Asociatia CENTRUL DE STUDII EUROPENE IASI-ROMANIA

Unitatea de invatamant : Scoala Postliceala Sanitara Centrul de Studii

European din Mun. Falticeni, jud. Suceava

Proiect la :

Farmacologie

Eleva: Negruti Cristina

Anul I, AMG B, sala B4
 Tema proiectului

Boala Parkinson

Cuprins:

1. Despre boala Parkinson

   a. Ce este boala Parkinson?
   b. Cauze și factori de risc ai maladiei Parkinson
   c. Simptomele bolii Parkinson
   d. Metode de diagnosticare pentru boala Parkinson
   e. Evoluția maladiei Parkinson
   f. Stilul de viață al pacientului cu boală Parkinson
   g. Speranța de viață a pacientului cu boală Parkinson
   h. Mituri despre boala Parkinson
2. Complicațiile bolii Parkinson
3. Tratament Parkinson
   a. Tratament medicamentos pentru boala Parkinson
   b. Proceduri chirurgicale pentru boala Parkinson
   c. Tratamente alternative pentru boala Parkinson
4. Prevenirea bolii Parkinson

Despre boala Parkinson

Boala Parkinson este o afecțiune degenerativă a sistemului nervos, care afectează capacitățile
locomotorii ale pacientului; a fost denumită după medicul britanic James Parkinson, care în anul
1817 a descris în detaliu această afecțiune care îi făcea pe pacienți să tremure.

Ce este boala Parkinson?

Boala Parkinson se manifestă în mod progresiv, simptomele accentuându-se pe măsură ce trece
timpul. Cu toate că tremurul este cel mai cunoscut simptom al acestei afecțiuni, boala
Parkinson poate cauza și rigiditate articulară și musculară, precum și încetinirea mișcărilor. Cu
toate că boala Parkinson nu poate fi vindecată, tratamentul poate ameliora simptomele bolii,
sporind calitatea vieții pacientului.

Cauze și factori de risc ai maladiei Parkinson 

La pacienții cu Parkinson, anumiți neuroni din creier mor. Pierderea neuronilor care produc
dopamină în creier determină apariția simptomelor specifice bolii Parkinson. Cauza exactă a
declanșării acestei boli este necunoscută, însă există o serie de factori care par să aibă legătură cu
declanșarea afecțiunii:
Moștenirea genetică poate avea o implicare în declanșarea bolii. Oamenii de știință au identificat o
serie de mutații genetice care pot cauza boala Parkinson, iar aceste mutații au tendința de a se
moșteni. Dacă sunt implicate genele LRRK2 sau SNCA, Parkinson este probabil moștenit de la un
singur părinte. Acesta se numește un model autosomal dominant -  când este nevoie doar de o
singură copie a unei gene pentru a fi modificată pentru ca tulburarea să se întâmple. 
În majoritatea cazurilor, o persoană afectată are un singur părinte cu această afecțiune. Dacă sunt
implicate genele PARK7, PINK1 sau PRKN, boala Parkinson este moștenită într-un model
autosomal recesiv. Acest tip de moștenire înseamnă că două copii ale genei din fiecare celulă sunt
modificate.
Factorii de mediu pot și ei să contribuie la instalarea bolii. Expunerea la anumite toxine poate
crește riscul de Parkinson. Oamenii de știință au descoperit că în creierul celui care suferă de
Parkinson se petrec o serie de schimbări. Prezența corpilor Lewy este, de pildă, specifică bolii
Parkinson.
Boala Parkinson, după unii experți, este cauzată de o pierdere a neuronilor într-o parte a creierului
numită substanță neagră. Acest lucru duce la o reducere a cantității de dopamină, o substanță
chimică care există în creier. Dopamina joacă un rol vital în reglarea mișcărilor corpului. O
reducere a nivelului de dopamină este responsabilă, spun experții, de multe simptome ale bolii
Parkinson.
Oricine se poate îmbolnăvi de Parkinson, însă există anumiți factori care măresc predispoziția
pentru această afecțiune:
 Vârsta – tinerii adulți au rareori de-a face cu această boală, risc crescut prezentând persoanele
în jurul vârstei de 60 de ani.

