Ce este dependenta de alcool

Elementul esential al dependentei de orice substanta il constiutie un grup de simptome

cognitive, comportamentale si fiziologice indicand ca individul continua uzul substantei in ciuda
aparitiei unor probleme importante in legatura cu substanta. Exista un pattern de
autoadministrare repetata care duce de regula la toleranta, abstinenta si la un comportament
de luare compulsiva a drogului. Dorinta ardenta este posibil sa fie experimentata de cei mai
multi indivizi cu dependenta de o substanta, daca nu chiar de toti.
Toleranta este definita ca necesitatea de cantitati tot mai mari de substanta pentru a
ajunge la efectul dorit. Ea se mai poate manifesta si ca resimitirea unui efect diminuat
considerabil prin continuarea uzului aceleiasi cantitati de substanta.
Abstinenta este o modificare dezadaptativa de comportament cu concomitente
fiziologice si cognitive care survine cand concentratiile sanguine sau tisulare ale unei substante
se diminueaza la acel individ care a mentinut un uz prelungit de cantitati mari de substanta.
Dupa dezvoltarea simptomelor neplacute de abstinenta, este posibil ca persoana sa ia
substanta pentru a-si usura simptomele sau pentru a le evita, facand de regula uz de
substanta toata ziua, incepand curand dupa trezire.
Dependenta fiziologica de alcool este indicata de prezenta simptomelor de toleranta
sau abstinenta. Abstinenta de alcool se caracterizeaza prin dezvoltarea de simptome de
abstinenta (hiperactivitate vegetativa, tremor marcat al mainilor, insomnie, agitatie
psihomotorie, anxietate, greata, voma) in decurs de 12 ore sau mai mult dupa reducerea
aportului urmand unei ingestii prelungite si excesive de alcool. Odata ce se dezvolta un pattern
de uz compulsiv, indivizii cu dependenta pot dedica perioade substantiale de timp obtinerii si
consumarii bauturilor alcoolice. Acesti indivizi continua sa faca uz de alcool in ciuda evidentei
de consecinte adverse psihologice sau somatice (depresie, maladie hepatica, etc.).
In consecinta alcoolismul sau dependenta de alcool este consumul de bautura
alcoolica, ocazional sau periodic, indiferent de mijloace sau consecinte asupra persoanei sau
familiei, cu scopul schimbarii starii de dispozitie sau acela de a evita starile neplacute fizice sau
psihice cauzate de sevraj.
De cele mai multe ori, persoanele care consuma abuziv alcool sau cele dependente de
alcool neaga sau refuza discutiile referitoare la consumul si problemele cauzate de dependenta
de alcool. Consumul de alcool poate cauza in timp dependenta psihica si dependenta fizica.
Semne ale dependentei psihice:
starile de indispozitie (frustrare, anxietate, stari depresive) sunt inlaturate prin
consum;
anticiparea consumului, planificarea consumului si a ocaziilor de a consuma;
evocarea cu placere a momentelor de consum, memoria momentelor placute;
in fata unor situatii limita sau a unor momente cu mare presiune emotionala
(deces, boala, divort, pierdere, castig, euforie) dependentul se gandeste
automat la consumul de alcool.
Semne ale dependentei fizice:
in lipsa consumului apare tremuratul matinal al mainilor si palmelor;
dificultati de coordonare a miscarilor, probleme de echilibru si de mers;
transpiratie, stare de greata si/sau varsaturi;
durere de cap, tensiune, probleme cardiace;
tulburari de somn;
alte semne specifice sevrajului alcoolic.

Toate acestea dispar sau se amelioreaza imediat ce persoana consuma bautura

alcoolica.
Consumul de substante in general si cel de alcool in special, parcurge mai multe
etape:
o consumul experimental, in care individul consuma substanta din curiozitate
o

(ex. la o petrecere);
consum regulat, in care individul consuma substanta la diversele intalniri cu

colegii, cunostintele, prietenii;

consum devenit preocupare, in care individul obisnuieste sa consume alcool in

multe situatii si cautarea acestor situatii devine in sine un scop;

dependenta, este faza in care intregul comportament este controlat de nevoia
organismului de a consuma alcool. Persoana nu mai este libera, este
controlata de substanta!

