ALCOOLISMUL

1. Ce este alcoolismul?
"Termenul 'alcohol' e de origine araba,fiind compus din articolul 'al' si cuvntul
'cohol'care nseamna praf foarte fin. Cuvntul 'alcohol' desemna substante sub forma celei mai
fine pudre. La mijlocul secolului al XVII-lea a capatat semnificatia de lichid spirtos, pastrndu-si
n acelasi timp si sensul de materie extrem de fin pulverizata. Apoi n 1877, n cea de-a 6-a editie
a dictionarului Academiei Franceze, cuvntul alcohol capata forma pe care o cunoastem astazi
(alcool) prin suprimarea literei 'h'."(Vladimir Belis, 1988)
" Alcoolicii sunt bautori excesivi, a caror dependenta fata de alcool a atins un asemenea
grad, nct antreneaza sau este pe cale de a antrena tulburari psihice si somatice, precum si
alterarea relatiilor sociale."(Iolanda si Nicolae Mitrofan, 1991).
Termenul de alcoolism e folosit pentru prima data de Majmis Huss n 1859, pentru a
desemna abuzul de bauturi alcoolice. Cu toate acestea el nu are nici pna azi o definitie unanim
admisa.
Definitia data mai sus, a fost formulata n 1951, de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii
si tinde sa fie acceptata tot mai mult. Alcoolismul este considerat de catre Organizatia Mondiala
a Sanatatii a treia problema de sanatate publica, o dovada n plus a interesului stiintific mondial
manifestat fata de acest fenomen.
Pentru a putea defini alcoolismul trebuie avute n vedere urmatoarele fapte:
-

sunt persoane care consuma n mod repetat si succesiv alcool;

persoane ce ajung la dependenta fata de alcool;

se instaleaza modificari psiho-somatice ce perturba relatiile individului cu mediul

social;

apare dezorganizarea individului att n plan biologic ct si n plan psihocomportamental;

naltul Comitet de Studii si Informare despre Alcoolism (H.C.E.I.A.) a definit consumul de

alcool ca fiind generat de anumite maladii sau perturbari psihice.
Toleranta e proprietatea pe care un organism o poseda, de a suporta absorbtia de alcool fara
sa apara simptome patologice susceptibile, sa-l afecteze pe el sau anturajul sau. Dependenta
fizica sau toleranta sunt consecinte si nu cauze ale alcoolismului.

2. Formele clinice ale alcoolismului

Alcoolismul e o categorie greu de clasificat datorita parametrilor bio-psiho- sociali pe
care i afecteaza n mod diferit.
n cuprinsul generic al notiunii de alcoolism se diferentiaza urmatoarele categorii clinice,
cu implicatii medico-sociale diferite:
1. Betia alcoolica obisnuita "ebrietas vulgaris" - pe care si-o provoaca voluntar n
mod episodic unele persoane n scopul creerii unei stari agreabile, fara a se ajunge la
dependenta de alcool.
2.
Alcoolofilia - reuneste aspectele psihopatologice caracterizate prin nclinarea
deosebita pe care o resimt unele persoane fata de euforizarea prin consumul bauturilor
alcoolice, apetenta care conduce n timp la instalarea dependentei si alcoolismului cronic,
indiferent de cantitatea de alcool ingerata sau de ritmul cronologic al ingestiei.
3.
Alcoolomania. Sub aceasta denumire reunim totalitatea aspectelor psihotice
caracterizate prin alterarea discernamntului asupra propriei persoane si interrelatiilor
sociale, dezvoltate pe fondul consumului cronic de bauturi alcoolice, starile periodice de
apetenta dipsomaniaca inductibila, ct si fenomenele psihotice supraacute aparute n mod
exceptional la consumul unor cantitati mici sau moderate de bauturi alcoolice (criza de betie
patologica).

3. Stadialitatea alcoolismului
"Stadialitatea betiei alcoolice obisnuite decurge prin succesiunea fazelor de excitatie,
depresiune si inhibitie supraliminara care se produc n cursul narcotizarii structurilor cerebrale.
Stadiile ebrietatii apar mai mult sau mai putin manifestate de la o persoana la alta, ct si
la aceeasi persoana n momente diferite.
Diversitatea individuala a unui adult sanatos la intoxicatia alcoolica este n functie de
alcoolemie, toleranta, tip de sistem nervos si starea initiala a organismului n momentul ingerarii
respective.
Primul stadiu de intoxicatie alcoolica acuta se caracterizeaza n general, prin excitatie
psihomotorica de tip hipomaniacal si corespunde unei alcoolemii care variaza, de la caz la caz,
ntre 0.30-1.50 la mie.
n functie de personalitatea premorbida si starea ideo-afectiva premergatoare mbatarii, pe
lnga starea hipomaniacala pot apare si alte variante morbide cu predominanta excitatii triste,
delirante sau confuzionale.