 Factorul ereditar – persoanele care au o rudă apropiată care suferă de Parkinson au risc mare să
facă, la rândul lor, această boală.

 Genul – bărbații prezintă risc crescut de Parkinson, în comparație cu femeile, care sunt mai rar
afectate de această boală.

 Expunerea la toxine – expunerea îndelungată la erbicide și pesticide poate crește riscul de

Parkinson.

 Dieta - Consumul a peste 40 ml de lapte pe zi este asociat cu un risc crescut de a dezvolta boala
Parkinson. Totuși, aportul alimentar de iaurturi sau lapte acru nu prezintă un risc, rezultă dintr-
un studiu suedez la scară largă.

Simptomele bolii Parkinson

Boala Parkinson se manifestă prin următoarea simptomatologie:
Tremor – la început poate fi vorba despre un tremur ușor, aproape insesizabil, al degetelor și
mâinilor, însă în timp acesta se accentuează.
Încetinirea mișcărilor – pe măsură că evoluează, boala Parkinson reduce capacitatea de mișcare a
pacientului, limitându-i acestuia activitatea.
Rigiditatea musculară – rigiditatea poate să apară în orice zonă a corpului, iar aceasta vine la pachet
cu limitarea mișcării precum și cu dureri.
Probleme de echilibru – pacientul poate întâmpina probleme în menținerea echilibrului.
Pierderea reflexului de a face mișcări automate – pacientul cu Parkinson își poate pierde abilitatea
de a face mișcări automate precum clipitul, zâmbitul ori mișcarea brațelor pe lângă corp în timpul
mersului.
Probleme de vorbire – boala Parkinson poate cauza probleme de vorbire, pacientul poate vorbi fie
prea rar, fie prea rapid, fie va avea tendința de a ezita înainte de a pronunța cuvintele.
Modificări ale scrisului – întrucât îi va fi dificil să mai scrie, pacientul își poate modifica scrisul.
Parkinson este este o boală progresivă, ceea ce înseamnă că simptomele se agravează în timp. Alte
semne ale bolii care pot să apară sunt:

 dificultate în menținerea echilibrului

 aplecarea corpului în față sau în altă direcție, care poate cauza cădere

 postura aplecată, cu capul plecat și cu umerii lăsați

 tremurul capului

 probleme de memorie
 dificultăți la defecare sau la urinare

 oboseală

 salivare excesivă

 probleme la nivelul pielii, cum ar fi mătreață

 dificultate la înghițire și la mestecare

 dificultatea de a avea erecție sau orgasm

 amețeală sau stări de leșin când persoana stă în picioare

 frică și anxietate

 confuzie

 demență (dificultate în gândire și în raționament)

