Medicamentul – este substanţa utilizată în scopul de a

preveni , ameliora sau vindeca bolile.

Se obţine din: - produse vegetale şi animale
- din substaţe minerale.
Acţiunea lui asupra organismului depinde de:
• structura chimică
• doza administrată
• căile de administrare
Acţionează ca:
• aliment (în doze mici)
• medicament
• toxic (în cantităţi mari)
Din punct de vedere al dozei (cantităţii) administrate se
deosebesc:

– doza TERAPEUTICĂ – la care se obţine

efectul aşteptat şi nu apar reacţii toxice
asupra organismului
– doza MAXIMĂ – cea mai mare cantitate
suportată de organism
– doza TOXICĂ – cantitatea care provoacă
reacţii toxice
– doza LETALĂ – care ucide.
Căile de administrare ale medicamentelor sunt:

• bucală
• rectală
• mucoasă respiratorie
• cutanată
• locală
• parenterală ( I.M.; I.V.; S.C.; I.D.; I.R.; I.Articular)
 Căile de administrare se stabilesc în funcţie de:

• scopul urmărit
• capacitatea de absorbţie a căii respiratorii
• acţiunea medicamentelor asupra mucoaselor
• starea generală a bolnavului
• toleranţa individuală
• combinaţiile medicamentelor
• particularităţi anatomice
• preferintele bolnavului.
Medicamentele sunt prescrise de medic, dar
asistenta medicală va cunoaşte:
• aspectul medicamentelor şi proprietătile lor
• dozele (terapeutice, maximale şi toxice)
• indicaţii de administrare
• modul de administrare
• incompatibilităţile medicamentelor
• modul lor de păstrare
• efectul normal
• timpul necesar de actiune
• efectele secundare:
- pozitive
- nedorite
- dăunătoare
• fenomene de obişnuinţă şi acumulare
• fenomene de hipersensibilitate.
 Reguli generale de administrare a
medicamentelor:
• 1.Respectarea întocmai a medicamentului prescris

• 2.Identificarea medicamentelor administrate şi a

pacientului
• 3.Verificarea calităţii medicamentului (schimbarea
aspectului)
• 4.Respectarea căilor de administrare :
p.o. (per os), s.c.(subcutanat), m. (intramuscular), i.v.
(intravenos), S. (supozitoare).
– orală pentru afecţiunile digestive şi urinare
– i.v., i.m, în funcţie de efectul rapid sau nu(unele
medicamente au căi stricte de administrare: i.v. pentru Calciul
bromat, Hp, HHC)
5.Respectarea dozajului prescris - doza unică şi
doza/24h.

6.Respectarea orarului de administrare

7.Respectarea somnului

8. Evitarea incompatibilităţii lor

Exemplu: - oxacilina + gentamicina = precipită (solutie laptoasa)
– calciul ne se asociază cu derivaţi de fosfor
– fenobarbitalul se administrează singur.
9. Administrarea imediată

10. Respectarea ordinei succesive de administrare a

medicamentelor: tablete – soluţie – picături – injecţii –
supozitoare

11.Luarea medicamentelor în prezenţa asistentei

12.Servirea bolnavilor şi notarea în FO

13.Prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti

14. Raportarea imediată a greşelilor de administrare

Circuitul medicamentelor în spital

Condica de prescripţii a medicamentelor

complectată în triplu exemplar şi conţine
• numărul corespunzător al paginilor
• data şi secţia care solicită
• numele , prenumele pacientului
• salonul pacientului
• numărul foii de observaţie
• -numele medicamentului forma de prezentare,
• cantitatea cerută pe 24h în cifre şi litere
• semnătura, parafa şi numărul de cod al
medicului
 La eliberare şi preluare asistenta medicală va verifica :
• cantitatea şi dozele prescrise pentru fiecare pacient
• ambalajul şi etichetarea corespunzătoare .
Medicamentele sunt depozitate în dulapuri compartimentate

Medicamentele cu regim special ( soluţiile perfuzabile,

stupefiantele, vaccinurile ,cele care trebuiesc depozitate în
locuri ce asigură protecţia faţă de temperaturi ridicate,
luminozitate, sau în frigidere pentru a evita pierderea din
valoarea lor biologică cu efecte nocive pentru pacient
 ADMINISTRAREA ORALĂ

Calea orală (sau bucală) este calea naturală de

administrare a medicamentelor si se efectuează prin
înghiţire sau sublingual.
• Medicamentele orale se prezintă sub formă lichidă şi
solidă:
Lichide: - mixturi,soluţii, infuzii,decocturi , tincturi, extracte,
uleiuri

Solide: - prafuri, tablete,pastile, granule,substanţe

mucilaginoase
 Este contraindicată calea orala dacă:

se descompune sub influenţa sucurilor digestive

bolnavul refuză sau nu poate înghiţi
este necesară o acţiune rapidă
are proprietăţi iritante asupra mucoasei
stomacului
stări comatoase
nu se rezoarbe pe cale digestivă
se doreşte ocolirea venei porte
 Medicamentele orale au efect local şi general:
Efect local:
• dizolvă mucozităţile de pe pereţii gastro-intestinali
• favorizează cicatrizarea ulceraţiilor
• protejează mucoasa gastrică ( calciu carbonic)
• excită peristaltismul intestinal (purgativele) sau
• inhiba peristaltismul intestinal (spasmoliticele)
• dezinfectează tubul digestive (furazolidon)
• scad procesele fermentative (cărbune medicinal, calciu carbonic).
Efect general:
• se absorb la nivelul mucoasei digestive, pătrund în sânge şi îşi
desfaşoară activitatea asupra întregului organism (antibioticele) sau
asupra unor organe şi aparate.
 Medicamentele LICHIDE:

• Se administrează ca atare sau diluate (apa, ceai, lapte)

• Asistenta va cunoaşte concentraţia lor
• Să cunoască capacităţile recipientelor de administrare
astfel:
– 1 pahar de lichior conţine  15g ulei
– 1 ceaşcă cafea contine  50ml apă
– 1 pahar vin conţine  100ml apă
– 1 pahar apă conţine  200ml
 Medicamentele LICHIDE:
Capacitatea lingurilor:
• 1 linguriță conține  5ml apă 6,5ml sirop 4,5ml ulei
• 1 linguriță desert 10ml apă 13ml sirop  9ml ulei
• 1 lingură supă 15ml apă 20g sirop  12,5g ulei
Tincturiele, extractele, soluţiile medicamentoase se
administrează sub formă de picături:
• 1ml soluție apoasă conține 20 picături
• 1ml soluție alcoolică conține 60 picături
• 1ml soluție uleioasă conține 45-50 picături
• 1ml tra. Alcoolică conține 52-60 picături
Picăturile se administrează:
• diluat
• Ușor îndulcite
• cu adaos de lapte sau suc
• unele vor fi agitate înainte
 Asistenta medicală va cunoaște următoarele
particularități:
• Lichidele amare sau cu gust dezagreabil (clorocalcin) pot fi diluate,
ușor indulcite iar dupa inghitire bolnavul va fi pus sa-si clateasca
gura cu apa sau va mai bea ceai, sirop, apa.

