INTOXICATIILE ACUTE LA COPIL

Cuprins
I.Principii generale in intoxicatii la copil. ...................................................................................................... 3
1.1 Definitie ............................................................................................................................................... 3
1.2. Frecventa cazurilor de intoxicatii la copil........................................................................................... 3
1.3. Simptome si semne clinice ................................................................................................................. 4
1.4. Tratament .......................................................................................................................................... 4
Tratamentul intoxicatiilor acute vizeaza : ............................................................................................. 4
II.Etiologie, manifestari clinice, tratament specific fiecarei intoxicatii ......................................................... 6
2.1 Intoxicatia cu paracetamol.................................................................................................................. 6
Tablou clinic .......................................................................................................................................... 6
Tratamentul .......................................................................................................................................... 6
2.2 Intoxicatia cu barbiturice .................................................................................................................... 6
Manifestari clinice ................................................................................................................................. 6
Tratamentul .......................................................................................................................................... 7
2.3 Intoxicatia cu monoxid de carbon (CO)............................................................................................... 7
Tabloul clinic ......................................................................................................................................... 7
Tratament ............................................................................................................................................. 8
2.4 Intoxicatia cu pesticide organo-fosforate ........................................................................................... 8
Tablou clinic .......................................................................................................................................... 8
Sindromul muscarinic ............................................................................................................................... 8
Sindromul nicotinic................................................................................................................................... 8
Tratament ............................................................................................................................................. 9
2.5 Intoxicatia cu ciuperci ........................................................................................................................ 9
2.5.1 Sindromul colinergic .................................................................................................................. 10
2.5.2. Sindromul atropinic................................................................................................................... 10
2.5.3. Sindromul halucinator.............................................................................................................. 10
2.5.4. Sindromul coprinian ................................................................................................................. 10
2.5.5. Sindromul crenalian .................................................................................................................. 11

1
 2.5.6. Sindromul faloidian ................................................................................................................... 11
2.6. Intoxicatia cu alcool etilic ................................................................................................................. 12
Tratament ........................................................................................................................................... 12
2.7. Intoxicatia cu etilenglicol (antigel) ................................................................................................... 13
Tablou clinic ........................................................................................................................................ 13
Tratament ........................................................................................................................................... 13
2.8. Intoxicatia cu substante corozive..................................................................................................... 14
Tablou clinic ........................................................................................................................................ 14
Tratament ........................................................................................................................................... 15
2.9. Intoxicatia cu substante methemoglobinizante .............................................................................. 15
Tablou clinic ........................................................................................................................................ 16
Tratament............................................................................................................................................ 16
2.10. Intoxicatia cu hipnotice si tranchilizante ....................................................................................... 16
Tablou clinic ........................................................................................................................................ 16
Tratament ........................................................................................................................................... 17
2.11. Muscatura de sarpe ....................................................................................................................... 17
Tratament ........................................................................................................................................... 17
2.12. Intoxicatia cu petrol si derivati ...................................................................................................... 18
Tratament ........................................................................................................................................... 18
2.12 Intoxicatia cu Amfetamine .......................................................................................................... 19
Tratament ............................................................................................................................................ 21
2.13.Toxiinfecția alimentară ............................................................................................................... 22
Simptomele ......................................................................................................................................... 22
Tratament ........................................................................................................................................... 23
III.Bibliografie: ............................................................................................................................................. 28

2
I.Principii generale in intoxicatii la copil.
1.1 Definitie
Intoxicatiile copilului reprezinta o problema majora a mortalitatii copilului si adolescentului
datorita frecventei in crestere a acestora, precum si a gravitatii lor. Ele sunt generate de
patrunderea in organism a unor substante toxice din mediul inconjurator, de natura
vegetala, animala sau chimica.Cresterea frecventei intoxicatiilor copilului si mai ales a celor
determinate de substante medicamentoase si toxice de uz casnic este proportional cu gradul
de industrializare, cu progresul tehnic si cu ridicarea standardului de viata din ultimele
decenii. Astfel intoxicatiile au fost incluse printre ‘’bolile civilizatiei’’, ele avand
repercursiuni grave medico-sociale, necesitand ingrijiri scumpe si de lunga durata,
producand mari suferinte umane, care uneori se pot finaliza cu infirmitati sau chiar cu
decesuri.

Intoxicatiile acute sunt urgente medicale deosebite, a caror evolutie ulterioara depinde
adeseori de primele gesturi efectuate; de aceea, este foarte importanta educatia sanitara a
populatiei, pentru cunoasterea modalitatilor de producere, simptomelor si, mai ales, a
atitudinii in prezenta unei potentiale intoxicatii.

Intoxicatiile la copil sunt accidentale,ca urmare a tendintei naturale a copilului

nesupravegheat de a “explora “,de a ingurgita diferite substante si droguri potential
toxice,lasate neglijent la indemana acestuia;in schimb la adolescent,in cea mai mare
parte,intoxicatiile sunt voluntare,in scop suicid(urmare a unor stari conflictuale la scoala sau
in familie ori a unor probleme sentimentale).