 pierderea simțului olfactiv

 transpirație excesivă

Dacă o persoană prezintă aceste simptome, nu înseamnă neapărat că are Parkinson. Ar putea fi
vorba de o altă afecțiune. Este important ca pacientul să meargă la medic dacă observă acest gen de
schimbări.
Primele semne ale maladiei Parkinson
Acestea sunt câteva dintre primele semne ale bolii Parkinson:
Mișcarea este afectată - ar putea să existe un tremur al mâinilor.
Coordonarea - se observă la pacienți că au coordonarea redusă și că echilibrul corpului este precar,
ceea ce înseamnă, de exemplu, că le scapă obiectele pe care le țin în mână.
Mersul - postura pacientului se poate modifica, astfel că va fi ușor mai aplecat înspre față. În plus,
pacientul poate să dezvolte un mers târșâit.
Expresia facială - poate deveni fixă, din cauza nervilor care controlează mușchii faciali.
Vocea - este posibil ca pacientul să aibă un tremur în voce ori e posibil ca persoana să vorbească
mai încet, mai lent decât înainte.
Scrisul - la unii pacienți, scrisul poate deveni mai mic și mai înghesuit.
Tulburări de somn - acestea sunt o trăsătură a maladiei Parkinson și ar putea fi chiar un semn
precoce. Sindromul picioarelor neliniștite poate contribui la această boală.
Scala Hoehn și Yahr modificată sau stadiile bolii Parkinson
Scala lui Hoehn și Yahr este folosită pentru a descrie progresia simptomelor maladiei Parkinson.
Scala aceasta a fost inițial descrisă în anul 1967 și a inclus stadiile numerotate de la 1 la 5. De
atunci, scala Hoehn și Yahr a fost modificată și i s-au adăugat stadiile 1,5 și 2,5, pentru a se lua în
calcul cursul intermediar al bolii Parkinson, potrivit experților.
Scala Hoehn și Yahr modificată este după cum urmează:
• Stadiul 0 - pacientul nu prezintă niciun semn al bolii Parkinson.
• Stadiul 1,0 - simptomele sunt foarte ușoare; afectarea este doar unilaterală (pe o parte a corpului).
• Stadiul 1,5 - afectarea este unilaterală (pe o parte a corpului) și axială (jumătatea corpului).
• Stadiul 2: afectarea este bilaterală (ambele părți ale corpului), fără să fie perturbat echilibrul.
• Stadiul 2,5 - boala este bilaterală, într-o formă ușoară.
• Stadiul 3 - boala este bilaterală, într-o formă ușoară spre moderată; apar unele instabilități
posturale; pacientul este independent fizic.
• Stadiul 4 - dizabilitate severă; pacientul încă poate să meargă sau să stea în picioare fără să fie
ajutat sau fără să se sprijine.
• Stadiul 5 - pacientul este în scaunul cu rotile sau este țintuit la pat, în afară de cazul când este
ajutat de cineva.
Parkinson la pacienții mai tineri
Majoritatea oamenilor dezvoltă boala Parkinson după vârsta de 60 de ani. Specialiștii spun că
maladia Parkinson depistată la adulți este cea mai comună formă a bolii, însă este posibil ca boala
să debuteze și mai devreme (poate să apară între 21 și 40 de ani). Există și o formă numită juvenilă
a bolii Parkinson (poate să debuteze înainte de vârsta de 21 de ani).

Metode de diagnosticare pentru boala Parkinson

Medicul neurolog poate diagnostica boala Parkinson în funcție de simptomatologie, dar și în urma
examinării neurologice și fizice a pacientului.
Analizele de sânge pot fi folosite pentru eliminarea altor afecțiuni care ar putea cauza aceste
simptome.
Testele de diagnosticare imagistică pot fi folosite, de asemenea, pentru eliminarea din discuție a
altor posibile cauze. Investigațiile imagistice cum ar fi RMN-ul, CT-ul, ultrasonografia care
studiază creierul și PET / CT sunt câteva exemple de metode care ajută la diagnosticarea bolii.
O metodă eficientă de diagnosticare a bolii Parkinson constă în administrarea unei doze
de carbidopa/ levodopa – medicament special pentru boala Parkinson. Dacă simptomele sunt
ameliorate, atunci diagnosticul este corect.
Uneori, însă, este nevoie de timp pentru ca maladia Parkinson să fie diagnosticată. Medicii
neurologi recomandă ca pacientul să vină la controale regulate, pentru a se evalua starea și
simptomele acestuia, de-a lungul timpului, și pentru a se putea diagnostica boala Parkinson.

Evoluția maladiei Parkinson

Parkinson nu este o boală obișnuită, cu o evoluție în linie dreaptă. Este greu de spus în ce mod va
progresa la anumiți pacienți, pentru că poate să nu semene cu evoluția pe care o au alți pacienți cu
aceeași maladie.
Maladia vine cu două ramuri de simptome posibile. Pe o ramură este afectată abilitatea pacientului
de a se mișca și boala duce la probleme motorii, cum ar fi tremurul și rigiditatea mușchilor.
Cealaltă ramură are simptome fără legătură cu funcția motorie, precum durerea, pierderea simțului
mirosului și demență. 
Un pacient poate avea, de exemplu, un tremur ușor, însă demență severă. Un alt pacient ar putea
avea tremur major, însă nu va avea probleme la nivelul memoriei și gândirii. Alți pacienți pot avea
simptome severe din toate categoriile, așadar este greu de spus cum evoluează această boală.

