1. Noiuni generale privind alcoolismul.

"Termenul 'alcohol' e de origine araba,fiind compus din articolul 'al' si cuvntul

'cohol'care nseamna praf foarte fin. Cuvntul 'alcohol' desemna substante sub forma celei mai
fine pudre. La mijlocul secolului al XVII-lea a capatat semnificatia de lichid spirtos, pastrndu-si
n acelasi timp si sensul de materie extrem de fin pulverizata. 1 Apoi n 1877, n cea de-a 6-a
editie a dictionarului Academiei Franceze, cuvntul alcohol capata forma pe care o cunoastem
astazi (alcool) prin suprimarea literei 'h'."(Vladimir Belis, 1988)
" Alcoolicii sunt bautori excesivi, a caror dependenta fata de alcool a atins un asemenea
grad, nct antreneaza sau este pe cale de a antrena tulburari psihice si somatice, precum si
alterarea relatiilor sociale."(Iolanda si Nicolae Mitrofan, 1991)
Termenul de alcoolism e folosit pentru prima data de Majmis Huss n 1859, pentru a
desemna abuzul de bauturi alcoolice. Cu toate acestea el nu are nici pna azi o definitie unanim
admisa.
Definitia data mai sus, a fost formulata n 1951, de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii
si tinde sa fie acceptata tot mai mult. Alcoolismul este considerat de catre Organizatia Mondiala
a Sanatatii a treia problema de sanatate publica, o dovada n plus a interesului stiintific mondial
manifestat fata de acest fenomen 242d32c constndu-l organizarea unui numar important de
congrese internationale anuale.
Pentru a putea defini alcoolismul trebuie avute n vedere urmatoarele fapte:
- sunt persoane care consuma n mod repetat si succesiv alcool;
- persoane ce ajung la dependenta fata de alcool;
- se instaleaza modificari psiho-somatice ce perturba relatiile individului cu mediul
social;
- apare dezorganizarea individului att n plan biologic ct si n plan psiho-
comportamental;
naltul Comitet de Studii si Informare despre Alcoolism (H.C.E.I.A.) a definit consumul de
alcool ca fiind generat de anumite maladii sau perturbari psihice.
Toleranta e proprietatea pe care un organism o poseda, de a suporta absorbtia de alcool fara
sa apara simptome patologice susceptibile, sa-l afecteze pe el sau anturajul sau.
Dependenta fizica sau toleranta sunt consecinte si nu cauze ale alcoolismului.

2. Formele clinice ale alcoolismului

Alcoolismul e o categorie greu de clasificat datorita parametrilor bio-psiho- sociali pe
care i afecteaza n mod diferit.

