Îngrijirea pacientului cu boala Parkinson

Boala Parkinson este o afecțiune neurologică degenerativă care atinge centrii

cerebrali responsabili de controlul și coordonarea mișcărilor (substanța neagră).
Celulele nervoase afectate de boala Parkinson produc dopamină, un neurotransmițător
care permite controlarea mișcărilor.
Prin moartea celulelor din substanța neagră, boala Parkinson creează un deficit de
dopamină. În mod normal, controlul mișcărilor este rezultatul unui echilibru dintre cantitatea
de dopamină și acetilcolină (un alt neurotransmițător). Prin pierderea acestui echilibru, rezultă
tremurul, rigiditatea și pierderea coordonării.
Inițial, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de îmbătrânire, dar pe măsura
agravării acestora, diagnosticul devine evident.
Cauze secundare de apariție ale bolii
 șoc emoțional;
 traumatisme;
 intoxicații;
 infecții virale;
 unele medicamente (neuroleptice, antidepresive).
Semne și simptome în boala Parkinson
Tremorul
 – Este un semn clar al bolii;
 – Tremurătura parkinsoniană este o tremurătură de repaus, care dispare în timpul
mișcărilor voluntare.
 – Tremurătura degetelor mâinii seamănă cu mișcarea de numărare a banilor;
 – Tremurătura de la nivelul picioarelor imită mișcarea de pedalare;
Postura 
 – În ortostatism, pacientul are trunchiul și capul aplecat înainte (exagerarea
reflexelor posturale);
 – Mersul este caracteristic, pacientul tinde să meargă pe degetele picioarelor, cu pași
mici, târșâiți, trunchiul aplecat în față, membrele superioare cad rigid lateral și nu se
balansează în timpul mersului.
Hipertonie musculară
 – Înțepenirea mușchilor. Mișcările devin încete, fața devine rigidă (capătă aspectul
unei măști), vorbirea devine monotonă.
Sir William Richard Gowers, neurolog, cercetător și artist, a desenat această ilustrație în 1886
ca parte a documentării sale despre boala Parkinson.
Imaginea a apărut în cartea sa, A Manual of Diseases of the Nervous System, încă folosită
astăzi de către profesioniștii medicali ca referință principală pentru această boală.
Sursa: Wikipedia
 debut între 40-70 de ani;
 evoluție cronică;
 rigiditate;
 încetinirea mișcărilor;
 tremor de repaus;
 hipertonie musculară;
 facies cu aspect de mască încremenită;
 mers încet cu pași mici;
 deteriorarea scrisului;
 dificultăți la mișcări;
 anomalii de mers;
 transpirații;
 demență;
 depresie;
 bradikinezie (mișcări lente);
 incapacitatea de a efectua mișcări rapide;
 rigiditatea la deplasarea unui membru;
 deteriorare intelectuală;
Evoluție în boala Parkinson
Toate semnele și simptomele se accentuează în prezența oboselii, tensiunii nervoase, excitării.
Pe măsură ce boala progresează, severitatea simptomelor se accentuează. În cele din urmă,
pacientul ajunge în incapacitatea de a se mai deplasa.
Tratament
 Nu există tratament curativ pentru boala Parkinson.
 Simptomele pot fi atenuate cu ajutorul medicamentelor, dar și prin modificarea stilului
de viață.
 Tratament simptomatic: dopaminergice, levodopa, anticolinergice etc.
Îngrijirea pacientului cu boala Parkinson 
Problemele pacientului cu boala Parkinson 
 imobilitate(diminuarea mobilităţii fizice) – din cauza rigidităţii
 necoordonarea mişcărilor – legat de leziunile sistemului nervos
 postură inadecvată – legata de hipertoniei musculare
 deficit în autoîngrijire (hrănit, spălat îmbrăcat) – din cauza tremurăturilor accentuate in
mişcarea intenţionată
 perturbarea imaginii de sine
 comunicare ineficienta la nivel senzorial si motor
 vulnerabilitate fata de pericole (risc de accident- cădere);
 risc de depresie.
Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu boala Parkinson
 să se amelioreze mobilitatea fizică;
 să-şi controleze parţial coordonarea mişcărilor;
 să-şi câştige şi să-şi păstreze, pe cât posibil, autonomia în autoingrijire;
 să exprime sentimente pozitive;
 să-şi păstreze capacitatea de vorbire;
 sa nu se rănească;
  sa nu prezinte depresie,
 să-şi exprime interesul pentru activități zilnice.
Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu boala Parkinson 
 măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;
 recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinări de laborator;
 administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic: tratament etiologic,
simptomatic, tratamentul complicațiilor și urmărirea efectelor acestuia;
 supravegherea stării generale a pacientului si observarea efectului tratamentului pentru
prevenirea potențialelor complicații (septice, toxice, alergice);
 educație sanitară: pacienții si familia vor fi informați despre boala, ce stil de viață
trebuie să adopte, cum trebuie să se comporte membrii familiei cu un pacient cu boala
Parkinson,  cum se tratează;
 discuții cu membrii familiei pentru a găsi metodele care sa-i asigure pacientului o viaţă
normală şi sprijin psihologic;
 ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale;
 aerisirea salonului, asigurarea unui microclimat corespunzător;
 asigurarea odihnei și reducerea anxietății pacientului prin suport psihologic;
 asistentul medical planifică program zilnic de exerciții fizice;
 recomandă mersul, înotul, grădinăritul, bicicleta ergometrică;
 efectuează exerciții de extensie și flexie a membrelor;
 asigură suport psihologic (extrem de important);
Asistentul medical furnizează pacientului informațiile necesare pentru îngrijirea sa la
domiciliu; Sfătuiește pacientul:
 să meargă ținându-se drept;
 să facă exerciții de mers în ritm de muzică;
 să forțeze balansarea membrelor superioare și să-și ridice picioarele în timpul
mersului;
 să facă pași mari;
 să-și țină mâinile la spate, când se plimbă;
 în perioadele de odihnă, să se culce pe un pat tare, fără pernă, sau în poziție de decubit
ventral.
 pentru câștigarea şi păstrarea autonomiei în autoîngrijire să folosească îmbrăcăminte
fără nasturi, încălțăminte fără şireturi, lingura mai adâncă pentru supă, carne tăiată
mărunt;
 pentru a evita căderile în locuință se recomandă balustrade de sprijin
 înainte de a se ridica din pat, să stea aşezat câteva momente pe marginea patului.
 pentru a-şi păstra capacitatea de a vorbi, să facă zilnic exerciţii de vorbire.
 pentru prevenirea depresiei şi ameliorarea stării afective, se planifică program de
activităţi zilnice