Stilul de viață al pacientului cu boală Parkinson

Persoana care a primit diagnosticul de boală Parkinson trebuie să colaboreze cât mai strâns cu
medicul pentru a găsi un plan de tratament care oferă cele mai bune rezultate în calmarea
simptomelor, cu cele mai puține efecte adverse. Desigur, anumite schimbări în stilul de viață al
pacientului pot să ajute persoana să facă față mai ușor bolii Parkinson.
Alimentație sănătoasă
Anumite alimente pot să ajute în ameliorarea simptomelor bolii. De exemplu, pacientului cu
Parkinson i se recomandă să urmeze o dietă cu alimente bogate în fibre, să consume probiotice și să
bea cantități mai mari de lichide, pentru că aceste măsuri îl pot ajuta să prevină constipația, care
este o problemă frecventă, dar și să scadă inflamația. O dietă echilibrată este și una care îi asigură
pacientului nutrienții de care are nevoie, cum ar fi acizii grași Omega 3, care ar putea fi benefici
pentru pacienții cu boală Parkinson.
Mișcare
Exercițiile fizice pot crește rezistența musculară, flexibilitatea și pot spori echilibrul. Ele pot reduce
depresia sau anxietatea. Medicul poate recomanda pacientului să lucreze împreună cu un
fizioterapeut, pentru a învăța o serie de exerciții care sunt benefice în cazul său. Pacientul poate
încerca și activități fizice simple, precum mersul pe jos, înotul, grădinăritul, dansul, aerobicul în
apă sau exercițiile de stretching.
Activitățile de zi cu zi
Chiar dacă pentru unii oameni acestea par activități „banale”, pentru pacienții cu Parkinson, unele
activități de zi cu zi, cum ar fi îmbrăcatul, mâncatul, spălarea corpului și scrisul pot fi extrem de
dificile. Un specialist în terapie ocupațională îi poate arata pacientului cu Parkinson anumite tehnici
care îi pot face viața mai ușoară.

Speranța de viață a pacientului cu boală Parkinson

Parkinson nu este o boală fatală, însă chiar și așa, complicațiile asociate cu această maladie pot
scurta durata vieții pacienților care au fost diagnosticați. Specialiștii spun că diagnosticul de
Parkinson crește riscul ca pacientul să sufere complicații care îi pot pune viața în pericol, cum ar fi:
o cădere, cheagurile de sânge, infecțiile pulmonare și blocajele care pot să aibă loc în interiorul
plămânilor. Aceste complicații pot cauza probleme grave de sănătate, care pot fi chiar fatale.
Nu se știe cu exactitate cu cât reduce boala Parkinson speranța de viață a unei persoane. Un studiu
din 2013 a analizat rata de supraviețuire la 6 ani a aproape 140.000 de persoane care au fost
diagnosticate cu maladia Parkinson. În acel interval de 6 ani, 64% dintre oamenii cu Parkinson au
murit. Studiul a mai arătat și că 70% dintre persoanele din acel studiu au fost diagnosticate cu
demență în acel interval de timp.

Mituri despre boala Parkinson

Există mai multe mituri răspândite despre boala Parkinson, pe care mulți oameni le cred. Așa că am
ales să demontăm câteva dintre aceste mituri despre Parkinson, pentru a fi cât mai bine informat pe
viitor:
Toți pacienții cu Parkinson au tremor - Fals: este ușor să faci asocierea între tremur și boală
Parkinson, pentru că este un simptom ușor de recunoscut, însă unii pacienți cu această maladie nu
au suferit niciodată de tremur, iar cei care au acest simptom este posibil să nu îl fi avut la debutul
bolii.
Boala Parkinson este fatală - Fals: Deși diagnosticul de Parkinson este devastator, boala nu este una
fatală, așa cum cred mulți oameni. Parkinson nu este un „ucigaș” direct, la fel ca accidentul
vascular cerebral sau infarctul miocardic. Multe aspecte depind de calitatea îngrijirilor pe care le
primește pacientul, atât de la medici și echipa medicală, cât și de la el însuși. Pe măsură ce boala
avansează, pacientul devine mai vulnerabil la căderi, care pot fi periculoase. De aceea sunt atât de
importante exercițiile fizice, mișcarea și fizioterapia.
Parkinson este „doar” o afecțiune la nivelul aparatului locomotor - Fals: Chiar dacă este adevărat că
simptomele bolii includ tremor, rigiditate musculară, mișcări lente și o expresie facială „înghețată”,
boala reprezintă mult mai mult decât atât. Are și simptome care nu au legătură cu aparatul
locomotor, cum ar fi tulburări cognitive sau demență (în stadiile avansate), anxietate și depresie,
oboseală, dereglări de somn și multe altele.