• Unele picaturi pot fi administrate cu zahar sau siropuri daca nu au

alte contraindicatii (diabet)

• Substantele acide si lichidele feruginoase se administreaza prin

aspiratie cu ajutorul unui tub de sticla, avandu-se grija sa nu se
atinga dintii (ele ataca smaltul dentar), se va avea grija ca bolnavul
sa-si curete dintii dupa fiecare ingestie de medicament.

• Medicamentele cu gust dezagreabil (expl. uleiul de ricin sau

parafina) se pot administra in capsule gelatinoase. Acestea contin
de obicei 3g substanta si se va lua numarul necesar de capsule.
• Purgativele saline, ca sulfat de Mg, sulfat de Na, cu gust foarte
neplacut, se vor dizolva in apa calda, apoi racita, iar pacientul va
bea apa rece pana la disparitia gustului. (Faringoseptul – se va
suge, nu va bea sau manca apoi 2 ore).

• Medicamentele cu baza de gelatina se administreaza in stare calda,

cu adaus de lapte sau sucuri de fructe.

• Nitroglicerina se rezoarbe prin mucoasa bucala. Solutia se picura pe

limba bolnavului sau tableta se aseaza sub limba.

• Infuziile, decocturile, emulsiile precum si alte medicamente lichide

se sedimenteaza si de aceea vor fi agitate inainte de utilizare.

• Ceaiurile medicinale vor fi proaspat preparate caci altfel substantele

active se volatilizeaza din ele.

• Ceaiurile din flori si frunze se prepara dupa metoda infuziei;

• Ceaiurile din seminte, radacini, frunze tari dupa metoda decoctului.

Alte moduri de obtinere a medicamentelor lichide:

• Solutii: - substante dizolvate in apa sau alcool,

• Mixturi: - amestecuri de solutii sau solutii cu substante
insolubile care raman in suspensie
• Tincturi: - sunt solutii extractive alcoolice obtinute din
produse de origine animala sau vegetala
• Extracte: - sunt lichide rezultate din concentrarea
solutiilor extractive obtinute din produse animale sau
vegetale
• Emulsiile: - sunt preparate din doua lichide ce nu se pot
amesteca, unul fiind dispersat in celalalt
 Medicamentele SOLIDE:

• Dezavantaj: se inghit mai greu

• Avantaje: contin cantitatea exacta de substanta.
• Pentru pulberile administrate se va sti ca:
1 lingurita plina contine  2,5 – 5g
1 lingurita rasa contine  1,5 – 2,5g
un varf de cutit rotunjit contine  0,5 – 1g
• Se administreaza:
– puse direct pe limba (catre radacina acesteia)
– dizolvate (cele cu gust dezagreabil)
– in casete si capsule
• Granulele – se administreaza cu lingurita,
• Tabletele – se administreaza intregi sau dizolvate in apa,
• Drajeele – sunt tablete acoperite cu un strat de zahar care le
maschiaza gustul
• Tabletele zaharate sunt pentru supt sau sublingual (faringosept,
Vitamina C, nitroglicerina)
• Ele au calitatea de a nu mai trece prin ficat.
• Medicamentele enterosolvente sunt cele iritante pentru mucoasa
stomacului. Se prepara invelite intr-un strat de Keratina (rezistenta la
acidul clorhidric) si care odata ajunsa in intestine poate fi dizolvata de
fermentii intestinali.
• La bolnavii comatosi, inconstienti, administrarea medicamentelor
se face prin sonda Einhorn, pregatite sub forma de solutie.
• Majoritatea medicamentelor sub forma de pulberi, se pot amesteca
intre ele si date intr-o singura priza.
• Praful de carbune medical, nu se amesteca cu nici un alt praf
deoarece absoarbe medicamentele. Daca totusi trebuie dat, se va
administra la cel putin 3 ore de la celelalte.
• Se prescriu sub forma de pulberi medicamentele inofensive, care
nu expun bolnavul la accidente (calciu carbonic, magneziu usta etc.).
 Observaţie

