Sunteți pe pagina 1din 20

Tratamentul non-

farmacologic în boala
Parkinson
• Gaga Remus
• Gavaniuc Simona
MG V, grupa 12
Istoric

• Despre boala Parkinson se stie din cele mai


vechi timpuri. Medicul greco–roman, Galen a
descris, in antichitate, 2 tipuri de tremur: al
mainilor si al corpului.
• Abia in 1817 este recunoscuta ca afectiune
medicala, odata cu publicarea "Eseului despre
paralizia tremuratoare" unde Dr. James
Parkinson, cel care a dat denumirea afectiunii
scria:
Istoric

"Simptomele sunt percepute initial ca un


sentiment de slabiciune uşoara, cu înclinatie, cu un tremur în unele
ocazii. Pe masura ce boala se agraveaza pacientii sunt nevoiti sa se
aplece în fata în timpul mersului pe jos paşind cu paşi mai scurti,
târâți şi adaugati sau într-un ritm mult mai rapid”
Istoric
• In anul 1960, savantii When Ehringer si Hornykiewic au stabilit ca
boala Parkinson este o dereglare a creierului cauzata de distrugerea
sau degenerescenta neuronilor care produc dopamina (substanta
neurotransmitatoare, responsabila cu capacitatea organismului de
a-si controla miscarile).
Definiție
• Boala Parkinson este o afecțiune neurologică degenerativă care
face parte din categoria tulburărilor sistemului motor al
creierului, fiind a doua maladie neurodegenerativă ca frecvență,
dupa Boala Alzheimer.
• Aceasta afectiune se datorează degenerării (distrugerii)
progresive și ireversibile a neuronilor din mai multe arii
cerebrale, cu precădere a celor din substanța neagră
mezencefalică și a ganglionilor bazali, structuri cerebrale
responsabile de controlul mișcarilor.
• Boala Parkinson este o afecțiune neurologică de natură
degenerativă, cu instalare progresivă, ce apare, de regulă,
după 50 de ani
• Se manifestă clinic prin asocierea a cel puțin două din cele
trei semne clinice : tremor de repaus, rigiditate musculară,
bradi/akinezie.
• Această boală prezintă ca leziune principală, dar nu
exclusivă, o degenereșcență a celulelor dopaminergice din
locus niger, cu prezența corpilor Lewy.
• Are loc o pierdere progresivă a neuronilor dopaminergici,
care constituie calea nigro-striată.
TABLOUL CLINIC

• este dominat de 3 simptome importante:


1.Tremorul de repaus
2. Rigiditatea extrapiramidală
3. Akinezia
Tremorul şi rigiditatea musculară determină un important deficit de
coordonare.
Postura în flexie a pacientului cu boală Parkinson
Tratamentul în boala parkinson
• 1.Medicamentos : dopaminergic(Levodopa), nondopaminergic,
neuroprotectoare
• 2.Chirurgical (ablativ, stimulare cerebrală profundă, transplant
celular)
• 3.Psihoterapia (cognitivă, rational-emotivă, psihodinamică)
individuală sau de grup
• 4.Recuperarea ortofoniei cu ajutorul unui logoped
• 5.Terapii complementare (acupunctura, fitoterapia, terapia
antioxidantă)
• 6.Tratamentul de recuperare medicală
• Obiectivele tratamentului de recuperare medicală
 Conservarea mobilităţii articulare, a amplitudinii articulare
 Ameliorarea iniţiativei şi vitezei de mers
 Ameliorarea coordonării mişcărilor
 Recuperare echilibru
 Recuperare transferuri
 Recuperare mers
 Reeducarea respiraţiei
 Ameliorarea mimicii
 Reintegrare socio-profesională
 Menţinerea independenţei pacientului
 Reorientare profesională( dacă este cazul)
 Îmbunătăţirea calităţii vieţii pacientului
KINETOTERAPIA

1. Ameliorarea motilităţii
Se va urmări:
● mobilitatea în pat
● ridicat/ aşezat / întoarceri
● mobilitatea în timpul mersului şi urcatul scărilor
2.Ameliorare vitezei de mişcare
3. Ameliorarea coordonării mişcărilor
4. Recuperare echilibru
5. Recuperare transferuri
6.Recuperare mers
7.Reeducarea respiraţiei
În boala Parkinson, rigiditatea toraco-abdominală determină difuncţie ventilatorie restrictivă
8. Ameliorarea mobilităţii mimicii
Implică învăţarea unor mişcări destinate musculaturii faciale,fiind foarte importante pentru actul
comunicării verbale şi non-verbale
PROCEDURI DE RECUPERARE MEDICALĂ
MASAJUL
-face parte din ,,triada" de recuperare: termoterapie-mobilizare-masaj;
- să fie antialgic, decontracturant
- cele mai indicate manevre fiind netezirea(efleurajul) sau vibraţiile
- are efect sedativ, miorelaxant, rol menţinerea elasticităţii ţesuturilor
- masajul centripet are un rol important în activarea circulaţiei de întoarcere
veno-limfatice.
ELECTROTERAPIA

