Alcoolismul

Definiție. Dependența de alcool și ansamblul manifestărilor patologice datorate

acestei dependențe sau pierderea libertății de a se abține de la alcool ( P.
Fouquet )

Abuzul de alcool este o problemă larg răspândită, în continuă creștere în

multe societăți. Modifică dispoziția afectivă și gândirea, în unele țări fiind
drogul cel mai răspândit. Crește rata criminalității, numărul accidentelor rutiere
precum și rata sinuciderilor. Indivizii și familiile sunt distruse, pe măsură ce
abuzul de alcool afectează sănătatea fizică, sănătatea psihică,relațiile cu ceilalți
și productivitatea muncii.
Ca un depresor al sistemului nervos central, alcoolul are o uzanță socială în
foarte multe cazuri : pentru a favoriza relaxarea și sărbătorirea diferitelor
evenimente și participarea la ritualuri sacre. Când este folosit în mod responsabil
și cu moderație, alcoolul poate fi plăcut, inofensiv și uneori benefic.
Dependența de alcool este considerată o boală de mari proporții. O
deteriorare clinică sau o stare de suferință profundă este evidentă pe măsură ce
indivizii se angajează într-un tipar al consumului abuziv de alcool. Având
nevoie să consume cantități mari de alcool pentru a se produce efectul dorit,
individul este preocupat cum să-și procure substanța. După o perioadă de timp,
eșecul în a menține nivelul de alcool în sânge și în țesuturi duce la renunțare –
abstinență. Aceasta este o stare marcată de mult disconfort și schimbări
psihologice și comportamentale manifestate prin neadaptare. Există însă o
puternică componentă compulsivă, care se manifestă prin tendința de a consuma
cantități de alcool mai mari decât dorește individul și prin frecventele tentative
nereușite de a reduce sau a regla consumul de alcool. El își dedică perioade
excesive de timp pentru obținerea și consumul alcoolului și pentru refacere după
utilizarea acestuia. Abuzul de alcool este definit ca folosirea repetată a
alcoolului care duce la consecințe dăunătoare.

Intoxicația alcoolică este o stare reversibilă caracterizată prin tulburări

comportamentale sau psihologice induse de efectul alcoolului asupra sistemului
nervos central al individului.

Tulburările includ modificări ale percepției, atenției, judecății, dispoziției

afective, ale gândirii, ale ciclului somn-veghe, precum și ale comportamentului
interpersonal și psihomotor. Modificările comportamentale sau psihologice
manifestate clinic, datorate efectului alcoolului asupra sistemului nervos central
sunt: agresivitate, labilitate afectivă, tulburări cognitive, deteriorarea relațiilor
sociale și de muncă. Ele apar în timpul sau imediat după folosirea alcoolului.
Aceste simptome nu sunt datorate unei boli medicale și nici nu sunt generate de
o tulburare psihică. Dozele excesiv de mari de alcool pot deprima centrii
respiratori, cauzând moartea.

Abstinența alcoolica este micșorarea sau stoparea consumului regulat și

masiv de alcool. Abstinența se manifestă prin tulburări în funcțiile
comportamentale, cognitive și fiziologice ale organismului, afectând nefavorabil
și domeniile de activitate sociale.
Simptome clinice frecvent asociate dependenței de alcool :

Simptome psihologice: iritabilitate, instabilitate afectivă, scăderea

duratei de concentrare a atenției, vorbire cu glas tare, scăderea inhibiției,
tulburări de memorie.

Simptome fizice: dificultăți în vorbire, lipsa coordonării, pierdere de

cunoștință, scăderea duratei de somn, facies hiperemic, scăderea funcțiilor
psihomotorii, deces datorat depresiei respiratorii.

Simptome de abstinență: greață și vomă, anxietate, stare depresivă sau

iritabilitate, indispoziție sau slăbiciune, tahicardie, transpirații, hipertensiune
arterială, hipotensiune ortostatică, tremor accentuat al mâinilor, limbii și
pleoapelor, convulsii și moarte. Simptomele ușoare de abstinență sunt prezente
cu o intensitate scăzută după 12 – 14 ore de la întreruperea aportului de alcool și
pot dura până la 48 – 72 ore. Simptomele majore de abstinență apar după 2-3
zile de la întreruperea aportului de alcool și pot dura 3-5 zile.

Particularități de îngrijire a pacientului în abstinență de alcool :

-se măsoară funcțiile vitale;
-se monitorizează echilibrul hidroelectrolitic al pacientului;
-se efectuează rehidratarea orală sau parenterală intravenoasă la indicația
medicului;
-se administrează sulfat de magneziu pentru scăderea iritabilității și prevenirea
convulsiilor;
-pentru tratarea deficitului nutrițional se aplică vitaminoterapia, în special
vitamina B1, și se asigură aportul de principii nutritive;
-regimul alimentar va fi bogat în proteine, jumătate din necesarul de calorii va fi
asigurat de glucide, în funcție de toleranța pacientului;
-se administrează medicația prescrisă în funcție de protocolul tratamentului de
dezintoxicare;
-se testează frecvent orientarea temporo-spațială;
-se orientează, după nevoi, pacientul asupra cadrului temporospațial și a
persoanelor din jur;
-se asigură luminozitate corespunzătoare în cameră;
-se explică îngrijirile și tratamentul care se aplică pentru a obține colaborarea
pacientului;
-se evită zgomotele puternice sau alți stimuli neplăcuți;
-se discută cu pacientul, se încurajează și se calmează;
-se implică familia să rămână în preajma pacientului;
-se previn accidentele ce se pot solda cu leziuni ale pacientului și ale altora;
-se tratează toate bolile cronice cauzate de consumul de alcool : afecțiuni
respiratorii, cardiace și inflamatorii;
-se realizează reabilitarea socială a pacientului alcoolic
-se asigură o relație de încredere, acceptare și ajutor, evitând tendința de a
judeca, a respinge sau a disprețui pacientul;
-se stabilesc, de comun acord cu pacientul obiective clare care să contureze
responsabilitatea acestuia față de problemele identificate. Se ajută pacientul
pentru soluționarea lor.
Pacientul și familia sa sunt instruiți cu privire la simptomele biologice,
sociale și psihologice precum și la consecințele abuzului de alcool (reacțiile
adverse ale alcoolului, evoluția dependenței și a consumui cronic, rata
recăderilor, efectul asupra relațiilor maritale, familiei, simptomele, tratamentul
etc.)
Pacientul este îndrumat să participe la reuniunile diferitelor grupuri de
psihoterapie (de exemplu alcoolicii anonimi) care creează o atmosferă de
încredere și respect:
-se încurajează pacientul să-și exprime sentimentele;
-se încurajează autoanaliza gândirii și sentimentelor defectuoase și a celorlalte
comportamente de inadaptare;
-se ajută pacientul în indentificarea și în întărirea punctelor forte personale și în
învățarea unor noi modalități de gândire, de simțire și de acțiune;
-se îndrumă pacientul să își dezvolte capacități psihice ce îi vor permite
afirmarea, ca și adaptarea în societate.
Se apelează la terapia individuală, de familie sau prin diferite grupuri de
întrajutorare pentru promovarea și menținerea abstinenței.