• Medicamentele se verifica înaintea administrării

• exfolierea comprimatelor din ambalaj se face din exterior.
• Nu se pune mana pe medicament
• nu se administrează deodată medicamente care prin
interacţiune modifica resorbţia si efectul dorit
• pentru copii sub doi ani se prefera siropurile cu gust plăcut
• administrarea preparatelor de fier se face cu grija sa nu se
atingă smalţul dentar ( cu pai)
• interzis a se folosi aceleaşi instrumente pentru mai mulţi
pacienţi (pahare, linguri, linguriţe)
• acestea după folosire sunt dezinfectate, spălate iar cele de
unica folosinţa colectate pentru a fi
duse la crematoriu
• asistenta se va spală bine pe mâini cu apa si săpun
• este interzisa oferirea dozei zilnice complete, fara a fi
educat pacientul pentru utilizare medicamentele sunt
administrate de asistenta medicala, sau luate de pacient
in prezenta acesteia respectând ordinea succesiva de
administrare
• pacientul este prevenit asupra efectelor secundare sau
reacţiile adverse ale anumitor
medicamente.
 ADMINISTRAREA PERCUTANATA
(sau administrarea prin piele)
• FRICTIONAREA: - pentru administrare se inglobeaza
substanta de administrat in substanta lipoide sub forma
de: - unguente,uleiuri, emulsii.(Apa si solutiile saline nu
se resorb prin piele)
• Se folosesc in tratamentul reumatismului cu salicilati si
sulf.
 Tehnica:
• se folosesc manusi de protectie
• se spala suprafata tegumentului cu apa calda, apoi se
usuca
• se aplica medicamentul pe piele si se maseaza cu varful
degetelor sau cu toata suprafata palmei prin miscari
circulare, sub o usoara presiune timp de 20-25’ pana ce
medicamentul dispare in aparenta, ramanand un usor
luciu de grasime.
• pentru a proteja lenjeria de pat si de corp se infasoara
suprafata tratata (chiar tot corpul daca este cazul)
• se va avea grija ca unguentul sa nu atinga ochii
bolnavului si ai asistentei medicale
• timpul, zona, frecventa si orarul sunt stabilite de medic.
• IONOFOREZA: - este introducerea medicamentelor în
organism cu ajutorul curentului galvanic (iod, magneziu,
salicilat de Na, novocaina, histamina).
Scopul este terapeutic (cu efect general)
Tehnica:
• se anunţă bolnavul i se explică importanţa tehnicii,
• este condus în sala de fizioterapie, unde este ajutat să se
dezbrace şi să urce în pat.
• se spală pielea cu apă şi săpun şi se clăteşte abundent
pentru a nu fi introduse în organism substanţe organice ale
resturilor de săpun
• se îmbibă electrodul activ cu substantă medicamentoasă şi
se leagă la polul negativ al generatorului de curent continuu
• se aplică polul activ pe regiunea aleasă
• se oferă polul opus bolnavului în mână (închide circuitul
electric)
• se supraveghează bolnavul tot timpul aplicării (10-30-60’)
• se îndepărtează electrozii la terminare
• După tehnică este ajutat să coboare din pat şi să se
îmbrace, este condus în salon şi aşezat comod în pat.
• I se supraveghează starea generală.
• Pentru ionoforeză se pot folosi băi electrice.
• Ionii introduşi prin ionoforeza se elimină mai lent ca
cei introduşi prin injecţii subcutanate.
• a
 APLICAREA LOCALĂ A MEDICAMENTELOR
Este o tehnică percutanată la care efectul aşteptat este strict la locul de
administrare şi nu introducere de medicament în organism.
Se face sub forma de:
• pudre,
• comprese,
• badijonari,
• solutii,
• unguente,
• linimente,
• paste,
• mixturi,
• săpunuri terapeutice,
• creioane sau stilete caustice,
• emplaste,
• bai medicamentoase.
Pudrajul - se execută cu tampoane, pudriere cu capac
perforat, pulverizatoare, având scopul de a absorbi excesul
de grăsimi de pe suprafaţa tegumentelor, de a usca şi
răcori pielea.
Compresele medicamentoase - sunt bucăţi de material
textile, împăturite, îmbibate în soluţii medicamentoase
prescise (solutie Buraw, muşeţel, rivanol, etc.). Se aplică
reci sau calde şi trebuie menţinute la temperatura ridicată
pe timpul aplicării.
Badijonarea - este o formă de
aplicare locală a medicamentelor
pe suprafaţa corpului sau
mucoaselor. Se efectuează cu
tampoane de vată montate pe port
tampon sau pensă şi îmbibate în
soluţia medicamentoasă.
Tampoanele - nu se introduc în soluţia medicamentoasă,
ci se toarnă pe ele sau se pregăteşte o cantitate mică pe
o sticlă de ceasornic şi se înmoaie tamponul, (care se
foloseşte numai o dată).
Expl:
- iod – folosită pentru dezinfecţia pielii la intervenţii
chirurgicale, puncţii, injecţii, afecţiuni micotice.
- glicerina boraxată cu stamicină sau vitamina A.
Unguentele - sunt preparate farmaceutice semisolide, care
având substanţa activă încorporată în vaselină, grăsimi
animale sau vegetale, se înmoaie la temperatura corpului.
Se păstrează la rece.
Se aplică prin: - întindere cu spatula
- frecţionare
- direct din tub pe mucoase.
Pastele – sunt preparate din grăsimi şi pudre, mai
consistente ca unguentele. Se aplică pe tegument cu
ajutorul unei spatule.

Linimentele - au consistentă lichidă sau semisolidă, cu

aspect limpede sau laptos. Se intende cu tamponul sau cu
mâna (cu manuşi).
• Mixturile – sunt formate dintr-un amestec de substanţe
lichide si solide (pudre) care nu se dizolvă. Înainte de
utilizare vor fi bine agitate. Se întind pe suprafaţa pielii
cu tampoane fiind lăsate să se usuce.
• Săpunurile medicinale – conţin substanţe
medicamentoase (sulf, gudron) înglobate în săpun
neutru. Se folosesc pentru spălarea regiunii de tratat sau
obţinerea unui efect medicamentos mai puternic când
este întins pe piele şi lăsat să se usuce. Se îndepărtează
la câteva ore sau la 1-2 zile. Adăugate la clisme cu efect
purgativ.
• Creioanele sau stiletele caustice – (din sulfat de
cupru, nitrat de argint), au forma unor bastoanşe si sunt
introduse în tuburi protectoare. Servesc la cauterizarea
unor formaţiuni papilomatoase, a excrescentelor ce apar
în ulceraţii sau ca hemostatic.
Emplastul medicamentos – este format dintr-o substanţă
vâscoasa, aderentă, neiritantă, care este lipită de o
bucată de pânza, în compoziţia ei intrând diferite
substanţe medicamentoase. Tegumentul se pregăteşte
prin spălare ca apă şi săpun, eventual degresare pentru
ca emplastul să adere.
• Emplastul lichid se întinde direct pe piele cu ajutorul
unei pensule. După evaporarea solventului se prezintă
ca un strat subţire aderent.
• Emplastul vâscos, înainte de utilizare va fi încălzit pe
baie de apă.
Baile medicamentoase – sunt procedee hidroterapice, combinate cu
aplicatii externe de medicamente. Actiunea lor este: termica, mecanica,
chimica.
Pot fi: partiale sau complete.
Dupa substanta continuta pot fi: - dezinfectante
- cu substante chimice anorganice
- cu droguri
- gazoase
Baile dezinfectante: - se folosesc in infectiile cutanate si se fac cu
bromocet sau permanganate de K.
Baia cu permanganat de K: - se prepara dintr-o solutie concentrata
pregatita in prealabil (1lingurita permanganat la 100ml apa). Din aceasta
se picura in vana cantitatea necesara pana ce apa de baie are culoarea
roz. Nu se pun cristale de permanganate direct in vana (cada) caci
acestea lezeaza pielea umeda.
Baia de bromocet: - se pregateste adaugand 2 lingurite de substanta
la 10 l apa. Actiunea este dezinfectanta si indeparteaza substantele
medicamentoase (alifii, unguente). Bromocetul nu se foloseste
impreuna cu sapunul!
Baile cu substante chimice anorganice: - se efectueaza la t0 de 35-370C
iar durata lor este de 10-20’.
Expl: baia cu sare, care se pregateste din 6-10Kg sare care se
dizolva in cam tot atata apa fierbinte. Solutia se strecoara si se toarna in
cada cu apa. Se recomanda in afectiunile reumatice si ginecologice.
Se mai folosesc baile cu sulf, iod, feruginoase, carbonat de Ca.
Baile cu droguri: - se prepara din plante medicinale (flori de fan, specii
aromatice, brad, tarate de grau)
Au actiune: - calmanta si sedative
- revulsiva (cu mustar)
- astringenta (cu tanin)
Ele actioneaza prin substantele ce le contin, asupra terminatiilor
nervoase din piele.
Baile gazoase: - se fac cu apa continand substante gasoase; gazelle
adera pe piele excitand prin masaj mechanic terminatiile nervoase. Baile
gazoase se prepara pe cale chimica si fizica (sunt si bai naturale).
chimic: cu carbonat de Na+acid clorhidric puse direct in cada,
fizic: au un generator de bule asezat pe fundul cazi.
APLICAREA DE MEDICAMENTE PE MUCOASE