1.2. Frecventa cazurilor de intoxicatii la copil

Frecventa cazurilor de intoxicatie la copil este net majoritara pentru perioada de varsta 1-5
ani (80-85%), mai ales la baieti (mai curiosi, mai exploratori). Odata cu cresterea in varsta,
frecventa intoxicatiilor copilului scade, inregistrandu-se o a doua ascensiune a lor dupa
varsta de 15-16 ani, in special la fete (intoxicatii voluntare). In ceea ce priveste natura
toxicelor incriminate, in ordine decrescatoare, acestea sunt:

• Medicamentele (50% din cazuri): aspirina, sedative, antihistaminice, analgezice,

antitusive, antidepresive, barbiturice;
• Substante de uz casnic (35-40%): detergenti, substante corozive (soda caustica, acizi
tari), solutii dezinfectante, soolventi organici, petrolul si produsii de distilare ai
acestuia, insecticide, raticide, pesticide, produse cosmetice;
• Toxice diverse (10-15%): alcool, monoxid de carbon, alimente alterate, conserve,
ciuperci toxice si alte toxice vegetale, intepaturi de paianjen, muscatura de sarpe etc.

3
Toxicul poate patrunde in organism pe cala digestiva (cel mai frecvent), pe cale aeriana,
cutanata, la nivelul sacului conjunctival sau pe cale injectabila (accidental).

Simtomatologia, in cazul unei intoxicatii acute, debuteaza brusc la un copil sanatos, cu stare
generala buna in momentele anterioare accidentului. Intoxicatia este sugerata de prezenta
in preajma copilului a unor flacoane de medicamente sau alte substante toxice, cu dopul
desfacut, de schimbarea brusca a comportamentului copilului. Simptomele trebuie
recunoscute in timp util de catre cei din jurul copilului pentru a se putea acorda primul
ajutor pana la internarea in spital.

1.3. Simptome si semne clinice

Intoxicatiile provoaca patru grupe de simptome si semne clinice:

• Sindromul digestiv : greturi, varsaturi, dureri abdominale, hemoragii digestive,

diaree, uneori sanguinolenta, salivatie abundenta, uneori senzatia de arsura bucala si
esofagiana, ulceratii ale mucoasei bucale, amorteli ale limbii, halena specifica;
• Sindromul cardio-vascular : accelerarea sau incetinirea batailor inimii, palpitatii,
colaps (extremitati reci, livide sau cianotice), hipotensiune arteriala, insuficienta
cardiaca;
• Sindromul respirator : tulburari ale ritmului respirator, care poate fi accelerat, mai
rar, sacadat, neregulat, tuse, durere toracica, hipersecretie bronsica;
• Sindromul neuro-psihic : este foarte variat, in functie de toxicul care a produs
intoxicatia: excitatie, euforie, logoree, expansivitate, tulburari neuromusculare si
psihosenzoriale (tremuraturi, contractii musculare, confuzie, pierderea echilibrului,
ameteli, halucinatii), convulsii, paralizii oculare (marirea pupilei – midriaza,
micsorarea pupilei –mioza), relaxarea sfincterelor, coma.

1.4. Tratament
Tratamentul intoxicatiilor acute vizeaza :
• Masuri de profilaxie, constand intr-o educatie sanitara a populatiei, realizata prin
conferinte, publicatii, emisiuni radio – TV, recomandand pastrarea
medicamentelor si a toxicelor in ambalaje originale, corect etichetate, in locuri
inaccesibile copiilor, diferite de locul de pastrare al alimentelor, distrugerea
medicamentelor si toxicelor ramase nefolosite, supravegherea si educatia copiilor,
sfaturi despre primele masuri in caz de intoxicatie acuta.
• Masuri generale de tratament, care vizeaza inlaturarea, diminuarea sau
neutralizarea toxicului la nivelul portii sale de intrare.

Pentru toxicele patrunse in organism pe cale digestiva, evacuarea gastrica se face prin
provocarea mecanica sau medicamentoasa de varsaturi si spalatura gastrica, evacuarea
continutului intestinal prin purgative, neutralizarea toxicului in stomac cu carbune

4
activat sau solutii coloidale (lapte, albus de ou in intoxicatiile cu acizi tari) sau solutii
acide (otet sau suc de lamaie in intoxicatiile cu substante alcaline – soda caustica).
Varsaturile pot fi provocate fie mecanic, prin excitarea faringelui cu o spatula, fie prin
ingestie de solutie hipersalina (cu sare de bucatarie) calda. Varsaturile sunt
contraindicate in intoxicatiile cu substante corozive (datorita riscului de perforatie si
hemoragie), precum si in come, convulsii, intoxicatii cu petrol si derivati sau in intoxicatii
cu detergent spumanti (risc de aspiratie).

Pentru toxicele volatile inhalate, masurile de urgenta constau in scoaterea intoxicatului

din mediul toxic la aer curat, respiratie artificiala, administrarea de oxigen la spital.

Indepartarea toxicelor ce contamineaza tegumentele (acizi, pesticide, hidrocarburi) se

face prin scoaterea hainelor, spalarea abundenta a pielii, unghiilor, parului cu apa calda
si sapun, in cazul toxicelor insolubile in apa se va folosi mai intai alcool ori acetona, apoi
spalarea abundenta cu apa si sapun. Toxicele patrunse in sacul conjunctival se
indeparteaza prin spalare abundenta cu ser fiziologic caldut sub usoara presiune ori cu
apa sterila sau chiar apa simpla, apoi copilul se va indruma intr-un serviciu de
specialitate. Pentru toxicele injectate sau cele care au patruns in organism prin
intepatura de paianjen sau muscatura de sarpe muscaturii sau injectiei si se aplica o
punga cu gheata local.

5
II.Etiologie, manifestari clinice, tratament
specific fiecarei intoxicatii.
2.1 Intoxicatia cu paracetamol
Paracetamolul este o substanta analgezica si antipiretica. Actiunea acestuia determina
scaderea rezervelor de glutation pana la necroza hepatica.

Tablou clinic in primele 24 ore prezinta: anoxie, transpiratii, paloare apoi semene de
hepatotoxicitate – durere in hipocondrul drept, icter, hemoragie, coma, cresterea TGP,
TGO, cresterea bilirubinei, hipoglicemie.