1 Tratat de Psihiatrie Oxford, ediia II, Michail Golder, Dennis Gath, Richard Mayou.
Bucureti Amsterdam, 1994. P. 400.
 n cuprinsul generic al notiunii de alcoolism se diferentiaza urmatoarele categorii clinice,
cu implicatii medico-sociale diferite:
a. Betia alcoolica obisnuita "ebrietas vulgaris" - pe care si-o provoaca voluntar n
mod episodic unele persoane n scopul creerii unei stari agreabile, fara a se ajunge la
dependenta de alcool.
b. Alcoolofilia - reuneste aspectele psihopatologice caracterizate prin nclinarea
deosebita pe care o resimt unele persoane fata de euforizarea prin consumul bauturilor
alcoolice, apetenta care conduce n timp la instalarea dependentei si alcoolismului cronic,
indiferent de cantitatea de alcool ingerata sau de ritmul cronologic al ingestiei.
c. Alcoolomania. Sub aceasta denumire reunim totalitatea aspectelor psihotice
caracterizate prin alterarea discernamntului asupra propriei persoane si interrelatiilor
sociale, dezvoltate pe fondul consumului cronic de bauturi alcoolice, starile periodice de
apetenta dipsomaniaca inductibila, ct si fenomenele psihotice supraacute aparute n mod
exceptional la consumul unor cantitati mici sau moderate de bauturi alcoolice (criza de betie
patologica).2
3. Stadialitatea alcoolismului
"Stadialitatea betiei alcoolice obisnuite decurge prin succesiunea fazelor de excitatie,
depresiune si inhibitie supraliminara care se produc n cursul narcotizarii structurilor cerebrale.
Stadiile ebrietatii apar mai mult sau mai putin manifestate de la o persoana la alta, ct si
la aceeasi persoana n momente diferite.
Diversitatea individuala a unui adult sanatos la intoxicatia alcoolica este n functie de
alcoolemie, toleranta, tip de sistem nervos si starea initiala a organismului n momentul ingerarii
respective.
Primul stadiu de intoxicatie alcoolica acuta se caracterizeaza n general, prin excitatie
psihomotorica de tip hipomaniacal si corespunde unei alcoolemii care variaza, de la caz la caz,
ntre 0.30-1.50 la mie.
n functie de personalitatea premorbida si starea ideo-afectiva premergatoare mbatarii,
pe lnga starea hipomaniacala pot apare si alte variante morbide cu predominanta excitatii triste,
delirante sau confuzionale.
Al doilea stadiu de intoxicatie alcoolica acuta (hipnoid-ebrietos sau medico-judiciar) se
caracterizeaza prin depresiunea activitatii neuro-psihice si corespunzatoare unei alcoolemii care
variaza ntre 1.5-3 la mie."(Alexandru Olaru, 1990)
n cursul acestui stadiu apar o suita de tulburari psihomotorii corespunzator deconectarii
de la mozaicul functional al structurilor neuronale corticale intrate n narcoza; ideatia si limbajul
2 Lzrescu M. Psihiatrie, Sociologie, Antropologie. Timioara: Editura Brumar, 2002.
2
devin tot mai incoerente, tendinta megalomaniaca, reducerea manifesta si progresiva a capacitatii
de perceptie si cresterea fazei latente ntre stimularea senzoriala si reactia psihomotorie, reactii
fazice paradoxale si tendinta la somn, discernamntul situatiilor devine tot mai precar, ajungnd
pna la un stadiu hipnoid, care-l expune pe subiect, n raport cu situatia n care se afla, la o
diversitate de incidente si accidente.
"Al treilea stadiu de intoxicatie alcoolica acuta (paralitic) se caracterizeaza prin
narcotizarea scoartei cerebrale si corespunde unei alcoolemii de 3-4 g la mie. (Alexandru Olaru,
1990)
Reflexele conditionate sunt abolite, limbajul ininteligibil, coordonarea motorie profund
perturbata, nu-si mai controleaza sfincterele, somn profund de cteva ore.
"Al patrulea stadiu de intoxicatie alcoolica acuta (comatos), corespunde unei alcoolemii
de4-5 g la mie." (Alexandru Olaru, 1990)
n acest stadiu, alcoolicul se caracterizeaza prin abolirea reflexelor spinale, pupile
imobile n midriazis, anestezie, hipotensiune, puls deprimat, cianoza, hipotermie, transpiratie
vscoasa.
Moartea se produce n general la o alcoolemie de 5-6 g la mie prin aspirarea respiratiei.
"Intoxicatie alcoolica supracuta - se produce prin consumarea rapida a unei mari cantitati
de alcool sau la persoane foarte sensibile la alcool si ndeosebi copiii. n aceasta situatie, faza de
excitatie trece aproape neobservata, persoana n cauza intrnd repede n stadiul comatos.
Criza de betie patologica acuta constituie o stare exceptionala ca frecventa n clinica
alcoolismului, care se instaleaza repede dupa consumarea unei cantitati reduse de alcool
(alcoolemie pna la 1 g la mie) caracterizndu-se printr-o accentuata agitatie confuzional-
halucinatorie cu agresivitate, automatism ambulator si nivel de constiinta anulat, stare care se
poate mentine cteva ore si se termina de obicei prin somn.
Dipsomania este 'setea nebuna' pentru consumul de bauturi alcoolice si care apare n mod
periodic (la cteva saptamni luni sau ani si dureaza un timp scurt -ore sau zile).
Alcoolismul cronic - consumarea frecventa a unor cantitati variabile de bauturi alcoolice
timp mai ndelungat, poate determina dependenta narcomaniaca si dezvoltarea diferitelor
tulburari neuropsihice." (Alexandru Olaru, 1990)
Prin consumul cronic de bauturi alcoolice este determinata scaderea functiilor superioare
de analiza si a capacitatii de stapnire asupra pornirilor instinctiv-emotionale, favoriznd astfel
aparitia comportamentului aberant. Alcoolicul nu sesizeaza diminuarea capacitatii sale
productive, devine iritabil, devine predispus la acte de violenta.
Alti autori clasifica alcoolismul n cronic si acut.

3
 Alcoolismul acut "este forma clinica n care tulburarile psihice se pot manifesta sub
aspectul intoxicatiei alcoolice acute (betia alcoolica, betia patologica), sau al delirului alcoolic
acut sau subacut.
Alcoolismul cronic se caracterizeaza prin continuitate, intoxicatie sistematica, centrarea
psihotica a vietii pe consumul de alcool."(Petre Brnzei, 1979)

