Sistemul nervos central, denumit si nevrax, are la baza miliarde de neuroni si este format din

encefal, zona in care se afla creierul, din craniu si din maduva spinarii, care se regaseste de-a lungul
coloanei vertebrale. Afectarea, intr-un grad mai mic sau mai mare, oricareia dintre aceste componente,
conduce la aparitia bolilor sistemului nervos central, mare parte dintre ele ireversibile.

Cele mai comune boli ale sistemului nervos sunt: boala Parkinson, maladia Alzheimer, boala
Huntington, epilepsia, paralizia, scleroza, autismul, meningita, nevroza, sciatica si hipertensiune
intracraniana. Totodata, depresia, anxietatea, hiperactivitatea si durerile de cap pot fi manifestari care
atesta o dereglare la nivelul sistemului nervos.

Boala Parkinson este o tulburare progresiva a sistemului nervos care afecteaza miscarea.
Simptomele incep incet, uneori debutand cu un tremur abia vizibil, intr-o singura mana. Tremorile sunt
frecvente, dar, de asemenea, tulburarea cauzeaza in mod obisnuit rigiditatea sau incetinirea miscarii.

In stadiile de inceput ale bolii Parkinson, este posibil ca fata dumneavoastra sa nu arate prea
multe semne sau deloc. Simptomele bolii Parkinson se inrautatesc pe masura ce starea progreseaza in
timp.

Majoritatea persoanelor cu aceasta afectiune sunt diagnosticate cand au varsta de 60 de ani sau
mai mult, dar exista cazuri in care boala poate debuta mult mai devreme. Boala are cinci etape:

Etapa 1. Simptomele sunt usoare si nu interfereaza cu calitatea vietii bolnavului;

Etapa 2. Simptomele se inrautatesc si activitatile zilnice devin mai dificile si necesita mai mult
timp pentru a fi indeplinite;

Etapa 3. Este echivalenta cu stadiul mediu al bolii. Persoana isi pierde echilibrul, se misca mai
incet, iar caderile sunt frecvente;

Etapa 4. Simptomele devin grave, iar individul are nevoie de asistenta pentru mers si activitati
zilnice;

Etapa 5. Este stadiul cel mai avansat al bolii Parkinson in care individul nu este in masura sa
mearga si va avea nevoie de ajutor permanent.

Desi boala Parkinson nu poate fi vindecata, medicamentele va pot imbunatati semnificativ

simptomele.

Cauzele bolii Parkinson

In boala Parkinson, anumite celule nervoase (neuroni) din creier se descompun treptat sau mor.
Multe dintre simptome se datoreaza unei pierderi de neuroni care produc un mesager chimic in creier
numit dopamina.

Dopamina actioneaza ca un mesager intre doua zone ale creierului - substantia nigra si striatum
- pentru a produce miscari controlate. Majoritatea simptomelor legate de miscare ale bolii Parkinson
sunt cauzate de lipsa de dopamina ca urmare a pierderii celulelor producatoare de dopamina in
substantia nigra. Atunci cand cantitatea de dopamina este prea mica, comunicarea intre substantia nigra
si striatum devine ineficienta, iar miscarea devine afectata. Cu cat este mai mare pierderea dopaminei,
cu atat simptomele legate de miscare sunt mai rele.

Progresia bolii Parkinson si gradul de afectare variaza de la persoana la persoana iar studiile
privind persoanele cu si fara Parkinson sugereaza ca speranata de viata pentru persoanele bolnave este
aproximativ aceeasi cu populatia generala.

Factori de risc pentru boala Parkinson

Varsta. Adultii tineri au rareori boala Parkinson. In mod normal, incepe in viata mijlocie sau
tarzie, iar riscul creste odata cu varsta. Oamenii dezvolta de obicei boala in jurul varstei de 60 de ani sau
mai mult;

Ereditatea. Avand o ruda apropiata cu boala Parkinson creste sansele de a dezvolta boala. Cu
toate acestea, riscurile sunt inca mici, daca nu aveti multi membri din familia dumneavoastra cu boala
Parkinson;

Sexul. Barbatii au mai multe sanse de a dezvolta boala Parkinson decat femeile;

Expunerea la toxine. Expunerea continua la erbicide si pesticide poate creste usor riscul de
aparitie a bolii Parkinson.

Boala Huntington

Boala Huntington afecteaza ambele sexe in mod egal. Nucleul caudat se atrofiaza, populatia
celulelor mici degenereaza si nivelul neurotransmitatorului γ-aminobutiric (GABA) si al substantei P
descreste. Boala Huntington este rezultatul unei mutatii genetice care determina expansiunea anormala
a secventei repetitive CAG a AND-ului, care codifica aminoacidul glutamina. Produsul rezultat, o proteina
de mari dimensiuni numita huntingtina are o secventa sporita a rezidurilor de poliglutamina, fapt ce
duce la aparitia bolii, mecanismul fiziopatologic ramanand necunoscut.

Semnele si simptomele se dezvolta insidios, debutand intre 35 si 50 ani. Dementa sau

perturbarile psihiatrice (de exemplu depresia, apatia, iritabilitatea, anhedonia, comportamentul
antisocial, tulburari bipolare sau schizofreniforme) apar inainte sau simultan cu tulburarile de miscare.
Acestea constau in miscari anormale de genul scuturarii extremitatilor, mers ritmat, incapacitatea de a
sustine un act motor de genul protuziei limbii, grimase faciale, ataxie si distonie.

Boala evolueaza, mersul devenind imposibil, deglutitia dificila si dementa severa. Deoarece cei
mai multi pacienti necesita institutionalizare, discutiile despre ingrijirea din perioada terminala trebuie
realizate din timp.

Diagnosticarea bolii Huntington

 Diagnosticul se bazeaza pe existenta simptomatologiei caracteristice, la care se adauga un istoric
familial pozitiv, el fiind confirmat de testele genetice. Investigatiile neuroimagistice au rolul de a exclude
alte afectiuni. In fazele avansate ale bolii Huntington, imaginile RMN sau CT evidentiaza ventriculi
dilatati.

Niciun tratament nu poate influenta evolutia bolii Huntington, in prezent aceasta fiind
considerata incurabila. Medicamentele pot insa sa amelioreze unele simptome.