Indiferent daca este sub forma de bere, vin sau lichior, bauturile alcoolice sunt substante
chimice care afecteaza activitatea mentala, emotionala si comportamentala. Retineti
caalcoolul este un drog puternic!!! Deoarece bauturile alcoolice sunt atat de comune si
accesibile in cultura noastra, uitam ca alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor
interzise. Alcoolul devine astfel un risc din ce in ce mai mare pentru ca poate fi acceptat si
incurajat de catre cei din anturaj si cel putin temporar ii poate face sa para si sa se simta mai
mari. Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza invatarii sociale.
Alcoolismul are nenumarate efecte atat asupra persoanei in cauza cat si asupra celor din jur, si
vorbim de efecte ce tin de sfera psihologica dar si de efecte fizice. Abuzul de alcool este cauza
celor mai multe accidentari, inclusiv accidentele de masina, de pilda. O treime din accidentele
mortale sunt legate de consumul de alcool, fara a mai numara miile de raniti rezultati in
fiecare an.
Consumul de alcool, chiar si in cantitati moderate creste foarte mult riscul de a avea
raporturi sexuale neprotejate, crescand astfel riscul de imbolnaviri. In unele cazuri apar
"efecte" mai complicate, din sfera sarcinilor nedorite.

Un alt efect neplacut, periculos atat pentru persoana cat si pentru ceilalti, este
violenta si agresivitatea. Sub influenta consumului de alcool poti interpreta gresit o remarca
sau un gest, ceea ce poate duce la comportamente agresive si violenta.
Asupra organismului, consumul de alcool are efecte multiple:
Alcoolul actioneaza in organism ca factor de stres: creste tesiunea

arteriala, sunt eliberate in sange, mai multe substante ca: lipide, zaharuri,
cortizon.
Organismul foloseste energie pentru inlaturarea alcoolului din organism,

energie care ar fi fost necesara pentru buna lor functionare. Metabolizarea

alcoolului la nivelul ficatului, "fura" 80% din oxigenul necesar functionarii
acestui organ. Astfel alcoolul devine un "parazit metabolic". Celulele
cardiace si cele nervoase, au cel mai ridicat consum de oxigen si sufera cel
mai mult sub influenta alcoolului.
Abuzul de alcool, consumul matinal "pe stomacul gol", duce la malnutritie.
Organismul este lipsit de proteine, substante minerale si vitamine. Pe
langa reducerea aportului acestor elemente importante din hrana, excesul
de etanol are ca efect reducerea progresiva a capacitatii intestinului

subtire de a resorbi substante importante ca: vitamina B1, acidul folic, iar
mai tarziu sodiu si apa.
Produsii de inalta toxicitate rezultati din descompunerea alcoolului (de ex.

acetaldehida) afecteaza celulele nervoase.

Incapacitatea progresiva a intestinului subtire de a absorbi substante vitale

bunei functionari a organismului (vitamine in special A si C, saruri

minerale), cauzeaza in timp tulburari nervoase si tulburari cu origine
somatica. Pierderea calciului, a fosfatilor si a vitaminei D ca urmare a
consumului de alcool, duce la pierderea masei osoase si la cresterea
pericolului de fracturare. Inflamatiile mucoaselor gastrice si duodenale,
precum si fisurile la nivelul inferior al esofagului duc la sangerari grave.
Consumul permanent de alcool creste de zece ori mai mult riscul de
imbolnavire de cancer esofagian.
Sub incidenta suferintei intra si muschiul cardiac. Imbolnavirea acestui

