COLEGIUL TEHNIC ,,VALERIU D.

COTEA”

F OC SANI

PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A CALIFICARII

PROFESIONALE A ABSOLVENTILOR INVATAMANTULUI LICEAL

NIVEL:4

Calificarea: ”Tehnician veterinar”

INDRUMATOR, ELEV,

Prof. Daniela GRECU Gheorghiță Cristina Elena

Clasa: a XII a A

2018
2018
1
AFECTIUNI DIGESTIVE
LA RUMEGATOARE

2
 CUPRINS

CAPITOL Pag.
ARGUMENT ................................................................................... 5

CAP.I METEORISMUL RUMINAL ACUT

I.1. Etiologia bolii.....................................................................
6
I.2. Modificari anatomo - patologice.........................................
I.3. Tabloul clinic al bolii.......................................................... 7
I.4. Simptomatologie.................................................................
8
I.5. Diagnosticul bolii...............................................................
I.6. Evolutia si progresul bolii.................................................. 9
I.7. Masuri de profilaxie a bolii................................................
10
I.8. Tratament...........................................................................
11

12

CAP: II METEORISMUL RUMINAL CRONIC

14
I.1. Etiologia bolii.....................................................................
I.2. Modificari anatomo - patologice......................................... 15
I.3. Tabloul clinic al bolii..........................................................
I.4. Diagnostic........................................................................... 15
I.5. Evolutia bolii...................................................................... 16
I.6. Prognosticul bolii................................................................
I.7. Masuri de profilaxie a bolii................................................ 17
I.8. Tratament...........................................................................
17

3
 18
CAP: III INDIGESTIA PRIN SUPRAINCARCARE A
RUMENULUI
I.1. Etiologia bolii.....................................................................
19
I.2. Modificari anatomo - patologice.........................................
I.3. Tabloul clinic al bolii.......................................................... 19
I.4. Simptomatologie.................................................................
20
I.5. Diagnosticul bolii...............................................................
I.6. Evolutia si prognosticul bolii............................................. 21
I.7. Masuri de profilaxie a bolii................................................
21
I.8. Tratament...........................................................................
21

22
ANEXE ............................................................................................ 23

BIBLIOGRAFIE ............................................................................ 36

4
 ARGUMENT

Pasunatul expune animalele la o serie de imbolnaviri cauzate pe

de o parte de schimbare a ambientului, iar pe de alta parte de contactul de o serie de
agenti patologici de natura infectioasa, virala, toxica, putand aparea afectiuni de
natura interna, infectioasa, chirurgicala sau toxica.Iesirea la pasune presupune o
schimbare a ratiei, a modului de hranire si a naturii furajelor. Acestea duc la diferite
afectiuni de natura medicala, indigestii, timpanisme, diaree, ect.
Intre procesele biochimice si motorii de la nivelul prestomacelor este o corelatie
foarte stansa, atat in stari normale cat si in cele patologice, perturbarea unora ducand
automat la dereglari ale celorlalte ajungandu-se astfel la diferite indigestii
prestomacale.
Desi indigestiile prestomacale sunt foarte complexe atat din punct de vedere
patogenezic cat si clinic, precum si in privinta influentei lor asupra organismului in
general, pentru necesitati clinice si chiar didactice, ele se pot sistematiza in felul
urmator:

5
 I. METEORISMUL RUMINALACUT

Prin meteorism acut se intelege dilatarea rapida a rumenului si a retelei

prin acumularea excesiva a gazelor de fermentatie. Se disting doua forme de
meteorism acut:
1.Meteorismul (timpanismul) cu dom de gaze dorsal, caracterizat prin acumularea
unei mari cantitati de gaze, formand o cavitate mica, deasupra stratului consistent de
furaje;
2. Meteorismul spumos (indigestie spumoasa) care se caracterizeaza prin formarea
unei spume constituita din vezicule fine, care nu se sparg, amestecata difuz in masa
continutului rumenal.
Frecventa bolii este mai mare la taurine,mai rara la ovine si foarte rara la capre.
Aparitia ei este sporadica, cuprinzand insa unh mare numar de animale dintr-o data ,
insa nu tot lotul sau grupul care beneficiaza de aceleasi conditii de alimentatie.