Tratamentul consta in provocarea de varsaturi, spalatura gastrica. Antidotul este N acetil

cisteina. Se administreaza si vitamina K 1 si se face perfuzie cu glucoza si electroliti.

2.2 Intoxicatia cu barbiturice

Dintre barbituricele cu perioada lunga de actiune face parte Fenobarbitalul, iar dintre
cele cu durata scurta de actiune Ciclobarbitalul. Prin actiunea lor deprima cortexul
avand efect hipnotic si de asemenea deprima centrii respiratori determinand apnee,
produce hipotonie musculara, abolirea deglutitiei, hipotensiune.

Manifestari clinice in intoxicatia cu barbiturice : la inceput se caracterizeaza prin ‘’betia

barbiturica’’ : mers ebrios, vertij, disartrie. Se asociaza lipotimie, varsaturi. Urmeaza
apoi coma linistita, areflectica, midriaza, instalarea respiratei Cheyne-Stokes /
Kussmaul, hipersecretie bronsica, hipersalivatie. Apare hipotensiune si tahicardie cu
instalarea colapsului, hipotermie in formele grave si leziuni cutanate precum: edem,
flictene, dispuse pe trunchi sau membre.

6
 Tratamentul consta in evacuarea continutului gastric prin provocarea de varsaturi,
spalatura gastrica. In caz de coma se face intubatie si respiratie asistata. De asemenea se
face si aspirarea secretiilor. In caz de colaps are loc refacerea volemiei prin administrarea
de dextran, solutie salina.

2.3 Intoxicatia cu monoxid de carbon (CO)

Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, care se amesteca usor cu aerul si are
potential toxic. Apare in cursul arderilor incomplete (gaze de esapament, carbune ars in
sobe). Monoxidul de carbon formeaza cu hemoglobina un compus stabil numit
carboxihemoglobina. Din punct de vedere fiziopatologic se constata o afinitate a
hemoglobinei de 250 de ori mai mare pentru monoxidul de carbon decat pentru oxigen.
Monoxidul de carbon va disloca oxigenul de pe hemoglobina si va forma
carboxihemoglobina. In functie de concentratia monoxidului de carbon in aerul inspirat,
carboxihemoglobina va induce hipoxie sau anoxie tisulara. Daca monoxidul de carbon se
fixeaza si pe moleculele intracitoplasmatice apare intoxicatia cu monoxid de carbon.

Tabloul clinic prezinta o simptomatologie diversa in functie de concentratia

carboxihemoglobinei.

7
 Semnele neuro-psihice instalate cuprind : obnubilare, somnolenta, convulsii, agitatie
psiho-motorie, stari confuzionale, dezorientare temporo-spatiala, vertij, edem cerebral
acut.

Semnele cardiovasculare : tahicardie sinusala, tulburari de ritm, hipotensiune arteriala,

colaps.

Semnele respiratorii caracteristice sunt: tahipnee, dispnee, hipersecretie traheo-

bronsica, edem pulmonar acut.

Semnele cutanate prezente in boala se manifesta prin: culoare rosu-zmeuriu a fetei (semn
patognomonic), placarde eritematoase, echimoze, flictene pe membre.

Semnele vegetative instalate sunt: hipertermie, tulburari vaso-motorii, hiperpnee.

Coma se instaleaza lent find o coma calma, asociata cu hipotonie musculara si areflexie
osteo-tendinoasa. Poate fi o coma agitata, cu hiperreflexivitate, semn Babinski pozitiv,
clonus al piciorului, convulsii.

Tratament
Inainte de instituirea terapiei se are in vedere scoaterea copilului din mediul toxic. Apoi
se face oxigenoterapia cu masca, precoce, hiperbara, la o presiune de 2 atmosfere. De
asemenea se face hidratare parenterala, se urmareste combaterea acidozei, a
convulsiilor, a edemului pulmonar acut. Se are in vedere tratarea socului, mentinerea
diurezei, precum si monitorizarea semnelor vitale.

2.4 Intoxicatia cu pesticide organo-fosforate

Din aceasta categorie patogenic, organo-fosforatele se metabolizeaza in ficat si rezulta
paraoxon ce inactiveaza acetil-colinesteraza din eritrocite, sistem nervos, muschi.
Inactiveaza si colinesteraza din ficat si plasma.

Tablou clinic
Intoxicatia cu pesticide organo-fosforate prezinta o simptomatologie diversificata.

Sindromul muscarinic se caracterizeaza prin : mioza, scaderea acuitatii vizuale, tulburari

de acomodare, lacrimare, sialoree, hipersecretie bronsica cu edem pulmonar acut,
bronhospasm, transpiratii abundente, varsaturi, diaree, hipertensiune arteriala,
bradicardie, colaps, incontinenta sfincteriana.

Sindromul nicotinic se caracterizeaza prin : fasciculatii musculare la muschii oculomotori

si a grupelor musculare mari cu fasciculatii si paralizia musculaturii respiratorii, astenie,
slabiciune musculara, fibrilatii si crampe musculare, tahicardie, hipertensiune arteriala.

8
 Tulburarile de la nivelul sistemului nervos central sunt: hiperexcitabilitate, cefalee,
vertij, adinamie, tulburari de coordonare, motorii, convulsii, come.

In functie de gravitatea simptomelor se cunosc mai multe forme clinice: usoara, medie,
grava. Diagnosticul de boala de pune pe baza anamnezei, examenului clinic si pe baza
examinarilor de laborator: scaderea colinesterazei serice, prezenta paranitrofenolului in
urina, evidentierea hiperglicemiei, glicozuriei, leucocitozei.