Complicațiile bolii Parkinson

Boala Parkinson este însoțită adesea de alte probleme și complicații, care pot fi tratate:

 Dificultăți în gândire - Este posibil ca pacientul să aibă probleme cognitive (demență) și

dificultate în gândire. Acestea apar de obicei în stadiile avansate ale bolii.

 Depresie și schimbări de natură emoțională - Pacientul poate să aibă depresie, uneori în stadiile
foarte timpurii ale bolii. Este important ca pacientul să ia tratamentul pentru depresie, pentru că
așa îi va fi mai ușor să facă față provocărilor bolii Parkinson. Pot să apară și alte schimbări de
natură emoțională: frică, anxietate sau pierderea motivației.
 Dificultate la înghițire - Este posibil ca pacientul să dezvolte și alt gen de probleme, cum ar fi
faptul că nu poate înghiți, pe măsură ce boala progresează. Saliva se poate acumula în gură și
se poate prelinge și în afara ei, din cauză că pacientul înghite mai lent.

 Dificultate la mestecare și în timp ce pacientul mănâncă - În stadiile avansate, boala Parkinson

afectează mușchii din gură, iar mestecarea alimentelor devine dificilă. Există risc mare ca
pacientul să se înece sau să nu se hrănească suficient.

 Tulburări de somn și probleme în timpul nopții - Pacienții cu Parkinson au probleme la nivelul

somnului, cum ar fi faptul că se trezesc frecvent în timpul nopții, că se trezesc prea devreme
sau că adorm în timpul zilei.

 Probleme ale vezicii urinare - Boala Parkinson poate cauza probleme în sfera urinară, cum ar fi
faptul că pacientul nu poate controla vezica urinară sau că are dificultăți la urinare.

 Constipație - Mulți pacienți cu Parkinson dezvoltă această problemă, în principal din cauza
tractului digestiv mai lent.

Alte complicații care pot să apară la pacienții cu Parkinson

 Tensiunea arterială este modificată - pacientul se poate simți amețit atunci când stă în picioare,
din cauza scăderii bruște a tensiunii arteriale.

 Disfuncția simțului olfactiv - apar probleme la nivelul simțului mirosului; pacientul identifică
mai greu anumite mirosuri sau face cu greu diferența între mai multe mirosuri.

 Oboseală - mulți pacienți cu Parkinson își pierd energia și se confruntă cu stări de oboseală, în
special în partea a doua a zilei.

 Durere - unii pacienți cu Parkinson se confruntă cu durerea, fie în anumite zone din corp, fie în
tot corpul.

 Disfuncții sexuale - Unii pacienți cu Parkinson observă o scădere a dorinței sexuale ori a
performanței sexuale.

Tratament Parkinson
Boala Parkinson nu poate fi vindecată, însă unele medicamente pot ameliora simptomele. Există
situații în care poate fi necesară intervenția chirurgicală. Medicul poate recomanda pacientului,
totodată, modificări la capitolul stil de viață. Sportul și ședințele la logoped pot ameliora situația
pacientului cu Parkinson, ajutându-l să combată simptomele specifice acestei boli a sistemului
nervos.