I. 1. ETIOLOGIA BOLII

Cauzele predispozante sunt reprezentate de tonusul redus al

prestomacelor, stabulatie indelungata, diverse disceropatii in stare subclinica si, de
foarte multe ori,de prezenta aderentelor cronice ale prestomacelor si viscerelor din
jur. Frigul asociat cu roua, bruma, ceata, ploi reci, alimente reci sau inghetate,
reprezinta un factor important in declansarea meteorismului acut.
Cauzele ocazionale sunt,in majoritatea cazurilor, de ordin alimentar, cele mai multe
cazur aparand dupa consumul nutreturilor “timpanogene”, intre acestea situandu-se in
primul rand leguminoasele ca: trifoiul, mazarea, mazarichea; capetele si foile de
sfecla, mai ales daca sunt plouate sau inrourate si reci. Nutreturile actioneaza

6
timpanogen in principal la animalele care nu au consumat in prealabil macar o
cantitate mica de fibroase uscate, cu rol de stimulare a reflexului de eructatie.
I. 2. MODIFICARI ANATOMO - PATOLOGICE

Atat in cazul timpanismului propriu-zis cat si in cazul indigestiei

spumoase, mecanismul principal care explica aceste tulburari este suspendarea
eructatiei. Acesta se poate produce prin insuficienta data asupra mucoasei din
apropierea cardiei si a celei reticulare (fig.1). Asa se explica de altfel si incidenta
meteorismului in ingrasatorii, in perioadele in care fibroasele lipsesc sau se
administreaza in proportie redusa si sunt tocate scurt.
In cazul indigestiei spumoase impiedicarea eructatiei se datoreaza excesului
de lichid si de spumozitate generat de nutreturile timpanogene. Spumozitatea nu mai
permite eliberarea gazelor de fermentatie sub forma de colectie mica, datorita unor
componente proprii ale plantelor timpanogene. Actiunea sa mecanica asupra
mucoasei cardial-reticulare (fig.2) este redusa si deci insuficienta pentru stimularea
eructatiei. Producerea spumozitatii se explica prin formarea de continut rumenal de
pectati si alte geluri spumigene, in cazul consumului de nutreturi bogate in
hemiceluloze, substante pectinice, saponine, polimeri ai amidonului. Concomitent se
reduce si secretia salivara, datorita caracteristicilor fizico-chimice ale nutreturilor
timpanogene. Are loc si un dismicrobism rumenal cu dezvoltarea in exces a
germenilor mucinogeni, in dauna celor mucinolitici. Consecintele meteorismului
asupra organismului in general constau in: compresiunea transdiafragmatica a
pulmonului si cordului, mergand pana la moarte prin asfixie sau oprirea inimii;
golirea organelor abdominale (splina, ficat) de sange, care este deplasat spre
extremitatea cefalica, cu congestie meningoencefalica de staza; transferul unor gaze
din reticulorumen in circulatie, pare a avea o importanta mai redusa decat in cazul
indigestiilor biochimice.

7
I. 3. TABLOULCLINIC AL BOLII

Meteorismul ruminal acut apare la scurt timp de la consumul

nutreturilor “timpanogene” si se manifesta prin oprirea consumului, privire
ingrijorata, o usoara cifozare, animalul intoarce capul din cand in cand spre flancuri,
incearca sa faca eructatii, faciesul devine anxios. Dupa 10-15 min semnele fizice
incep sa devina din ce in ce mai evidente. Flancul stang se dilata treptat depasind
uneori unghiul extern al iliumului( fig.3) si in partea dreapta, comprimand astfel
pulmonul cat si cordul, ceea ce obliga animalul sa ia pozitia ortopneica, sa aiba
respiratia de tip toracica, frecventa si superficiala, narile dilatate, pentru ca dupa
aceea sa reprezinte respiratia bucala. Tendinta spre asfixie este ilustrata de culoarea
violaceu-albastrui a tegumentelor, de turgescenta venelor subcutanate, a venelor
jugulare, de largire a bazelor de sustinere prin indepartarea membrelor, prin aparitia
transpiratiilor reci la baza urechilor, laturile toracelui,ceea ce marcheaza instalarea
colapsului circulator. Animalul isi pierde echilibrul, mai ales dupa instalarea
tremuraturilor generalizate, cade jos unde dupa cateva miscari de pedalare moare
regurgitand o mare parte din materialul ingerat sau manifestand o eructatie prelungita.
Zgomotele de contractie rumenala sant absente inca din faza incipienta, perceptandu-
se zgomote de gaze, suieratoare la inceput, apoi doar zgomote crepitante fine.
Sondajul rumenal executat pe un plan inclinat pentru degajarea cardiei de continut
semilichid, permite eliminarea gazelor si debalonarea in indigestia gazoasa, ramanand
putin eficient, in cea spumoasa. Punctia rumenului este urmata de eliminarea pe
canula a unei spumozitati albicioase, fara debalonare rapida, in cazul indigestiei
spumoase; in cea gazoasa, pe trocar erup gaze, iar debalonarea se produce aproape
instantaneu.