muschi se numeste cardiomiopatie. De patru ori mai multi alcoolici mor din
cauza tulburarilor cardiace decat de ciroza.
Cele mai frecvente complicatii somatice determinate de consumul de alcool sunt:
gastritele toxice, ulcerele, pancreatita, diabetul zaharat, hepatita cronica, ciroza hepatica,
polinevrita periferica, convulsiile, accidentele vasculare cerebrale si miocardice.
O alta serie de efecte sunt cele asupra creierului, sistemului nervos si psihicului. Initial
si in doze mici se produce un efect stimulator (creste debitul verbal, dispar inhibitiile, creste
gradul de iritabilitate nervoasa) asupra psihicului. Acesta mai este numita si faza euforica sau
excitanta a consumului. Consumat in doze mai mari insa, alcoolul, are efect inhibitor (reactii
slabe la stimuli durerosi, capacitate de discernamant slaba, atentie si memorie alterate).
Efectele psihologice ale consumului de alcool pot crea impresia depasirii starilor de teama si
inhibare, poate sa faca singuratatea mai suportabila, pot diminua sentimentele de inferioritate.
Alcoolul produce insa distrugerea treptata a neuronilor iar asta se observa in timp mai
ales de catre persoanele apropiate alcoolicului. Aceasta reducere a numarului neuronilor
cauzeaza si reducerea performantelor creierului, vizibile in scaderea functiei memoriei (apar
lacune de memorie), a capacitatii de gandire, de intelegere, pierderea simtului critic si a
discernamantului. Iar consumul abuziv poate provoca in timp leziuni organice la nivelul
sistemului nervos central ce pot provoca pana la convulsii, delirium tremens sau la dementa.
Dependentul de alcool manifesta o raceala emotionala, o alterare treptata a sentimentelor,
indispozitii frecvente si schimbari bruste a opiniilor.
Mai pot sa apara:
neliniste interioara, iritabilitate;
tulburari de somn, cosmaruri;
depresie, frica, complexe de inferioritate ascunse uneori in spatele unei fatade

de grandomanie;
lipsa de vointa, promite dar nu-si tine promisiunea;
izolarea si reducerea sferelor de interes;
lipsa igienei corporale, decadere fizica si psihica.

Dependenta de alcool cauzeaza in timp alterarea sentimentelor si relatiilor cu membrii

familiei, tulburarea relatiilor interpersonale la servici si in cercul de prieteni, reducerea
sentimentelor de responsabilitate, neglijarea educatiei copiiilor, intarzierea si absenta de la
locul de munca, accidente de munca si de circulatie, delicventa, divort, pierderea locuintei si a
locului de munca.