Al doilea stadiu de intoxicatie alcoolica acuta (hipnoid-ebrietos sau medico-judiciar) se

caracterizeaza prin depresiunea activitatii neuro-psihice si corespunzatoare unei alcoolemii care
variaza ntre 1.5-3 la mie." (Alexandru Olaru, 1990)
n cursul acestui stadiu apar o suita de tulburari psihomotorii corespunzator deconectarii
de la mozaicul functional al structurilor neuronale corticale intrate n narcoza; ideatia si limbajul
devin tot mai incoerente, tendinta megalomaniaca, reducerea manifesta si progresiva a capacitatii
de perceptie si cresterea fazei latente ntre stimularea senzoriala si reactia psihomotorie, reactii
fazice paradoxale si tendinta la somn, discernamntul situatiilor devine tot mai precar, ajungnd
pna la un stadiu hipnoid, care-l expune pe subiect, n raport cu situatia n care se afla, la o
diversitate de incidente si accidente.
"Al treilea stadiu de intoxicatie alcoolica acuta (paralitic) se caracterizeaza prin
narcotizarea scoartei cerebrale si corespunde unei alcoolemii de 3-4 g la mie. (Alexandru Olaru,
1990)
Reflexele conditionate sunt abolite, limbajul ininteligibil, coordonarea motorie profund
perturbata, nu-si mai controleaza sfincterele, somn profund de cteva ore.
"Al patrulea stadiu de intoxicatie alcoolica acuta (comatos), corespunde unei alcoolemii
de4-5 g la mie." (Alexandru Olaru, 1990)
n acest stadiu, alcoolicul se caracterizeaza prin abolirea reflexelor spinale, pupile
imobile n midriazis, anestezie, hipotensiune, puls deprimat, cianoza, hipotermie, transpiratie
vscoasa.
Moartea se produce n general la o alcoolemie de 5-6 g la mie prin aspirarea respiratiei.
"Intoxicatie alcoolica supracuta - se produce prin consumarea rapida a unei mari cantitati
de alcool sau la persoane foarte sensibile la alcool si ndeosebi copiii. n aceasta situatie, faza de
excitatie trece aproape neobservata, persoana n cauza intrnd repede n stadiul comatos.
Criza de betie patologica acuta constituie o stare exceptionala ca frecventa n clinica
alcoolismului, care se instaleaza repede dupa consumarea unei cantitati reduse de alcool
(alcoolemie pna la 1 g la mie) caracterizndu-se printr-o accentuata agitatie confuzionalhalucinatorie cu agresivitate, automatism ambulator si nivel de constiinta anulat, stare care se
poate mentine cteva ore si se termina de obicei prin somn.
Dipsomania este 'setea nebuna' pentru consumul de bauturi alcoolice si care apare n mod
periodic (la cteva saptamni luni sau ani si dureaza un timp scurt -ore sau zile).
Alcoolismul cronic - consumarea frecventa a unor cantitati variabile de bauturi alcoolice
timp mai ndelungat, poate determina dependenta narcomaniaca si dezvoltarea diferitelor
tulburari neuropsihice." (Alexandru Olaru, 1990)

Prin consumul cronic de bauturi alcoolice este determinata scaderea functiilor superioare
de analiza si a capacitatii de stapnire asupra pornirilor instinctiv-emotionale, favoriznd astfel
aparitia comportamentului aberant. Alcoolicul nu sesizeaza diminuarea capacitatii sale
productive, devine iritabil, devine predispus la acte de violenta.
Alcoolismul acut "este forma clinica n care tulburarile psihice se pot manifesta sub
aspectul intoxicatiei alcoolice acute (betia alcoolica, betia patologica), sau al delirului alcoolic
acut sau subacut.
Alcoolismul cronic se caracterizeaza prin continuitate, intoxicatie sistematica, centrarea
psihotica a vietii pe consumul de alcool."(Petre Brnzei, 1979)

4. Clasificarea alcoolicilor
Clasificarea alcoolicilor este o problema care se loveste de dificultati, rezultnd din
latenta sau caracterul efemer al semnelor de intoxicatie. Daca privim lucrurile din punct de
vedere medical, distingem bolnavi spitalizati n primul rnd pentru simptome caracteristice de
alcoolism si bolnavi prezentnd un teren alcoolic, peste care se suprapun diverse afectiuni.
Unele statistici disting:
-

alcoolismul latent caracterizat prin moderate tulburari de caracter si alte activitati;

etilismul constituit, cu leziuni viscerale si absenteism la serviciu:

etilismul grav, cu leziuni viscerale si lezarea profunda a sistemului nervos, bolnavi

incapabili de munca.

Dupa o alta clasificare (Yellnick, 1952) se pot distinge:

-

persoane care folosesc alcoolul pentru calmarea unor suferinte fizice sau morale, la
care dependenta nu se dezvolta obligatoriu;

alcoolismul constituit dupa o lunga perioada de abuz, la care se adauga complicatiile

somatice comune;

alcoolicii cu fenomene de toleranta si dependenta fizica la care se suprapun grave

tulburari comportamentale, generatoare de acte antisociale.

Aceasta clasificare poate corespunde de fapt fazelor prin care trec alcoolicii, ncepnd de la
consumul intermitent, apoi zilnic de alcool, pna la aparitia gravelor fenomene de dependenta si
a afectarilor psihosomatice ce caracterizeaza ultima faza a alcoolismului cronic. Cunostintele
actuale privind alcoolismul cronic se datoresc n mare masura progreselor realizate asupra
consecintelor metabolice ale consumului de alcool.