8
I. 4. SIMPTOMATOLOGIE

Se constata distensia evidenta a abdomenului( fig.4) rumenului contine

o cantitate enorma de material spumos, mai rar gaze de fermentatie colectate separat
de continutul alimentar. Atrag atentia leziunile circulatorii: venectazia generalizata in
jumatatea anterioara a corpului; paliditatea ficatului si splinei care par stoarse din
sange;congestia pulmonara; hemoragii de diverse dimensiuni la nivelul ganglionilor
limfatici din zonele anterioare; subpleurale, subendocardice si subepicardice.
Mucoasa rumenului este congestionata, mai ales in zonele ventrale. Rareori se poate
intalni ruptura diafragmului sau a rumenului, care cind s-a produs dupa moartea
animalului, marginile plagii diafragmatice sau rumenale nu sant infiltrate, ca atunci
cand se produc in timpul vietii. Animalele care au murit de mai multe ore, prezinta
enfizem subcutanat, absenta aproape completa a spumozitatii in rumen, eliberandu-se
gazele in colectie unica, exfolierea epiteliului cronificat al rumenului si congestia
evidenta a tesutului submucos.
In meteorismul secundar si simptomatic se intalnesc, in plus, leziunile proprii bolilor
care au determinat meteorismul.

I. 5. DIAGNOSTICULBOLII

Diagnosticul clinic nu comporta dificultati.

Diagnosticul diferential se face fata de supraincarcarea rumenului,
indigestia vagala, dislocatia stanga a cheagului, hidropzia invelitorilor fatale. In
aceste boli distensia flancului stang este mai redusa si predominant ventrala.
Diferentierea de meteorismul rumenal cronic se face prin aceea ca acesta apare pe

9
cazuri izolate, este de grad mai redus si recidiveaza sub influenta factorilor ocazionali
de ordin alimentar. Diferentierea intre indigestia gazoasa si spumoasa se face prin
sondaj si rumenocenteaza. In plus, indigestia spumoasa afecteaza, de regula, un
numar mai mare de animale, pe cand cea gazoasa evolueaza mai mult individual,
intrucat este totdeauna secundara sau simptomatica altor boli, cu exceptia unor cazuri
din ingrasatorii. (fig.5)
Diagnosticul etiologic al indigestiei spumoase implica o atenta ancheta nutritionala,
in mod deosebit cand accidentul intervine la un numar mai mare de animale din
acelasi efectiv; ancheta va viza atat nutreturile care genereaza obisnuit meteorism cat
si eventuale deficiente in igiena alimentara, factori ocazionali climatici. Trebuie avut
insa in vedere ca diagnosticul etiologic ramane pe planul al doilea, fiind necesara
interventia de urgenta pentru debalonarea pe baza diagnosticului simptomatic.

I. 6. EVOLUTIASI PROGNOSTICULBOLII

Evolutia este de 1-2 ore in formele supraacute,moartea producandu-se prin asfixiere

(daca animalele nu sunt sacrificate). In alte situatii boala evolueaza cateva ore,
rastimp in care sunt, de regula, fie trocarizate de ingrijitori, fie tratate de medicul
veterinar. In caz contrar si acestea sfarsesc prin asfixiere, uneori prin ruptura
diafragmei, care prelungeste putin supravietuitoarea. Vindecarile spontane, desi rara
sunt posibile. Animalele carora li s-a practicat rumenocenteza emprica, de regula,
sfarsesc prin sacrificare, datorita peritonitelor locale, adezive sau chear generalizate,
care nu pot fi rezolvate satisfacator nici prin ingrijiri medicale .
Prognosticul este rezervat in meteorismul cu dom de gaze dorsal si este grav in
indigestia spumoasa. El este in functie si de numarul de animale imbolnavite
concomitent de interventiile emprice anterioare. Sub raport economic, estimarea
prognosticului depinde nu numai de mortalitatea in sine, ci si de deprecierea calitatii
carnii la animalele sacrificate de necesitate, alaturi de implicatiile economice ale
masurilor curativo-profilactice.
10
I. 7. MASURI DE PROFILAXIE