Intrucat suntem diferiti, avem feluri diferite de a bea. Abuzul si dependenta de alcool sufera
modificari de la unul la celalalt functie de de frecventa si cantitatea care se bea, de motivatia
consumului si de perioada de pauza dintre perioadele de consum.
Profesorul E. M. Jellinek, in 1960, a studiat comportamentul de consum al alcoolicilor
si a descris cinci tipuri de bautori:
1.
Bautorii de tip ALFA - Motivul principal al consumului: relaxare, destresare,
evadarea din stari de dispozitie neplacute. Acestia consuma alcool pentru a se
usura, incercand sa-si rezolve prin aceasta deferite probleme. In aceasta
forma inca exista control asupra consumului de alcool dar progresiv se poate
instala dependenta. Exemple: consumul unui paharel inainte de dans, inaintea
unei intalniri importante, seara acasa in fata televizorului, etc.
2.
Bautorii de tip BETA - Motivul principal al consumului: obisnuinta de a asocia
orice situatie/eveniment cu consumul de alcool. Acestia consuma frecvent
alcool, cu diferite ocazii, fara a fi inca instalata dependenta. Totusi pot aparea
anumite acuze legate de complicatii organice datorate abuzului de alcool (boli
de ficat, de stomac, etc.) Exemple: consuma alcool la nunti, botezuri,
petreceri, sarbatori, aniversari, etc.
3.
Bautorii de tip GAMA - Motivul principal al consumului: nevoia psihica si fizica
de consum, in lipsa consumului apar stari psihice si fizice neplacute (depresie,
iritabilitate, nervozitate, melancolie, agresivitate, agitatie psiho-motorie, dureri
si indispozitii fizice). Acestia sunt dependenti de alcool in primul rand psihic,
dar si fizic. Nu mai pot controla cantitatea de alcool consumata (dupa primele
pahare isi pierd masura, consuma in continuare, apare starea de ebrietate).
Exemple: consuma pe parcursul unei zile cu diferite ocazii, mai ales dimineata
pentru inlaturarea simptomelor neplacute (tremurul mainilor, greutatea vorbiri,
pierdera echilibrului) si seara pentru a putea avea un somn cat de cat
confortabil.
4.
Bautorii de tip DELTA - Motivul principal al consumului: nevoia fizica de a
consuma alcool, obisnuinta. Acestia sunt dependenti de alcool in primul rand
fizic. Pot pastra o perioada mai lunga controlul asupra cantitatii de alcool
consumata (nu se imbata tare, dar nici nu pot renunta). De pilda: obiceiul
zilnic, ca dupa serviciu, cu colegii sa bea 2 beri la barul din cartier.
5.
Bautorii de tip EPSILON (periodici) - Motivul principal al consumului:
decopensare, lipsa capacitatii de a mentine un echilibru, stare de epuizare sau
de depasire a resurselor functionale fizice si psihice. Acestia sunt dependenti
de alcool consumand necontrolat timp de cateva zile, avand, insa si perioade
mai lungi fara consum abuziv. Ca lungime de timp pauzele dintre episoadele de
consum pot varia intre cateva saptamani pana la 5-6 luni de zile. Exemplu:
dupa o pauza de 6 luni de zile, de revelion se incepe consumul si tine 1-2
saptamani, persoana fiind aproape permanent in stare de ebrietate.

O alta categorisire a consumatorilor de alcool poate fi:

1.
Consumatori "sclavi ai grupului" - cei care nu pot spune NU grupului de
apartenenta; care doresc prin adoptarea acestui comportament sa fie
acceptati sau sa isi castige o anumita pozitie in grup: Beau fiindca si
prietenii mei o fac; Beau fiindca altfel ceilalti vor rade de mine!

2.

3.

Consumatori sclavi ai propriei imagini - persoane care recurg la acest

comportament pentru a-si crea sau mentine o anumita imagine. Beau fiindca
asta fac barbatii!; Beau fiindca voi fi mai puternic si mai interesant!
Consumatori
sclavi ai propriilor slabiciuni - persoane care consuma alcool
fiindca cred ca acesta le va rezolva problemele. Am o groaza de probleme pe
care nu stiu sa le rezolv! ; Beau fiindca imi place!

Dependenta de o substanta, in general, parcurge mai multe etape pana se produce ca atare.
Etapele consumului sunt:
consumul experimental, in care individul consuma substanta din curiozitate

(ex. la o petrecere);
consum regulat, in care individul consuma substanta la diversele intalniri cu

colegii, cunostintele, prietenii;

consum devenit preocupare, in care individul obisnuieste sa consume alcool,

droguri, tutun in multe situatii si cautarea acestor situatii devine in sine un

scop;
dependenta, este faza in care intregul comportament este controlat de
nevoia organismului de a fuma sau consuma alcool sau droguri. Persoana nu
mai este libera, este controlata de substanta!