• conjunctivala
• nazala
• auriculara
• bucala
• genitala
Se fac cu scopul dezinfectiei si
descongestionarii mucoaselor. Se gasesc
sub forma de solutii, unguente, pulberi.
 A. APLICATIILE CONJUCTIVALE
1) Instilatia oculara – este picurarea unor solutii pe mucoasa
conjunctivala.
• Materiale necesare: pipeta, tampon de vata steril, solutie
medicamentoasa, tavita renala.
Tehnica:
• spalarea mainilor
• bolnavul se aseaza in decubit dorsal sau pe scaun cu
capul aplecat pe spate si sprijinit
• se deschide fanta palpebrala, deprimand usor pleoapele
inferioare cu policele mainii stangi
• se invita bolnavul sa priveasca in sus
• se sprijina marginea cubitala a mainii drepte pe fruntea
bolnavului
• se lasa sa cada din pipeta 1-2 picaturi solutie in fundul de sac
conjunctival inferior spre unghiul extern
• se solicita bolnavul sa miste globul ocular
• daca este necesar se continua si la celalalt ochi
• se sterge picatura sau lacrima care se scurge.
2) Unguentele oculare: se aplica pe fundul de sac conjunctival
sau pe marginea pleoapelor, din tub sau din cutie, cu ajutorul
unei baghete de sticla rotunjita fin si latita la o extremitate.
• Materiale necesare: bagheta, unguent, tampon de vata steril
Tehnica:
• spalarea mainilor
• bolnavul sta sezand cu capul pe spate si este invitat sa
priveasca in sus
• se trage in jos si in afara pleoapele inferioare cu policele mainii
stangi folosind un tampon
• se aplica unguentul (cat un bob de grau) pe fata interna a
ploapei cu bagheta sau presand din tub
• se da drumul ploapei si se solicita bolnavului sa inchida si
deschida ochiul pentru a antrena unguentul pe suprafata
globului ocular
• se sterge plusul de unguent cu tampon.
3) Pulberile oculare: se introduc in sacul conjunctival cu
tampoane de vata montate pe baghetele de sticla.
Tehnica:
• spalarea mainilor
• bolnavul sta cu capul flectat spre spate
• se incarca tamponul cu pudra
• se trage in jos pleoapa inferioara cu policele stang
• se presara pudra usor prin valuri usoare asupra baghetei
• se cere bolnavului sa inchida ochii (antreneaza pudrarea
pe suprafata ochiului).
 B. APLICAREA PE MUCOASA NAZALA

1. Instilatia nazala: este picurarea unor solutii medicamentoase

pe mucoasa nazala.
Materiale necesare: pipeta+medicamentul prescris.
Tehnica:
• se invita bolnavul sa-si sufle nasul
• se aseaza in decubit dorsal, fara perna sau sezand cu
capul aplecat pe spate si lateral de partea narii in care se
face instilatia
• se introduce varful pipetei in vestibulul fosei nazale fara ai
atinge peretii
• se lasa sa cada numarul de picaturi prescrise
• se repeta operatia in narina opusa
• i se cere bolnavului sa ramana in aceasta pozitie 30-40’’
pentru ca substanta sa ajunga in faringe. Nu se va aspira
pentru ca in acest caz va ajunge in laringe si apare tusea.
• a
3.Aplicarea unguentelor: se face cu tampoane montate
pe port tampon.
Tehnica:
• bolnavul sulfa nasul
• se aseaza in decubit dorsal
• se incarca tamponul cu unguent (cat un bob de grau)
• se ridica usor varful nasului cu policele mainii stangi pentru a
evidential mai bine narina (sau orificiul extern al fosei nazale
• se depunde unguentul pe suprafata interna a vestibulului
• se scoate tamponul, se inchide narina, se apleaca capul usor
inainte si i se solicita sa aspire medicamentul treptat pentru a nu
il ingiti.
 C. APLICAREA IN CONDUCTUL AUDITIV EXTERN

Instilatia auriculara: este picurarea unor solutii medicamentoase in

conductul auditiv extern.
• Materiale necesare: bagheta, pipeta, tampon de vata, solutie
medicamentoasa, vas cu apa calda 370C
Tehnica:
• spalarea mainilor
• bolnavul se aseaza in decubit lateral sau semisezand cu capul
si trunchiul aplecate lateral de partea opusa a urechii in care
se face instilatia
• se curate conductul cu un tampon de vata pe baghetase
incalzeste solutia medicamentoasa in aburi de apa calda
(370C)
• se trage usor pavilionul in sus cu mana stanga
• se lasa sa cada din pipeta numarul de picaturi prescrise
• se mentine bolnavul in aceeasi pozitie cateva minute
• se introduce in ureche un tampon de vata
• se procedeaza la fel si la cealalta ureche
Unguentele: se aplica cu ajutorul tampoanelor de vata infasurate
pe port tampon.
Tehnica:
• se aseaza bolnavul in decubit lateral sau semisezand cu
capul si trunchiul aplecat lateral
• se incarca tamponul cu unguent (un bob de grau)
• se introduce tamponul in conductul auditiv
• se depune unguentul pe partea bolnava sau pe tot conductul
• se inchide conductul cu un tampon steril
• nu se va patrunde peste limita vizibilitatii pentru a nu leza
membrane timpanului
• se utilizeaza tampoane separate pentru fiecare ureche si se
vor folosi numai odata
 D. APLICAREA PE MUCOASA BUCALA

Badijonarea mucoasei bucale: se efectueaza total sau partial.

• Materiale necesare: spatula linguala sterile, tampoane
sterile montate pe porttampon sau prinse cu pense, solutii
medicamentoase.
Tehnica:
• spalarea mainilor
• bolnavul se aseaza cu capul aplecat spre spate
• deschide gura
• se inspecteaza minutios cavitatea bucala
• se imbiba tamponul cu substanta medicamentoasa prin
turnare si se aplica pe portiunea afectata
• se atinge sau se pensuleaza zona
• la sfarsit spalarea mainilor
Nu se introduce tamponul in solutia folosita; se schimba
dupa fiecare utilizare.
Badijonarea mucoasei faringiene:

Tehnica:

• bolnavul este asezat cu capul aplecat spre spate

• se apasa limba cu spatula tinuta in mana stanga
• cu mana dreapta se pensuleaza polierii, peretele
posterior al faringelui, amigdalelor. Se rasuceste cu
delicatete tamponul la nivelul acestora pentru ca
solutia sa patrunda in criplele amigdaliene.
3.Gargara: - se face cu solutie medicamentoasa la
temperature corpului. Se executa in doua etape:
1) – spalarea gurii
2) – spalarea orofaringelui