Profilaxia consta in primul rand in instruirea personalului ingrijitor sau

fermierilor in privinta igienei alimentare. Astfel se va asigura aportul minim de
fibroase (1-2kg pentru taurinele adulte) dimineata, inainte de scoaterea animalelor la
pasunat pe pasuni timpanogene; se va evita scoaterea animalelor la pasune dupa roua
sau ploaie, pe pasuni cu peste 50% leguminoase tinere, cu plante crescute luxuriant
care au un continut ridicat de apa si cu putine fibre; se va evita adaparea cu cantitati
mari de apa imediat dupa pasunarea pe suprafete cu leguminoase; se va face cu mare
atentie introducerea in ratie a porumbului verde recoltat pentru siloz si se va evita
trecerea brusca la ratiile de hranire intensiva atit pentru tineretul la ingrasat, cit si
pentru vacile de lapte. Prevenirea meteorismului rumenal se poare face si prin
pasunat pe parcele limitate, de genul “pastorului electric”, iar trecerea la o noua
parcela se va face progresiv si pentru scurt timp, dupa ce animalele au consumat un
timp pe parcela anterioara. S-a incercat si profilaxia de tip medicamentos prin
administrarea orala de antibiotice zilnic sau la mai multe zile la animalele care
pasuneaza pe pasuni timpanogene, dar procedeul nu a fost incurajator din cauza
aparitiei rezistentei germenilor si a actiunii nefavorabile asupra florei rumenale atat
de necesare desfasurarii normale a proceselor metabolice rumenale. Pe langa aceste
masuri de ordin general este necesara instruirea ingrijitorilor si fermierilor privind
interventii de urgenta, pe care sa le aplice pana la sosirea personalului sanitar-
veterinar; plasarea animalelor pe panta pentru degajarea cardiei, masaj sustinut pe
abdomen, fixarea unui bastonas gros de 2-3cm in chip “zabala” in gura cu scopul
provocarii reflexe a eructatiei, aspersiuni reci pe abdomen pe timp calduros,
administrarea de antifermentescibile (apa de var), ulei ars de masina care trebuie sa
existe in permanenta in ferma in timpul sezonului de pasunat.

11
I. 8. TRATAMENT

Tratamentul curativ va fi orientat in functie de tipul

meteorismului:in cel cu dom de gaze se urmareste evacuarea gazelor, in cel spumos,
un efect antispumant si apoi evacuarea gazelor. In meteorismul cu dom de gaze dorsal
se urmareste restabilirea eructatiei efectuand masaje ale peretelui abdominal stang,
refrigeratii sau introducerea animalului in apa sau acoperirea lui cu o patura
umeda,iritarea mucoasei , cavitatii bucale sau faringiene, practic prin aplicarea unui
calus de lemn sau de pelin ; cand numarul anumalelor este mare se va cauta sa fie
alergate pe deal pentru a elibera cardia;oile vor fi alergate cu cainii, vor fi trecute
fortat prin strunga sau se va face stangerea abdomenului intre genunchi(fig.7).
Medicatia antifermentescibila se poate administra pe sonda sau pe canula trocarului
( fig.8): apa de var (pana la 2l la taurinele adulte), otet (80-100 g), acid clorhidric
(1%, 5-10 l), purgative saline, tiosulfat de sodiu (80-100 g), benzuat de sodiu (50-70
g); preparatul culinar “conservant”, lapte, untura topita si administrata la temperatura
corpului, uleiuri comestibile, ulei de ricin, ulei ars de masina (1,5-3 l), bors sau zeama
de varza (2-3 l). La nevoie se pot utiliza, cu bune rezultate chear , petrolul, formolul
(40-50ml in 1-2l apa) sau amoniacul (20-30 ml la litrul de apa), intrucat absorbtia de
la nivelul rumenului meteorizat este practic nula si riscul de a imprima miros carnii
la animalele sacrificate de necesitate este redus.
In caz de meteorism spumos, sondajul si rumenocenteza raman ineficiente. Medicatia
de electie este administrarea intrarumenala de antispumante, pentru spargerea bulelor
fine de gaz si transformarea meteorismului spumos intr-unul cu dom de gaze
dorsal,care ulterior se trateaza ca atare. Pentru atingerea acestui scop se utilizeaza de
preferinta sonda pluriperformanta tip Kaltenbock, cu orificii dispuse pe linii spiralate
pe distanta de 1 mm de la capat, introdusa astfel incat sa se incovoaie sub forma de
arc in sacul rumenal dorsal; pe sonda se administreaza despumante, pentru spargerea
spumei si acumularea gazelor de fermentatie sub forma de colectie mica in sacul
12
dorsal al rumenului. Ca antispumante se utilizeaza: siliconii polimerizati, unii
detergenti, uleiuri vegetale, lapte, alcool, timol, benzoat de sodiu, permanganat de
potasiu ,formol. Daca aceste masuri nu se vadesc eficiente in 15-45 min adica nu a
avut loc transformarea meteorismului spumos intr-unul cu dom de gaze se repeta
medicatia de preferinta cu un alt medicament antispumant(fig.15). Dupa inlaturarea
meteorismului se recomanda tratament dietetic timp de 2-3 zile, bazat in principal pe
fibroase uscate, de buna calitate, apoi se trece treptat la regimul alimentar convenabil
sub raport tehnologic.

