Licență Dinu Cătălina

Dinu Cătălina-Maria Alcoolismul în clinica de psihiatrie
Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova

Facultatea de Medicină
LUCRARE DE LICENȚĂ
ALCOOLISMUL ÎN CLINICA DE
PSIHIATRIE
Conducător Științific:
Șef Lucr. Dr. Felicia Militaru
Îndrumător:
Asist. Univ. Dr. Victor Gheorman
Absolvent:
Dinu Cătălina Maria
CRAIOVA
2019
1
CUPRINS
PARTEA GENERALĂ
I. INTRODUCERE. IMPORTANȚA STUDIULUI. IMPACTUL ASUPRA STĂRII DE

SĂNĂTATE. ..................................................................................................................................... 6
II. GENERALITĂȚI (TERMINOLOGIE, ISTORIC; DEFINIȚII: DEPENDENȚĂ, SEVRAJ
ABUZ, TOLERANȚĂ, SENSIBILIZARE; CLASIFICARE; TEORII ETIOPATOGENICE) ....... 8
TERMINOLOGIE. ISTORIC .................................................................................................... 8
DEPENDENȚA ȘI SEVRAJUL ................................................................................................ 9
ABUZUL ..................................................................................................................................... 9
TOLERANȚA ............................................................................................................................. 9
SENSIBILIZAREA................................................................................................................... 10
CLASIFICARE ......................................................................................................................... 10
TEORII ETIOPATOGENICE .................................................................................................. 11
Factori socio-culturali ........................................................................................................... 11
Factorii individuali ................................................................................................................ 12
Factorii psihostresanți ........................................................................................................... 13
III. ASPECTE CLINICE ......................................................................................................... 14
A) COMPLICAȚII CARDIOVASCULARE....................................................................... 14
B) COMPLICAȚII NEUROLOGICE .................................................................................. 15
C) COMPLICAȚII GASTRO-INTESTINALE ................................................................... 16
D) COMPLICAȚII RENALE ............................................................................................... 16
E) COMPLICAȚII HEMATOLOGICE .............................................................................. 17
F) COMPLICAȚII NUTRIȚIONALE ................................................................................. 17
G) IMPLICAȚII ASUPRA SOMNULUI ............................................................................ 18
IV. ASPECTE PSIHICE ......................................................................................................... 19
Intoxicația acută etanolică ................................................................................................ 19
Tulburarea psihotică ......................................................................................................... 19
Tulburarea de dispoziție ................................................................................................... 21
Tulburarea amnestică ....................................................................................................... 21
Suicidul.............................................................................................................................. 23
V. ASPECTE EVOLUTIVE ........................................................................................................ 24
VI. ASPECTE TERAPEUTICE .............................................................................................. 27
2
Substanțe farmacologice folosite pentru limitarea consumului de etanol ............................. 27

Probleme terapeutice în alcoolism ........................................................................................... 29
Prevenirea recăderilor ............................................................................................................... 31
PARTEA SPECIALĂ
VII. OBIECTIVUL LUCRĂRII ................................................................................................ 33

VIII. MATERIALE ȘI METODE ............................................................................................... 34
IX. REZULTATE ȘI DISCUȚII .............................................................................................. 36
1. Distribuția alcoolismului în funcție de sex ..................................................................... 36
2. Distribuția pacienților în funcție de vârstă ...................................................................... 37
3. Corelația alcoolism - mediu de proveniență ................................................................... 39
4. Studierea corelațiilor dintre alcoolismul cronic și nivelul educațional al pacienților .. 40
5. Studierea corelațiilor dintre alcoolismul cronic și starea civilă a pacienților ............... 41
6. Statusul ocupațional al pacienților cu alcoolism cronic ................................................. 42
7. Cadrul nosologic legat de consumul de alcool ............................................................... 43
8. Caracter ereditar al alcoolismului .................................................................................... 45
9. Principalele simptome din alcoolismul cronic ................................................................ 47
10. Modalitatea de spitalizare a pacienților cu alcoolism cronic ..................................... 48
11. Durata internării ............................................................................................................ 49
12. Numărul de spitalizări în Clinica de Psihiatrie ........................................................... 50
13. Comorbidități somatice asociate alcoolismului .......................................................... 51
14. Comorbiditățile psihiatrice asociate alcoolismului cronic ......................................... 53
15. Aspectele medico-legale din alcoolismul cronic ........................................................ 54
16. Răspunsul terapeutic .................................................................................................... 55
X. CONCLUZII........................................................................................................................... 57
XI. BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................ 60
3
PARTEA GENERALĂ
4
„Deoarece alcoolul este încurajat în cultura noastră, avem

impresia că nu este periculos. Cu toate acesta, alcoolul este cel
mai potent și cel mai toxic drog psihoactiv legal.”
Beverly A. Potter & Sebastian Orfali
5
I. INTRODUCERE. IMPORTANȚA STUDIULUI. IMPACTUL ASUPRA

STĂRII DE SĂNĂTATE.
Dacă sunteți ca majoritatea oamenilor, consumul de băuturi alcoolice vă poate

schimba temporar starea de spirit, dar nu va avea un efect semnificativ asupra sănătății dvs.
mintale. Pentru persoanele cu boli psihice, totuși, alcoolul poate avea consecințe grave. De
fapt, cercetările au confirmat existența unei legături bidirecționale între boala mintală și
problema consumului de alcool.
Se pare că societatea modernă se confruntă cu o creștere tot mai accentuată a
consumului de alcool la ambele sexe, printre persoane din ce în ce mai tinere, inconștiente de
consecințele dramatice ale consumului de alcool și de faptul că afecțiunile psihice pot afecta
pe oricine, indiferent de sex, vârstă sau poziție economică. Studiile arată că, pe parcursul
vieții, aproximativ 60% din populație va experimenta o perioadă de mare stres sau un
eveniment traumatizant, cum ar fi moartea neașteptată a unei persoane dragi, o traumă sau un
accident grav. Pentru unii, acest lucru va genera stres pe termen lung. Se estimează că între
7% și 10% din populația adultă trăiește cu stres cronic.
Fiind o patologie multidisciplinară cu manifestări neuropsihice grave, având
consecințe puternice de ordin social, profesional, economic, familial, etilismul acut și cronic
devine o problemă de interes internațional, iar această lucrare va încerca să prezinte
complexitatea și gravitatea acestei patologii.
Pe parcursul acestei teze vom vedea cum persoanele cu sindrom depresiv sau
suferinde de alte boli psihice (schizofrenie, tulburări bipolare, nevroze, demențe) sunt
predispuse unui consum exagerat de alcool. De asemenea, vom trece în revistă faptul că sexul
masculin și factorii sociali, ideile preconcepute și tradițiile constituie un factor de risc pentru
consumul ridicat de alcool, dar și relația invers proporțională în continuă creștere dintre vârsta
la care se începe consumul de alcool și şansele de a ajunge la abuz şi alcoolism.
Din cauza frecvenţei şi gravităţii, alcoolismul rămâne în centrul atenţiei medicinii şi a
cercetărilor ştiinţifice, atât în România cât și la nivel internațional, această afecțiune
constituind un aspect critic atât din punctul de vedere al medicului cât şi al fiecărui individ din
această societate.
Consecințele consumului de alcool sunt impresionante atât din punct de vedere al
consumatorului cât și al urmărilor suferite de persoanele apropiate ale alcoolicilor, care își
exprimă adesea, față de medic, frustarea și supărarea.
6
Folosindu-mă de cercetările privind studiul conduitei față de alcool, de teoriile

etiopatogenice și factorii predispozanți, de reacția organismului, de dinamica alcoolului și nu
în cele din urmă, de aspectele terapeutice utilizate de echipele multidisciplinare, voi studia în
teza mea de licență alcoolismul în clinica de psihiatrie.
7
II. GENERALITĂȚI (TERMINOLOGIE, ISTORIC; DEFINIȚII:

DEPENDENȚĂ, SEVRAJ ABUZ, TOLERANȚĂ, SENSIBILIZARE;
CLASIFICARE; TEORII ETIOPATOGENICE)
“Toate societățile, fiecare în felul ei, definesc și redefinesc continuu alcoolul și

consumatorii lui conform evoluției lor și a interacțiunii cu creația lor. Fiecare societate,
într-un proces fără sfârșit, produce propria și unica ei mitologie asupra alcoolului și
propriile norme, valori, prescripții și practici ce integrează alcoolul în cultură, tinzând să
minimalizeze problemele.”
Mulford, 1994
TERMINOLOGIE. ISTORIC
Termenul de „alcool” pare să aibă origine arabă, însemnând praf foarte fin.
În 1849, se menționează termenul de „alcoolism” care se referea doar la acele
manifestări de boală care, fără nicio legătură directă cu modificările organice ale sistemului
nervos, ajung la o formă cronică la persoane care au consumat mari cantități de băuturi
spirtoase. [1]
17 ani mai târziu, un doctorand francez introduce alcoolismul având un sens modern,
fiind o boală manifestată prin pierderea controlului asupra consumului de alcool, ducând la un
consum exagerat. [2]
De-a lungul anilor, alcoolul a fost considerat atât băutură cât și medicament. Pe de o
parte făcea parte din viața socială comunitară, iar pe de altă parte nu era tolerat atunci când
interfera cu familia și religia, trecând ușor de la a fi „buna creatură a Domnului” la „băutura
diavolului”. [3]
În 1919, Congresul SUA votează „Actul Volstead” prin care se abolește consumul
legal de alcool, marcând începutul perioadei de prohibiție. [4]
În anul 1933, alcoolismul este recunoscut ca boală de către Asociația Medicala și
Asociația Psihiatrică Americană, fiind trecut în nomenclatura standard a bolilor, ca mai apoi
în 1952 să fie văzut ca o „adicție”, o tulburare de personalitate nepsihotică.
Constatând că unii oameni nu devin niciodată alcoolici chiar dacă sunt consumatori
mari de băuturi spirtoase, E.M.Jellinek definește alcoolismul ca „orice folosință de băuturi
alcoolice care cauzează probleme individului, societății sau ambelor”, considerând că boala se
manifestă prin pierderea controlului asupra consumului și imputință în fața abținerii. [5]
8
Apariția simptomelor fizice de sevraj la un băutor excesiv, marchează momentul în