4. Clasificarea alcoolicilor
Clasificarea alcoolicilor este o problema care se loveste de dificultati, rezultnd din
latenta sau caracterul efemer al semnelor de intoxicatie. Daca privim lucrurile din punct de
vedere medical, distingem bolnavi spitalizati n primul rnd pentru simptome caracteristice de
alcoolism si bolnavi prezentnd un teren alcoolic, peste care se suprapun diverse afectiuni.
Unele statistici disting:
- alcoolismul latent caracterizat prin moderate tulburari de caracter si alte activitati;
- etilismul constituit, cu leziuni viscerale si absenteism la serviciu:
- etilismul grav, cu leziuni viscerale si lezarea profunda a sistemului nervos, bolnavi
incapabili de munca.
Dupa o alta clasificare (Yellnick, 1952) se pot distinge:
- persoane care folosesc alcoolul pentru calmarea unor suferinte fizice sau morale, la
care dependenta nu se dezvolta obligatoriu;
- alcoolismul constituit dupa o lunga perioada de abuz, la care se adauga complicatiile
somatice comune;
- alcoolicii cu fenomene de toleranta si dependenta fizica la care se suprapun grave
tulburari comportamentale, generatoare de acte antisociale.
Aceasta clasificare poate corespunde de fapt fazelor prin care trec alcoolicii, ncepnd de la
consumul intermitent, apoi zilnic de alcool, pna la aparitia gravelor fenomene de dependenta si
a afectarilor psihosomatice ce caracterizeaza ultima faza a alcoolismului cronic. Cunostintele
actuale privind alcoolismul cronic se datoresc n mare masura progreselor realizate asupra
consecintelor metabolice ale consumului de alcool.3

5. Teorii explicative si factori predispozanti ai alcoolismului.

A. Teorii explicative ale alcoolismului

3 Goldberg D. Ghid de Psihiatrie Practic, ed. a III-a, Bucureti, Ed. Fundaiei PRO,
Bucureti, 1997.
4
"Printre teoriile formulate ce cauta sa explice alcoolismul se afla si teoria "puterii" formulata de
McClelland (1972), n sensul ca acei barbati ce dovedesc o accentuata nevoie de a-si manifesta
forta, beau excesiv." (Vladimir Belis, 1988)
Manifestarile antisociale si agresiunile constatate ca stari premorbide n alcoolism sunt
argumente n sprijinul acestor conceptii, aceste manifestari fiind savrsite pentru a-si
proba siesi propria forta, dorinta de dominare. Lumea e conceputa ca o competitie n care aceste
personalitati morbide trebuie sa cstige glorie sa domine. Aceasta structura psihica ar predispune
la alcoolism. Dupa opinia specialistilor, teoria este lipsita de consistenta ntruct cazuistica avuta
la dispozitie si testele psihologice au demonstrat ca devin alcoolici si personalitati refulate, slabe,
lipsite de vointa, chiar diametral opuse tipului propus ca fiind predispus spre alcoolism.
Teoria "dependentei" se explica prin tendintele agresive si de afirmare a fortei si sunt o
reactie sub care se ascunde de fapt necesitatea de a fi dependent de cineva, iar consumul de
alcool ar raspunde unei dorinte de caldura, confort si siguranta care nlatura sentimentul de
dependenta.
Indiferent de caracterul mai mult sau mai putin speculativ sau contradictoriu al acestor
teorii, ele trebuie privite ca ncercari de lamurire a etiologiei si premiselor alcoolismului.
Agresivitatea si impulsivitatea sunt frecvente printre alcoolici; impulsivitatea care
corespunde conceptului de pierdere a activitatii inhibitorii, a fost gasita prezenta n numeroase
studii si caracterizeaza personalitatea alcoolicului.4
Comportamentul antisocial, tendinta de a 'depasi limita" apare ca principala caracteristica
a personalitatii alcoolicului, n numeroase studii.
Alcoolicii apar de asemenea, ca avnd o comportare specifica n relatiile cu persoanele
din jur, observabila si n stadiile prealcoolice la tineri: tendintele de extravertire, sociabilitate de
tip exhibitionist apar frecvent semnalate n aceste stadii, ca de altfel si pierderea sentimentelor de
afectiune si pretuire pentru cei din jur, n pofida unei sociabilitati aparente, pe care o manifesta
cei mai multi dintre alcoolici.
"Chiar daca apar schimbari ale personalitatii n stadiul de alcoolism fata de stadiile de
prealcoolic, semnificatia etiologica a dimensiunilor personalitatii ce caracterizeaza pe alcoolic
este nca neclara. Spre exemplu nu se poate conchide ca aspectele de dependenta implicate n
alcoolism si au explicatia n constatarile ca alcoolicii sunt independenti n copilarie si devin
dependenti ca adulti." (Vladimir Belis, 1988)