4. Aplicarea medicamentelor cu ajutorul atomizorului

 E. APLICAREA MEDICAMENTELOR PE MUCOASA
VAGINALA
Tampoanele vaginale: sunt confectionate dintr-o bucata de vata presata, de
forma alungita, imbracata intr-o fasa sau tricot, care se prelungeste de
la tampon inca 20-25 cm.
• Capetele ramase in afara vaginului permit extragerea tamponului. Se
introduce astfel solutii si unguente.
• Materiale necesare: valve vaginale, pensa ginecologica, solutii
medicamentoase, tavita renala, glicerina pentru lubrefiere, tampoane
sterilizate, manusi de cauciuc sterile.
Tehnica:
• spalarea mainilor
• asezarea bolnavului in pozitie ginecologica
• se imbraca manusile
• se lubrefiaza valvele
• se departeaza peretii vaginului cu valvele vaginale
• se imbiba tamponul si se aseaza pe o pensa ginecologica
• se introduce tamponul prin lumenul creat de valva pana la fundul de
sac posterior al vaginului in asa fel incat ata sa ramana in afara
vaginului. Se indeparteaza tamponul la ora sau ziua indicata de medic
GLOBULELE VEZICALE: sunt preparate ovale sau sferice cu
medicamentul inglobat in substanta care se topeste sub influenata
temperaturii vaginale.
Materiale necesare: manusi, globule si materiale pentru spalare
vaginala
Tehnica:
• spalarea mainilor
• se pun manusile
• se aseaza bolnavul in pozitie ginecologica
• se efectueaza spalatura vaginala
• se departeaza labile cu degetele mainii stangi pentru evidentierea
vaginului
• se introduce cu mana dreapta globulul si se impinge spre col
• se poate folosi un dispozitiv de introducere a ovulului, care
functioneaza pe principiul unui piston.
 ADMINISTRAREA RECTALA

Se foloseste la bolnavii cu:

• intoleranta digestive (greata, varsaturi, sangerari gastrice)
• cand medicamentul are actiune iritanta asupra stomacului
• cand bolnavul are tulburari de degluditie (inghitire)
• cand s-au practicat interventii chirurgicale pe tubul digestive
• refuza inghitirea medicamentelor
• se doreste evitarea trecerii prin ficat
• exista o staza in sistemul portal (ciroza)(Reteaua venoasa a rectului
se varsa direct in vena cava, deci se ocoleste vena porta, deci
ficatul.
• Se administreaza sub forma de: supozitoare si clisme
medicamentoase.
SUPOZITOARELE: sunt forme medicamentoase in care substanta
active este cuprinsa intr-o masa solida (unt de cacao) care se topeste
la temperature corpului.
Scopul: este terapeutic si purgativ
Au forma conica sau ovala cu o extremitate ascutita.
Actiunea lor este:
- locala – prin golirea rectului
- calmarea durerii
- atenuarea peristaltismului intestinal
• Ca materiale de baza contin glicerina cu stearina sau gelatina cu
glicerina.
• generala – (supozitor cu morfina, efedrina, digitala). Au ca material
de baza untul de cacao.
SUPOZITOARELE PURGATIVE: se introduce cu partea ascutita pan
ace extremitatea va trece de sfincterul anal. La introducere vor fi
trecute in prealabil prin apa calda sau tinute desfacute daca este cald,
pentru a aluneca mai usor sau unse cu vaselina sau solutie uleioasa.
La introducere pozitia bolnavului este in decubit lateral cu
membrele inferioare flectate. Se foloseste manusa de cauciuc, se
departeaza fesele, se vizualizeaza orificiul anal iar cu cealalta mana se
introduce supozitorul (ca mai sus).
• a
SUPOZITOARELE MEDICAMENTOASE: se administreaza numai
dupa clisma evacuatoare ca: microclisma sau picatura cu
picatura.
Observaţie:
• se verifica supozitoarele pentru conformitate cu
prescripţia
• pentru a nu degrada supozitorul se foloseşte
foarfece la exfoliere
• intrerzisa manipularea directa cu mana
• interzisa administrarea concomitenta a
mai multor supozitoare
• interzisa folosirea aceloraşi manusi pentru
mai mulţi pacienţi
• in cazul clismelor temperatura soluţiei mai mare cu 1-2°C
ca temperatura corpului pentru a se evita senzaţia de
defecare
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE
RESPIRATORIE

• Se face sub forma de:

- gaze sau substante gazeificate
- pulberi dizolvate
- lichide fin pulverizate (vapori sau aerosoli)
- solutii prin instilatii traheale
• Scop: - dezinfectie
- decongestionarea mucoasei cailor respiratorii
INHALATIA: este introducerea unor substante
medicamentoase in organism. Substantele pot fi inhalate,
pulverizate in stare lichida sau cu ajutorul vaporilor de apa.
Indicatii: rinite, bronsite, astm bronsic, faringite, anestezia
generala etc.
Materiale necesare: vaselina, inhalator, substante
medicamentoase, cort cu pelerina de cauciuc, prosop
Pregatirea bolnavului:
• se anunta bolnavul si i se explica in ce consta tehnica
• se aseaza bolnavul pe scaun si sufla nasul
• i se pune prosop in jurul gatului
• se unge zona cu vaselina
• i se explica bolnavului ca va inspira pe gura si expira pe
nas
• a
Tehnica:
• spalarea mainilor
• se pune apa in recipient pana la jumatate
• se pune la sursa de incalzire
• in recipient se pune medicamentul
• cand apa fierbe, vaporii se ridica si antreneaza medicamentul
• se aduce inhalatorul cu rezervorul incalzit in fata bolnavului
• se acopera bolnavul cu cortul sau pelerine de cauciuc
explicandu-i-se sa stea la o distanta de 30-80 cm de inhalator,
invitandu-l sa respire pe gura si sa expire pe nas
• durata inhalatiei este de 5-20 minute.
Dupa tehnica – se sterge fata bolnavului cu un prosop
- se acopera bolnavul pentru al feri de raceala
Igienizarea locului: se curate, se spala, se dezinfeteaza
inhalatorul
• Bioxidul de carbon se inhalează la fel ca oxigenul este
indicat sa se administreze in cazul pericolului de paralizie
a centrului respirator in colapsul periferic cu paralizia
centrilor vasomotori

• Inhalatia intratraheala, reprezintă introducerea

medicamentelor lichide in caile respiratorii cu ajutorul
seringi laringiene cu efect local interesând partea
inferioara, bazala a cailor respiratorii.

• Injecţia intratraheala, prin ligamentul tirocricoidian in

hipolaringc.Cu ajutorul seringii se pot trece prin ac in caile
respiratorii substante anesteziante sau medicamente.

• Sondajul traheo-bronsic cu sonda Metras inlatura

dificultatea instilatiei si a injecţiei
intratraheale. Introducerea se face direct in focarele
supurative.
• Sub forma de inhalatie se utilizează si substanţele volatile.Astfel,
nitritul de amil se picura pe pânza sau tifon, impaturit, de unde
bolnavul aspira substanţa care se volatilizează imediat. In timpul
crizelor de angina pectorala, fiola se taie in tifon sau batista, de
unde substanţa poate fi aspirată imediat.