care alcoolismul este recunoscut și definit folosindu-se Clasificarea Internațională a Bolilor,
versiunea a opta a OMS. [6]
DEPENDENȚA ȘI SEVRAJUL
Alcoolismul este o boală complexă a creierului caracterizată prin trei etape distincte
ale ciclului de dependență care se manifestă ca schimbări neuroadaptative în creier. O astfel
de etapă a ciclului de dependență este sindromul de sevraj și stările afective negative care
promovează consumul de alcool și mențin dependența. Utilizarea repetată a alcoolului,
predispoziția genetică la alcoolism și anxietate și expunerea la alcool în perioadele critice de
dezvoltare contribuie la dezvoltarea sindromului de sevraj indus de alcool și a simptomelor
afective negative. Modificările epigenetice din nucleul amigdalian au oferit o bază moleculară
a acestor simptome afective, cunoscute și sub numele de partea întunecată a dependenței. [7]
ABUZUL
Alcoolul poate ajunge practic în orice organ și țesut din organism, ducând la leziuni
tisulare și disfuncții ale organelor. Dovezile considerabile indică faptul că abuzul de alcool are
ca rezultat anomalii clinice ale unuia dintre cele mai importante sisteme ale organismului,
sistemul endocrin. Acest sistem asigură o comunicare adecvată între diferite organe, de
asemenea interferând cu sistemele imunitare și nervoase și este esențial pentru menținerea
unui mediu intern constant. Sistemul endocrin include axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală,
axa hipotalamo-pituitar-gonadală, axa hipotalamo-pituitar-tiroidiană, precum și alte surse de
hormoni, cum ar fi pancreasul endocrin și țesutul adipos endocrin. Abuzul de alcool perturbă
toate aceste sisteme și provoacă tulburări hormonale care pot duce la diferite tulburări, cum ar
fi intoleranța la stres, disfuncție reproductivă, tulburări tiroidiene, anomalii imune și tulburări
psihologice și comportamentale. Studiile efectuate pe om și animale au ajutat la evidențierea
efectelor alcoolului asupra diferitelor componente ale sistemului endocrin și consecințele
acestora. [8]
TOLERANȚA
Modificările epigenetice induse de alcool s-au dovedit a fi importante în adaptarea pe
termen lung care conduce la toleranța la alcool și la endofenotipurile de dependență. O
constrângere majoră care împiedică progresul este că alcoolul produce o serie schimbări în
9
expresia genelor, majoritatea care nu pot aduce o contribuție semnificativă studiului. Într-un
studiu al Universității din Texas, s-a folosit o nouă abordare epigenetică genomică pentru a
găsi gene relevante pentru toleranța funcțională a alcoolului prin exploatarea a doi alcooli
chimic distinși. În Drosophila melanogaster, etanolul și alcoolul benzilic induc toleranța
reciprocă încrucișată, indicând faptul că aceștia au un mecanism comun de producere a
toleranței. Cercetătorii au studiat modificările genomului la acetilarea histonei care apar ca
răspuns la aceste medicamente. Fiecare medicament induce modificări într-un număr mare de
gene. Genele care răspund în mod similar oricărui tratament, cu toate acestea, reprezintă un
subgrup important pentru răspunsul comun de toleranță. Genele au fost testate funcțional
pentru toleranța comportamentală la efectele sedative ale etanolului și ale alcoolului benzilic,
utilizând stocuri ARNi mutante și inductibile. Astfel, s-a identificat o rețea de gene care sunt
esențiale pentru dezvoltarea toleranței la alcool. [9]
SENSIBILIZAREA
Sensibilizarea (intoleranța) la alcool se caracterizează prin reacții imediate neplăcute
după consumul de alcool. Unele dintre cele mai întâlnite semne și simptome de sensibilizare
la alcool sunt nasul înfundat și înroșirea pielii. La baza intoleranței stă o boală genetică prin
care organismul este incapabil să descompună în mod eficient alcoolul. Este cel mai frecvent
la asiatici. [10] Acești indivizi acumulează acetaldehidă, metabolitul primar al etanolului, din
cauza unui polimorfism genetic care nu permite aldehidei dehidrogenazei (ALDH) să
metabolizeze acetaldehida în acetat netoxic. [11] Pentru a preveni reacțiile de sensibilizare,
bolnavului îi este recomandată sistarea consumului de alcool. Sensibilizarea la alcool nu
trebuie văzută ca o alergie, chiar dacă de multe ori se întâmplă ca bolnavul să fi suferit o
reacție la ingredientele (produse chimice, conservanți, semințe) dintr-o băutură alcoolică. De
asemenea, nu este recomandată consumarea alcoolului cu anumite medicamente deoarece
poate provoca reacții neplăcute. [12]
CLASIFICARE
Luând în considerare că de-a lungul anilor au fost propuse multiple clasificări ale
alcoolismului, putem spune că nici una nu s-a evidențiat categoric prin elucidarea tuturor
tipurilor și subtipurilor din această categorie. Însă, trebuie să menționăm clasificările lui
Jellinek și Cloninger ca fiind cele mai cunoscute și utilizate.
10
Jellinek divide evoluția alcoolismului în cinci stadii, pornind de la descrierea stării

clinice și dezinserția socială a bolnavului:
- alcoolismul  descrie un pacient dornic să-și îmbunătățească disconfortul biologic,
social și psihologic, având o evoluție și un prognostic optimist.
- alcoolismul  prezintă în plus față de tabloul clinic al alcoolismului  fenomene
somatice (gastrită, polineuropatie), elementele de dependență fizică și psihică fiind
absente.
- alcoolismul  aduce în centrul atenției pierderea controlului asupra consumului de
alcool, fenomene de dependență / sevraj și perturbarea relațiilor socio-familiale
- alcoolismul  îmbogățește tabloul precedent cu imposibilitate renunțării la
consumul de alcool chiar și pentru perioade scurte de timp.
- alcoolismul  reprezintă forma cea mai gravă, însoțită de crize ce pot dura câteva
zile, cu caracter paroxistic și aspect dipsomanic. [13]
Cloniger propune o clasificare bazată pe aspectul genetic al consumului de etanol

astfel:
- alcoolismul tip I definit ca un pattern cu debut tardiv, fără nicio legătură familială
sau ereditară evidentă. Pacientul prezintă episoade de comportament antisocial, iar
evoluția este satisfăcătoare cu un prognostic bun sub tratament.
- alcoolismul tip II definit ca un pattern cu debut precoce, cu o legătură ereditară
bine reprezentată pe linie paternă în ceea ce privește consumul de alcool și o
tendință către alte adicții precum drogurile sau jocurile de noroc. Pacientul
prezintă comportament antisocial exacerbat, impulsivitate și necooperare ceea ce
explică evoluția nefavorabilă și răspunsul negativ la tratamentul de specialitate.
[13, 14]
TEORII ETIOPATOGENICE
Factori socio-culturali
- factorul religios
În țările islamice este prezentă o rată scăzută a consumului de băuturi alcoolice
comparativ cu celelalte țări.
În țările cu regimuri totalitare care impun reducerea / sistarea consumului de alcool
se poate încuraja în mod indirect contrabanda și alte acțiuni ilegale. [15]
11
- factorul geografic
Cele mai ridicate niveluri ale consumului de alcool au fost înregistrate pe teritoriul
european, în țări aparținând fostului regim sovietic, precum Republica Moldova,
Letonia, Lituania sau Belarus, care au ocupat un loc fruntaș în clasamentul
consumului pe cap de locuitor. [16]
În România, alcoolul a devenit o problemă națională deoarece consumul acestuia a
determinat o creștere a numărului de afecțiuni și disfuncții de ordin medical,
psihologic și social, creștere favorizată de comercializarea băuturilor alcoolice
persoanelor minore. [17] În plus, din cauză faptului că producția casnică de alcool
nu este documentată și nu există date epidemiologice, stabilrea unei prevalențe
reale a consumui de alcool devine imposibilă. [14]
- factorul etnic
În SUA, realizând o comparație bazată pe consumul de alcool în intervalul de
vârstă 12-17 ani, s-a constatat că valori mai ridicate se întâlnesc la populația
hispanică comparativ cu cea afro-americană (6,0% versus 1,8%). De asemenea,
studiile au arătat că tinerii americani cu vârsta peste 18 ani cu originari din Alaska
consumă mai mult alcool decât populația similară de origine hispanică [19]
Din aceste date corelate cu faptul că în SUA aproximativ 11% din populație
consumă 28 g de alcool pur pe zi, rezultă că un procent ridicat al consumului de
alcool pe continentul nord-american cu o distribuție etnică evidentă. [18]
Factorii individuali
- factorul genetic joacă un rol important în absorbția, metabolismul și eliminarea
alcoolului. Catabolismul alcoolului este influențat de echipamentul enzimatic
propriu, cât și de activitatea acetaldehid dehidrogenazei. De asemenea, deficitul
genetic de 5-HT reprezintă un marker important pentru alcoolismul familial și de
tip II Cloninger [13], iar concentrația receptorilor dopaminergici D2 joacă un rol
important în analizarea riscului pentru toxicomanie a unor indivizi. [15]
- sexul
Populația masculină prezintă un risc crescut pentru abuz (15%) și dependență
(10%), comparativ cu cea feminină, unde valorile scad la jumătate. [14] Cu toate
acestea, consumul de alcool în cadrul populației feminine este în creștere, iar
procentele mici se pare că se datorează senzației de jenă, neasumare, stigmatizare
ce se prezintă cu precădere în țările în curs de dezvoltare.
12
- factorul psihologic
Trăsăturile psihologice (fragilitatea morală, imaturitatea afectivă, vulnerabilitatea
psihologică, pierderea stimei de sine, impulsivitatea) pot duce la evidențierea unei
personalități „prealcoolice”, bazată pe dispoziție depresivă, regresiune și carență
narcisistă. Se cunoaște că alcoolismul determină scăderea performanțelor cognitive
reflectate prin teste psihometrice, dar și alterări cerebrale de tipul leziunilor
cerebrale. [13] De asemenea, se consideră că dependența psihologică este o
consecință a întăririi pozitive legate de comportamentul alcoolofil. Această teorie
se referă la memorarea acelor trăiri de euforie și dezinhibiție care duc la scăderea
tensiunii intrapsihice și anxietății. Se produce astfel, o senzație de ambianță festivă
în momentul impregnării alcoolice, senzație trăită de consumator în primele
momente ale consumului. [14]
- profesia
Poate fi un factor protectiv sau favorizant. Pe de o parte, șoferii care lucrează într-
un mediu în care alcoolul este interzis prezintă un risc scăzut de consum și implicit
de favorizarea unor tulburări psihice pe fond alcoolic. Pe de altă parte, profesiile
din mediul rural, barmanii și meseriașii sunt predispuși la un risc crescut de
alcoolism din cauza disponibilității și accesului facil la alcool. [13, 15]
- factori economici - sărăcia
Sărăcia corelată cu pierderea locului de muncă și a suportului financiar, precum și
un nivel educațional scăzut determină un consum abuziv de alcool urmat de
dependență și consecințe nefaste. [14]
Factorii psihostresanți
Dispoziția depresivă, sentimentul de vinovăție, stima de sine scăzută, anxietatea
reprezintă câteva dintre tulburările în cadrul cărora alcoolul are rol de inductor. Cu toate
acestea, majoritatea oamenilor îl folosesc pe post de anxiolitic sau antidepresiv urmând
celebrul sfat „să își înece amarul”. În plus, unele cercetări relevă că pacienții cu afecțiuni
cronice care consumau alcool ocazional sau prezentat un nivel de stres mai redus în
comparație cu pacienții abstinenți. [20]
Astfel, etiologia alcoolismului este multifactorialǎ. A distinge, a defini acești factori
multipli, a preciza modul lor de acțiune, a le atribui o valoare reprezintă operațiuni dificile, cu
atât mai mult cu cât existǎ întotdeauna o intersectare și o interacțiune a acestora.
13
III. ASPECTE CLINICE
Ideea de alcoolism ca boalǎ cu conotații bio-psiho-sociale prezentat în lucrǎrile lui