S-au facut numeroase studii pe persoanele dependente de alcool iar cercetatorul E.M.
Jellinek a elaborat o descriere sintetica a evolutiei dependentei de alcool. Acesta prezinta
evolutia alcoolismului in patru faze:
1. Faza pre-alcoolica
2. Faza de debut
3. Faza critica
4. Faza cronica
In faza pre-alcoolica alcoolul este consumat ocazional, la petreceri, sarbatori,
protocoale, etc. In acest stadiu nu exista dependenta fizica si psihica. Dependenta se poate
crea ori prin consum de alcool repetat (insa multi consumatori in exces nu depasesc niciodata
acest punct) ori crescand cantitatea de alcool din ce in ce mai mult cu fiecare ocazie de
consum.
In cea de-a doua faza, numita faza de debut, sunt "asigurate" de catre consumator
toate conditiile pentru dezvoltarea dependentei. Consumatorul manifesta urmatoarele
simptome: amnezie, consum de alcool pentru efectul in sine, acunderea alcoolului, preocupare
fata de alcool, sorbirea cu sete a primului pahar, sentiment de vinovatie privind alcoolul,
evitarea conversatiei pe tema alcoolului, aparitia amneziilor dupa aproape fiecare consum.
In faza critica, cea de-a treia, dependenta de alcool este deja instalata, iar alcoolicul
manifesta deja urmatoarele:
- pierderea controlului, persoana nu mai poate controla voluntar cantitatea de
bautura consumata, se pierde simtul masurii, se consuma pana la betie,
ebrietate, intoxicatie, coma alcoolical;
rationalizarea si justificarea consumului, negarea bolii;
grupul de consumatori devine o sursa importanta pentru respect si stima de
sine;

comportament agresiv, remuscare si sentimentul de vina persistenta;

modificarea comportamentului, tulburari de comportament;
intreruperea relatiilor sociale;
pierderea serviciului, incapacitatea de a prelua sarcini si responsabilitati;
pierderea interesului pentru activitati casnice, hobbyuri, alte activitati;
re-interpretarea relatiilor personale;
auto-compatimire marcata, stari depresive;
gandire irationala - crede fapte sau lucruri fara fundament real, interpretare
negativa;
protejarea bauturii, neglijarea hranei, a igienei corporale si a aspectului fizic;
prima spitalizare, probleme medicale in urma complicatiilor date de consum;
gelozia alcoolica, scaderea capacitatii sexuale, impotenta;
consum matinal de alcool.

In ultima faza a dependentei, faza cronica, se considera de obicei ca din acest punct,
nu mai exista cale de intoarcere la "bautul controlat". In acest stadiu dependenta se manifesta
prin:
- consum permanent de alcool - de unul singur sau in compania prietenilor de
pahar;
deteriorare etica - sistemul de valori s-a modificat;
deteriorare reversibila a gandirii;
deteriorare sociala prin compania consumatorilor;
inlocuirea oricarei bauturi cu alcool;
tremuraturi, consum pentru evitarea sevrajului;
refuzul de a accepta starea de degradare fizica si psihica;
- psihoze alcoolice determinate de consumul de alcool: betia patologica, delirium
tremens, halucinoza alcoolica, gelozia obsesiva a alcoolicului, encefalopatia
Wernicke, sindromul Korsakov.

xista mai multe instrumente de masurare a consumului de alcool. Vom

prezenta in continuare cateva dintre ele.
Chestionarul AUDIT (Alcohol Use Disorders Identification Test) este
un chestionar destinat masurarii alcoolismului in populatie, compus din
10 itemi. Chestionarul a fost proiectat si realizat sub auspiciile
Organizatiei Mondiale a Sanatatii in anul 1989, pentru depistarea in
masa a consumului riscant de alcool (asa cum este el definit de ICD10). Este recomandat pentru a fi folosit in institutiile medicale din
sistemul ingrijirilor primare de sanatate. Chestionarul se utilizeaza prin
metoda completarii de catre pacient. In structura chestionarului sunt
inclusi: 3 itemi referitori la cantitatea si frecventa consumului de
alcool, 3 itemi referitori la dependenta de alcool si 4 itemi pentru
evidentierea problemelor medicale si psiho-sociale generate de
consumul excesiv de alcool. Fiecare item este cotat cu valori cuprinse
intre 0 si 4 puncte. Scorul minim este de 0 puncte, iar scorul maxim
este de 40 puncte. Cu cat scorurile sunt mai mari, cu atat cresc

