acționa cu scopul prevenirii ei.
Însă există soluții atât pentru menținerea unui stil de viață sănătos pe tot parcursul vieții, cât și
pentru monitorizarea atentă și gestionarea corectă a simptomelor.
Exercițiile fizice realizate în mod constant. Sportul este benefic pentru sănătate, așa că aceasta
este prima recomandare în prevenirea Parkinsonului, a atrofierii mușchilor și a altor boli. În plus,
mișcarea contribuie și la stimularea producției de dopamină de la nivelul creierului;
O alimentație sănătoasă, bogată în fibre, proteine, minerale și vitamine. Chiar dacă nu există
vreun studiu care să identifice o legătură concretă între alimente și Parkinson, o dietă corectă și
bogată din punct de vedere nutrițional va contribui la întărirea organismului și îi va oferi acestuia
doza de energie pentru a lupta împotriva unor boli;
Bolnavii de Parkinson se confruntă frecvent cu o acută lipsă de energie, iar efortul pe care ei îl
depun pentru a realiza diferite activități este foarte solicitant. Prin urmare, somnul de calitate și
micile pauze de relaxare sunt esențiale pentru păstrarea stării lor de sănătate în condiții cât mai
bune.
În concluzie, bolnavii de Parkinson au nevoie de o atenție specială, atât în primele stadii ale
bolii, cât și după ce afecțiunea se agravează, când îngrijirea și supravegherea lor constantă sunt
obligatorii.