13
 II. METEORISMUL RUMINAL CRONIC

Meteorismul rumenal cronic sau recurent este un sindrom caracterizat

prin distensia relativ moderata si recidivanta a rumenului prin continut de
fermentatie, intalnindu-se mai frecvent in ingrasatorii( fig.6). Apare obisnuit pe cazuri
izolate si este produs, de regula, prin indigestia gazoasa si nu de tip spumos ca in
meteorismul rumenal acut.

II. 1. ETIOLOGIE

Meteorismul recurent primar se intalneste mai rar la rumegatoarele

adulte si mai frecvent la viteii sugari. La adulte, meteorizatia care apare in corelatie
cu consumul de nutreturi usor fermentescibile, cum ar fi leguminoasele verzi sau
unele reziduuri industriale. La viteii sugari, meteorismul primar apare drept
consecinta, a fermentatiei de tip alcalin, cu germeni Gram-negativi, pe care o sufera
laptele cand, in loc sa fie supus digestiei normale in cheag, ajunge in rumen.
Meteorismul recurent secundar este mai frecvent in urma dificultatilor de tranzit fie la
nivelul esofagului, fie al intestinului: compresiuni ale esofagului prin adenopatii
diverse, neoplasme periesofagiene sau chear intraesofagiene sau la nivelul cardiei,
pilorului, diversele tulburari morfologice intestinale, care pot reduce lumenul
intestinal, asa cum sunt stenozele intestinale prin cicatrice, tumori, peritonite plastice,
adezive si chear tumorile micoasei intestinale, care se opun tranzitului intestinal si o
data cu aceasta si evacuarii gazelor pe aceasta cale. Diferitele egagropile la
rumegatoarele mari, dar mai ales la cele mici, determina periodic meteorizarea.
Meteorismul recurent simptomatic exprima in mod obisnuit boli trenante la
nivelul compartimentelor pregastrice, fie pur functionale, (indigestii motorii sau

14
biochimice cronice, dispepsii gastrice la tineret), fie organice (reticuloperitonita
cronica, ruminita cronica, abcese la nivelul prestomacelor, ficatului si splinei).

II. 2. MODIFICARIANATOMO - PATOLOGICE

Pe langa timpanismul rumenului si modificarile anormale ale

continutului sau (fermentatii sau chear putrefactii) se intalnesc leziunile
predispozante ale bolii: abcese inchistate sau aderente in reticuloperitonita cronica,
limfadenomegalii mediastinale.