consumul si dependenta de alcool. Chestionarul nu identifica, nu

detecteaza problemele din trecut ale pacientului, referindu-se la
ultimul ande viata.
Un
alt
instrument
de
identificare
a
bolii
alcoolismului
este chestionarul MAST. Dezvoltat in 1971, testul MAST (Michigan
Alcohol Screening Test), este una dintre cele mai vechi si mai precise
unelte de screening pentru alcoolism disponibila astazi, eficienta in
identificarea consumatorilor dependenti cu o precizie de pana la 98%.
cele 24 de intrebari care se regasesc in testul MAST vizeaza
autoevaluarea de catre pacient a problemelor sale sociale, profesionale
si familiale care sunt asociate cu consumul frecvent de alcool. Testul a
fost special construit pentru screening, pentru a evidentia, din
populatia generala, pe acei indivizi care au o problema in legatura cu
consumul de alcool. Exista doua dezavantaje majore ale folosirii
testului MAST in comparatie cu alte teste de screening pentru
alcoolism folosite astazi. Primul este legat de durata de timp necesara
completarii chestionarului, care fiind destul de lunga il face mai putin
convenabil pentru aplicare in situatii de triaj, de prim ajutor, sau de
asistenta in sistem de urgenta. Celalalt dezavantaj se refera la faptul
ca itemii testului fac referire si pun accent mai mult si mai degraba pe
problemele intampinate de-alungul duratei de viata a pacientului decat
pe problemele sale curente. Aceasta inseamna ca acest test este mai
putin probabil sa detecteze fazele incipiente ale alcoolismului.
Testul CAGE (Cut-down; Annoyed; Guilty; Eye-opener) este un
instrument de screening pe cat de vechi pe atat de popular. Este un
test foarte scurt, cu numai patru intrebari care diagnosticheaza
problemele cu alcoolul considerand intreaga istorie de viata a
pacientului. CAGE a aparut pentru ca desi sunt disponibile sute de
teste ce pot fi folosite in screening-ul pentru alcoolism, inclusiv unele
foarte elaborate, cu pana la 100 de itemi, a fost nevoie sa fie
dezvoltate teste scurte si foarte scurte de screening pentru a incuraja
folosirea lor in cabinetele medicale de medicina de familie si nu numai
sau in situatii de triaj, de prim ajutor, ori de asistenta in sistem de
urgenta. Dispensarele, cabinetele medicilor de familie si centrele de
urgenta pot oferi cea mai buna oportunitate de screening pentru
pacientii alcoolici dar studiile arata ca, chiar si la pacientii cu simptome
clasice, abuzul de alcool este identificat doar in 30% din cazuri in
special din cauza aglomeratiei si a programului incarcat. Testele mai
scurte nu pot fi la fel de exacte sau de sensibile ca cele mai lungi dar
ele ajuta mult in evidentierea consumului nociv de alcool sau a
dependentei de alcool care poate fi apoi evaluata in continuare cu
multe alte teste mai elaborate. Deoarece negarea insoteste, de obicei,
probleme de abuz de alcool, testul CAGE, la fel ca cele mai multe teste

de screening de alcool, pune intrebari cu privire la problemele asociate

mai degraba cu consumul, decat cu cantitatea de alcool consumata.
Doua raspunsuri "DA" la testul CAGE indica probleme cu alcoolul.