Jellinek este acceptată unanim, persistand însǎ neînțelegeri privitoare la definirea
alcoolismului drept cadru nosologic unitar, atunci când se vorbește despre delimitarea la
criterii generale, medicale, psihologice, socioculturale.
Afirmația cǎ alcoolismul este o maladie psihosocialǎ, alcoolicul fiind un bolnav care
și-a pierdut libertatea de a se abține de la consumul de bǎuturi alcoolice (Fouquet) corespunde
unei realitǎți clinico-psihologice, dar nu și rigorilor unei definiții adecvate conceptual și
utilizabile operațional în practica medicalǎ. [21]
Existǎ o diferență clară între alcoolismul acut și cel cronic. Alcoolismul acut se referă
la intoxicația etanolicǎ secundară stării de impregnare alcoolicǎ la beție, semnele ei dispǎrând
complet dupǎ eliminarea toxicului. Alcoolismul cronic se manifestǎ în timp din cauza unor
schimbǎri metabolice importante care regreseazǎ lent și nu întotdeauna complet. Astfel, se
genereazǎ complicații grave, dintre care cele mai frecvente sunt cele ale sistemului nervos și
ale aparatului digestiv. Chiar înaintea apariției complicațiilor la alcoolicii cronici apar
tulburǎri psihice importante, cu repercusiuni grave asupra adaptǎrii sociale și uneori pe plan
medico-legal.
Cantitatea de alcool consumată este implicată direct în apariția multiplelor complicații
somatice și psihice, afectând drastic condiția pacientului, integrarea lui socială, profesională
sau familială, cu scăderea calității vieții și a relațiilor cu ceilalți membri ai societății. Studiile
de specialitate confirmă faptul că alcoolismul reprezintă a 4-a cauză de mortalitate la nivel
mondial printre populația masculină din mediul urban. [14]
Trebuie însă precizat faptul că aproape toate țesuturile și organele sunt vulnerabile
în fața acestui toxic și pot deveni, prin urmare, ținte ale acțiunii directe sau indirecte ale
acestuia. Dar de asemenea, trebuie mediatizat cât mai mult faptul că aproape toate
complicațiile medicale generate de alcool sunt reversibile odată cu oprirea consumului. [14]
A) COMPLICAȚII CARDIOVASCULARE
1/4 dintre consumatorii cronici de alcool prezintă modificări cardiace. Din punct de
vedere fiziopatologic, mecanismul ține de două aspecte:
- efectul toxic al alcoolului asupra fibrei musculare striate, determinând inflamație
miocardică, aritmii și cardiomiopatie
- afectarea secundară legată de HTA produsă de consumul de alcool
14
Din punct de vedere al incidenței, pacienții consumatori de alcool sunt de șase ori mai
predispuși să dezvolte arteriopatie coronariană, creștere corelată, de asemenea, cu creșterea
mortalității acestor pacienți. În momentul în care bolnavul decide sistarea consumului de
alcool și apare sevrajul alcoolic, de cele mai multe ori apar varianții ale presiunii arteriale,
aritmii și tulburări de conducere. De aceea, putem presupune că sevrajul alcoolic reprezintă o
urgență medicală, nu doar psihiatrică și trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate și precauție
în serviciile de terapie intensivă.
Atunci când întâlnim pacienți cu:
- dispnee
- tuse nocturnă
- fatigabilitate
- palpitații
- anorexie
- edeme
- disconfort abdominal, ne ducem cu gândul la o cardiomiopatie alcoolică, o
problemă frecvent întalnită în clinicile de medicină internă și cardiologie și fiindcă
depistarea este adesea îngreunată de valorile tensionale normale, examinarea
ecocardiografică și anamneza cât mai detaliată cu privire la consumul de alcool în
antecedente reprezintă o abordare fundamentală.
Mecanismul fiziopatologic al fibrilației atriale indusă de consumul de alcool nu este pe
deplin elucidat, iar în cele mai multe cazuri are o evoluție bună și nu necesită mereu tratament
antiaritmic.
Este important de precizat că alcoolul (vinul, berea sau whiskey) produce creșterea
tensiunii arteriale. [14]
B) COMPLICAȚII NEUROLOGICE
 AVC hemoragic – apare cu prevalență la consumatorii de alcool, din cauza hipertensiunii
arteriale, a bolii aterosclerotice și a afectării profilului lipidic.
 AVC embolice/trombotice – apar când se asociază cu o tulburare de coagulare.
 Crize comițiale – apar adesea după sistarea consumului de alcool, sunt generalizate și fără
aură. De cele mai multe ori sunt un semnal de alarmă pre-sevraj. Trebuiesc diferențiate de
crizele grand-mal epileptice.
 Tulburări cerebeloase
15
 Neuropatia periferică – trebuie diferențiată de neuropatia diabetică.

 Ambliopia
[14]
C) COMPLICAȚII GASTRO-INTESTINALE
Asupra ficatului – metabolismul hepatic poate fi perturbat chiar și de consumarea unei
cantități reduse de alcool. Disfuncția hepatică apare sub următoare stadii de-a lungul timpului:
o steatoză
o hepatită alcoolică
o fibroză perivenulară
o ciroză hepatică
[14, 20]
Asupra stomacului – alcoolul determină gastrită hemoragică și ulcer gastric prin
mecanisme directe și indirecte.
Asupra intestinului subțire – apar eroziuni hemoragice sau duodenită, strând corelate
cu consumul de alcool.
Asupra colonului – apariția hemorozilor poate fi cauzată de hipertensiunea portală
rezultată în urma disfuncției hepatice.
Asupra pancreasului – alcoolul afectează enzimele pancreatice care împreună cu
inflamația ductului pancreatic duc la apariția în timp a pancreatitei cronice cu alterarea
homeostaziei și metabolismului.
D) COMPLICAȚII RENALE
Consumul abuziv de alcool poate produce:
- Hiponatremie diluțională
- Hipokaliemie
- Hipofosfatemie
- Hipomagnezemie
- Acidoză respiratorie
- Diaree
- Vomă
- Alcaloză metabolică
16
Majoritatea pacienților consumatori de alcool necesită o reechilibrare

hidroelectrolitică corespunzătoare și o hidratare adecvată. [14]
E) COMPLICAȚII HEMATOLOGICE
Complicațiile hematologice cel mai des întâlnite în evoluția alcoolismului:
- Anemie
o microcitară – în urma deficitului de Fe și sângerărilor de la nivelul stomacului
o macrocitară – în urma carenței de vitamina B12 și defectelor de membrană
eritrocitară
o normocitară – în urma inflamației cronice  supresie medulară
o hemolitică/acantocitoză – apariția în sânge a schizocitelor/hematiilor în „semn
de tras la țintă” reprezintă un semn de atenționare
- Leucopenie – favorizează apariția infecțiilor
- Tulburări de coagulare – crește riscul de hemoragie la nivel gastric și enteral
[14]
F) COMPLICAȚII NUTRIȚIONALE
Alcoolul ingerat în exces și pe o perioadă lungă conduce la complicații nutriționale
serioase:
- Carența tiaminică determină:
o boală beri-beri
o polineuropatie
o sindrom Wernike-Korsakov
- deficitul de vitamina B6
o afecțiuni neurologice
o afecțiuni dermatologice
o afecțiuni hematologice
- Nivelul scăzut la zincului:
o piele uscată și aspră
o inapetență
o scăderea calității gustului
[14]
17
G) IMPLICAȚII ASUPRA SOMNULUI

Băuturile alcoolice sunt folosite foarte des pe post de somnifere și calmante, cu rol de
liniștire și reducere a anxietății. De fapt, alcoolul are efect excitant. După reducerea
consumului, pacientul începe să experimenteze vise vii, care-l trezesc din somn,
determinându-l să se întoarcă la alcool pentru o soluție de a scăpa de acest fenomen. Astfel, se
creează un cerc vicios ce determină deprivare de somn și complicații serioase. [14]
18
IV. ASPECTE PSIHICE
 Intoxicația acută etanolică

Definiție: ingerarea unei cantități de alcool, cantitate îndeajuns de mare pentru a
genera modificări dramatice de comportament.
Caracteristici:
- poate avea intensități diferite
- poate determina reacții comportamentale diametral opuse în funcție de formă:
o forma ușoară:
 relaxare
 dezinhibiție
 socializare crescută
 euforie
o forma severă:
 agresivitate
 irascibilitate
 iritabilitate
 alterarea judecății
 randament socio-profesional alterat
- simptome neurologice:
o mersul instabil
o vorbire dificilă și neclară
o incoordonare
o nistagmus
o tulburări ale stării de conștiență de la stupor până la coma alcoolică. [22]
Trebuie menționată și o formă particulară de intoxicație și anume, beția patologică,
caracterizată prin tablou pshihopatologic (heteroagresivitate) instalat brusc în urma ingerării
unei cantități minime de alcool. Se consideră că acest fenomen apare pe fondul unei
impregnații etanolice cronice, fiind favorizată de surmenajul fizic, leziunile cerebrale sau
confuzia. [13]
 Tulburarea psihotică
Caracteristici:
- cunoscută în trecut ca halucinoză alcoolică
19
-
tabloul clinic cu tulburări perceptuale majore: halucinații auditive și vizuale
-
tulburările se instalează la două zile după micșorarea consumului de alcool
- se întâlnește mai des la bărbați
-
se poate însoți de o stare de agitație [22]
- diagnosticul se stabilește cu prudență și atenție. Intră în această categorie
diagnostică tulburările psihotice instalate după sau imediat după consumul de
alcool.
- diagnosticul diferențial se face cu psihoze mult mai grave, de tipul schizofreniei,
diagnostic ce atrage după sine fenomene de marginalizare. [23]
 Sevrajul alcoolic = existența unui sindrom caracteristic de sevraj instalat în decurs
de câteva ore sau zile de la încetarea sau reducerea consumului de alcool.
Tabloul clinic:
- hiperactivitate vegetative
- anxietate
- tremor al extremităților
- insomnie
- greață
- vărsături
- stări de agitație psihomotorie. [19]
 Delirium tremens
Tablou clinic:
- simptome psihiatrice:
o tulburări ale memoriei, atenției, orientării temporo-spațiale
o halucinații zoopsice, vizuale, auditive, panoramice cu caracter
terifiant
o fenomene de onirism
o false recunoașteri
o dezorientare temporo-spațială
o participarea directă a bolnavului la scenariul delirant
o tensiune intrapsihică
o anxietate
o agitație psiho-motorie
- simptome clinice:
o hipertermie
20
o tahicardie
o palpitații
o transpirații abundente
o tremor generalizat. [13]
 Tulburarea de dispoziție
Determină:
- oscilații dispoziționale marcate, frecvente și la intervale scurte de timp
- se creează un cerc vicios de tipul alcool-depresie-alcool
- după ce dispare efectul hedonic al alcoolului, se instalează o stare de rău
fizic și mental
- sentimente de vinovăție
- incapacitate
- eșec existențial
- bolnavul crede că poate rezolva aceste sentimente apelând la alcool [24]
Studiile din literatura de specialitate confirmă faptul că 1/3 din persoanele care
consumă alcool în cantități mari prezintă perioade de cel puțin două săptămâni cu simptome
depresive intense care se încadrează în tulburarea depresivă majoră, cu scăderea marcată a
integrării sociale, familiale și profesionale. De asemenea, pot să apară sentimente sumbre de
pierdere a speranței, de ruină socială, incurabilitate și inutilitate. Toate aceste gânduri
negative pot duce la apariția ideației autolitice, însoțită în nenumărate rânduri de elaborare de
planuri sau chiar tentative de suicid. [14]
 Tulburarea amnestică
- Definiție: tulburare cognitivă afectând recent memoria.
- Factor etiologic major: utilizarea abuzivă pe termen lung a alcoolului.
- Se întâlnește cu precădere la persoanele cu vârsta de peste 35 ani.
- Cuprinde două entități nosologice:
o encefalopatia Wernicke
 este un complex acut de simptome neurologice, cauzat de carența de
vitamina B1
 tablou clinic:
 nistagmus
21
 paralizia mișcărilor oculare conjugate

 confuzie generală
 confabulații = amintirea unor evenimente mai vechi trăite de
pacient
 letargie
 ataxie
 indiferență afectivă
 insomnie
 anxietate
 tulburări de conștiență
o sindromul Korsakoff
 este o afecțiune cronică corelată direct cu consumul și cu dependența
de băuturi alcoolice
 cauzat de:
 alcoolismul cronic – principala cauză [25]
 deficitul tiaminic și poate coexista cu demență legată de alcool
[22]
 intoxicațiile acute cu monoxid de carbon
 infecții
 traumatisme cranio-cerebrale
 formațiuni tumorale la nivelul corpilor mamilari și regiunii
hipotalamice
 tablou clinic:
 confabulații = amintirea unor evenimente mai vechi trăite de
pacient
o au caracter fantastic
o se consideră că apar după o perioadă delirantă de tip
oniric
 dezorientare temporo-spațială
22
 Suicidul
Se pare că fenomenul suicidar capătă, pe zi ce trece, o importanță din în ce mai mare
atât prin creșterea îngrijorătoare a incidenței, a vârstei din ce în ce mai fragede a celor care
comit acest ultim act, cât și prin violența, dar și ingeniozitatea metodelor utilizate.
Impulsul suicidar apare, cel mai frecvent, în perioada de izolare socio-profesională,
însoțită de abandonul din partea familiei. [26]
Fiindcă alcoolismul este cel mai adesea precedat de alte dependențe (droguri,
medicamente, jocuri de noroc) care influențează gama largă de simptome psihice, putem
spune că asocierea acestora crește riscul de suicid.
De asemenea, aproximativ 1/4 din cazurile de „suicid patologic” ar avea drept cauză
alcoolul. [14]
În cazul alcoolismului, se consideră că ideile și impulsul de suicid apar relativ târziu
după o perioadă considerabilă de consum de alcool. [26]
Privind dintr-o altă perspectivă, putem spune că alcoolul și gândurile de suicid se
potențează reciproc, având la bază o relație cauză-efect cu dublu sens. Când alcoolul nu este
direct legat de suicid, putem spune că duce la acest ultim gest prin creșterea sentimentului de
inutilitate din cauza acțiunii sale asupra vieții, comportamentului și priorităților pacientului.
[27]
23
V. ASPECTE EVOLUTIVE
Pentru a putea analiza evoluția alcoolismului în medicină, este necesară cunoașterea