4 A. Bredicean; L. Dehelean; V. Entescu Curs de psihiatrie general. Timioara,

2014.
5
 Alcoolicii au fost gasiti n multe studii de psihologie ca fiind puternic atrasi de mama,
ceea ce dupa unii ar constitui un argument pentru teoria dependentei, iar dupa altii pentru teoria
"puterii", aceasta deoarece n ambele teorii alcoolicul ar avea o identitate masculina inadecvata.
Teoria dependentei pare totusi sa explice mai bine de ce consuma alcool un individ cu o
personalitate caracterizata de aspecte de masculinitate exagerata. Alcoolul rezolva conflictul
legat de dependenta, reduce anxietatea, produce satisfacerea unor tendinte infantile, sentimentul
de confort, securitate si putere.
Adeptii teoriei "puterii" se ntreaba de ce tendintele agresive si comportamentul
antisocial, trasaturi de personalitate caracteristice n alcoolism si prealcoolism trebuie legate
motivational de fenomenul psihic al dependentei si nu ca expresie a punerii n valoare a unor
tendinte reale spre forta, spre putere.
O alta teorie care ncearca sa explice alcoolismul, fiind si cea mai cunoscuta si nteleasa,
care este teoria reducerii tensiunilor psihice, care nsa s-a constat adesea ca nu si gaseste
aplicabilitate n toate cazurile de alcoolism, aspect verificat n diferite tipuri si moduri de viata.
Anxietatea pe care o are alcoolicul apare a fi mai degraba efect dect cauza.
Studii asupra gemenilor uni- si bivitelini, asupra unor sugari, a unor copii adoptati au pus
n evidenta rolul factorilor genetici.
" Transmiterea ereditara ar fi evidentiala pentru urmatorii parametri ai abuzului de alcool
si ai alcoolismului cronic; apetenta patologica pentru alcool, dependenta fiziologica si alterarea
constiintei n stare de betie." (Vladimir Belis, 1988)
Numeroase teorii care ncearca sa explice etiologia alcoolismului se refera n special la
factorii fiziopatologici si mai ales la cei psiho-sociologici.
Rolul carentelor alimentare, a subnutritiei a fost demonstrat experimental la sobolani,
care n conditii de post preferau solutii alcoolice, apei. Acelasi rol poate sa-l joace si carenta n
vitamina B1.
Existenta unor familii de alcoolici, sau a gemenilor univitelini alcoolici, aduce n discutie
posibila etiologie genetica. A fost demonstrata si existenta unei tolerante nnascute la alcool, iar
fenomenul de dependenta a putut fi transmis la generatii succesive, experimental.
n ceea ce priveste factorul psihic, teoria reflexelor conditionate, desi explica repetarea
consumului dupa obtinerea satisfactiei, nu lamureste de ce oricine care consuma ocazional alcool
pentru reducerea temporara a unei stari tensionale sau conflictuale, devine neaparat un alcoolic.
n timpul curelor de dezintoxicare, alcoolomania ar trebui sa dispara, daca am admite
etiologia reflex-conditionata.
Cercetari extinse au dovedit existenta unei personalitati psihopatologice a bautorilor,
caracterizata prin deficit moral sau caracterial, fenomene de inadaptabilitate la mediul social sau
6
familial, precum si tulburari n viata sexuala, toate determinnd un dezechilibru psiho-afectiv de
intensitate diferita. Majoritatea alcoolicilior sunt persoane lipsite de vointa, cu labilitate afectiva
marcata.
Un rol important n etiologia alcoolismului l au o serie de factori sociali care trebuie
considerati cel putin favorizanti; usurinta cu care pot fi procurate bauturile alcoolice, obiceiurile
consumarii n grup si n diferite ocazii a bauturilor alcoolice.
Conceptiile potrivit carora ar exista o legatura ntre nivelul de trai si alcoolism nu trebuie
absolutizate, alcoolicul nefiind neaparat un individ cu posibilitati financiare reduse.
Faptul ca alcoolismul apare n majoritatea cazurilor la oameni de vrsta medie afectati
mai mult de traume psihice si stari stresante, comparativ cu tinerii, este relevant pentru rolul
jucat de factorii sociali n geneza alcoolismului dar si pentru nivelul ridicat pe care-l are orice
dorinta la aceasta vrsta.
Cu ct consumul de alcool ncepe mai trziu cu att mai repede se instaleaza toleranta si
dependenta, indicnd rezistenta mai mare a organismului tnar fata de alcool.
Variatele reactii somato-psihice, care scad rezistenta si faciliteaza aparitia alcoolismului
ca boala, trebuie avute n vedere, prin analogie cu orice afectiune posibila.