II. 3. TABLOULCLINIC ALBOLII

Meteorismul ruminal cronic se manifesta prin destinderea relativ

moderata si recidivanta a rumenului mai ales dupa consumarea tainului, fiind mai
evidenta in “desertul” flancului stang. La examenul fizic al rumenului se constata
reducerea si rarirea zgomotelor de contractie rumenala. Semnele generale sant direct
proportionale cu gradul meteorismului si se traduc printre altele prin jena respiratorie
si neliniste. Semnele clinice dureaza cateva ore si se repeta la mai multe zile, cu
ocazia interventiei unor factori ocazionali, cum ar fi:o schimbare de ratie, nutreturi
fermentescibile, stres climatic, de grup. In cazuri grave, meteorismul se poate
produce zilnic, chear dupa fiecare tain, sau se mentine aproape permanent, cu variatii
doar in privinta gradului de destindere a rumenului. Intre accesele de meteorism,
animalele prezinta uneori eructatii frecvente sau diaree. In functie de durata bolii se
observa adesea slabire, lipsa de spor hipogalaxie, apetit capricios si diverse alte
semne dependente de boala care conditioneaza meteorismul. La viteii tineri pusi la
ingrasat cu substituenti lichizi de lapte, pe langa semnele caracteristice meteorismului
cronic se mai constata: fecale noroioase, argiloase, vomitari repetate, la ascultatia
“desertului” stang in timpul consultarii lichidului se aude un zgomot de cascada
datorita scaderii reflexului reticulojgheab esofagian.

15
II. 4. DIAGNOSTIC

Diagnosticul simptomatic este usor de pus pe baza balonamentului

moderat si recidivant al rumenului. Diagnosticul topografic se orienteaza in primul
rand spre bolile compartimentelor prestomacale,gastrice si ale peritoneului, evoluand
si cu alte semne digestive sau generale. Bolile cronice esofagiene, de tipul stenozelor
si dilatatiilor, intervin mai rar in etiologie, confirmandu-se pe baza disfagiei
caracteristice, a deformarilor din zona cervicala, a sindroamelor mediastinale si a
datelor sondajului esofagian ori ale examenului radiologic. Egagropilele la miei si oi
pot fi banuite dupa disparitia meteorismului, in urma miscarii sau alungarii
animalelor, cand egagropilele se deplaseaza cu usurinta.

II. 5. EVOLUTIA BOLII

Evolutia este cronica (urmand mersul evolutiv al bolilor pe care le

secondeaza) ajungandu-se la slabire, anemie, parezia prestomacelor. Accesele de
meteorism cedeaza de cele mai multe ori spontan, in rare cazuri obligand la
interventie terapeutica.

II. 6. PROGNOSTIC

Prognosticul depinde de etiologie, fiind rezervat sau grav.

II. 7. MASURI DE PROFILAXIE

Profilaxia meteorismului cronic primar intalnit la vitei consta in masuri

de igiena a alimentatiei:modul de administrare a tainurilor, calitatea alimentelor ,
respectarea tehnologiei de administrare a substituentilor de lapte; intarcarea treptata,
evitarea agitatiei si stresului emotional. Meteorismul cronic secundar intalnit mai ales

16
la adulte se previne prin tratarea bolilor in cauza: reticuloperitonita cronica,
limfadenitele mediastinale sau mezenterice, dispepsii secretorii, indigestii abomasice
la tineret.

II. 8. TRATAMENT

In caz de meteorism recurent la viteii alimentati cu substituenti de lapte

se practica sifonaj(fig.12) de continut rumenal pe sonda si administrare pe aceeasi
cale a antiinfectioaselor active contra bacteriilor gramegative. In zilele urmatoare se
impune o dieta restictiva, substituentii de lapte administrandu-se in tainuri mai reduse
si mai dese, in dilutie crescuta, intr-o infuzie la temperatura corpului. La viteii cu
meteorism recurent in perioada de intarcare se recomanda infometarea timp de o zi
(cu adapare la discretie), urmata de alimentatie dietetica. Concomitent se
administreaza oral: carbune, saruri de calciu, zoofort, eventual antibiotice cu spectru
larg in doza antiinfectioasa sau biostimulenta, dupa care se va face reinsamantarea
continutului rumenal. La rumegatoarele adulte se face un tratament etiologic care
consta in iodurate si antibiotice in linfadeniitele mediastinale supurative, laparatomie
si debridare in peritonitele cronice adezive. Simptomatic si patogenezic se intervine
prin alimentatie dedicata, administrarea de tainuri mici si dese, eupeptice, ruminative,
purgative in doze mici, antifermentative (carbune, carbonat de calciu, acid
colorhidric, sau bicarbonat de sodiu), corectarea ph-ului continutului rumenal (solutii
bicarbonate sau acetice, dupa caz). Animalele care nu raspund corespunzator la
tratament se reconditioneaza pentru abator prin administrarea de purgative in doze
mici sau se poate practica o fistula rumenala permanenta sau rumenotomie urmata de
aplicarea unor canule de material plastic(fig.9), mentinute pe loc pana la sacrificare.