Tratament
Terapia acestei intoxicatii consta in decontaminare : spalarea tegumentelor cu apa si
sapun sau bicarbonat de sodiu. Este importanta decontaminarea parului si a corpului
prin indepartarea hainelor. Se fac si spalaturi cu ser fiziologic caldut. Daca pacientul este
constient, se va determina varsatura si se fac spalaturi gastrice. Antidotul specific acestui
tip de intoxicatie este atropina care se administreaza pana la aparitia semnelor de
atropinizare, apoi doza de intretinere trebuie repetata cateva zile. Reactivatori de
colinesteraza trebuie administrati precoce. Astfe se administreaza toxogonin mai multe
zile. De asemenea se fac perfuzii cu plasma proaspata. Terapia prevede si corectarea
dezechilibrului hidroelectrolitic si acidobazic. Se urmareste combaterea convulsiilor, a
tulburarilor respiratorii prin efectuarea ventilatiei artificiale, precum si corectarea
tulburarilor de ritm si conducere.

2.5 Intoxicatia cu ciuperci

Intoxicatia cu perioada scurta de incubatie (6-12 ore) este determinata de urmatoarele specii
de ciuperci : Amanita muscaria, Amanita pantherina. Toxinele acestor specii provoaca :
sindromul colinergic, sindromul atropinic si sindromul halucinator.

9
2.5.1 Sindromul colinergic este dat de muscarina ce are efecte excitante pe receptorii
colinergici si sunt blocati de Atropina.

Tablou clinic
Din categoria semnelor clinice fac parte manifestarile digestive: varsaturi, dureri epigastrice.
Manifestari ale excitarii receptorilor colinergici sunt : catar oculo-nazal, sialoree, rinoree,
hipersecetie bronsica, transpiratii profuse, mioza, hipotensiune arteriala, bradicardie.

Tratament
Tratamentul de electie este atropina administrata la 1-2 ore pana la aparitia semnelor de
atropinizare : midriaza, congestia obrajilor, tahicardie, uscaciunea tegumentelor. In cazul
unei ingestii crescute se fac spalaturi gastrice cu suspensie de carbune activat. De asemenea
se face perfuzie endovenoasa in scopul reechilibrarii hidroelectrolitice.

2.5.2. Sindromul atropinic este dat de muscimol, acid ibotemic. Semnele si simptomele
caracteristice apar in scurt timp pana la 3-4 ore.

Tablou clinic
Semen muscarinice: dureri abdominale, hipersudoratie.

Semen atropinice :parestezii, agitatie psihomotorie, confuzie, halucinatie, logoree confuza,

miscari bruste, dezordonate, midriaza, uscaciunea mucoaselor, convulsii, coma, toate
acestea fiind cunoscute sub denumirea de ‘’betia atropinica’’.

Tratament
Tratamentul consta in evacuarea gastrica, sedarea pacientului si tratarea convulsiilor.
Manifestarile gastro-intestinale dispar prin administrarea de : antiemetice, antispastice si
dieta. Este importanta reechilibrarea hidroelectrolitica. NU SE DA ATROPINA!

2.5.3. Sindromul halucinator este dat de Psilocina,Psilocibina.

Tablou clinic
Simptomatologia cuprinde: tulburari psihice si intelectuale,tulburari ale atentiei,iluzii
vizuale,auditive,tulburari olfactive,euforie,ras nemotivat,dificultate de lectura ,midriza
,bradicardie,hipotensiune arteriala,astenie,somnolent,congestie faciala,frison,mers ebrios.

Tratament
Terapia consta in evacuare gastrica,administrarea de neuroleptice majore.

2.5.4. Sindromul coprinian are o incubatie cuprinsa intre 30 minute-2ore.

10
Tablou clinic
Simptomatologiacuprinde:congestia fetei si a toracelui,sufocare,cefalee,tahicardie

Hipotensiune arteriala,colaps.

Intoxicatia cu ciuperci cu perioada lunga de incubatie determina aparitia sindromului

Gyromitrean produs de Gyromitia.Din punct de vedere clinic perioada de incubatie este
cuprinsa intre 20-24ore,dupa care se instaleaza simptomatologia specifica:tulburari
digestive-greturi,varsaturi,diaree,dureri abdominale;semne de hemoliza acuta
intrvasculara:icter,hemoglobinurie,cianoza,

Soc,anurie,semne de hepatocitoliza;hipertonie;semen neurologice.Din punct de vedere

biologic se evidentiaza sindromul de citoliza hepatica si methemoglobinemie.

Tratament
Tratamentul simptomatic prevede indepartarea methemoglobinei prin administrarea de
albastru de metilen. Se instituie hemoliza precoce prin exanguinotransfuzie. Convulsiile se
trateaza prin administrare de Diazepam. Tratamentul de sustinere are ca scop
reechilibrarea hidroelectrolitica.

2.5.5. Sindromul crenalian este produs de specia Cartinarius. Din punct de vedere clinic
incubatia dureaza intre 7-12 zile, dupa care se instaleaza: nefrita tubulo-interstitiala,
hepatita toxica, manifestari gastro-intestinale. Evolutia bolii este fatala prin aparitia
insuficientei renale acute. Tratamentul consta in hemodializa.

2.5.6. Sindromul faloidian este produs de Amanita phaloides. Prezinta o mortalitate de 90%.
Din punct de vedere clinic se gasesc mai multe faze:

• Faza de latenta dureaza 6-12 ore si este asimptomatica.