Tratamentul medicamentos pentru boala Parkinson

Tratamentul medicamentos poate fi pe bază de:

 levodopa/carbidopa (substanțe care se transformă în dopamină atunci când ajung la creier);

levodopa este o substanță chimică ce ajunge la creier și este transformată în dopamină;
levodopa este combinată cu carbidopa, care o împiedică să fie transformată prea devreme în
dopamină, în afara creierului.

 agoniștii dopaminergici (substanțe care mimează efectele dopaminei la nivelul creierului); spre
deosebire de alte medicamente, acești agoniști nu se transformă în dopamină, ci mimează
efectele dopaminei în creier.

 inhibitorii monoaminoxidazei B - aceste medicamente împiedică descompunerea dopaminei,

inhibând o enzimă din creier numită monoaminooxidaza B. Această enzimă metabolizează
dopamina din creier;

 inhibitorii COMT catechol-O-metil-transferaza - există medicamente în această clasă care

prelungesc efectul terapiei cu levodopa, blocând o enzimă care distruge/descompune
dopamina.

 anticolinergice (folosite pentru controlarea tremurului specific bolii Parkinson)

 amantadine (ameliorează simptomele ușoare ale bolii Parkinson).

Printre efectele secundare ale tratamentului medicamentos pentru boala Parkinson se numără:
umflarea gleznelor, halucinațiile și învinețirea pielii.
Medicamentele prescrise pentru tratarea bolii Parkinson sunt împărțite în trei direcții:
1. medicamente care cresc nivelul de dopamină din creier
2. medicamente care afectează alte substanțe chimice secretate de creier, în corp
3. medicamente care ajută la controlarea simptomelor non-motorii.
Este posibil ca pacientul să observe o îmbunătățire semnificativă a simptomelor după ce începe
tratamentul pentru boala Parkinson, cu anumite medicamente. În timp, însă, beneficiile
medicamentelor se diminuează frecvent sau devin mai puțin evidente. Chiar și așa, pacientul își
poate ține sub control simptomele.

Proceduri chirurgicale pentru boala Parkinson

La capitolul intervenții chirurgicale pentru tratarea Parkinsonului, stimularea cerebrală profundă
este cea mai folosită. Această intervenție presupune implantarea unor electrozi în anumite zone ale
creierului. Aceștia sunt conectați la un dispozitiv din zona pieptului, care transmite impulsuri
electrice către creier, reducând astfel simptomele bolii Parkinson.
O asemenea intervenție chirugicală prezintă o serie de riscuri, printre care și riscul de infecție, de
accident vascular cerebral sau de hemoragie cerebrală, de aceea este folosită numai în cazurile
severe de Parkinson, atunci când medicația nu mai este eficientă.
Tratamente alternative pentru boala Parkinson
Unele terapii alternative pot calma unele simptome și unele complicații ale bolii Parkinson, cum ar
fi durerea, oboseala și depresia. Când sunt folosite în combinație cu tratamentele curente pentru
Parkinson, aceste terapii alternative ar putea îmbunătăți calitatea vieții pacientului:
Yoga - la orele de yoga, mișcările blânde de stretching și posturile (asanele) pot spori flexibilitatea
și pot să ajute pacientul să își mențină echilibrul.
Masajul terapeutic - poate reduce tensiunea musculară și poate contribui la relaxarea mușchilor.
Această terapie prin masaj poate fi utilă în cazul unor pacienți, însă este bine să se discute înainte
cu medicul curant.
Tai chi - această formă de exerciții implică mișcări lente, ușoare, care pot îmbunătăți flexibilitatea,
echilibrul și rezistența mușchilor. Tai chi ajută la prevenirea căderilor, mai ales că un studiu a arătat
că această formă de artă marțială poate îmbunătăți echilibrul pacienților cu o formă ușoară spre
moderată de boală Parkinson.
Meditația - pacientul cu Parkinson poate încerca să mediteze, concentrându-se în liniște, la nivel
mintal, pe o idee sau pe o imagine. Meditația poate reduce stresul și durerea și ajută pacientul să se
simtă mai bine.