B. Factori predispozanti ai alcoolismului

Factorii predispozanti presupusi n a favoriza alcoolismul ar putea fi grupati n:
a) Factori ocazionali - "prin consum repetat sub influenta unor factori si conditii de
mediu se poate ajunge cu timpul la dependenta de alcool. Adesea acest gen de
alcoolism se produce prin imitatie.
b) Factori legati de personalitatea alcoolicului - alcoolismul poate aparea pe fondul
unei personalitati normale dar si pe fondul unor tulburari de personalitate, balanta
nclinnd net n favoarea celei de-a doua categorii. n acest sens Deshaies descrie trei
modele de alcoolici: alcoolici nepsihopati, alcoolici psihopati si alcoolici deveniti
psihopati prin alcoolism.
c) Ereditatea - n sensul ca descendentii proveniti din parinti alcoolici prezinta tare
diverse, de tipul encefalopatiilor frustre, cu deficiente de intensitate variabila n sfera
cognitiva si caracteriala, cu intelect de limita si tendinta la structurare disarmonica
sau neurotica a personalitatii. Importanta factorului ereditar creste nsa prin aceea ca
descendentii, traind n conditii similare cu parintii, preiau o parte din conceptiile si
modul lor de viata.

7
 d) Factorii socio - culturali joaca un rol considerabil prin nivelul economic, pregatirea
profesionala, atitudinea de acceptare sau refuz a consumului de alcool, obiceiuri si
traditii proprii fiecarei comunitati." (Vladimir Belis, 1988)
Alcoolicul apare ca o personalitate psihopatica, n general depresiva, stapnit de dorinta
careia nu i se poate opune de a consuma excesiv bauturi alcoolice.
Lipsa sa de vointa, o anumita imaturitate afectiva, uneori un complex de inferioritate,
instabilitate psihica si caracteriala sunt trasaturi ce pot explica tendinta toxicomana.
Chiar daca, initial poate unele esecuri suferite n viata pot crea un cadru favorabil pentru
aparitia alcoolismului, n final se va ajunge la o adevarata toxicomanie generatoare a unei
personalitati morbide, degradante, desi constient de starea n care se afla. Anxietatea si depresia,
lipsa simtului critic sunt elemente care contureaza personalitatea labila a alcoolicului, condus
uneori de instincte si impulsivitate dar sfrsind n descurajare, care-l mpinge continuu pe calea
absorbtiei toxicului.
Istoria, simptomele si semnele asociate alcoolismului sunt n mare masura cele ce
definesc dependenta fizica la orice substanta cu efect sedativ: tulburarile de caracter, diminuarea
potentialului lucrativ si al abilitatii, scaderea puterii de concentrare si a atentiei, tremuraturi,
insomnie, oboseala, tulburari digestive, spasme musculare, palpitatii si scaderea capacitatii de
aparare a organismului.
Toate aceste tulburari au rasunet n sfera relatiilor sociale, economice, familiale si
interpersonale, stnd la baza majoritatii actelor antisociale.