• Faza de acalmie si faza de agresiune dupa 2-5 zile se manifesta prin tulburari gastro-
intestinale severe : greturi, varsaturi, diaree apoasa hemoragica, dureri abdominale,
colici, crampe; sindromul de deshidratare acuta se caracterizeaza prin : oligurie,
astenie, crampe musculare, hipotensiune arteriala, tahicardie, simptomatologie ce
duce la instalarea starii de soc.
• Faza parenchimatoasa (2-5 zile) consta in agravarea manifestarilor digestive :
hepatomegalie, icter, citoliza hepatica caracterizata prin cresterea TGO, TGP,
bilirubinei, afectarea probelor functionale hepatice si a coagularii, manifestari de
nefrita.

Tratament
Se efectueaza spalatura gastrica, se reechilibreaza hidroelectrolitic si acidobazic,
tratamentul hipertensiunii arteriale cu solutie Dextran, albumina umana, sange total

11
izogrup, tratarea hepatitei toxice, prevenirea preluarii amatoxinei pe cellule hepatice se face
medicamentos cu penicilina G, protectia celulara hepatica cu hepatoprotectoare.

2.6. Intoxicatia cu alcool etilic

Intoxicatia cu alcool etilic are o incidenta crescuta la copilul prescolar si la adolescentul de
sex masculin. Din punct de vedere clinic, in functie de nivelul concentratiei sanguine se
disting 3 faze de evolutie :

1) Faza de excitatie manifestata prin logoree, comportament dezinhibat, incoordonare

motorie, vedere neclara, hipotermie.
2) Faza de betie acoolica se caracterizeaza prin vorbire incoerenta, confuzie,
accentuarea tulburarilor de vedere, mers ebrios, dezechilibru, agresivitate, tulburari
digestive.
3) Faza de coma la copii de instaleaza rapid. Modificarile biologice sunt hipoglicemie si
acidoza metabolica.

Tratament
Tratamentul consta in spalatura gastrica, corectarea hipoglicemiei si a acidozei metabolice.
Edemul cerebral acut se trateaza cu Dexametazona.

12
2.7. Intoxicatia cu etilenglicol (antigel)
Tablou clinic
Simptomatologia se caracterizeaza prin dureri abdominale, varsaturi, tulburari neuro-
psihice de la euforie pana la somnolenta, tulburari cardio-vasculare – tulburari de ritm,
fenomene neurologice : convulsii, insuficienta respiratorie acuta, colaps, apnee. Modificari
biologice : acidoza metabolica si hipocalcemie.

Tratament
Tratamentul consta in spalatura gastrica si administrare de carbune activ. Se produce
fortarea diurezei.In caz de depresie respiratorie se face ventilatie. Daca se instaleaza
convulsile se recurge la calmarea lor, iar hemodializa se aplica in caz de insuficienta renala.

13
2.8. Intoxicatia cu substante corozive
Acizii corozivi incriminati pot fi:acidul acetic,acidul clorhidric,acidul azotic,acidul
sulfuric.Baze tari sunt reprezentate de: hidroxid de sodiu, hidroxid de potasiu, hidroxid de
amoniu, hipocloritii alcalini, detartrantii, detergentii.

Acizii tari prin intermediul ionilor numiti cationi determina necroza de coagulare. Acest
fenomen limiteaza patrunderea agentului toxic la nivelul submucoasei explicand numarul
redus al stenozelor dupa ingestia de acizi. Se descriu totusi stenoze esofagiene dupa ingestia
de acid acetic precum si hemoliza si leziuni renale severe. Alcalii caustici actioneaza imediat
prin intermediul ionilor numiti anioni realizand o necroza de lechefiere a grasimilor si
proteinelor cu penetrare adanca in tesuturi, producand necroza peretelui esofagian sau
gastric cu perforare, soc si deces rapid.

Tablou clinic
Faza supraacuta dureaza cateva minute-o ora.Este dominata de dureri violente
retrosternale, disfagie, soc, varsaturi sanguinolente, sialoree, agitatie neuropsihica.
Examenul cavitatii bucale evidentiaza hiperemie, edem, zona de necroza, ulceratii.

Faza acuta dureaza pana la 3 saptamani.Semnele clinice cuprind: bucoesofagita

postcaustica, hematemeza, melena, tulburari respiratorii (tuse, bronhospasm), perforatii
esofagiene sau gastrice. Numai fibroscopia esofagogastrica poate evalua corect leziunile.

Faza subacuta dureaza 3-6 saptamani cand apare procesul de vindecare al leziunilor
oroesofagiene. In aceasta faza apar stenozele esofagiene. Ele trebuie diagnosticate si se pot
incepe dilatatiile esofagiene.

Faza cronica se instaleaza dupa 6 saptamani, este dominata de prezenta disfagiei pentru
elemente solide sau chiar lichide. Acestea pot determina o stare de denutritie de multe ori
atat de avansata incat necesita plasarea unei sonde gastrice pentru a permite alimentatia.

Simptomatologia prevede :

1) Arsuri chimice manifestate prin: eritem, flictene, ulceratii, necroze, tendinta lenta
la vindecare cu aparitia cicatricilor cheloide retractile;
2) Arsuri ale mucoasei linguale, buco-faringiene, esofagiene, gastrice; ulceratiile pot
fi profunde evoluand pana la perforatii precoce esofagiene, gastrice cu instalarea
hemoragiei digestive superioare;
3) Inhalarea de vapori de acid clorhidric, acid sulfuric determina iritatia mucoasei
respiratorii, congestie, edem faringian si glotic care merg pana la edem
pulmonary acut lezional;
4) Tuse, coriza, pirozis, dispnee laringeana, sufocare;
5) Fenomene toxice generale : suferinta hepatica, renala, soc pana la instalarea de
acces precoce;

14
 6) Tulburari hidroelectrolitice si acido bazice, hemoliza intravasculara,
hemoglobinurie, convulsii pana la coma;
7) Mediastinite, procese inflamatorii intrapulmonare.