unei evoluții unanim acceptate și aspectul particular al fiecărei boli. Fiindcă evoluția este
neuniformă, imprevizibilă și specifică fiecărui pacient, nu putem estima cu certitudine încotro
se va îndrepta evoluția unui pacient.
Printre factorii de prognostic favorabil se numără:
- absența comorbidităților asociate
- respectarea tratamentului în primele săptămâni de reabilitare
- lipsa antecendentelor
- un bun suport familial
- buna inserție socio-profesională
- o perioadă de abstinență de 12 luni
Printre factorii de prognostic nefavorabil se numără:
- prezența comorbidităților
- tulburările psihice precum:
o tulburarea afectivă bipolară
o tulburarea depresivă majoră
o tulburări psihotice
- polidependențele
Polidependențele reprezintă un caz particular deoarece prezența acestora
îngreunează aplicarea tratamentului, scade complianța, agravează calitatea vieții
pacientului și crește nocivitatea prin potențarea efectelor toxice ale fiecărei
substanțe consumate. [14]
Pentru a depista și urmări eficient evoluția pacienților cu alcoolism cronic se dozează
markeri biologici astfel: [14]
 direcți – analizează consumul recent de alcool
o etil glucoronidul
 poate fi util pentru pacienții spitalizați pentru sevraj alcoolic
[14]
o fosfatidil etanol seric
 se detectează doar în prezența fosfolipidelor, fosfolipazei D și
etanolului [14]
o acetaldehida asociată hemoglobinei
24
 acetaldehida reprezintă produsul major al metabolismului

alcoolului și se distribuie la nivelul hematiilor
 unele date din literatura de specialitate au comparat valoarea
acestui marker cu cea a hemoglobinei glicozilate, folosită în
evoluția diabetului zaharat [14]
o măsurarea concentrației de etanol din sânge și respirație
 este utilă în scop forensic
 au o valoare limitată în screeningul populației generale
 alcoolul este metabolizat în ficat în produși de tipul aldehidei,
iar rata de eliminare depinde de metabolismul fiecărui individ și
de funcționalitatea excretorie.
 eliminarea completă a etanolului are loc după mai mult de 6 ore
de abstinență [14, 28]
 indirecți
o 5-hidroxitriptophol
 s-au stabilit legături între raportul crescut de 5-hidroxitriptophol
și nivele crescute de CDT, ceea ce ne face să sperăm că această
complementaritate a celor doi markeri crește speranța depistării
unei eventuale recăderi ale consumatorilor de alcool [14]
o transferina carbohidrat deficientă (CDT)
 evaluarea cu cel mai mare succes dintre toți markerii
 acuratețea este mai mare în rândul persoanelor de sex masculin
 specificitate de 60% la bărbați, 29% la femei (WHO/ISBRA
Collaborative Study - 1997)
 sensibilitate mai mare de 90% (WHO/ISBRA Collaborative
Study – 1997) [28]
 markeri ai efectului toxic
o gammaglutamil transferaza (GGT)
 dozarea în ser prezintă o valoare incontestabilă
 specificitate scăzută
 sensibilitatea crescută 50-70%
 pentru a atinge valoarea GGT-ului este necesar un consum de
75g/zi alcool în ultimele 30 zile, iar revenirea la valori normale
are loc după 2-3 săptămâni de abstinență
25
 valoarea GGT este mai crescută la bărbați decât la femei

 valoarea GGT este corelată cu vârsta, IMC, tratamentul cu
fenobarbital și clorpromazină și cu consumul de etanol în
antecedente [28]
o volumul corpuscular mediu al hematiilor (VEM)
 specificitatea scăzută
 sensibilitate crescută 30-50%
 studiat împreună cu GGT și cu CDT devine un indicator
obiectiv al consumului de etanol [14]
o EDAC Score – detecția precoce a consumului de alcool.
 precizie ridicată
 valoare incontestabilă
 evaluează valori ale electroliților Na+, Cl, K+, cu nivelul
bilirubinei, albuminei AST, GGT, HDL, colesterol total, dar și
markeri hematologici, numărul de leucocite etc.
 metoda este dificilă deoarece consumă mult timp, iar markerii
evaluați prezintă timp de înjumătățire diferit [28]
26
VI. ASPECTE TERAPEUTICE
Substanțe farmacologice folosite pentru limitarea consumului de etanol
1. Nalmefena
 un antagonist miu și kappa-opioid
 utilizat la cazurile cu supradoză la opiacee
 eficient în prevenția recăderilor la pacienții alcoolici [14]
2. Naltrexona
 eficient în prevenția recăderilor și diminuarea consumului de alcool
 poate fi administrată inclusiv pacienților alcoolici care continuă să bea fără
provocarea efectelor aversive specifice disulfiramului [14]
 mecanism de acțiune:
o blochează receptorii opiozi miu
o eliberează dopamină la nivelul nucleului accumbens, blocând eliberarea
endorfinelor în timpul consumului de alcool
o reduce sau chiar împiedică așa-numita „consolidare pozitivă” și
„recompensa” consumului de alcool. [14]
 efecte:
o consumul de alcool este diminuat
o cravingul este redus
o scade motivația de a consuma alcool
 în caz de eșec, se va lua în considerare înlocuirea cu un alt medicament ori
asocierea naltrexonă – acamprosat
 efecte secundare:
o gastrointestinale:
 crampe abdominale
 greață
 vărsături
o dureri articulare și musculare
o simptome psihiatrice
 anxietate
 depresie
27
 stări confuzionale
 iritabilitate
 disforie
 insomnii mixte
o creșterea markerilor hepatici în primele luni de tratament
o hepatotoxicitate la doze de 5 ori mai mari [14]
 contraindicații:
o dependența la opioide
o sevrajul acut opioidergic
o alergie
 Se consideră că asocierea naltrexonei cu consiliere și psihoterapie diminuează rata
recăderilor.
3. Acamprosatul
- acționează pe receptorii glutamatergici
- reduce neurotransmisia excitatorie mediată de glutamat
- crește neurotransmisia inhibitorie ce are ca mediator acidul gamma-aminobutiric
(GABA)
- după obținerea abstinenței se recomandă începerea cât mai precoce a tratamentului
- reacții adverse:
o greață
o diaree
o anxietate
o depresie
- pentru ca rezultatele să se mențină pe o perioadă îndelungată cu evitarea
recăderilor, se recomandă psihoterapie [?]
- se consideră că asocierea acamprosat-naltrexonă prezintă o eficiență superioară, iar
efectele adverse nu se cumulează. [14]
4. Disulfiramul
- cel mai cunoscut tratament
- este un dipsotrop care împiedică pacientul să consume alcool
- inhibă aldehid-dehidrogenaza (catalizator al oxidării acet-aldehidei în acetat)
- reacții:
28
o căldură insuportabilă
o palpitații
o amețeli
o cefalee
o disconfort psihologic
- criterii de excludere:
o existența unor afecțiuni somatice cardiovasculare
o diabet zaharat
o insuficiență renală
o epilepsie
o afecțiuni pulmonare grave
o hepatopatii
- contraindicații:
o gravide
o vârsta  60 ani
o pacienții aflați sub tratament cu:
 fenitoin
 antidepresive triciclice și tetraciclice
 preparate cumarinice
 clordiazepoxid
o personalitate antisocială
o schizofrenie
o stări psihotice
o sindroame psihoorganice
o tulburări grave de comportament
Probleme terapeutice în alcoolism

Problemele terapeutice ale patologiei alcoolice ar putea fi schematizate în:
 Tratamentul episoadelor acute
o psihoza acută alcoolică
 tratament de urgență
 atitudine precaută și vigilentă
 pe perioade scurte:
29
 tranchilizarea
 izolarea
 contenția
 tratamentul de bază – antipsihotice [29]
o sevrajul alcoolic
 tratament de urgență în serviciile de terapie intensivă/secția de
psihiatrie
 tratament de bază – benzodiazepine:
 Diazepam
 Oxazepam
 Lorazepam
 benzodiazepinele previn și crizele comițiale induse de abuzul de
alcool [14]
o sevraj + delirum
 substanțe antipsihotice:
 tiaprid
 stabilizatoare de dispoziție:
 carbamazepina [28]
 Tratamentul de fond - bazat pe corectarea deficitelor metabolice, cognitive și
sociale.
o sevrajul alcoolic:
 injecții intramusculare de vitamina B1 și B6
 doze de 100 mg x 3/zi pentru prevenirea encefalopatiei
Wernicke, sindromului Korsakov [14, 28]
 monitorizare kalemiei, fosfatemiei și altor electroliți
o sevraj + dezechilibre electrolitice
 preparate hipermineralizate de tipul gluconatului de Ca, Mg etc
o sevrajul necomplicat – nu se administrează tratament antipsihotic
 Tratamentul de reabilitare și reintegrare cu scopul declarat de câștigare a
statutului social, profesional și familial. [13]
Observație:
30
Neurolepticele nu sunt recomandate pentru că prezintă un risc crescut de

apariție a crizelor convulsive:
o Haloperidolul scade pragul convulsivant, de aceea trebuie evitată chiar și
administrarea soluției orale [29]
Prevenirea recăderilor
Riscul de recădere depinde de:
- personalitatea premorbidă a bolnavului
- antecedente
- comorbidități somatice
- mediul ambiant
- integrarea socio-familială
Stategii de prevenire a recăderilor:

 dezvoltarea unor abilități sociale și de comunicare
 dezvoltarea și redescoperirea capacităților de relaționare.
 oferirea unui sprijin emoțional și vocațional
 oferirea de sprijin psihologic și social, cu abandonarea vechilor prieteni, la rândul
lor mari consumatori de alcool.
 echilibrare psiho-socială cu descoperirea armoniei existențiale fără ajutorul
consumului de etanol. [14]
Existența unor organizații de profil de tipul Asociației Alcoolicilor Anonimi reprezintă
un suport psihologic util și consistent care conduce la reintegrarea treptată a pacienților
consumatori cronici de alcool. [14]
31
PARTEA PERSONALĂ
32
VII. OBIECTIVUL LUCRĂRII
Odată cu trecerea ireversibilă a timpului, alcoolismul a devenit un cadru nosologic

extrem de vast și complex, desemnând o adevărată gamă de afecțiuni cauzate de
comportamentul maladaptativ de consum.
În contextul tulburărilor psihiatrice induse de alcool, se evidențiază modificări
comportamentale care apar din cauza consumului abuziv, consumului patologic, dependenței
fizice și psihice, precum și simptomelor opririi consumului de alcool după o perioadă de
utilizare cronică.
Într-o țară situată în top în ceea ce privește consumul de alcool pe cap de locuitor,
alcoolismul nu este doar un subiect interesant și provocator pentru cercetare și dezbateri, ci și
o chestiune medicală, psihosocială, familială, economică etc.
Ne-am propus să realizăm cercetări privind incidența și prevalența tulburărilor psihice
induse de alcool într-o clinică psihiatrică. În același timp, conștienți de impactul psiho-social
al alcoolismului, ne propunem să identificăm diferite corelații între consumul de alcool și
diferiți factori socio-demografici cum ar fi vârsta, sexul, mediul, statutul social, ocupația etc.
La final, am dorit să identificăm impactul medical global, cu numeroasele
comorbidități descrise în literatura de specialitate - gastroenterologice, hepatologice,
cardiovasculare, renale, pulmonare și alte comorbidități.
Studiind anamneza patologică heredocolaterală și personală, considerăm că va fi util
să explicăm și să prevenim abuzul de etanol în generațiile viitoare, având în vedere trecutul
alcoolic al predecesorilor. Numărul de zile de spitalizare, numărul de admiteri la clinica de
psihiatrie și modul de prezentare în cadrul serviciilor de proful nu sunt doar indicatori
economici fără folos, ci pot traduce aspecte relevante ale impactului bio-psiho-social al bolii
și al greutății alcoolismului asupra calității vieții populației.
Cu aceste obiective, am pornit pe drum, studiind-le de-a lungul cercetărilor noastre.
Toate aceste aspecte sunt prezentate, descrise și interpretate în mod obiectiv de către noi în
partea personală a tezei de licență.
Având în vedere importanța profilului dependenței alcoolice în psihiatrie, am propus
identificarea unor variabile demografice și clinice ale pacienților cu tulburări psihotice induse
de alcool ale pacienților internați în Clinica de Psihiatrie pentru a stabili măsuri profilactice și
terapeutice individualizate.
33
VIII. MATERIALE ȘI METODE
Ne-am propus efectuarea unui studiu în Clinica I de Psihiatrie din cadrul

Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie din Craiova, din data de 10.10.2018 până la data de
30.06.2019, constând în sortarea, organizarea și prelucrarea cazurilor de tulburări
psihiatrice care au loc pe baza consumului sau sistării consumului de alcool.
Studiul nostru a cuprins un grup de 72 de pacienți admiși prin intermediul
serviciului de urgență sau prin intermediul biroului de admitere al clinicii de
psihiatrie.
Am stabilit următoarele criterii de includere:
 existența modificărilor psihice induse de consumul de alcool.
 consumul de alcool dovedit prin date clinice sau paraclinice, date
exacte și complete
Am studiat, de asemenea, următorii indicatori socio-demografici:
 vârsta, cu extremele <20 ani și >80 de ani și perioadele:
• 21-30 ani
• 31-40 de ani
• 41-50 de ani
• 51-60 de ani
• 61-70 de ani.
 sexul
 mediul:
• urban
• rural
 nivelul de școlarizare
 starea civilă
 ocupația
În plus, am folosit următoarele date medicale, fundamentale pentru rezonanța
psihiatrică și somatică generată de consumul excesiv de alcool:
• antecedente heredocolaterale legate de consumul de alcool;
• antecedentele heredocolaterale față de alte tulburări psihice;
• existența comorbidităților somatice;
Grupurile de diagnostic legate de alcool au fost organizate după cum
urmează:
34
 sevraj (sevraj cu delirium);

 sevraj necomplicat;
 tulburare depresivă majoră cu fenomene de dependență;
 psihoza cronică alcoolică (etitism cronic);
În strânsă legătură cu datele de diagnosticare de mai sus, am urmărit existența
și persistența celor mai frecvente simptome și semne traduse sau sporite de consumul
de alcool.
Am analizat, de asemenea, numărul de zile de spitalizare, numărul
spitalizărilor din clinica de psihiatrie și răspunsul terapeutic.
Pe lângă examinarea psihiatrică completă și profesională, pacienții noștri au
fost de asemenea evaluați somatic.
Toți pacienții au beneficiat de explorări paraclinice constând în recoltarea și
dozarea testelor uzuale: hemoleucogramă completă, VSH, uree, creatinină, glicemie,
transaminaze (GPT, GOT), sumar de urinei.
De asemenea, pacienții au fost consultați din punct de vedere cardiologic,
neurologic și gastroenterologic pentru evaluarea statutului somatic și pentru
diagnosticarea eventualelor comorbidități și s-a efectuat o examinare psihologică
pentru a identifica personalitatea premorbidă.
35
IX. REZULTATE ȘI DISCUȚII
1. Distribuția alcoolismului în funcție de sex
Distribuția pacienților pe sexe arată că aproape două treimi din pacienții incluși în
studiu sunt bărbați. Proporțiile în funcție de sex sunt 68% bărbați, față de 32% femei. Acest
rezultat se corelează cu datele din literatură care arată un consum mai mare de alcool în rândul
populației masculine.
Trebuie notat faptul că numărul total al femeilor incluse aleatoriu în grupul nostru este
scăzut, dar o proporție mică este înregistrată și în alte patologii.
În plus, incidența scăzută a pacienților cu psihoză alcoolică a fost înregistrată și în alte
studii efectuate în cadrul clinicilor de psihiatrie din Craiova sau în alte studii publicate în
literatură. [28]
Tabelul VIII.1. Distribuția alcoolismului în funcție de sex

Pacienți 72
Bărbați 49
Femei 23
32%
Bărbați
Femei
68%
Graficul VIII.1. Distribuția alcoolismului în funcție de sex
36
2. Distribuția pacienților în funcție de vârstă
Am considerat utilă organizarea pacienților pe perioade de vârstă 21-30 ani, 31-40 de

ani, 41-50 de ani, 51-60 de ani, 61-70 de ani, 71-80 de ani. Cele două extreme ale distribuției
pe grupele de vârstă au fost pacienții cu vârsta sub 20 de ani și peste 80 de ani.
Așa cum se poate observa în tabelul și graficul de mai jos, este descris un traseu
comparabil cu curba lui Gauss, cu cea mai mare parte a cazurilor înregistrate în perioadele de
vârstă 41-50 ani și 51-60 de ani. O posibilă explicație ar putea fi legată de incidența ridicată a
tulburării depresive și de anxietate odată cu atingerea mijlocului vieții. Este larg acceptat
faptul că depresia deschide larg porțile dependenței și alcoolismului.
Trebuie menționat faptul că alte studii clinice psihiatrice arată că psihoza alcoolică
afectează mai sever și cu o frecvență mai mică pacienții în vârstă de 45 de ani, iar evoluția
naturală a alcoolismului, cu intervale considerabile între debutul aportului patologic de alcool
și apariția fenomenului dependența vine în sprijinul acestei constatări. În același timp, durata
timpului de la debutul comportamentului alcoolic la simptomatologia psihotică este lungă, și
poate fi prelungită pe mai mulți ani, fiind influențată atât de comorbiditățile somatice
existente, cât și de numeroasele situații de stres psihosocial, dar și de sprijinul anturajului.
[28]
Toate acestea sunt argumente pentru întărirea și explicarea unei incidențe mai mari a
tulburărilor psihice induse de alcool în grupurile de vârstă de la 41 până la 50 ani și, respectiv,
51 până la 60 de ani, după cum se poate observa din analiza rezultatelor cercetării noastre.
Pacienții sub 30 de ani, cu vârsta cuprinsă între 21-30 ani și subiecții cu vârsta sub 20
de ani au prezentat rate de incidență reduse. Chiar dacă am aduna numărul pacienților din
grupa de vârstă 21-30 cu numărul de pacienți cu vârsta sub 21 de ani, nu am ajunge la
numărul pacienților cu tulburări psihice și comportamentale induse de consumul de alcool cu
vârsta cuprinsă între 31-40 de ani.
Am putea considera mai multe explicații, dar cea mai interesantă dintre ele, în opinia
noastră, nu este în niciun caz cea mai optimistă. Este destul de posibil ca, în procesul de
globalizare și de tranzit liber al populației, provocarea pe care alte substanțe psiho-excitate o
oferă este mai atractivă decât cea creată de consumul de alcool. Unii autori consideră că
37
generațiile mai tinere sunt mai atrase de consumul de etnobotanice și droguri narcotice cu risc
scăzut. [28]
Natura lor socială și anxiolitică pare să fi înlocuit consumul de etanol. Cu toate

acestea, efectele generate de aceste produse nu sunt deloc benigne, iar lipsa de date concrete
privind compoziția acestora împiedică adesea administrarea adecvată a antidotului.
Ne întoarcem la aspectul gaussian al curbei noastre, cu incidența crescută în mijlocul

"clopotului" atunci când pacienții sunt maturi și își găsesc pacea și starea de spirit în băuturi
alcoolice. Cunoștințele lor despre consumul etnobotanicelor sunt limitate în comparație cu
tinerii și frica de necunoscut îi îndeamnă să bea alcoolul clasic și ancestral. Iar aceste
prejudecăți pot explica frecvența mai mare a consumului de etanol la aceste vârste.
Am înregistrat un consum limitat de alcool în rândul pacienților vârstnici. Doar 3

pacienți cu vârste cuprinse între 71 și 80 de ani au prezentat tulburări de comportament în
timpul impregnării cu alcool și numai 1 pacient cu vârsta peste 80 a fost admis în Clinica de
Psihiatrie, necesitând tratament și îngrijire specială.
O explicație simplă și totuși tristă, care declanșează o alarmă asupra rezonanței

prelungite a consumului de alcool, constă în reducerea duratei de viață a consumatorilor mari
de alcool, astfel încât un număr mare de consumatori cronici de etanol nu ajung la aceste
vârste avansate.
În același timp, considerăm din experiențele noastre că există mulți oameni în vârstă,
în special din zonele rurale, care nu numai că prezintă simptomele consulumului de alcool,
dar nici nu vin la doctor dintr-o serie de prejudecăți și temeri, cufundându-se tot mai mult în
dependență și neputință.
Mulți pacienți vârstnici nu conștientizează că alcoolul le dăunează, îi distruge psihic,

oprindu-le fncționalitatea de zi cu zi și rănindu-i pe alții. Aici intervin multe percepții
populare și tradiționale care consideră că alcoolul este un factor cultural.
Tabelul VIII.2. Distribuția pe grupe de vârstă
38
Grupa <20 ani 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 >80 ani
de ani ani ani ani ani ani
vârstă
Nr. 5 7 14 17 21 4 3 1
25
20
15
10
0
<20 ani 21-30 ani 31-40 ani 41-50 ani 51-60 ani 61-70 ani 71-80 ani >80 ani
Graficul VIII.2. Distribuția pe grupe de vârstă
3. Corelația alcoolism - mediu de proveniență
Mediul de proveniență este un factor psihologic pentru majoritatea populației

generale. Și în cadrul pacienților noștri, cei mai mulți dau vina pe factorii sociali de zi cu zi ca
principală cauză a abuzului de alcool. În grupul studiat, 47 de subiecți au provenit din mediul
rural și 25 din mediul urban. Știm că în țara noastră consumul de alcool, în special în zonele
rurale, se bazează pe valorile culturale și tradiționale, pe mentalitatea poporului, o mentalitate
aproape imposibilă de schimbat de către medic sau de către alte campanii de promovare a
sănătății.
Aceasta ar putea fi o explicație pentru creșterea proporției pacienților din mediul rural
inclusă în studiul nostru.
Majoritatea pacienților diagnosticați cu psihoze alcoolice provin din zonele rurale.
Accesibilitatea mai mare, producția proprie de băuturi alcoolice obținute prin distilare și
fermentație și ideea falsă legată de alcool cresc rata de consum în rândul pacienților din
mediul rural românesc. De asemenea, este foarte probabil ca multitudinea și varietatea
39
simptomelor psihotice dezvoltate pe baza impregnării cu alcool să fie, de asemenea, cauzate

de impuritatea alcoolului obținut în propria gospodărie. Celebrul vin făcut fără aditivi
purificatori și bacteriostatice poate oferi un gust mai bun, dar nu privează vinul de casă de
concentrații crescute de metanol sau alte substanțe chimice, aproape imposibil de monitorizat.
Tabelul VIII.3. Distribuția în funcție de mediul de proveniență

Mediu de proveniență Rural Urban
Nr. 47 25
35%
Rural
Urban
65%
Graficul VIII.3. Distribuția în funcție de mediul de proveniență
4. Studierea corelațiilor dintre alcoolismul cronic și nivelul educațional al

pacienților
În studiul nostru, majoritatea pacienților diagnosticați cu tulburări psihice legate de

alcool au avut un nivel superior de educație. Acesta este cel puțin un rezultat interesant, având
în vedere mediul de origine, precum și literatura care sugerează un consum mai mare de
alcool printre persoanele cu studii înalte.
Aceste rezultate demonstrează încă o dată că alcoolismul este o boală a extremelor,
care afectează atât persoanele cu un nivel scăzut de educație, cât și clasele sociale înalte, în
40
care alcoolul este adesea folosit ca anxiolitic și ca o ameliorare a stresului, de comunicare

socială sau rutină zilnică.
Nu vrem ca aceste date să contrazică informațiile și corelațiile legate de alcool - nivel
educațional, dar dorim doar să prezentăm rezultatele activității noastre.
Tabelul VIII.4. Distribuția în funcție de nivelul educațional
Nivel educațional Nr.