17
 III. INDIGESTIA PRIN SUPRAINCARCARE A RUMENULUI

Este o indigestie acuta, tradusa prin acumulare masiva de continut

alimentar nefermentescibil in prestomace, urmata de dilatarea exagerata a peretilor
acestora si de perturbarea corespunzatoare, de scurta durata, a digestiei. Este o
tulburare sporadica si recidivanta, intalnita mai ales la taurine, indeosebit la cele
lacome, tahifage si infometate.
III. 1. ETIOLOGIA BOLII
Principalele categorii de cauze sunt greselile de igiena alimentara,
nutreturi calitativ necorespunzatoare, reducerea motilitatii rumenale. Greselile de
igiena alimentara constau in schimbarea brusca a ratiei sau anumitor sortimente,
consumul unor cantitati mari de nutreturi cand animalele scapa la depozite de
concentrate, de radacinoase sau in lanuri incomplet recoltate; borhoduri in cantitate
mare, adaparea insuficienta eforturi imediat dupa consumul tainului. Nutreturile de
calitate necorespunzatoare sunt cele grosiere care contin resturi “teroase” in cantitate
mare,nutreturile alterate sau inghetate; la oile care pasuneaza pe miristi, indigestia
este favorizata de consumul plevei sau spicelor ramase.
III. 2. SIMPTOMELE BOLII

Simptomele se traduc prin abatere, colici, inapetenta, reducerea

rumegarii sau suspendarea ei, constipatie, scaderea cantitatii de lapte, dispnee daca se
suprapune si meteorismul. Dupa cateva zile, starea generala se poate inrautatii
evident prin supraadaugarea rumenotoxiemiei si a cetozei secundare. Abdomenul este
marit in volum, cu deformare evidenta a flancului stang, mai ales in partea ventrala.
La examenul fizic al rumenului se observa reducerea sau lipsa completa a zgomotelor
rumenale active, sensibilitate la apasarea cu pumnul, continutul indurat sau pastos. La
ascultatie se percep rare zgomote de crepitatie, miscari incomplete ale prestomacelor.
18
La examenul transrectal, rumenul apare obisnuit dur si totdeauna puternic destins. La
animalele la care digestia se datoreaza defectarii adaptarilor, conturul abdominal este
redus, continutul abdominal este la palpatie dur sau impastat, animalele prezinta sete
mare.

III. 3. MODIFICARI ANATOMO - PATOLOGICE

Se constata destinderea extrema a prestomacelor cu alimente,care

deseori sunt impastate mentinand mulajul prestomacelor. Se gasesc si gaze de
fermentatie in cantitate relativ redusa si, care prezinta un miros patrunzator, chiar
fetid. La golirea continutului epiteliul mucoasei este descuamat sub forma de pelicule
mai mari sau mai mici, mucoasa putand prezenta leziuni congestive, hemoragice si
chiar inflamatorii. Daca boala a durat mai mult,datorita rumenotoximiei se pot intalni
leziuni congestivo-hemoragice in toate tesuturile;la acestea este evident si mirosul de
acetona al continutului rumenal, al carcasei si viscerelor.

III. 4. DIAGNOSTICULBOLII

Diagnosticul se bazeaza pe parezia prestomacelor, colici si destinarea

abdomenului, aparitia bolii pe cazuri izolate.
Diagnosticul diferential se face fata de simdromul de parezie a
prestomacelor pe baza raririi pana la suprimare a miscarilor de contractie rumenala,
lipsa rumegarii si a apetitului precum si starea generala mult mai grava; indigestia
vagala (sindromul Hoflund) determina obisnuit balonare si in desertul stang si in
partea ventrala a celui drept; meteorismul rumenal primar produce deformare rapida
si grava a abdomenului, mai evidenta in flancul stang, rumenul avand o consistenta
elastica;acidoza rumenala apare ca boala de grup, consistenta continutului rumenal
este adesea moale, iar determinarea ph-ului sau este concludenta; in opstructia
foiosului, colica si reducerea defectarii sant mai grave, deformarea rumenului si
cresterea consistentei continutului rumenal sant mai discrete, boala aparand tot pe
cazuri izolate; in deplasarea stanga a cheagului, deformarea flancului stang
19
intereseaza, de regula, desertul, prezentand elasticitate la palpatie, sunet timpanic la
percutie si zgomot amfloric caracteristic la ascultatie. Salbloza (geosedimentoza) este
insotita de parezie si durere rumenala, insa nu determina destinderea rumenului.
Diagnosticul etiologic al indigestiei prin supraincarcare a rumenului se pune pe baza
consumului unor cantitati mai mari de nutreturi, necorespunzatoare din punt de
vedere calitativ, pe fondul unor solicitari care reduc motilitatea prestomacelor.