Diagnosticul se emite pe baza investigatiilor paraclinice. Radiografia pulmonara-

abdominala permite vizualizarea leziunilor de mediastinita sau peritonita. Tranzitul baritat
al esofagului si stomacului se poate efectua dupa 3 saptamani. Acesta precizeaza locul si
severitatea stenozei esofagiene.

Tratament
Se administreaza bolnavului lichide ce contin lapte, albus de ou in cazul intoxicatiilor cu acizi
sau solutii slab acide in cazul intoxicatiilor cu alcali caustici. Spalatura gastrica si provocarea
de nvarsaturi este contraindicate. In primele moment se administreaza antalgice. Se face
echilibrarea hidroelectrolitica si acidobazica, repaus digestiv 72 de ore. Antibioterapie
injectabila se utilizeaza pentru prevenirea infectiilor. Se recurge si la corticoterapie.
Tratamentul topic local consta in glicerina boraxata, nistatin, anestezina. Reevaluarea
endoscopica se face la 3-4 saptamani. Se incep dilatatiile esofagiene. Stenozele postcaustice
se trateaza prin esofagoplastie-metoda Dan Gavriliu cu tub gastric. Leziunile oculare se
trateaza cu ser fiziologic si tratament oftalmologic. In cazul existentei socului si edemului
pulmonar acut se face intubatie.

2.9. Intoxicatia cu substante methemoglobinizante

Este mai frecventa in primele 3 luni de viata.Cel mai adesea se produce prin nitratii din apa
contaminata care ajung in intestin unde dezvolta o actiune bacteriana si determina oxidarea
hemoglobinei in cantitati mari .Alte posibilitati sunt:substantele azotate din ingrasamintele
agricole,anilina.Simpla stocare a supei de morcov la frigider 12 ore duce la proliferarea florei

15
bacteriene care transforma nitratii in nitriti.Calea de patrundere in organism poate
fi:digestiva,cutanata,respiratorie.

Tablou clinic
Simptomatologiacuprinde:cianoza,astenie,dispneee,cefalee,tahicardie,colaps cardio-
vascular,encefalopatie hipoxica,convulsii,coma.

Diagnosticul pozitiv se pune pe baza cianozei,conditiilor de aparitie,culorii ciocolatii a

sangelui si dozarea methemoglobinei.

Tratament
In functie de etiologie consta in:scoaterea din mediul toxic ,oxigenoterapie,spalatura
gastrica,carbune activ.In intoxicatia cu nitriti:se inlocuieste sursa de apa ,se are in vedere
evitarea conservarii legumelor,terapia sindromului diareic,administrarea de substante
reducatoare(albastru de metilen,acid ascorbic),oxigenoterapie,exanguinotrasfuzie.

2.10. Intoxicatia cu hipnotice si tranchilizante

Cele mai des folosite sunt:Diazepamul,Nitrazepamul.

Tablou clinic
Simptomatologia este diversa in functie de doza si de calea de administrare :vertij,
dizartrie, ataxie, somnolenta, apnee, bradicardie, hipotensiune arteriala, agitatie psiho-
motorie ,halucinatii auditive si vizuale,coma.

16
Tratament
In cazul ingestiei recente si constiente terapia consta in spalaturi gastrice si carbune
activat.La copilul cu hipotensiune arteriala se administreza fluide pe cale intravenoasa si
medicatie presoare.Depresia respiratorie si coma sunt reversibile cu flumazenil.

2.11. Muscatura de sarpe

In zona noastra singurul sarpe periculos este vipera.

Simptomatologia:muscatura este dureroasa la 15 minute ,apare local un edem

dur,dureros,cu doua intepaturi simetrice.Dupa 6 ore edemul se extinde la tot membrul si
apar placi cianotice.Dupa 12 ore apar pete livide,flictene,escare,limfangita,iar dupa 2 zile
leziunile regreseaza,dar se pot suprainfecta.Pot aparea :anxietate,dureri toracice si
musculare,varsaturi,diaree. Dupa 2 zile in lipsa tratamentului apar hemoragii
mucoase,purpura,anemie,anurie,colaps,stop respirator.

Tratament
Tratamentul vizeaza eliminarea veninului:se incizeaza zona intre cele doua puncte de
intepatura si se suge zona incizata(mucoasa digestiva nu absoarbe veninul).Aplicarea
garoului este inutila si periculoasa.Se administreaza ser antiveninos specific dupa tehnica
seroterapiei.Se face tratamentul simptomatic al eventualelor complicatii
aparute(cardiovasculare,renale).

17
2.12. Intoxicatia cu petrol si derivati
Derivatii petrolului: butanul, benzina, pacura, spirtul alb, petrolul lampant.

Simptomatologie : cefalee, ameteli, euforie, palpitatii, tulburari de ritm, iritatii ale

mucoaselor, greturi, varsaturi, delir, pierderea constientei, convulsii, coma.

Tratament
Nu exista antidot specific. Scoaterea copilului din mediul toxic. Se efectueaza spalatura
gastrica cu carbune activat, dar nu se provoaca varsaturile. Se face oxigenoterapia si
respiratia artificiala la nevoie. Se efectueza tratamentul tulburarilor de ritm si
antibioticoterapia de protectie. Se efectueaza tratamentul convulsiilor daca apar.