Prevenirea bolii Parkinson

Medicii și cercetătorii nu înțeleg pe deplin ce cauze are boala Parkinson. Totodată, experții nu sunt
siguri de ce boala progresează diferit, de la un pacient la altul. Tocmai de aceea, nu este clar cum
poate fi prevenită apariția acestei boli neurologice. An de an, cercetătorii investighează de ce apare
boala Parkinson și ce se poate face pentru a o preveni. Unele cercetări recente sugerează că factorii
care țin de stilul de viață, precum exercițiile fizice și o dietă bogată în antioxidanți ar putea avea un
efect protector.
Dacă o persoană are antecedente în familie de boală Parkinson, ea poate lua în considerare testarea
genetică, întrucât anumite gene au fost asociate cu maladia. Este important, însă, de reținut, că
faptul că o persoană are aceste mutații genetice în ADN nu înseamnă neapărat că va dezvolta cu
certitudine boala Parkinson. Este important să se discute cu un medic sau cu un consilier
specializat, despre riscurile și beneficiile testării genetice.
Cercetările mai arată că anumite obiceiuri care țin de un stil de viață sănătos pot ajuta la reducerea
riscului de Parkinson, chiar dacă nu este posibilă prevenirea bolii:

 Consumă mai des turmeric - acest condiment conține curcumină, un antioxidant care ar putea
ajuta la prevenirea acumulării unei proteine implicate în maladia Parkinson, arată un studiu de
laborator.

 Alege alimente bogate în flavonoide - prin consumul altui tip de antioxidanți (flavonoidele), se
poate reduce riscul de a dezvolta boala Parkinson, potrivit unei cercetări. Surse de flavonoide
sunt: fructele de pădure, merele, ceaiul, strugurii roșii.
 Evită să reîncălzești uleiurile pentru gătit - Oamenii de știință au asociat substanțele chimice
toxice (aldehidele) de maladii precum Parkinson, Alzheimer și alte boli neurodegenerative.
Anumite uleiuri, cum ar fi cel de floarea-soarelui, încălzite până la o anumită temperatură, nu
trebuie refolosite. Când sunt încălzite din nou, după ce au fost utilizate, în aceste uleiuri se pot
formă aldehide.

 Evitarea toxinelor este importantă - Expunerea la erbicide, la pesticide și la alte toxine poate
crește riscul de boli neurologice, precum Parkinson. Când sunt folosite aceste tipuri de
produse, oamenii sunt sfătuiți să își ia măsuri de precauție (de exemplu, folosirea unor haine
sau echipamente de protecție).

Pentru a preveni boala și complicațiile, poți recurge la o serie de suplimente precum:

Coenzima Q10 
Vitamina C
Vitamina E
Curcumina
Acizii grași Omega 3
Acizii grași Omega 3 protejează creierul împotriva bolii Parkinson, potrivit unui studiu recent și
protejează de fenomenul de  moarte progresivă a neuronilor responsabili de producerea dopaminei,
neurotransmițătorul strâns legat de controlul mișcării.
Suplimentarea alimentară cu acizi grași Omega 3 crește nivelul dopaminei și legarea receptorilor
D2 și scade activitatea monoaminooxidazei B (MAO-B) în cortexul prefrontal și legarea
receptorului D2 în striat, și se consideră că ar fi o alternativă bună pentru gestionarea simptomelor
bolii Parkinson.

Bibliografie:
National Institute of Aging – Parkinson’s Disease: Causes, Symptoms, and Treatments
https://www.nia.nih.gov/health/parkinsons-disease
NHS – Causes-Parkinson's disease
https://www.nhs.uk/conditions/parkinsons-disease/causes/
Nature Communications - An open label, non-randomized study assessing a prebiotic fiber intervention in a
small cohort of Parkinson’s disease participants
https://www.nature.com/articles/s41467-023-36497-x
Studiul „An open label, non-randomized study assessing a prebiotic fiber intervention in a small cohort of
Parkinson’s disease participants”, apărut în Nat Commun 14, 926 (2023). https://doi.org/10.1038/s41467-
023-36497-x, autori: Hall, D.A., Voigt, R.M., Cantu-Jungles, T.M. et al. 
OAE - A review on Parkinson’s disease treatment
https://www.oaepublish.com/neurosciences/articles/2347-8659.2020.58/
Studiul „A review on Parkinson’s disease treatment”, apărut în Neuroimmunol Neuroinflammation, 2021,
8:222.10.20517/2347-8659.2020.58, autori: Tori K. Lee, Eva L. Yankee