Se considera ca tratamentul celor care abuzeaza de alcool este dificil, deoarece consumul
prelungit al acestuia conduce la dereglari ale sistemului nervos central, consecintele facanduse simtite atat la nivelul procesarii informatiei, cat si in planul echilibrului emotional. Netratate,
aceste efecte conduc la cresterea abuziva si compulsiva a consumului care afecteaza toate
sectoarele vietii psihice si devine unica strategie de a face fata tulburarilor emotionale si
situatiilor stresante specifice vietii cotidiene.
Sunt subminate astfel toate resursele adaptative ale persoanei: forta ego-ului, vointa,
suporturile sociale, locul de munca, starea sanatatii si capacitatea de rezolvare de probleme.
Rezistenta emotionala a consumatorului scade foarte mult, reactiile sale afective capatand un
caracter imprevizibil din cauza tulburarilor de natura neurologica. Pacientul se identifica tot
mai mult cu rolul social de consumator de substante, structura sa psihica devenind tot mai
rezistenta la schimbare.
Din acest motiv, consumatorii de alcool reprezinta unul dintre cele mai expuse grupuri
de risc la situatiile de criza psihologica. Desi acesti subiecti resimt o serie de efecte negative in
urma abuzului de substante, ei sunt ambivalenti fata de terapie si, de regula, nu doresc in
mod real sa-si modifice comportamentul. Aceasta ambivalenta se manifesta si in cazul
pacientilor care au fost internati fortat pentru dezintoxicare.
O categorie aparte o formeaza acei pacienti care se prezinta la terapie la dorinta altei
persoane (membrii familiei) sau pentru alte probleme psihopatologice. Acestia au tendinta de
a nega sau minimaliza problema abuzului, fapt ce creeaza dificultati suplimentare pentru
terapeut.
Abstinenta (renuntarea totala la consumul de alcool) este singura solutie pentru
iesirea din dependenta.
Alcoolismul se poate trata prin:
1. consiliere psihologica sau psihoterapie;
2. asistenta medicala - cura de dezalcoolizare;
3. tratament post-cura prin internarea intr-un centru de recuperare;
4. participarea regulata la grupuri de sprijin pentru dependentii de alcool.
Psihoterapia (consilierea psihologica) poate fi primul pas in tratamentul alcoolismului
si consta intr-o discutie confidentiala intre bolnav si terapeut. In cadrul sedintei de consiliere
se poate discuta despre problema dependentei, posibilele cauze ale acesteia, evolutia ei si mai
ales despre modalitatile de tratament ale dependentei. Consilierea psihologica ajuta persoana
sa inteleaga mai bine cauzele, aspectele fizice si psihce ale dependentei, sa dobandeasca
incredere si motivatie puternica pentru a parcurge un program de tratament cu scopul de a
renunta la consumul de alcool si pentru a mentine abstinenta se pot urma diverse directii de
recuperare si metode de tratament.
Una dintre problemele mari cu care se confrunta psihoterapia atunci cand este folosita
ca instrument de lupta imptriva alcoolismului este rezistenta pe care o opune clientul actului
terapeutic. Rezistentele reprezinta comportamente care vin in contradictie cu obiectivele
terapiei si au menirea de a contribui la conservarea vechilor structuri psihice dezadaptative.
Acestea se manifesta prin neparticipare sau participare limitata la terapie. Pacientii pot
raspunde monosilabic si superficial, nu-si indeplinesc sarcinile trasate de catre terapeut pentru