18
2.12 Intoxicatia cu Amfetamine
Amfetaminele sunt un grup de substante puternice si inalt adictive care afecteaza dramatic
sistemul nervos central. Acestea induc o stare de bine generala si amelioreaza starea de
receptivitate, atentia si performanta diferitelor proprietati cognitive si motorii.

Similar acestora sunt asa numitele “amfetamine designer”, cel mai bine cunoscut dintre
acestea fiind drogul cluburilor, NDMA sau mai bine cunoscut drept ecstasy. Unele dintre
medicamentele folosite drept supresante ale apetitului produc de asemenea o actiune
similara amfetaminelor.

Structura amfetaminelor difera semnificativ de cea a cocainei desi au efecte stimulante

comportamentale si psihologice similare. Ca si cocaina, amfetaminele determina cumularea
neurotransmitatorului dopamina. Aceasta concentratie excesiva de dopamina produce
stimularea si sentimentul de euforie experimentata de catre consumatori. Cocaina este mai
repede metabolizata si inlaturata din corp, in timp ce amfetaminele au o durata de actiune
mai lunga.

Tulburarile psihotice induse de amfetamine sunt conditii determinate de intoxicatia sau

consumul pe termen lung al amfetaminelor sau derivatiilor lor. Aceste tulburari pot fi
experimentate in timpul sevrajului. Tulburarile sunt de obicei autolimitante dupa
intreruperea drogului, desi unele simptome neurologice pot dura saptamani de la incetarea
consumului. Unii indivizi experimenteaza paranoia in timpul sevrajului ca si in timpul
consumului sustinut.

Persoanele dependente de amfetamine uneori diminueaza consumul de droguri dupa ce au

experimentat un episod de paranoia si halucinatii vizuale. Mai mult acestea pot da
dependenta psihologica dar nu si fizica.

Tulburarile de comportament similar hipomaniei si maniei pot fi declansate in timpul

intoxicatiei cu amfetamine. Depresia poate aparea in timpul sevrajului, iar consumul
repetat poate produce depresia rezistenta la antidepresive.

Tulburarile de somn apar in mod similar cu cele de comportament. In timpul intoxicatiei

somnul poate fi diminuat marcat. In sevraj, apare somnolenta. Un ritm circadian interupt
poate aparea prin administrarea de doze mari sau nocturne de amfetamine cu prescriptie.

Toate amfetaminele sunt rapid absorbite cand sunt administrate oral si chiar si mai rapid
cand sunt fumate, mestecate sau injectate. Toleranta se dezvolta la amfetaminele standard
si cele designer conducand la necesitatea cresterii dozei de catre consummator.

Tulburarile induse de amfetamine cuprind:

• Tulburarea anxioasa, induse de amfetamine

• Tulburarile de comportament induse de amfetamine

19
 • Tulburarile psihotice cu iluzii induse de amfetamine
• Tulburarile psihotice cu halucinatii induse de amfetamine
• Tulburarile somnului induse de amfetamine
• Intoxicatia amfetaminica
• Deliriul de intoxicatie amfetaminic
• Sevrajul amfetaminic
• Alte tulburari nespecificate induse de amfetamine

Intoxicatia debuteaza cu o stare puternica de euforie. Consumatorul experimenteaza o

stare de energie crescuta fiind foarte vorbaret si alert. Alte simptome:

• Anxietatea
• Tensiunea
• Grandomania
• Comportament repetitiv
• Furia
• Lupta si alterarea judecatii

In intoxicatia acuta si cronica persoana experimenteaza oboseala si tristete cu evitarea

societatii. Aceste comportamente si modificari psihologice sunt insotite de alte semne si
simptome:

• Aritmii
• Tahicardie
• Dilatarea pupilelor
• Hipertensiune arteriala
• Persipratie crescuta
• Frisoane
• Greata sau varsaturi
• Agitatie motorie sau retardare
• Slabiciune musculara
• Depresie
• Durere in piept si confuzie
• Convulsii
• Coma
• Probleme cardiovasculare incluzand infarctul miocardic

Dupa o supradoza de amfetamine poate rezulta decesul daca nu se primeste imediat

tratament.

20
Abuzul pe termen lung poate conduce la pierderi de memorie si contribuie la transmiterea
hepatitelor si a infectiei cu HIV. Afectarea vietii sociale si profesionale apare in ambele
tipuri de intoxicatie acuta si cronica.

Criteriile pentru sevrajul amfetaminic cuprind:

• Pacientul a incetat recent sau a redus doza de amfetamine crescuta

• Se instaleaza o stare disforica cu unul sau mai multe semne de modificare fiziologica
la cateva ore sau zile dupa ce se inceteaza consumul
• Oboseala, cosmaruri, insomnia sau hipersomnie, cresterea apetitului, retardare
psihomotorie sau agitatie
• Aparitia de halucinatii, iluzii, pierderi ale memoriei, dezorientare, intentie suicidala
sau de omucidere, afectarea judecatii

Simptomele de mai sus afecteaza semnificativ viata sociala si profesionala. Nu se datoreaza

unei boli mentale primare sau medicale generale.

Efectele consumului de ecstasy:

Consumul de ecstasy conduce la simptome ale folosirii amfetaminelor clasice.

Consumatorii raporteaza dorinta de a evita apropierea de alte persone si cresterea
confortului personal. Descriu cresterea luminiscentei obiectelor din mediul inconjurator
desi aceste efecte halucinogene sunt mai slabe decat cele produse de alte halucinogene cum
este LSD. Ca si amfetaminele clasice ecstasy produce tulburari cardiovasculare cu :

• Hipertensiune arteriala
• Tahicardie
• Cresterea consumului de oxigen a miocardului

Drogul ramane activ mult timp in corp astfel toxicitatea creste rapid daca se iau multiple
doze in perioade scurte de timp determinand deshidratare, hipertermie si convulsii.