Elementar 29
Mediu 11
Superior 32
35
30
25
20
15
10
0
Elementar Mediu Superior
Graficul VIII.4. Distribuția în funcție de nivelul educațional
5. Studierea corelațiilor dintre alcoolismul cronic și starea civilă a pacienților

În ceea ce privește starea civilă, cea mai mare parte a subiecților incluși în studiul
nostru au fost divorțați, urmată apoi de necăsătoriți și apoi căsătoriți.
Aceste rezultate demonstrează încă o dată importanța unei relații stabile și armonioase.
Persoanele singure și divorțate sunt la risc mai mare de a dezvolta boli psihice, în special
depresie sau anxietate, și de multe ori aceste tulburări afective sunt tratate cu alcool, care
agravează simptomele și crește riscul de suicid.
Am observat, de asemenea, o coincidență între starea civilă și rata de spitalizare, ceea
ce înseamnă că bărbații singuri și femeile divorțate sau văduve este probabil să recidiveze.
41
Datele sugerează un efect protector al stării civile, însă este dificil de spus dacă acest lucru nu
se datorează debutului tardiv al psihozei, la câțiva ani după începerea consumului. O altă
realitate este că persoanele care consuma alcool cronic sunt mai puțin probabil să intre într-o
relație de căsătorie.
Tabelul VIII.5. Distribuția în funcție de starea civilă
Statutul marital Nr.
Necăsătoriți 23
Divorțați 30
Căsătoriți 19
30
25
20
15
10
5
Nr.
0
Necăsătoriți Divorțați Căsătoriți
Graficul VIII.5. Distribuția în funcție de starea civilă
6. Statusul ocupațional al pacienților cu alcoolism cronic
Locul de muncă nu este doar un mijloc de subzistență, ci și un factor de protecție

cognitiv, afectiv și integrativ.
Acest postulat este evidențiat și în urma cercetărilor noastre după rezultatele
prezentate mai jos, dat fiind faptul că procentul cel mai important a fost dat de șomeri (42 de
subiecți), în al doilea rând de cei angajați (16) și la final de pensionari (14).
Un loc de muncă stabil pare să ofere o anumită protecție împotriva acestui diagnostic
(sau, dimpotrivă, alcoolismul face imposibilă menținerea unui loc de muncă stabil). Nu am
42
avut cazuri de psihoză alcoolică cu locuri de muncă stabile printre femei; Dimpotrivă,
condiția de pensionar pare a fi dificilă de suportat pentru femei, care par să găsească un
refugiu în consumul de alcool.
Studiul foilor de observație a arătat că bărbații cu locuri de muncă stabile erau în
majoritate în mediul rural, cu un nivel mediu și ridicat de educație. Internările au fost de
scurtă durată la această subgrupă de pacienți. [28]
Graficul VIII.6. Distribuția în funcție de ocupație
Ocupația Nr.
Salariați 16
Pensionari 14
Fără ocupație 42
Salariați Pensionari Fără ocupație
22%
58%
20%
Graficul VIII.6. Distribuția în funcție de ocupație
7. Cadrul nosologic legat de consumul de alcool
Cadrul nosologic referitor la consumul de alcool este polimorf, incluzând patologii

multiple cu caracteristici diferite și evoluții imprevizibile.
Studiul nostru confirmă, de asemenea, aceste probleme teoretice, unde, așa cum se
vede în tabelul de mai jos, am suprins tulburări precum sevrajul necomplicat, sevrajul cu
delirium, psihoza alcoolică sau tulburări depresive cu elemente de dependență.
43
Dintre acestea, episodul depresiv sau tulburarea depresivă cu elemente de dependență

se află în frunte, urmată de sevrajul necomplicat. Prezența celor două boli în topul listei este
direct legată de datele din literatură. Tulburarea depresivă adesea găsește refugiu în etanol, cu
o modificarea calității tratamentului, cu o scădere a complianței și exacerbarea simptomelor.
Când pacientul încearcă să renunțe la alcool, el găsește o altă problemă: sevrajul. Se creează
un cerc vicios care generează mai multe victime, iar subiecții incluși în studiul nostru
reprezintă doar o mică parte din grupul victimelor făcute de etanol în lume.
Sevrajul cu delirium și alte limitări ale conștienței a apărut în maxim o săptămână
după oprirea consumului de alcool. La majoritatea pacienților noștri, simptomatologia
somatică a inclus:
• agitație psihomotorie marcată
• tremor al extremităților
• deshidratare
• tahicardie
• transpirații abundente
Aceste simptome predominant neurologice au fost însoțite de halucinații, iluzii
patologice, recunoașterea falsă și dezorientare temporo-spațială.
Considerăm important de menționat o distincție între tulburarea psihotică acută indusă
de consumul de alcool și psihozele cronice alcoolice. Pentru prima entitate, simptome
psihotice clare și bine definite, cum ar fi halucinații, dezorganizarea verbală și de
comportament, sau ideile delirante au durat o perioadă scurtă și nu au avut loc din cauza altor
tulburări psihice.
La majoritatea pacienților noștri diagnosticați cu psihoză cronică alcoolică, simptomul
spitalizării a coincis cu decompensarea psihotică acută.
Un total de 12 pacienți au prezentat simptome psihotice severe, așa că au primit
diagnosticul de psihoză alcoolică.
Deși numai 2 pacienți au intrat în sevraj cu delirium, acest lucru constituie o problemă
terapeutică gravă, cu complicații majore precum delirium tremens, care nu este doar o urgență
psihiatrică, ci și o situație de urgență medicală reală care necesită tratament în serviciile de
terapie intensivă.
Incidența scăzută a stării de sevraj cu delir este în concordanță cu literatura de
specialitate care traduce o frecvență redusă în întreaga lume. Cu toate acestea, severitatea
patologiei ne face să fim prudenți și conștienți de severitatea și prognosticul său mortal.
44
Tabelul VIII.7. Distribuția în funcție de diagnosticul clinic

Diagnosticul Nr.
Sevraj necomplicat 24
Sevraj cu delirium 2
Psihoză alcoolică 12
Tulburare depresivă cu elemente de dependență 34
40
35
30
25
20
15
10
0
Stare de sevraj fără Stare de sevraj cu Psihoză alcoolică Tulburare depresivă
delirium delirium cu elemente de
adicție
Graficul VIII.7. Distribuția în funcție de diagnosticul clinic
8. Caracter ereditar al alcoolismului
În ceea ce privește caracterul ereditar, am fost interesați de existența unei istorii

heredocolaterale de interes psihopatologic. Ne-am concentrat pe rudele de gradul întâi și am
format două coloane. În ceea ce privește existența tulburărilor psihiatrice la rudele apropiate
ale pacienților noștri, referindu-ne la tulburările psihiatrice generale, mai mult de jumătate din
subiecți au avut un istoric heredocolateral relevant, afirmat sau certificat prin evidențe
medicale.
Tabelul VIII.8. Distribuția în funcție de antecedentele heredocolaterale de afecțiuni psihice

Rude de gradul I cu afecțiuni psihice Nr.
Da 45
Nu 27
45
38%
62%
Da Nu
Graficul VIII.8. Distribuția în funcție de antecedentele heredocolaterale de afecțiuni psihice
Incidența tulburărilor heredocolaterale legate de alcool este mult mai mare comparativ
cu incidența bolilor psihice în general. În prima analiză a istoricului familial, procentul a fost
ușor mai mare decât jumătate în cazul problemelor medicale legate de consumul de etanol al
predecesorilor, rezultatele studiului nostru arătând că 58 dintre cei 72 de pacienți aveau cel
puțin o rudă de gradul I care a avut sau are tulburări comportamentale cauzate de consumul de
alcool.
Tabelul VIII.9. Distribuția în funcție de antecedentele heredocolaterale de afecțiuni psihice

legate de consumul de alcool
Afecțiuni heredocolaterale legate de Nr.
consumul de alcool
Da 58
Nu 14
46
19%
81%
Da Nu
Graficul VIII.9. Distribuția în funcție de antecedentele heredocolaterale de afecțiuni psihice

legate de consumul de alcool
9. Principalele simptome din alcoolismul cronic
Așa cum este descris în unul din capitolele de mai sus, alcoolismul descrie un set vast
și complex al afecțiunilor și este practic imposibil să asociem consumul de alcool cu o singură
boală mintală.
Cu toate acestea, am vrut să mergem mai departe și să documentăm principalele
simptome psihiatrice generate de consumul de etanol.
Multe dintre simptome au fost întâlnite la aceiași pacienți, arătând încă o dată
complexitatea și dificultatea simptomelor afective alcoolice comorbide.
Dispoziția depresivă a fost prima care se găsește la cel puțin 70 din cei 72 de subiecți,
cu 68/72 și respectiv 69/72, în cazul labilității afective și insomniei mixte.
Un total de 60 de pacienți au prezentat cel puțin un episod de heteroagresivitate în
evoluția bolii, urmat sau nu de documente medico-legale, dar cu consecințe negative.
Comorbiditatea alcoolism - depresie sau alcoolism - boli psihice în general, crește
riscul de suicid. Chiar și în studiul nostru am înregistrat gânduri recurente de suicid la 43 din
cei 72 de subiecți. Acest lucru, prezentat de noi, dublat de literatură și acceptat în unanimitate,
atrage atenția asupra riscului autolitic întâlnit la consumatorii de alcool.
Tabelul 10. Principalele simptome psihiatrice legate de consumul de alcool
47
Simptomele principale Nr.

Labilitate afectivă 68
Anhedonie 67
Gânduri recurente de suicid 43
Heteroagresivitate 60
Insomnii 69
Dispoziție depresivă 70
80
70
60
50
40
30
20
10
0
Graficul VIII.10. Principalele simptome psihiatrice legate de consumul de alcool
10. Modalitatea de spitalizare a pacienților cu alcoolism cronic
Modul de internare este un alt capitol pe care l-am considerat important și merită să fie
expus și cercetat.
Știm cu toții că pacienții consumatori cronici de etanol sunt, de obicei, necomplianți,
uneori agresivi și ostili. Majoritatea refuză spitalizarea în clinicile de psihiatrie sau de
dezintoxicare. Îngrijirea ambulatorie este o opțiune pentru aceștia doar pentru perioade scurte
de timp, asociate adesea cu consumul de alcool. De aceea, în unele situații, este necesară
intervenția echipajelor de poliție sau a jandarmeriei pentru a-i aduce în Urgență și, în unele
cazuri, chiar se apelează la internarea involuntară.
48
Cei mai mulți dintre pacienții noștri (40 la număr) au sosit în Clinica de Psihiatrie la
cererea familiei, îngrozită de reacțiile violente ale pacientului impregnat cu alcool. Nu mai
puțin de 18 subiecți au fost aduși de poliție ca rezultat al unui conflict public și numai 14
pacienți s-au prezentat din proprie inițiativă, cerând ajutor psihiatric.
Tabelul VIII.11. Modalitatea de spitalizare în Clinica de Psihiatrie

Modalitatea de spitalizare Nr.
Din proprie inițiativă 14
În urma unui conflict în loc public 18
În urma unui conflict intrafamilial 40
În urma unui conflict intrafamilial
În urma unui conflict în loc public
Din proprie inițiativă
0
10
20
30
40
Graficul VIII.11. Modalitatea de internare în Clinica de Psihiatrie
11. Durata internării
Cele mai multe spitalizări din cauza consumului abuziv de alcool au fost în timpul
zilei, nu mai mult de 12 ore. Al doilea loc în perioada de spitalizare a fost de 5 zile. Au fost
înregistrate admiteri pe trei zile la 10 pacienți și 9 pacienți cu o durată de o săptămână.
Doisprezece subiecți au fost internați și au primit tratament într-o perioadă de peste o
săptămână.
Tabelul VIII.12. Durată internării în Clinica de Psihiatrie
49
Durata medie a internării Nr. de zile