5.1. Alcoolismul la femei.

Cercetarile privind personalitatea alcoolicului trebuie corelate cu discutii privind
frecventa mult mai mare a alcoolicilor printre barbati dect printre femei.
Cercetatorii sunt nsa de acord cu parerea ca femeile beau pentru aceleasi motive ca si
barbatii.
Adeptii teoriei fortei sau a puterii, cred ca devin alcoolice femeile care au tendinte de
dominare, n timp ce partizanii teoriei dependentei argumenteaza ca femeile devin mai rar
alcoolice dect barbatii, deoarece n viata nu ncearca stari conflictuale legate de fenomenul de
dependenta (sunt conditional mai dependente).
Explicatia alcoolismului la femei ar putea fi legata de existenta unor tulburari obstretico-
ginecologice, cum ar fi spre exemplu sterilitatea, precum si existenta unor tulburari ale vietii
conjugale sau divort.
Conceperea copiilor sub influenta alcoolului duce la aparitia unor descendenti cu mari
defecte de ordin fizic si mai ales mintal sau predispusi la multe boli.
8
 Copiii nascuti sunt diagnosticati cu sindrom alcoolic fetal, care este o afectiune din
nastere.
Copiii nascuti si crescuti n familiile alcoolicilor pot avea la vrsta maturitatii anumite
tulburari psihice. Mai ales din parinti alcoolici se recruteaza copiii cu tendinta de vagabondaj si
criminalitate.
Asocierea celor doua cuvinte, femeia si alcoolul, pare ciudata si totusi, alcoolismul nu
mai este un privilegiu exclusiv al sexului tare.
"Statisticile din Franta, arata ca din 100 de alcoolici cel putin 25 sunt femei. Ceea ce este
mai grav consta n aceea ca femeile prefera . bauturi tari, 19 % fata de 1.3 % barbatii." (Vladimir
Belis, 1988)
Alcoolul consumat de catre femei este un factor de dezechilibru psihic si fizic, el
compromite sanatatea femeii si distruge frumusetea nativ feminina.
Consumul de alcool creste vertiginos pe tot globul: cauzele economice si sociale;
fenomenele de insecuritate privind existenta cotidiana; somajul; criteriile valorice, arbitrare sau
prea pretentioase n promovarea cadrelor; imposibilitatea economica de calificare prin studii
superioare; alimentatia nerationala si insuficienta; abuzul de droguri, toate acestea fac ca ntr-o
lume cu un sistem inechitabil, unde bogatul nu-si recunoaste semenul, acesta ncearca sa si caute
prin alcool o evadare, un refugiu unde devine puternic si obtine tot ce si-a dorit si visat,
confundnd visul cu realitatea, singura speranta ce i-a mai ramas.
"n SUA, alcoolismul ocupa locul 4 dupa bolile cardiovasculare, bolile psihice si cancer.
n Franta n ceea ce priveste cauzele de mortalitate, locul 3. Consumul de alcool etilic a crescut
cu 32 % fata de acum 20 de ani, pe ntreg globul. Franta ocupa primul loc n lumea occidentala
n privinta consumului de alcool, urmata de Italia, Elvetia, Australia, Belgia, etc. n 1990
statisticile publica urmatoarele cifre privind consumul mediu pe locuitor exprimat n litri, n
cantitati echivalente de alcool pur: Franta-16 litri, Spania-15 litri, Portugalia-13 litri, Germania-
13 litri, Ungaria-10 litri, Polonia-12 litri, Romnia-14 litri.
n anul 1990 cantitatea de vin bauta n tara noastra a fost de 2005,5 mii tone, iar n 1989 o
cantitate de 1979,5 tone. Consumul de vin pe an fiind n medie de 38 de litri." (Vladimir Belis,
1988)
"O ancheta printre consumatori ne arata motivatiile exprimate procentual astfel:
42 % beau pentru a scadea tensiunea psihica;
21 % pentru a uita ceva neplacut;
12 % pentru a se distra cu amicii;
4 % din motive de boala si conflicte familiale;
10 % pentru a-si face curaj;
9
 10 % pentru cresterea apetitului alimentar sau sexual;
1 % din politete.
Motivatiile ar putea fi grupate dupa cum urmeaza:
1. Motivatii festive (cu ocazia unor evenimente ca: nastere, botez, casatorie, anul nou,
sarbatori pe parcursul anului, zile onomastice);
2. Motivatii teologice (se bea la un deces si se continua cu asa zisele "pomeni");
3. Motivatii psihologice (dupa un esec neasteptat, deceptie sentimentala, afaceri nereusite,
etc.);
4. Motivatii filozofice (se bea pentru a fi mai inspirat sau pentru ca viata este grea iar
individul nu este nteles de nimeni);
5. Motivatii sociale (se bea din cauza conflictelor familiale, divort, n curs de divort,
pierderea serviciului, etc.)." (Vladimir Belis, 1988) (Vezi anexa 7)
6. Motivatii n justificarea consumului de alcool
Alcoolismul se poate rezuma la doua categorii:
Prima - a bautorilor nepasionati, ocazionali, mai puternici dect bautura , uneori caznd
victime ale intoxicatiei acute alcoolice, denumita stare de ebrietate;
A doua categorie - a bautorilor pasionati, mai slabi ca bautura, fata de care sunt
dependenti psihic si fizic, ei consuma frecvent si pe durata lunga de timp, iar efortul de a renunta
nu este posibil; acestia sunt alcoolicii iar problema pe care o ridica este alcoolismul.
Alcoolicul este un bolnav ce prezinta tulburari organice sau psihice permanente.
" Desi alcoolicul si da seama, n unele momente de luciditate, ca este victima unei
obisnuinte rele, n urma careia este agresionat, el angajeaza batalia n cealalta parte a tiranului, n
aceea n care ncearca sa motiveze consumul." ( C. Stavros, 1989)
Indiferent de ct de legitime sunt aceste motivatii, el sustine ca bea pentru a compensa,
numai iluzoriu, unele complexe, frustratii pe fondul unor carente ale propriei sale personalitati.
Dar nici unul din potentele cu care se cauta sa se justifice alcoolismul, la o analiza stiintifica nu
rezista.
7. Efectele consumului de alcool asupra personalitatii.
7.1. Structura psihica a alcoolicului.
"Desi este greu de apreciat ce caracteristici individuale sunt implicate n aparitia si
dezvoltarea alcoolismului ca boala, majoritatea autorilor sunt n general, de acord n a considera
ca o anumita structura psihica este necesara, dar nu si suficienta pentru aceasta. Cercetarile
efectuate n aceasta directie nu pot releva anumite caracteristici psihologice, alcoolicii avnd
personalitati diferite, n timp ce, pe de alta parte, alcoolismul a fost gasit n numeroase afectiuni
psihice." (Vladimir Belis, 1988)

