Cancerul glandei mamare

Cancerul de sân, reprezintă aproximativ o treime din totalul cancerelor apărute la femei
şi este considerat a doua cauză de deces prin cancer la femeile între 35 55 de ani,
după cancerul pulmonar.Este un cancer hormono dependent, dozarea receptorilor
făcându se în tumora primitivă, ganglioni sau metastaze. Cazurile receptor pozitive
răspund la hormono terapie şi au un prognostic mai bun.Caracteristic pentru cancerul
glandei mamare este prezenţa metastazelor microscopice la distanţă încă din stadiile
incipiente.

Factori de risc

Vârsta – considerat cel mai important factor de risc; doar 1% din totalul cancerelor de
sân apar la femei sub 25 de ani, dar după 30 de ani se înregistrează o creştere bruscă,
pentru ca incidenţa crescută să se înregistreze între 45-50 de ani iar maximul incidenţei
se înregistrează la grupa de vârstă 55-65 de ani .

Istoric familial şi personal – femeile ale căror mame sau surori au avut cancer de sân
bilateral în premenopauză au un risc crescut cu 40 50% în cursul vieţii, iar dacă în
premenopauză cancerul de sân a fost unilateral riscul este de 30%. Femeile cu cancer
de sân în antecedente au un risc de 50% de a dezvolta un cancer microscopic la sânul
controlateral.

Patologia mamară benignă (mastoza fibrochistică, hiperplaziile canalelor galactofore şi

lobulare) numai în cazurile în care prin biopsie sunt detectate proliferări celulare,
hiperplazii atipice, se poate vorbi de un risc real.

Dieta, obezitatea şi consumul de alcool – consumul exagerat de grăsimi, proteine

animale, obezitatea în special în postmenopauză, precum şi alcoolismul cresc riscul
apariţiei cancerului mamar.

1
Factori endocrini exogeni – nu s a certificat direct că folosirea îndelungată (> 10 ani) a
contraceptivelor orale creşte riscul apariţiei cancerului mamar, dar este unanim acceptat
că este prudentă evitarea utilizării prelungite a contraceptivelor orale.

Factori endocrini endogeni – cu cât perioada reproductivă a unei femei este mai lungă,
cu atât riscul acesteia de a dezvolta un cancer de sân este mai mare.

Hiperprolactinemia – prolactina este implicată în carcinogeneza şi în stimularea creşterii

tumorale.

Alţi factori implicaţi – traumatisme locale, expuneri prelungite la razele solare, stress ul
psihic.

Principiile examenului clinic

Inspecţia – iniţial se realizează în poziţie şezândă, cu braţele pe lângă corp apoi ridicate
după care se indică de către examinator aşezarea braţelor pe şolduri, apoi se trece la
inspecţia tegumentelor în decubit dorsal. Se urmăreşte prezenţa anomaliilor cutanate
(edem, retracţii tegumentare, asimetrii, inflamaţii) sau anomaliilor mamelonare (devieri,
retracţii, inflamaţii, eroziuni).

Palparea – se execută bilateral şi se explorează spaţiul delimitat de stern, marginea

anterioară a marelui dorsal, claviculă, şanţul submamar, prelungirea axilară. Mâna
palpatorie are degetele apropiate (mână plată) şi examinează fiecare cadran şi
mamelonul (pentru a evidenţia eventualele scurgeri). În cazul depistării unei formaţiuni
se precizează caracterele ei: sediul, consistenţa, dimensiunea maximă, limite, mobilitate
(manevra Tillaux), eventuala dispariţie a paralelismului pliurilor cutanate. Se
procedează şi la explorarea ariilor ganglionare axilar, supraclavicular, mamar extern,
scapular inferior, subclavicular. Bilantul examenului clinic se încadrează în clasificarea
TNM :

Tx – tumora primară nu poate fi apreciată.

To – nu există evidenţe ale tumorii primare.

2
Tis – carcinom in situ: carcinom intraductal, carcinom lobular in situ sau boala Paget a
mamelonului fără tumoră palpabilă.

T1 – tumoră până la 2 cm în diametrul cel mai mare.

T1a – 0,5 cm sau mai mică.

T1b – mai mult de 0,5 cm, dar nu mai mare de 1 cm în diametrul cel mai mare.

T1c – mai mult de 1 cm dar nu mai mare de 2 cm în diametrul cel mai mare.

T2 – tumoră mai mare de 2 cm dar nu mai mult de 5 cm în diametrul cel mai mare.

T3 – tumoră mai mare de 5 cm în dimensiunea cea mai mare.

T4 – tumoră de orice mărime cu extensie directă la peretele toracic sau piele.

T4a – extensie la peretele toracic.

T4b – edem (inclusiv „coaja de portocală“), ulceraţia pielii sânului sau noduli cutanaţi
prezenţi la acelaşi sân.

T4c – ambele (T4a şi T4b).

T4d – carcinom inflamator (mastita carcinomatoasă). Se caracterizează clinic prin sân

mărit, tensionat, dureros, cald, eritematos, mamelon retractat, tumoră greu de identificat
sau neidentificabilă şi paraclinic prin absenţa febrei şi a leucocitozei, Pev2 (semne
inflamatorii evidente) şi Pev1 (dublarea volumului tumorii în 6 luni, fără alte semne),
evoluţie fatală cvasiconstantă.

Tratament

Chirurgical – de elecţie se practică mastectomia radicală modificată ce combină

mastectomia totală cu disecţia axilară păstrând marele pectoral. Alte tipuri de intervenţii
– mastectomia simplă (care îndepărtează ţesutul mamar în întregime, împreună cu
fascia marelui pectoral), mastectomia parţială (la femei ce doresc să şi păstreze sânul)
completată cu disecţie axilară şi radioterapie. Ca regulă însă, rămâne realizarea
disecţiei axilare şi a limfadenectomiei.

3
Radioterapia – dozele folosite în terapia curativă a carcinomului mamar sunt diferite în
funcţie de stadiul evolutiv, dar în general, aceasta necesită doze mari de radiaţii.
Iradierea trebuie făcută asupra sânului şi ariilor ganglionare, protejând ţesuturile
normale. Pentru creşterea eficienţei radioterapiei, în cazul tumorilor voluminoase, se
foloseşte iniţial chirurgia. Indicaţiile radioterapiei cuprind: leziuni în cadranele interne
sau centrale în special cele cu ganglioni pozitivi; tumori cu diametre mai mari de 5 cm;
confirmare histologică a penetraţiei limfatice sau invaziei peretelui toracic; boala
reziduală.

Radioterapia este combinată cu chirurgia şi / sau chimioterapia în scopul eficientizării

tratamentului cancerului mamar.

Chimioterapia – se poate utiliza monochimioterapia sau polichimioterapia (cu rezultate

superioare), citostaticele folosite fiind: Ciclofosfamida, Methotrexatul, 5 Fluorouracil,
Adriamicina, Vinblastina.

Hormonoterapia – progestativele de sinteză manifestă acţiuni antiproliferative şi

antiestrogenice. Mai frecvent folosiţi sunt: medroxiprogesteron acetat, megestrol,
tamoxifen, aminogluthetimid, antiprogesteronice, în cazurile cu receptori pozitivi.