indeplinirea scopului si nu-si modifica stilul de viata. Uneori, ei evita sa discute problema reala,
orientand conversatia intr-o alta directie: problema mea reala este relatia cu prietenul meu".
Rezistentele se pot manifesta si prin tentativele de a face din terapeut un aliat sau,
dimpotriva, prin abordarea lui cu ostilitate. Terapeutul care lucreaza cu astfel de subiecti se
afla intr-o situatie conflictuala: in cazul in care il abordeaza pe pacient mai autoritar, acesta se
va retrage si va abandona terapia, iar in cazul in care cauta sa formeze o relatie terapeutica
calda si apropiata, risca sa valideze comportamentul patologic al acestuia.
Unii teoreticieni sunt de parere ca prima sarcina a terapeutului consta in crearea unui
cadru constructiv de colaborare si in elaborarea unui plan de actiune. Acesta nu trebuie sa
ignore datele clinice, dar nici sa-1 blameze pe pacient, tratandu-1 cu respect si intelegere, fara
a ezita insa sa abordeze subiecte neconvenabile. Cu alte cuvinte, atitudinea terapeutului
trebuie sa realizeze un echilibru intre acceptare si actiunile in directia schimbarii. Desi pacientii
care au probleme cu abuzul nu sunt la inceput dispusi sa discute aceasta problema cu
terapeutul, ei vor accepta sa abordeze alte aspecte care ii deranjeaza. Concentrandu-se
asupra problemelor pacientilor, terapeutul le va demonstra astfel faptul ca ii pasa de situatia
lor in calitate de persoane si nu neaparat ca alcoolici. Acest tip de abordare contribuie la
realizarea unei bune relatii terapeutice, pacientul devenind tot mai dispus sa faca dezvaluiri cu
privire la problemele sale legate de alcool.
Enumeram in continuare cateva din situatiile de criza pe care le poate experimenta un
alcoolic: consumarea unor supradoze si suicidul, pierderea locuintei, disparitia de la domiciliu,
pierderea locului de munca, pierderea unei relatii apropiate, afectiunile medicale, probleme cu
legislatia in vigoare. In lucrul cu o persoana aflata in oricare din aceste situatii psihoterapia are
rol hotarator pentru succes.
Dezalcoolizarea este necesara persoanelor care se afla in faza critica sau in faza
cronica a dependentei de alcool. De obicei dezalcoolizarea se realizeaza in sectiile de
dezalcoolizare ale spitalelor de psihiatrie si dureaza aproximativ 14-17 zile. In aceasta
perioada pacientului i se administreaza o medicatie pentru tratamentul sevrajului,
reechilibrarea functiilor respiratorie si cardiaca, corectarea hipoglicemiei, tratamentul
complicatiilor sau al bolilor asociate (hepatita, infectii acute sau cronice, tulburari neurologice,
etc.). Acest tratament medicamentos se adreseaza in special ameliorarii dependentei fizice.
Dupa perioada de spitalizare se recomanda continuarea tratamentului prin consiliere
psihologica si/sau internare in centre de tratament, pentru tratamentul dependentei psihice.
Alcoolismul si toxicomaniile sunt afectiuni psihice cu o larga raspandire sociala, care
determina o stare de deficienta psihica specifica, marcata mai ales prin dependenta bolnavului
fata de toxic. Prin gravitatea tulburarilor de personalitate pe care le determina, aceste droguri
afecteaza si sensul moral al comportamentului social al individului, ducand la aparitia unor
manifestari antisociale de tip aberant. In mecanismele sociogenetice ale toxicomaniilor, un rol
deosebit au carentele educationale, frustrarile afective, starile complexuale, mediile familiale
dezorganizate, presiunile in educatia copiilor, exemplul rau, lipsa de control psihoeducational in
perioadele de criza psihobiologica.
O etapa mult mai grea si anevoioasa este, in dezintoxicare, prevenirea recaderilor. Aici
sarcina terapeutilor se indreapta spre abordarea psihologica a bolnavilor, in primul rand, prin
cresterea motivatiei bolnavului pentru mentinerea abstinentei, obtinuta prin tratamentul
anterior. Exista o strategie referitoare la comportamentul bolnavului in raport cu ocaziile
intempestive pentru consumul de alcool dar si cu impulsurile pentru reluarea consumului,
provenite din conditionarea reflexa a unor situatii anterioare in care bolnavul era obisnuit sa
consume alcool (de ex. la sfarsitul zilei, dupa parcarea masinii in garaj, cocktail-uri, vizite "la
tara", la prieteni "cu cazan de tuica", etc), astfel de situatii trebuie incluse intr-o lista specifica

pentru pacientul respectiv, care va trebui sa evite momentele respective sau sa le compenseze
prin "contramasuri".
In ultimii ani au aparut in Romania centrele de tratament si recuperare postcura ce ofera celor asistati cure de tratament cu o durata cuprinsa intre 2-6 luni, in care se
asigura asistenta medicala, psihologica, sociala si spirituala. In terapia acestor centre se pune
accent pe recuperarea psihologica si comportamentala. Aici pacientul poate dobandi in cateva
luni cunostinte suficiente despre dependenta si isi poate dezvolta aptitudini pentru a putea
ajunge la o abstinenta stabila si durabila. Principalul instrument terapeutic este psihoterapia
de grup, urmata de ergoterapie, psihoterapie si consiliere individuala. O astfel de organizatie
este Crucea Albastra din Romania.