10
 Exista numeroase diferente ntre alcoolici. O alta presupozitie este aceea ca alcoolul
exercita o anumita influenta asupra celui ce devine alcoolic, cantitativ sau calitativ, diferita fata
de efectele asupra indivizilor normali, fiindca astfel nu se poate explica de ce acesta consuma tot
mai mult alcool, ignornd efectele negative ce se asociaza acestui consum.
Pentru a observa ce trasaturi ale personalitatii se modifica dupa lungi perioade de
sobrietate, cercetarea a fost facuta pe fosti alcoolici, acestea putnd fi puse n legatura cu
alcoolul.
O alta tehnica de investigare ar putea fi compararea alcoolicilor tineri si vrstnici, la
primii, consecintele alcoolismului putnd fi mai evidente; se mai pot investiga preferintele
dinaintea perioadei de alcoolic.
S-au efectuat studii asupra efectelor emotionale produse de alcool. Important este a sti ce
fel de efecte si asupra caror persoane, pot duce la alcoolism.
O tehnica simpla este aceea de a ntreba alcoolicul, cnd este sobru, de ce bea, la ce
schimbare se asteapta sa apara atunci cnd este sub influenta alcoolului. S-au efectuat cercetari
privind comportamentul diferitilor indivizi nainte ca acestia sa devina alcoolici.
Cercetarile au aratat ca n copilarie acestia erau nclinati spre comportament agresiv,
sadism, nelinisti sexuale, comportament antisocial, stari conflictuale, vagabondaj, delasare.
S-au pus n evidenta unele trasaturi de caracter mai frecvent ntlnite ca: frustrare,
labilitate afectiva, impulsivitate. Au fost cercetate comportari cum ar fi: consumul de bauturi
alcoolice de dimineata, consumul de unul singur, consumul pe ascuns.
Unele dintre trasaturile relevante ale alcoolicilor sunt pierderea interesului pentru
problemele celor din jur, predispozitia pentru conflictele conjugale si familiale si tendinta spre o
recompensa imediata.
"Sub influenta alcoolului apare adeseori o expansivitate si o vioiciune nestapnita,
individul devine comunicativ, face confidente, este elocvent dar reactiile temperamentale sunt
necontrolate, uneori violente.
Individul se crede destul de puternic pentru a trnti mai multi oameni voinici, chiar atunci
cnd are nevoie de toti acestia pentru a-l tine n picioare.(Goodman & Gilman)
Curajul apare ca o imposibilitate de apreciere a pericolelor. Trei factori pot influienta
comportamentul celui aflat sub influenta alcoolului: propria personalitate, anturajul si toleranta la
alcool." (Vladimir Belis, 1988)
"Cauzele consumului de alcool nu sunt predefinite sau pre-existente n psihologia
individului. Dimpotriva, motivele de acest tip sunt construite prin nsasi experienta individuala a
consumului. Mai mult, nu motivatiile deviante (cum ar fi nevoia de evaziune din fata unor
situatii stresante sau oprimante.) determina comportamentul deviant (consumul de alcool n cazul
11
nostru), ci comportamentul deviant nsusi produce treptat, de-a lungul timpului, motivatii
deviante.(Vasile Miftode, 1979)
7.2. Psihozele dezvoltate n cursul evolutiei alcoolismului cronic.
n cadrul alcoolismului cronic se dezvolta diferite aspecte psihotice, nuantarea acestora
aflndu-se n interdependenta att cu starea generala a organismului alcoolizat, ct si cu structura
psihica premorbida.5
Psihozele ce se dezvolta n cursul evolutiei alcoolismului cronic sunt incluse n primul
rnd de neurodistrofia toxemica carentiala, al carei model principal l constituie psihopolinevrita
descrisa de Korsakov n 1889.
1. Psihoza Korsakov alcoolica - se diferentiaza prin urmatoarele simptome fundamentale:
amnezie sau dismnezie de fixare si confabulare compensatorie; dezorientare temporo-spatiala si
euforie; sugestibilitate crescuta si reactii oniroide cu tematica deliranta.
n situatii favorabile, remisiunea bolii se produce n 3-6 luni, ramnnd adeseori sechele
neurologice si deficit mnezic. n caz nefavorabil, evolutie lent progresiva spre dementa globala
ireversibila prin atrofie cerebrala evolutiva.
2.Delirum tremens (delirul alcoolic tremurator, Sutton 1813)
Simptome fundamentale: stare hipnoid-confuzionala cu zoopsii terifiante; tremuraturi
generalizate si dureri manifestate la compresiunea nervilor; agitatie psihomotorie care se
accentueaza n cursul noptii, bolnavul comportndu-se ca un somnambul ce-si traieste starea
fantasmica predominata de stereotipii profesionale; evolutia scurta, 2-12 zile, cu remisiune
completa sau exitus prin complicatii viscerale.
n prezent mortalitatea prin delirum tremens a scazut foarte mult prin aplicarea unei
terapii foarte eficiente.
3.Psihozele delirante alcoolice - denumite impropriu 'halucinoze alcoolice' - se
caracterizeaza n primul rnd, prin delir de persecutie, de gelozie si de prejudiciu, rau
sistematizat datorita elementelor oniroid-confuzionale. Alcoolicii cu delir de gelozie ajung sa fie
convinsi ca sunt 'nselati' deoarece 'vad' si 'aud' scene obscene, extraordinare prin absurditatea
lor.
Delirul alcoolic se structureaza uneori prin halucinatii nspaimntatoare si n consecinta
bolnavii se lupta cu vedeniile n asa masura nct pot sa ajunga n situatii de auto- sau
heteropericulozitate.
Continutul si desfasurarea delirului alcoolic este indus de bagajul de cunostinte, structura
premorbida si mprejurarile n care se afla persoana n cauza.

