Boala Parkinson 

Boala Parkinson este o afecțiune neurologică degenerativă care atinge centrii cerebrali

responsabili de controlul și coordonarea mișcărilor (substanța neagră). Boala apare după
degenerarea neuronilor din sistemul nigro-striat. Inițial, simptomele pot fi confundate cu
procesul normal de îmbătrânire, dar pe măsura agravării acestora, diagnosticul devine
evident.
Problemele pacientului cu boala Parkinson 

 imobilitate(diminuarea mobilităţii fizice) – din cauza rigidităţii

 necoordonarea mişcărilor – legat de leziunile sistemului nervos

 postură inadecvată – legata de hipertoniei musculare

 deficit în autoîngrijire (hrănit, spălat îmbrăcat) – din cauza tremurăturilor accentuate in

mişcarea intenţionată

 perturbarea imaginii de sine

 comunicare ineficienta la nivel senzorial si motor

 vulnerabilitate fata de pericole (risc de accident- cădere);

 risc de depresie.

Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu boala Parkinson

 să se amelioreze mobilitatea fizică;

 să-şi controleze parţial coordonarea mişcărilor;

 să-şi câştige şi să-şi păstreze, pe cât posibil, autonomia în autoingrijire;

 să exprime sentimente pozitive;

 să-şi păstreze capacitatea de vorbire;

 sa nu se rănească;

 sa nu prezinte depresie,

 să-şi exprime interesul pentru activități zilnice.

 Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu boala Parkinson 

 măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;

 recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinări de laborator;

 administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic: tratament etiologic,

simptomatic, tratamentul complicațiilor și urmărirea efectelor acestuia;

 supravegherea stării generale a pacientului si observarea efectului tratamentului pentru

prevenirea potențialelor complicații (septice, toxice, alergice);

 educație sanitară: pacienții si familia vor fi informați despre boala, ce stil de viață trebuie
să adopte, cum trebuie să se comporte membrii familiei cu un pacient cu boala Parkinson, 
cum se tratează;

 discuții cu membrii familiei pentru a găsi metodele care sa-i asigure pacientului o viaţă
normală şi sprijin psihologic;

 ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale;

 aerisirea salonului, asigurarea unui microclimat corespunzător;

 asigurarea odihnei și reducerea anxietății pacientului prin suport psihologic;

 asistentul medical planifică program zilnic de exerciții fizice;

 recomandă mersul, înotul, grădinăritul, bicicleta ergometrică;

 efectuează exerciții de extensie și flexie a membrelor;

 asigură suport psihologic (extrem de important);

Asistentul medical furnizează pacientului informațiile necesare pentru îngrijirea sa la

domiciliu; Sfătuiește pacientul:

 să meargă ținându-se drept;

 să facă exerciții de mers în ritm de muzică;

 să forțeze balansarea membrelor superioare și să-și ridice picioarele în timpul mersului;

 să facă pași mari;

 să-și țină mâinile la spate, când se plimbă;

 în perioadele de odihnă, să se culce pe un pat tare, fără pernă, sau în poziție de decubit
ventral.
 pentru câștigarea şi păstrarea autonomiei în autoîngrijire să folosească îmbrăcăminte fără
nasturi, încălțăminte fără şireturi, lingura mai adâncă pentru supă, carne tăiată mărunt;

 pentru a evita căderile în locuință se recomandă balustrade de sprijin

 înainte de a se ridica din pat, să stea aşezat câteva momente pe marginea patului.

 pentru a-şi păstra capacitatea de a vorbi, să facă zilnic exerciţii de vorbire.

 pentru prevenirea depresiei şi ameliorarea stării afective, se planifică program de activităţi

zilnice