• Substanţele narcotice : eterul,cloroformul, clorura de etil se

inhalează sub forma de vapori.Ele sunt administrate in stare
lichida, dar se volatilizează imediat, fiind aspirate de bolnav sub
forma de vapori

• Aspirarea prafurilor solide se face cu ajutorul unor tuburi incurbate

in forma de "S" la ambele extremităţi. Curbura externa, indreptata
in sus ,usor lărgită in forma de degetar, in aceasta se pune
medicamentul care va fi aspirat Curbura interna se indreapta in
jos, urmând forma bazei limbii spre laringe.Bolnavul inchide gura,
fixează ermetic buzele pe tub, inspirând brusc prin tub.
NEBULIZAREA
• se face cu aparate speciale , numite nebulizatoare
• in aparat se introduc substante cu rol de a umidifica
secretiile
• A
 OXIGENOTERAPIA ( sau administrarea oxigenului).

Scop: Terapeutic = imbogatirea aerului cu oxigen in scopul

combaterii hipoxiei (oxigenarea redusa a tesuturilor)
= ameliorarea concentratiei de oxigen in sange
Hipoxia poate fi:
= anemica prin reducerea hemoglobinei
= histotoxica prin blocarea la nivelul celulelor
= circulatoare prin tuburari de circulatie
La nivelul tesuturilor O2 este utilizat sub forma dizolvata in
plasma, cantitatea de 0,3 ml oxigen la 100ml sange.
Oxigenoterapia necesita 1,8-2,2ml la 100ml sange la administrarea
O2 sub o atmosfera.
Indicatii: = hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar,
infarct miocardic)
• = hipoxie respiratorie (soc, anestezi generale, complicatii
postoperatorii, nou nascuti).
Surse de oxigen: = statie centrala de oxigen sau
microstatie
= lampa de oxigen (de 300-10.000l oxigen
comprimat la 150atm.)
= pentru a se putea administra, presiunea se
regleaza cu reductorul de presiune (debitmetrul, care
indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se modifica
cu ajutorul barbotorului.
Butelia de oxigen are în partea superioară un orificiu de
umplere prevăzut cu un robinet
• peste aceasta se înşurubează un reductor de presiune
care adaptează presiunea crescută din rezervor la o
presiune mai scăzută, reglabilă după necesităţi
• reducătorul de presiune este prevăzut cu două manometre
- unul care indică presiunea din tub şi unul care arată
presiunea şi volumul oxigenului care iese din reductor,
spre bolnav ( manometru de lucru )
• buteliile cu oxigen sunt vopsite în albastru, sunt prevăzute
cu două robinete de cauciuc pentru a le proteja de lovituri
bruşte în timpul transportării
• transportul se face pe cărucior cu roţi de cauciuc; se
transportă în poziţie verticală; trebuie fixată de perete cu
inel de fier
• deoarece oxigenul favorizează combustia ( ! IA FOC !)
prezenţa sa trebuie atenţionată -pacienţi şi vizitatori - NU
se aprinde flacără, NU se fumează în preajma sursei de
oxigen
• NU se ung robinetele, garniturile bombei; de asemenea
contactul cu grăsimi sau uleiuri, poate genera explozii
sau incendiu; manipularea aparatului - cu mâinile unse
este interzisă
• interzis aparate electrice care pot produce scântei
sau care se încălzesc până la incandescenţă,
interzisă flambarea, sau folosirea de eter, ciclopropan
( în timpul anesteziei generale )
• interzis folosirea îmbrăcămintei de material plastic,
sintetic - dacă este folosit ciclopropanul poate crea
explozie şi arde pielea victimelor
Umidificatorul ( barbotorul )

• constă într-un borcan de sticlă închis

ermetic cu un dop de cauciuc,
prin care trec două tuburi de sticlă - unul până în
fundul borcanului, altul până sub dop;
• se racordează la reductorul de presiune prin tubul lung, iar de
cel scurt se leagă un tub de cauciuc care transportă oxigenul la
bolnav. Borcanul se umple pe jumătate cu apă distilată şi alcool
etilic ( 2/3 + 1/3 ).
• asigură umidificarea oxigenului,
• trebuie fixat la perete şi ţinut drept.
ATENŢIE! - dacă se răstoarnă apa poate fi împinsă de oxigen prin
tuburile de legătură şiajunge în căile respiratorii !!! - ASFIXIAZĂ
BOLNAVUL
Administrarea oxigenului se face cu:
• sonda sau cateter nazal
• ochelari
• masca
• cort de oxigen
• balon Ambu sau Ruben
Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple.
Se introduce in nara prin faringe, schimbandu-se
de la o nara la alta. Se poate introduce si in
laringe.
Tehnica:
• se dezobstrueaza caile aeriene
• se masoara lungimea sondei pe obraz de la
narina la tragus
• se introduce cateterul cu miscari blande paralel
cu palatal osos si perpendicular pe buza
superioara
• se fixeaza sonda cu leucoplast
• se fixeaza debitul la 4-6 l/minut
• se va observa bolnavul in continuare pentru
prevenirea accidentelor
• se administreaza medicamente cu intermitenta si
se supravegheaza debitul.
Ochelari: pentru oxigen se fixeaza dupa urechi si prezinta 2
mici sonde de plastic care patrund in nari. Se recomanda
la copii si bolnavi agitati.
Masca: pentru oxigen ( cu inhalarea aerului expirat) se
fixeaza acoperind gura si nasul. In general este greu
suportata de bolnav datorita hamului de etanseizare.
Tehnica:
• se verifica scurgerea oxigenului din sursa
• se pune masca in mana bolnavului pentru
a-i usura controlul masti si i se sustine mana.
Debitul de 10-12 l/minut.
• se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura
• cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua
de fixare in jurul capului
Cortul de oxigen: nu poate depasi o concentratie de 50% a
oxigenului, realizeaza o circulatie deficitara a aerului,
ducand la incalzirea pacientului. Se impune racirea cu
ghiata.
• Sonda de intubat
Traheostoma
Balon Ambu sau Ruben
• Sistem de administrare
Incidente la administrarea oxigenului:
• distensia abdominala prin patrunderea gazului prin
esofag
• enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului
prin fisurarea mucoasei.
Se va sti ca:
• nu se unge cateterul cu substante grase (pericol de
explozie si pneumonie)
• bombele de oxigen se fixeaza pe un port butelie,
orizontal pentru a evita loviturile
• oxigenul nu se foloseste fara manometru
• barvetarul sa fie bine fixat deoarece prin rasturnare
impinge apa in caile respiratorii ale bolnavului
 ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR

Antibioticele: sunt substante organice provenite din metabolismul

celulelor vii (mucegaiuri, bacterii) sau obtinute prin sinteza avand
proprietati: = bacteriostatice
= bactericide
= antimicotice
Chimioterapicele: sunt substante cu actiune bacteriostatica sau
bactericida asupra germenilor patogeni fara a fi toxice pentru
organismul gazda al acestora (sulfamidele)
• Scopul: distrug sau impiedica dezvoltarea microbilor (ele au actiune
selectiva si de aceea administrarea lor se face dupa identificarea
germenului pathogen si testarea sensibilitatii acestuia prin
antibiograma).
• In urgente se administreaza antibiotice cu spectru larg
• Timpul de eliminare este de 3-4-6-12 ore, in functie de aceasta se
stabileste ritmul de administrare care urmareste mentinerea unei
cantitati eficiente in sange.
Expl: peniciline 3-4-6 ore
• streptomicine 12-24 ore
• clorenfenicolul 4-6 ore
Cand se urmareste o absorbtie lenta, acestea sunt inglobate in
anumite substante (Expl: moldaminul are actiune 4-5 zile)
Prezentarea antibioticelor sub forma de :
• drajeuri
• capsule
• pulberi
• siropuri
• solutii
• unguente
 ADMINISTRAREA PARENTERALA A
MEDICAMENTELOR

INJECTIA: - este introducerea traumatica a unei substante

medicamentoase sub forma lichida in organism cu
ajutorul unei seringi, prin intermediul unui ac. (viteza de
absorbtie este in functie de intensitatea circulatiei si
fluiditatea substantei)
Scopul: explorator sau terapeutic.
Avantaje:

• efectul este mai rapid (mai ales la cele intravenoase)

• pot fi administrate medicamente care sunt inactivate in
tractul digestive, cum ar fi insulina sau sunt iritante
pentru acestea
• instalarea efectului terapeutic este independenta de
constienciozitatea pacientului.
• se pot administra indiferent de starea de constienta a
bolnavului
• unele medicamente (preparatele retard ca insulina,
anticonceptionalele injectabile o data la 3 luni) pot
elibera substante active in decursul mai multor luni.
• se obtine dozarea exacta (in tubul digestive se pierd).
In functie de tesutul in care se administreaza injectia poate fi:
• intramusculara
• intravenos sau intraarterial

• subcutanat sau hipodermic (sub piele)

• intradermic (in grosimea pielii)
• intracardiac (in muschi, atrii sau ventricole)
• intramedular (in maduva rosie a oaselor)
• subarahnoidian (in spatial arahnoidian)
Calea de administrare este aleasa de medic in
functie de:
• rapiditatea instalarii efectului
• compatibilitatea tesuturilor cu substantele
medicamentoase
Expl: Ca bromat se face strict intra venos (intra
muscular produce necroze)
Digoxinul strict intra venos (altfel este
extreme de dureros)
 Reguli generale de administrare a injectiilor:
• medicul sa indice in scris medicamentul, doza, si modul de
administrare
• medicamentul sa fie steril
• folosirea pe cat posibil a fiolelor cu doza unica, ce vor fi
deschise la administrare. Cantitatea ramasa in fiolele
normale poate fi folosita doar in situatii de exceptie (expl:
opiaceele) si doar dupa o pastrare de scurta durata.
• in cazul recipientelor de mare capacitate fara conservanti
(ex: apa distilata, NaCl, etc,) este permis a fi folosite
maximum o zi
• daca este necesar uzul indelungat al flacoanelor cu mai
multe doze (expl: insulina) se pastreaza flaconul inceput la
rece. Solutia de insulina contine substanta conservanta.
• alegerea corecta a caii de administrare
• acul sa corespunda ca grosime si lungime caii de
administrare
• verificarea instrumentarului inainte de sterilizare
• sterilizarea instrumentelor
• verificarea calitatii solutiilor de injectat, a ambalajelor
• incarcarea corecta a seringii
• injectarea imediata a continutului seringii
• dezinfectarea locului in care se va practica injectia cu
respectarea timpului de instalare a efectului (30”)
• medicamentele pastrate la rece vor fi incalzite in mana
(altfel produc iritatia locala, durere, tensiune locala)
• injectarea lenta
• Dupa ce fiola a fost sparta, se introduce acul pana la
fundul fiolei sau pana la locul unde ajunge iar in acest
caz se apleaca fiola care se tine in mana stanga iar
seringa in dreapta. Tractiunea pistonului se face cu
degetele 2-3 ale mainii drepte. Cu degetul mare de la
mana stanga se face un contrasprijin pe corpul seringii.
• Dupa extragerea serului se face evacuarea aerului
tinand seringa cu acul in sus si impingand pistonul pana
ce la varful acului apare o picatura de lichid.
• Injectia nu se va face cu acelasi ac cu care s-a scos
lichidul (mai ales prin inteparea dopului).
• Dezinfectant: alcoolul ,tinctura de iod sau betadina
• Garoul: este o bucata de cauciuc (tub) lunga de 30 cm.
Se foloseste pentru a face staza venoasa.
 BOALA PRIN SERINGA:

• se refera la complicatiile administrarii injectiilor. Acestea

sunt: abcese, flegmoane (reduse prin asepsie si
antiseptice)
• introducerea unor substante antigenice (serul de cal –
care produce boala serului)
• hepatita epidemica (instrumente nesterilizate corect)
• SIDA
 Pregatirea injectiei:

Materiale:
Seringi sterile cu o capacitate in functie de cantitatea de
solutie medicamentoasa
• pentru injectia intradermica seringa de 0,5 ml gradata in
sutimi de volum
• pentru injectia intravenoasa seringa cu amboul situat
excentric
•se prefera seringi de unica folosinta, in ambalaj individual,
sterilizate care prezinta următoarele avantaje:
•condiţii maxime de sterilitate
•risc de contaminare a pacientului este redus la maxim
•economie de timp
•economie de personal (pentru pregătirea in vederea
refolosirii) manipulare uşoara
• Acele se găsesc împreuna cu seringa in acelaşi
ambalaj sau in ambalaje separate. Se pregăteşte un ac
cu diametru mai mare pentru aspirarea soluţiilor si altul
pentru injectare cu dimensiuni in funcţie de tipul injecţiei.
• Amboul acului : tip – Luer- Lok (infiletarea acului pe
ambou)
• - Record
• Bizoul acului: - pentru aspirare - lung
• intradermica - scurt
• subcutanat - lung
• intramuscular - lung
• intravenos – scurt
 Incarcarea seringii:
• se face spalarea si dezinfectia mainilor
• se verifica integritatea ambalajului, seringii si
valabilitatea. Se alege capacitatea
seringii,corespunzatoare cantitatii de administrat
• se verifica substanta de administrat:
– eticheta cu denumirea, dozajul, valabilitatea
– aspectul solutiei (clar, transparent, limpede)
– integritatea fiolelor
• se goleste lichidul din gatul fiolelor prin miscari de
rotatie
• se dezinfecteaza gatul fiolei cu tampon de alcool sau
prin flambare

• se flambeaza pentru sterilizare pila

• se taie gatul fiolei
• se deschide fiola prinzand partea subtiata a fiolei cu
degetele mainii drepte, protejate cu ajutorul
unei comprese sterile sau cu tampoane de vata,
de eventuale taieri
• se aspira solutia avand grija ca varful acului sa fie mereu
acoperit cu lichid