• Curenţi de joasa frecvenţă (curentul galvanic, curenţii diadinamici, Trabert, TENS) pentru efectul
antialgic şi decontracturant.
• Curenţii de medie frecvenţă sunt bine toleraţi, efectul antialgic obţinându-se la frecvenţe mari de
80-100Hz, iar cel decontracturant, vasculotrofic la frecvenţe medii de 12-35 Hz.
• Curenţii de înaltă frecvenţă cu acţiune antialgică şi miorelaxantă
• Ultrasunetul pentru efectul antialgic şi decontracturant
• Magnetodiaflux forma continuă cu frecvenţe de 50-100 Hz cu efect sedativ
• Laserterapia- efecte antialgice
TERMOTERAPIA/ HIDROTERMOTERAPIA( HTT)

-precede kinetoterapia, favorizănd creşterea mobilităţii articulare


-efecte circulatorii, vasodilatatorii, relaxarea musculaturii striate, relaxare psihică

Proceduri de HTT

1. Împachetarea parţială cu parafină


2. Baia Kinetoterapeutică
3. Hidrokinetoterapia la bazin
4. Băi cu plante medicinale
TERAPIA OCUPAŢIONALĂ
Trebuie începută înca din primul stadiu al bolii, când atingerea este minimă, unilaterală,
evitându-se astfel instalarea schemelor de mişcări anormale sau întârziindu-se acest moment
Scopul este valorificarea calităţilor remanente şi dirijarea lor spre un mod de viată compatibil cu
invaliditatea pacientului prin:
1. amelioarea mobilităţii articulare, coordonării şi abilităţilor neuro-musculare, recuperarea activităţii
motorii gestuale necesare autoservirii
2. dezvoltarea încrederii în sine, autoaprecierea şi autorespectul
3. utilizarea practică a mijloacelor necesare în viata casnică şi profesională prin amenajarea locuinţei
pentru prevenirea căderilor, adaptarea obiectelor necesare autoservirii , mobilier, obiecte de toaletă,
prin crearea de facilităţi pentru desfăşurarea activităţilor zilnice

PSIHOTERAPIA
- dezvoltarea încrederii în sine, autoaprecierea, autorespectul
- activităţi pentru stimularea atenţiei şi memoriei
Terapia prin stimulare cerebrală profundă

• deficitul cognitiv (afectarea memoriei, atentiei, orientarii in timp si spatiu, a capacitatii de


calcul) care se poate instala in timp, in cursul evolutiei bolii, se poate ameliora, pe langa
tratamentul medicamentos si prin proceduri de stimulare cognitiva.
Stimularea cerebrală profundă presupune implantarea unor electrozi în anumite
zone ale creierului. Acești electrozi provoacă impulsuri electrice care au rolul de a
regla impulsurile anormale. Altfel spus, impulsurile electrice afectează anumite
celule și substanțe chimice din creier. Cantitatea de stimulare este controlată cu
ajutorul unui dispozitiv plasat sub piele, pe partea superioară a pieptului. Un fir care
circulă sub piele conectează dispozitivul la electrozii din creier.
Alte mijloace terapeutice
Pe langa interventiile amintite mai sus, sunt utile si benefice,
miscarea regulata, alimentatia bogata in fibre vegetale, hidratarea
corespunzatoare, toate aceste contribuind la mentinerea un status
fizic si psihic cat mai optim.
Trebuie mentionat faptul ca, pentru a obtine rezultate cat mai
eficiente in ce priveste recuperarea in boala Parkinson, e nevoie
de o abordare holistica a acestei probleme, aceasta abordare
necesitand o echipa multidisciplinara, alcatuita din medic
neurolog, medic de reabilitare medicala, kinetoterapeut,
fizioterapeut,psiholog, logoped, asistent medical, etc.
Concluzii
 In stadiile I, II, III de boală putem folosi proceduri de termoterapie, terapie ocupaţională,
kinetoterapie masaj, electroterapie iar în stadiile IV si V de boală un rol important îl are
kinetoterapia (gimnastica respiratorie , posturări, transferuri, mobilizări pasive) şi masajul.

 Pacienţii trebuie inclusi într-un program de recuperare pe durata întregii vieţi, o atenţie
deosebită acordăndu-se componentei psiho-emoţionale.