Tratament
Cel mai eficient tratament pentru dependenta de amfetamine este interventia cognitiv-
comportamentala. Aceste terapii ajuta individual sa invete sa identifice modelele
psihologice problematice proprii si modificarea gandurilor negative. Nu exista medicatie
specifica care ajuta la tratarea dependentei. Antidepresivele uneori pot ajuta in cazul
simptomelor depresive frecvente experimentate de abstinentul de amfetamine.

Masuri terapeutice in intoxicatia acuta cu amfetamine:

• Provocarea varsaturilor
• Spalatura gastrica sau administrare de carbune activat in cazul unei supradoze

21
 • Excretia amfetaminelor poate fi accelerata de catre folosirea de clorat de amoniu
administrat intravenos sau oral, acesta se gaseste in siropuri expectorante
• Se administreaza fluide intravenous pentru o hidratare adecvata
• Daca pacientul este psihotic sau daca tinde sa raneasca alte persone se
administreaza un antipsihotic cum este haloperidol
• Agitatia poate fi tratata cu benzodiazepine
• Se administreaza naloxona daca sa suspecteaza si intoxicatia cu opiacee
• Daca pacientul are hipertensiune arteriala se administreaza propranolol

Dupa ce a fost eliminata substanta din organism, pacientul poate prezenta episoade
psihotice indicandu-se folosirea de antipsihotice. Antidepresivele pot fi utile daca depresia
persista mai mult de doua saptamani dupa sevraj.

Medicatia pentru somn poate ajuta pacientii sa isi ajusteze ritmul circadian si poate fi
folosita pentru una-doua saptamani. Daca anxietatea persista peste doua saptamani se
indica folosirea de medicamente nonbenzodiazepine.

2.13.Toxiinfecția alimentară
Toxiinfecția alimentară reprezintă o boală cauzată de consumul de alimente contaminate
cu agenți patogeni. Aceștia pot fi reprezentați de bacterii, paraziți sau virusuri. Majoritatea
afecțiunilor alimentare sunt gastro-intestinale, ceea ce înseamnă că ele
cauzează simptome în tractul digestiv.

Organismele infecțioase – inclusiv bacteriile, virușii și paraziții – sau toxinele lor sunt cele
mai frecvente cauze ale toxiinfecțiilor alimentare.

Simptomele otrăvirii alimentare încep de obicei în decurs de una până la două zile după
consumul de alimente contaminate, deși pot începe în orice moment între câteva ore și
câteva săptămâni mai târziu.

Simptomele principale includ:

• senzație de rău (greață)

• vărsături
• diaree , care poate conține sânge sau mucus
• crampe la nivelul stomacului și dureri abdominale
• lipsa de energie și slăbiciune
• pierderea poftei de mâncare
• febră
• dureri musculare
• frisoane

22
Tratament

Tratamentul toxiinfectiilor alimentare consta in reechilibrarea hidroelectrolitica si

acidobazica, regim dietetic, tratament simptomatic si etiologic.
Reechilibrarea hidroelectrolitica trebuie inceputa cat mai devreme si, in functie de gradul
deshidratarii, se face pe cale orala in deshidratarile usoare si medii sau pe cale
intravenoasa, in cazurile severe sau daca pacientul prezinta intoleranta digestiva sau
varsaturi incoercibile. Reechilibrarea in deshidratarile usoare si medii consta in
administrarea de saruri de reechilibrare orala, compuse din 3,5 g clorura de sodiu, 2,5 g
bicarbonat de sodiu sau citrat trisodic, 1,5 g clorura de potasiu si 20 g glucoza. in
deshidratarile usoare se administreaza in doza de 50 ml/kgc pe parcursul a 4 ore, iar in cele
medii doza este este de 80 ml/kgc, in 4 ore.
Solutia pentru administrarea intravenoasa contine, la 1 l apa distilata, 5 g clorura de sodiu,
4 g bicarbonat de sodiu si 1 g clorura de potasiu. Se administreaza 100 ml/kgc in 2 sau 4
ore in cazul copiilor, varstnicilor, persoanelor cu insuficienta renala cronica. In locul ei
poate fi folosita si solutia Hartman sau Ringer-lactat.
Pentru aprecierea eficientei reechilibrarii se urmaresc pulsul (parametrul cel mai fidel),
tensiunea arteriala, diureza, turgorul cutanat.
Tratamentul simptomatic presupune administrarea de antiemetice. Nu este recomandata
administrarea de medicamente ce incetinesc tranzitul intestinal, pentru ca, in felul acesta,
se incetineste si eliminarea toxinelor si a bacteriilor responsabile de producerea
toxiinfectiei alimentare.
Tratamentul etiologic este necesar numai in cazurile severe de toxiinfectie si la sugari.
Nu exista profilaxie specifica in cazul toxiinfectiilor alimentare. Evitarea imbolnavirii se
face prin inlaturarea surselor de infectie si a modalitatilor de transmitere a germenilor
prin intermediul alimentelor, si prin educatia sanitara a populatiei, in special a celor care
intervin in procesele de preparare, prelucrare, manipulare a alimentelor.

23
24
25
26
27
III.Bibliografie:
1.Ghid de intoxicatii acute la copil autor conf.dr. Iordache Constantin

2. Popa M. I., POPA L. G., Bacteriologie, Editia a doua, Editura APP, Bucuresti, 2004

28