• se elimina bulele de aer din seringa, tinand-o vertical in

mana stanga cu acul in sus, pana la aspiratia primei
picaturi de lichid
• se introduce acul in teaca pana la efectuarea injectiei
pentru a nu se desteriliza
• pentru fiecare injectie se foloseste o seringa si ac
individual
• dizolvarea antibioticului
• fiolele neetichetate sau sterse se arunca
• fiolele deschise nu se pastreaza
• solutiile uleioase care se incarca greu in seringa pot fi
incalzite putin pentru a se fluidifica
• substantele precipitate nu vor fi confundate cu
emulsiile sau suspensiile (la acestea din urma prin
agitare dispare orice deposit)
• daca in fiola cad cioburi, aceasta nu se mai foloseste
 Substanta de injectat: este apoasa sau uleioasa.
Solutiile apoase se pot injecta intra muscular si intra venos.
• Solutiile uleioase se pot administra numai intramuscular
deoarece dau accidente grave (embolii uleioase) iar la
nivel intradermic sau subcutanat nu se resorb si pot da
nastere la flegmoane.
• Sarurile metalelor grele (iod, bismut, mercur) nu se
injecteaza intra venos.
• Clorura de calciu, solutiile concentrate de clorura de
Na, glucoza concentrate nu se administreaza intra
muscular sau sub cutanat ci numai intravenos, deoarece
necrozeaza tesutul.
 INJECTIA INTRAMUSCULARA

• Este introducerea unor solutii in stratul muscular prin

intermediul unui ac atasat la seringa.
Scopul: terapeutic
Locuri de electie:
• regiunea supero-externa fesiera, deasupra marelui
trohanter
fata externa a coapsei in treimea mijlocie
fata externa a bratului in muschiul deltoid
Vaccinarea
 INJECTIA SUBCUTANATA

Este introducerea unor substante medicamentoase

(izotonice, lichide, nedureroase) prin intermediul unui ac
in tesutul celular subcutanat.
Scop: terapeutic – injectarea insulinei la diabetici
- tratament anticoagulant
• (Substanta introdusa formeaza un deposit din care
difuzeaza lent spre sistemul capilar in care e resorbit si
transportat)
Materiale necesare: seringi + ace (2-3) mici si subtiri cu
bizou lung
• Pentru introducerea oblica (la 450) se folosesc ace lungi
de 23-32mm, iar pentru introducerea perpendiculara
L=12mm. Cu cat este mai scurt drumul pe care varful
acului il are de parcurs, cu atat scade riscul lezarii de
nervi si vase, durerea este mai mica si hematomul rar.
Straturile pielii sunt:
• epidermul (grosimea = 0,007-1,3mm)
• dermul (grosimea = 1mm)
• hipodermul (diferit in functie de regiune)
• Pregatirea pacientului: se aseaza pe scaun cu membrul
superior sprijinit in sold si se descopera zona (fata
externa a bratului, regiunea abdominala, etc).
Executie:
• spalarea mainilor
• montarea seringii si acului, fara a atinge amboul seringii
• se verifica fiolele, se taie se incarca seringa
• se elimina aerul, se schimba acul
• se tine seringa in mana dreapta ca pe un creion
• se cuteaza cu policele si indexul (aratatorul) mainii stangi o
portiune mai mare de piele fixand-o si radicand-o de pe planurile
profunde. Se va tine astfel pana la introducerea intregii cantitati
(se evita astfel patrunderea intra musculara)
• se patrunde prin tegument dealungul axului longitudinal al cutei, in
profunzimea stratului subcutanat la I adancime de 2-4 cm. Se
verifica daca acul nu a ajuns intr-un vas (aspirand). Tendinda de a
renunta la aspiratie, intr-o zona slab vascularizata.
• se injecteaza lent prin apasarea cu indexul pe piston
• la terminare se retrage si se tamponeaza cu vata si alcool
• la introducerea unor cantitati mai mari de 0,5 ml se mentine acul in
tesut inca  5 secunde dupa injectare pentru a impiedica refularea
substantei in canalul de punctie.
• se maseaza locul injectarii pentru a favoriza circulatia locala in
vederea accelerarii rezorbtiei.
• a
Locul de electie:

• fata externa a bratului

• fata supraexterna a coapsei (anterior si lateral)
• fata supra si subspinoasa a omoplatului
• regiunea deltoidiana
• regiunea subclaviculara
• flancurile pretelui abdominal (regiunea periombilicala)
• regiunile centrale fesiere
• a
SC cu aspiratie
SC fara aspiratie
Accidente si incidente:
• DUREREA: prin lezarea unor terminatii nervoase sau prin distensia
brusca a tesuturilor. Acul va fi retras catre suprafata.
• RUPEREA ACULUI: se extrage manual sau chirurgical
• HEMATOM: prin perforarea unui vas sau la administrarea heparinei.
• Observatii:
• nu se administreaza subcutanat Clorura de Na, compusi ai
metalelor
• nu se administreaza subcutanat sunbstante uleioase (doar
exceptional)
• nu se administreaza subcutanat - in zone de infiltratie a altor injectii
• - in zone infectate (furuncul, foliculita)
• - zone cu modificari dermatologice
• Pentru insulina, se allege locul in functie de timpul de rezorbtie
estimate. Studiile au aratat ca la nivelul abdomenului se rezoarbe
de 2 ori mai repede decat la nivelul coapsei iar la nivelul bratului
este de 2 ori mai mica decat abdominal, dar mai mare ca la coapsa.
La brat sunt diferente de pana la 30%; de aceea pare scurta datorita
rezorbtiei oscilante.
• a
 INJECTIA INTRAARTERIALA

Scopul: - injectarea spre periferie a substantei

medicamentoase (vasodilatatoare, antibiotice, substante
radioopace)
- transfuzii in socuri grave
• Se executa de catre medic.
Materiale: le pregateste asistenta ca si pentru injectia
intravenoasa
• acul lung si subtire, elastic dar lung cu bizoul scurt
• La nevoie se face descoperirea chirurgicala a arterei
Arterele folosite sunt: artera femurala si artera humerala.
• In artera femurala se executa dedesubtul arcadei crurale,
la nivelul triunghiului Scarpa.
• In artera humerala se punctioneaza la nivelul plicii cotului,
se punctioneaza mai greu si in caz de colaps circulator,
pentru a putea patrunde in lumenul ei, este necesara
descoperirea.
• Medicul fizeaza artera intre degetele mainii stangi. Cand
acul a patruns in artera, sangele, sub influenta presiunii
sanguine, refuleaza in seringa, impingand pistonul, acul
pulseaza sincron cu pulsul. Injectarea substantei
medicamentoase se face foarte incet, altfel poate produce
spasm arterial foarte dureros.
• Dupa injectare, acul se retrage brusc, iar locul injectiei se
comprima cu un tampon cateva secunde. Peretii elastici
favorizeaza inchiderea rapida a orificiului provocat de ac.