Peste 7 zile 12
7 zile 9
5 zile 16
3 zile 10
Internare de zi 25
25
20
15
10
0
Peste 7 zile 7 zile 5 zile 3 zile Internare de zi
Graficul VIII.12. Durată internării în Clinica de Psihiatrie
12. Numărul de spitalizări în Clinica de Psihiatrie
Numărul spitalizărilor efectuate în Clinica de Psihiatrie I este un indicator socio-

economic care dezvăluie povara suferinței pacientului și, pe de altă parte, reflectă resursele
materiale și umane necesare pentru tratarea și monitorizarea pacienților cronici care consumă
alcool și care utilizează servicii medicale pe perioade lungi sau scurte pentru a atenua
tulburările psihice generate de consumul nociv al alcoolului.
Majoritatea subiecților au fost la prima admitere (27 de pacienți), majorității
administrându-i-se tratament pe timpul zilei și tratament pe termen scurt, de obicei un
tranchilizant ușor, ziua următoare revenindu-și și părăsind clinica într-o stare îmbunătățită.
Unsprezece pacienți aveau deja între una și trei admiteri anterioare studiului nostru, iar
14 pacienți aveau între 4 și 6 spitalizări în clinicile de psihiatrie pentru acuți sau cronici.
50
Nu mai puțin de 20 de pacienți au fost cazuri vechi de pacienți alcoolici care aveau
deja peste 6 admiteri în clinica de psihiatrie. Aceștia au demonstrat o slabă complianță și o
eficacitate limitată a terapiilor psihofarmacologice, psihoterapeutice și de reintegrare socială.
Recăderile frecvente, după cum se poate vedea, au dus la o dezintegrare familială, socială și
profesională.
Tabelul VIII.13. Numărul de spitalizări în Clinica de Psihiatrie

Numărul de spitalizări în Clinica de Psihiatrie Nr.
Prima internare 27
1-3 internări 11
4-6 internări 14
Peste 6 internări 20
28%
38%
19%
15%
Prima internare 1-3 internări 4-6 internări Peste 6 internări
Graficul VIII.13. Numărul de internări în Clinica de Psihiatrie
13. Comorbidități somatice asociate alcoolismului
Este larg acceptat faptul că alcoolismul este o boală globală, care afectează mai multe
sisteme și aparate ale organismului, schimbând uneori reversibil, uneori definitiv organe și
țesuturi ale corpului uman. Așadar, am considerat utilă studierea incidenței comorbidităților
somatice cauzate de consumul de alcool.
51
După cum rezultă din analiza rezultatelor studiului nostru, cel mai afectat organ a fost
ficatul. Aproape toți pacienții au prezentat modificări clinice sau paraclinice de intensitate
variabilă, variind de la citoliză sau colestază asimptomatică la hepatită alcoolică sau chiar
ciroză hepatică toxică metabolică. Etiologia alcoolică a afecțiunilor hepatice este cunoscută și
menționată în numeroase studii de specialitate, atât psihiatrice, gastroenterologice,
hepatologice, cât și de medicină internă.
Pe al doilea și al treilea loc sunt comorbiditățile cardiace, care apar la 41 de pacienți și
renale, prezente la 31 de subiecți. Atât bolile renale, cât și cele cardiace individuale, dar mai
ales cele comorbide, duc la o evoluție proastă, cu complicații multiple și prognostic
imprevizibil, uneori letal.
Un total de 9 pacienți au prezentat comorbidități somatice pneumologice, iar decât 2
pacienți nu au prezentat tulburări somatice somatice.
Tabelul VIII.14. Comorbiditățile somatice asociate consumului de alcool

Comorbidități somatice Nr.
Hepatice 70
Cardiace 41
Pulmonare 9
Renale 31
Fără comorbidități 2
52
Fără
Renale comorbidități
20% 1%
Hepatice
Pulmonare
46%
6%
Cardiace
27%
Graficul VIII.14. Comorbiditățile somatice asociate consumului de alcool
14. Comorbiditățile psihiatrice asociate alcoolismului cronic
Comorbiditățile în psihiatrie au, de asemenea, diferite forme clinice și particularități,

dar în scop didactic și din dorința de a fi cât mai expliciți, le vom împărți în sindroame
psihiatrice comune, mari și des întâlnite atât în spital de psihiatrie cât și în ambulator.
Tulburarea depresivă a fost diagnosticată la 63 dintre pacienții incluși în studiul
nostru, în timp ce stările de anxietate au fost întâlnite la 60 de subiecți.
Un total de 5 pacienți au prezentat simptome psihotice, cum ar fi halucinațiile, ideile
delirante și starea constantă de suspiciune.
Deficitul cognitiv marcat de dismnezie de fixare și de evocare, falsele recunoașteri,
ecmnesia sau dezorientarea temporo spațială, dromomania, cu pierderea de interes pentru
igiena corporală a fost înregistrat ca o deteriorare în adevăratul sens al cuvântului la 13
pacienți din lotul studiat. Aceste date demonstrează încă o dată efectul negativ al alcoolului
care duce în timp la instalarea demenței alcoolice Korsakow cu progresie ireversibilă și
prognostic slab.
Tabelul VIII.15. Comorbiditățile somatice asociate consumului de alcool

Comorbidăți psihiatrice asociate consumului Nr.
de alcool
Tulburare depresivă 63
53
Anxietate 60
Tulburări psihotice 5
Tulburări deteriorative 13
Fără comorbidități psihiatrice 0
9% 0%
3%
Tulburare depresivă
Tulburare anxioasă
45%
Tulburări psihotice
Tulburări deteriorative
43% Fără comorbidități psihiatrice
Graficul VIII.15. Comorbiditățile somatice asociate consumului de alcool
15. Aspectele medico-legale din alcoolismul cronic
Aspectele medico-legale reprezintă o parte importantă a practicii psihiatrice de zi cu

zi, deoarece aceste aspecte implică nu numai consecințele medicale, ci și cele juridice.
46 dintre pacienții incluși în studiu au avut antecedente medico-legale. Numai 26 de
pacienți s-a constatat că nu aveau deloc antecedente sau implicații ale încălcării legii.
Tabelul VIII.16. Prezența antecedentelor medico-legale legate de consumul de alcool

Antecedente medico-legale Nr.
Antecedente medico-legale 46
Fără antecedente medico-legale 26
54
36% Antecedente medico-legale
Fără antecedente medico-

64% legale
Graficul VIII.16. Prezența antecedentelor medico-legale legate de consumul de alcool
16. Răspunsul terapeutic
Majoritatea pacienților au primit rezultate încurajatoare în urma tratamentului -

eficacitatea și remiterea simptomelor induse de consumul de alcool. Toți pacienții au primit
tratament etiologic și simptomatic specific diagnosticului și comorbidităților existente. Au
fost luate în considerare starea cerebrală, cogniția și complianța pacientului.
Majoritatea pacienților au primit terapie cu vitamine, în special cu vitamina B1 și
vitamina B6 injectată intramuscular. Toți pacienții au fost hidratați și monitorizați în mod
corespunzător. Cazurile de agitație, heteroagresivitate și impulsivitate marcată au fost tratate
cu injecții intramusculare de benzodiazepine pentru o perioadă cât mai scurtă posibil și numai
până la diminuarea agitației psihomotorii, evitând astfel sedarea excesivă.
Răspunsul terapeutic foarte bun a fost înregistrat la 28 de pacienți și un răspuns
terapeutic bun a fost prezent la cel puțin 32 de pacienți. Aceste rezultate par la prima vedere
interesante, având în vedere dificultățile terapeutice cauzate de consumul de etanol și
complexitatea tratării pacientului alcoolic.
Cu toate acestea, trebuie făcută următoarea declarație: evaluarea eficienței
tratamentului s-a făcut înainte de externare. Astfel, principalul criteriu pentru evaluarea
aderenței și eficacității a fost remiterea simptomelor acute. Într-un cadru protejat spitalicesc,
departe de anturajul vicios și consumul de alcool, cu un tratament specializat administrat
corespunzător de personal specializat, simptomele psihiatrice se remit.
55
Cu toate acestea, ar fi interesantă evaluarea eficacității tratamentului pe termen lung

cu includerea recidivelor și a reintegrării printre criteriile de eficiență. Din nefericire, acest
lucru este dificil, dacă nu chiar aproape imposibil, luând în considerare imposibilitatea
deplasării la domiciliul pacientului sau cuantificarea recăderilor.
Tabelul VIII.16. Evaluarea răspunsului terapeutic

Răspunsul terapeutic Nr.
Foarte bun 28
Bun 32
Mediu 8
Slab 3
Foarte slab 1
4%1%
11% Foarte bun
39% bun
mediu
slab
45% Foarte slab
Graficul VIII.17. Evaluarea răspunsului terapeutic
56
X. CONCLUZII
Cercetarea noastră a încercat să sensibilizeze cititorii în legătură cu riscul dăunător al

consumului de alcool atât pe organele, cât și pe sistemele din organism, precum și pe psihicul
uman. Tulburările psihice induse sau accentuate de alcool duc la complicații severe și la o
dezinserție socioprofesională marcată de afectări severe în calitatea vieții pacienților.
Departe de a considera că cercetările noastre de la Clinica de Psihiatrie I Craiova sunt
incontestabile, putem totuși să tragem câteva concluzii ale lucrării noastre, sperând că acestea
vor fi completate de studii și cercetări viitoare menite să întărească lupta și prevenirea
alcoolismului.
Pe baza analizei rezultatelor noastre, putem concluziona că tulburările mentale și
comportamentale au fost mai frecvente la bărbați. Acest lucru nu diminuează interesul și
precauția cu care trebuie tratat alcoolismul la femei, în special sindromul alcoolismului fetal.
O incidență mai mare a fost observată la grupurile de vârstă 41-50 și 51-60 ani. Cu
toate acestea, considerăm că riscul de alcoolism, tip 1, în special la copii și adolescenți, ar
trebui luat în considerare cu mare seriozitate.
Am obținut o frecvență ridicată a alcoolismului la pacienții din mediul rural
comparativ cu locuitorii din mediul urban, precum și numărul pacienților necăsătoriți și
divorțați care a depășit cu mult numărul persoanelor căsătorite cu tulburări psihiatrice datorate
impregnării cu alcool.
Un rezultat cel puțin surprinzător a fost obținut în stabilirea unei corelații între nivelul
educațional și comportamentul alcoolofil. Aici, spre surprinderea noastră, cele mai mari
incidențe au fost înregistrate la persoanele cu studii superioare, contrar datelor din literatură.
Peste jumătate din subiecții înscriși în studiu au avut cel puțin o rudă de gradul I
diagnosticată cu patologie psihiatrică. Când vorbim despre antecedente heredocolaterale
legate de alcool, procentul crește considerabil. Prin urmare, mulți pacienți care participă la
studiu au în familia restrânsă, cel puțin o rudă de gradul I cu probleme legate de alcool.
Cadrul nosologic a fost dominat de pacienții cu tulburare depresivă cu fenomene de
dependență, urmată de cei cu sevraj necomplicat, apoi cei cu psihoză alcoolică și pacienții
diagnosticați cu sevraj cu delirium.
Principalele simptome ale pacienților noștri au fost: starea depresivă, labilitatea
afectivă, tendințele anhedonice, gândurile recurente de suicid, ideile depresive și simptomele
de sevraj psihomotorii.
57
Majoritatea pacienților au fost aduși de echipaje de ambulanță, însoțite de poliție, ca