5 Aurel Romila Psihiatrie, Bucureti 2004. P. 246

12
 Remisiunea psihozelor delirante alcoolice subacute si cronice se produce n saptamni
sau luni si poate fi mult scurtata prin tratament corespunzator.
4. Sindromul datorat ntreruperii administrarii de alcool
Alcoolicii au nevoie dupa dezintoxicare de un tratament care sa le stinga apetitul etanolic.
Datorita doctrinei pavloviene despre reflexele conditionate, ncepnd cu deceniul al
treilea s-a deschis perspectiva psihofiziologica a conditionarii repulsive la alcool.
Reflexul repulsiv la alcool se stinge de regula, ca orice reflex conditionat, n decurs de 3-
6 luni." (Vladimir Belis, 1988)
Din cifrele de mai sus reiese faptul ca alcoolismul nu are granite sociale.
Prognoza pare a fi grava: absenteism, pagube imense n economia tarilor din cauza
cheltuielilor imense cu asistenta medicala si sociala a bolnavilor.
"Alcoolul ca factor de risc si favorizant n acelasi timp, se reflecta si n alte boli ca: bolile
pancreatice cu indice de morbiditate 11,2 la 100.000 de locuitori; boli digestive cu indicele de
181,7 la 100.000 pentru gastrite si duodenite; ulcer gastric 50,9 % si pentru ulcerul duodenal
265 la 100.000 ." (Vladimir Belis, 1988)
8. Efectele consumului de alcool asupra raporturilor sociale ale individului.
Efectele consumului de alcool, ca produs de consum periodic sau permanent se manifesta
negativ prin aceea ca duce pna la dezagregarea personalitatii individului, atingerea functionala
si organica a unor sisteme sau aparate ale corpului omenesc, perturba relatiile dintre indivizi, el
are deci o componenta sociala, degradeaza nucleul de baza al societatii, familia, scade cota
spirituala si materiala a eforturilor umane, fiind un aspect al subculturii si subcivilizatiei.
Alcoolismul e un obicei degradant pentru individ, o infirmitate psiho-fizica si
educationala, un gest de refuz la integrarea n aspectele civilizatiei si culturii contemporane, o
priveliste deprimanta care lasa o amprenta condamnabila att pe individ ct si pe societatea din
care face parte.
n ceea ce priveste relatia alcool-capacitate de munca, aceasta este influentata negativ. S-a
observat ca alcoolul nu tine seama de vrsta dar ca atinge muncitorii ce executa munci grele si al
caror nivel socio-cultural este mediocru. O alta categorie predispusa la alcoolism este cea a
indivizilor cu profesii ce reclama relatii cu publicul.
Notiunea de personalitate, indiferent de domeniul de activitate, o exclude pe cea de
alcoolism.
Intoxicatia etilica, cu multiplele ei aspecte determina un comportament dezadaptat cu
implicatii pe plan delicto-judiciar. Marea accesibilitate fata de bauturile alcoolice si efectele
acestora asupra comportamentului social si interpersonal explica variatatea, numarul si gravitatea
actelor antinormative produse sub influenta alcoolului.
13
 Orice forma de violenta, de la vatamari fizice pna la omucidere, atesta relatii
caracteristice alcoolismului si comportamentului antisocial. Chiar daca nu orice alcoolic nu este
implicit si infractor, potentialul infractogen al alcoolicului apare evident, alcoolul intervenind ca
factor agravant al structurilor disarmonice ale personalitatii, facnd astfel ca incidenta delicto-
judiciara prin alcoolism sa aiba o mare nsemnatate pe plan social si juridic.

14
 Bibliografie
1. Aurel Romila Psihiatrie. Bucureti, 2004.
2. Tratat de Psihiatrie Oxford, ediia II, Michail Golder, Dennis Gath, Richard Mayou.
Bucureti Amsterdam, 1994. P. 400.
3. Lzrescu M. Psihiatrie, Sociologie, Antropologie. Timioara: Editura Brumar,
2002.
4. Goldberg D. Ghid de Psihiatrie Practic, ed. a III-a, Bucureti, Ed. Fundaiei PRO,
Bucureti, 1997.
5. A. Bredicean; L. Dehelean; V. Entescu Curs de psihiatrie general. Timioara,
2014.

15