urmare a unui conflict intrafamilial dominat de impulsivitate și agresiune.
Cele mai multe spitalizări au fost spitalizările de zi, urmate de admiteri de cinci zile.
Pe primul loc au fost pacienții la prima admitere, iar al doilea a fost dominat de
pacienții cu peste 6 admiteri efectuate în clinicile de psihiatrie.
Cele mai frecvente comorbidități somatice au fost cele hepatice, urmate de boala
cardiovasculară, iar cea mai severă afecțiune psihiatrică legată de consumul de alcool a fost
depresia și anxietatea.
Un număr semnificativ de pacienți a avut un istoric de încălcări ale legii și alte
probleme legale.
Răspunsul terapeutic pe termen scurt a fost bun și foarte bun la majoritatea pacienților
cu simptomatologie, dar tratamentul pe termen lung este dificil de evaluat, astfel încât
prognosticul rămâne rezervat.
Prin examinarea celor de mai sus, este dificil să desemnăm un model al pacientului
internat în clinica de psihiatrie. Cu toate acestea, dacă luăm în considerare cea mai mare
incidență, putem spune că un profil specific ar fi un bărbat, de vârstă mijlocie, din mediul
rural, cu istoric heredocolateral al bolii psihice și al dependenței de alcool, fie la prima
admitere, fie la admiteri multiple în serviciile psihiatrice cu un istoric medico-legal. Pacientul
ipotetic ar avea simptome depresive și anxioase, comorbidități hepatice și patologii psihiatrice
asociate. Durata admiterii ar fi scurtă, iar răspunsul terapeutic pe termen scurt ar fi favorabil,
cu remisia simptomelor.
Din păcate, aceasta este doar o sinteză a rezultatelor cercetării și nu este un model de
practică clinică.
Pacienții care se prezintă voluntar sau involuntar în Camera de Gardă a Clinicii de
Psihiatrie au un polimorfism simptomatic, cu numeroase caracteristici individuale și medicale
care sunt greu de gestionat.
Evoluția este, de obicei, progresivă, cu un răspuns modest la tratamentul specializat,
datorită slabei complianțe terapeutice. Suportul familiei este, în general, modest, cu o familie
care se confruntă cu sentimente contradictorii, căreuia îi lipsește în cele mai multe cazuri
empatia și acceptarea existenței unei boli și nu doar a unui obicei hedonist.
Este necesară o colaborare interdisciplinară completă între medicii de familie,
interniști și psihiatrii pentru a adopta cea mai bună strategie terapeutică, cu rezultate optime și
risc minim de recidivă.
58
Această colaborare mult sperată trebuie să fie însoțită de consiliere și psihoterapie atât
pentru pacient, cât și pentru aparținători.
Toate aceste abordări și planuri vizează reintegrarea socială, profesională și familială a
pacientului, cu creșterea calității vieții.
59
XI. BIBLIOGRAFIE
1. Institute of Medicine: Broadening the Base of Treatment for Alcohol Problems,

National Academy Press, Washington, D.C., 1990.
2. Keller M & Doria J: On defining alcoholism, Alcohol Health and Research World,
1991,15:253-259.
3. Mulford HA: What if alcoholism had not been invented? The dynamics of American
mythology, Addiction, 1994, 89:517-520.
4. Hewitt BG: The creation of the National Institute on Alcohol Abuse and Alcoholism.
Responding to America’s alcohol problem, Alcohol Health and Research World,
1995, 19:12-16.
7. Levin H: The discovery of addiction: changing conceptions of habitual drunkeness
in America, J.Stud.Alcohol, 1978, 3:143-174.
5. Jellinek EM: Alcoholism, a genus and some of its species. Canadian
Med.Assoc.J.1960, 83:1341-1345.
6. American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of Mental
Disorders, 2nd ed. (DSM-II), Washington, DC; APA, 1980
7. Center for Alcohol Research in Epigenetics, Department of Psychiatry, University of
Illinois at Chicago, Chicago, IL, 60612, USA; Jesse Brown Veterans Affairs Medical
Center, Chicago, IL, 60612, USA.
8. Nadia Rachdaoui, Ph.D., is an Assistant Research Professor, and Dipak K. Sarkar,
Ph.D., D.Phil., is Board of Governors Distinguished Professor, in the Rutgers
Endocrine Research Program, Department of Animal Sciences, Rutgers University,
New Brunswick, New Jersey.
9. Section of Neurobiology and Waggoner Center for Alcohol and Addiction Research,
The University of Texas at Austin, Austin, Texas, United States of America.
10. Alcohol intolerance. Mayo Clinic. March 26, 2015;

11. Ushida Y& Talalay P. Sulforaphane Accelerates Acetaldehyde Metabolism by
Inducing Aldehyde Dehydrogenases: Relevance to Ethanol Intolerance. Alcohol and
Alcoholism. July 3, 2013; 48(5):526 – 534.
12. Alcohol intolerance. Mayo Clinic. March 26, 2015;

13. Udriștoiu T, sub redacția „Curs de psihiatrie. medicină generală. Partea I”, 1995,
pagini 109-110
60
14. Prelipceanu D, sub redacția „Psihiatrie Clinică”, Editura Medicală, București, 2013
pagini 220-221
15. Dehelean L, „Bazele biologice ale psihiatriei”, Editura Orizonturi Universitare,
Timișoara, 2010 pagini 532-535
16. Svetlana Popova, Jürgen Rehm Jayadeep,Patra Witold Zatonski „Comparing alcohol
consumption in central and eastern Europe to other European countries” Alcohol and
Alcoholism, Volume 42, Issue 5, 1 September 2007, Pages 465–473.
17. van Hoof, Joris J; Moll, Marit; Constantinescu, Maria. „Selling alcohol to underage
adolescents in Romania: compliance with age restrictions in Pitesti”, Revista de
Cercetare si Interventie Sociala; Iasi Vol. 27, (Dec 2009): 82-91.
18. Chiriță A, Pîrlog MC, Gheorman V. „Behavioural sciences and psychology”, Editura
AIUS, 2014, ISBN 978-606-562-478-8, pages 57-58.
19. DSM 5- Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale, Ediția a 5-
a, pagini 481-484
20. Gheorman V, „Considerații privind stresul și modificările neuropsihice în afecțiunile
hepatice cronice de etiologie virală”, Teză de doctorat, Conducător Doctorat Prof.
Univ. Dr. Ion Rogoveanu, Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova, 2016.
21. Predescu V., Psihiatrie, vol I.,Editura Medicală, București, 1989, ISBN-973-39-0033-
8, pagina 657
22. Kaplan&Sadock, Manual de buzunar de Psihiatrie Clinică, Ediția a treia
23. Clasificarea ICD-10 a tulburărilor mentale și de comportament
24. DSM 4- Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale, Ediția a 4-
a
25. Predescu V., Psihiatrie, vol I.,Editura Medicală, București, 1989, ISBN-973-39-0033-
8 pagina 281
26. Kutcher S, Chehil S, „Suicide Risk Management- a manual for Health Professionals”,
Blackwell Publishing 2009, ISBN 978-1-4051-9483-9, page 21
27. Sher L „Alcohol consumption and suicide”, QJM: An International Journal of
Medicine, Volume 99, Issue 1, 1 January 2006, Pages 57–61
28. Nadolu A, „Tulburările psihotice induse de alcool în clinica de psihiatrie”, Teză de
licență, Conducător Șef Lucr. Dr. Anca Livia Chiriță, Universitatea de Medicină și
Farmacie din Craiova, 2013.
29. Gerhard P. J., Robin Emsley „ Alcohol-induced psychotic disorder: a review”,
Metabolic Brain Disease, June 2014, Volume 29, Issue 2, pages 231–243
61

Licență Dinu Cătălina

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Licență Dinu Cătălina

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dinu Cătălina-Maria Alcoolismul în clinica de psihiatrie

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova

I. INTRODUCERE. IMPORTANȚA STUDIULUI. IMPACTUL ASUPRA STĂRII DE

Substanțe farmacologice folosite pentru limitarea consumului de etanol ............................. 27

VII. OBIECTIVUL LUCRĂRII ................................................................................................ 33

„Deoarece alcoolul este încurajat în cultura noastră, avem

I. INTRODUCERE. IMPORTANȚA STUDIULUI. IMPACTUL ASUPRA

Dacă sunteți ca majoritatea oamenilor, consumul de băuturi alcoolice vă poate

Folosindu-mă de cercetările privind studiul conduitei față de alcool, de teoriile

II. GENERALITĂȚI (TERMINOLOGIE, ISTORIC; DEFINIȚII:

“Toate societățile, fiecare în felul ei, definesc și redefinesc continuu alcoolul și

Apariția simptomelor fizice de sevraj la un băutor excesiv, marchează momentul în

Jellinek divide evoluția alcoolismului în cinci stadii, pornind de la descrierea stării

Cloniger propune o clasificare bazată pe aspectul genetic al consumului de etanol

III. ASPECTE CLINICE

Ideea de alcoolism ca boalǎ cu conotații bio-psiho-sociale prezentat în lucrǎrile lui

 Neuropatia periferică – trebuie diferențiată de neuropatia diabetică.

Majoritatea pacienților consumatori de alcool necesită o reechilibrare

G) IMPLICAȚII ASUPRA SOMNULUI

IV. ASPECTE PSIHICE

 Intoxicația acută etanolică

 paralizia mișcărilor oculare conjugate

Pentru a putea analiza evoluția alcoolismului în medicină, este necesară cunoașterea

 acetaldehida reprezintă produsul major al metabolismului

 valoarea GGT este mai crescută la bărbați decât la femei

VI. ASPECTE TERAPEUTICE

Substanțe farmacologice folosite pentru limitarea consumului de etanol

Probleme terapeutice în alcoolism

Neurolepticele nu sunt recomandate pentru că prezintă un risc crescut de

Stategii de prevenire a recăderilor:

VII. OBIECTIVUL LUCRĂRII

Odată cu trecerea ireversibilă a timpului, alcoolismul a devenit un cadru nosologic

VIII. MATERIALE ȘI METODE

Ne-am propus efectuarea unui studiu în Clinica I de Psihiatrie din cadrul

 sevraj (sevraj cu delirium);

IX. REZULTATE ȘI DISCUȚII

1. Distribuția alcoolismului în funcție de sex

Tabelul VIII.1. Distribuția alcoolismului în funcție de sex

Graficul VIII.1. Distribuția alcoolismului în funcție de sex

2. Distribuția pacienților în funcție de vârstă

Am considerat utilă organizarea pacienților pe perioade de vârstă 21-30 ani, 31-40 de

Natura lor socială și anxiolitică pare să fi înlocuit consumul de etanol. Cu toate

Ne întoarcem la aspectul gaussian al curbei noastre, cu incidența crescută în mijlocul

Am înregistrat un consum limitat de alcool în rândul pacienților vârstnici. Doar 3

O explicație simplă și totuși tristă, care declanșează o alarmă asupra rezonanței

Mulți pacienți vârstnici nu conștientizează că alcoolul le dăunează, îi distruge psihic,

Tabelul VIII.2. Distribuția pe grupe de vârstă

Graficul VIII.2. Distribuția pe grupe de vârstă

3. Corelația alcoolism - mediu de proveniență

Mediul de proveniență este un factor psihologic pentru majoritatea populației

simptomelor psihotice dezvoltate pe baza impregnării cu alcool să fie, de asemenea, cauzate

Tabelul VIII.3. Distribuția în funcție de mediul de proveniență

Graficul VIII.3. Distribuția în funcție de mediul de proveniență

4. Studierea corelațiilor dintre alcoolismul cronic și nivelul educațional al

În studiul nostru, majoritatea pacienților diagnosticați cu tulburări psihice legate de

care alcoolul este adesea folosit ca anxiolitic și ca o ameliorare a stresului, de comunicare

Tabelul VIII.4. Distribuția în funcție de nivelul educațional

Nivel educațional Nr.

Graficul VIII.4. Distribuția în funcție de nivelul educațional

5. Studierea corelațiilor dintre alcoolismul cronic și starea civilă a pacienților

Graficul VIII.5. Distribuția în funcție de starea civilă

6. Statusul ocupațional al pacienților cu alcoolism cronic

Locul de muncă nu este doar un mijloc de subzistență, ci și un factor de protecție