III. 5. EVOLUTIA BOLII

Evolutia este in general scurta, de cateva zile. Boala se poate termina

spontan prin descarcare diareica cu alimente incomplet digerate si reaparitia
miscarilor prestomacelor cu frecventa si intensitate normala. Uneori boala poate sa ia
caracterul unei forme subacute sau cronice, confundandu-se astfel cu sindromul de
parezie a prestomacelor, timp in care pot aparea complicatii: timpanizarea,
cetonemia, autointoxicatia sau instalarea ruminitei, reticulitei, omasitei sau chiar a
enteritei.In cazuri grave, cand materialul ingerat sufera modificari anormale prin
disparitia florei, faunei, extragerea aciditatii materialului rumenal, animalele pot sa
moara in urma autointoxicatiei sau gastroenteritei secundare, mai ales cand, la
originea indigestiei a stat consului de alimente mucegaite.

III. 6. PROGNOSTIC

Prognosticul trebuie sa fie totdeauna rezervat cu atat mai mult cu cat

animalul este prezentat la cateva zile de evolutie sau in momentul cand semnele
ruminitei, reticulitei, omasitei si gastroenteritei sunt deja instalate.

III. 7. PROFILAXIA BOLII

20
 Profilaxia va avea in vedere evitarea factorilor citati in etiologie, cu
referire speciala la igiena alimentatiei si la asigurarea nutreturilor de calitate
satisfacatoare.
III. 8. TRATAMENT

Tratamentul este ingieno-dietetic si medicamentos.

Igieno-dietetic se recomanda plimbarea animalului sau lasarea lui in
libertate, masaje in regiunea flancului, adaparea la discretie, suprimarea completa a
alimentatiei sau oferirea unor cantitati reduse de barbotaje cu actiune laxativa, de
suculante si lichide mucilaginoase .
Tratamentul medicamentos urmareste reluarea miscarilor prin
ruminatorii, purgative specifice sau saline, inmuierea continutului, alcalinizarea lui si
reinsamantarea rumenului cu suc rumenal de la un alt animal sanatos. Dintre
mijloacele ruminatorii rezultate bune se obtin cu emetic 5-6g repetat la nevoie,
pilocarpina 0,05-0,07 g (fig.16), veratrina 0,03-0,05 g sau tinctura de varatrina 10-15
gn administrata per os.
Ca pugative se pot folosi sulfatul de sodiu sau de magneziu 500-1000 g,
istizinul 15-20 g. In vederea ramolirii continutului, cand este impastat, se poate
administra cu sonda sau cu sticla de apa usor sarata si zaharata (20-40l la taurine) si
drojdie de bere (100-200 g), dupa care se executa si masaj. Alcalinizarea se poate
obtine prin oxid de magneziu 100-200 g sau prin administrarea calciului zaharat (25 g
hidroxid de calciu amestecat cu 500 g zahar in 2 l apa).
Depresiunea va fi combatuta prin stricnina (0,05 g), cafeina, pentetrazol.
Rehidratarea se face prin ser cu electroliti sau ape minerale. Terapia cu gluconat de
calciu este indicata pentru formele toxiemice. Daca supraincarcarea nu se rezolva
prin misloacele igieno-dietetice si medicamentoase se poate incerca extragerea de
continut rumenal dupa ramolirea sa, cu ajutorul unei sonde(fig.10) cu dublu curent
sau prin racordarea unei sonde simple dar mai gazoase prin intermediul unui bidon la
instalatia de vacuum pentru muls. In cazuri grave se intervine prin rumenotomie
pentru evacuarea unei cantitai cat mai mari de continut rumenal, animalul fiind supus
postoperator la dieta si reinsamantarea rumenului.
21
ANEXE

22
Fig. 1. Aspectul aparatului digestiv la bovine (reticulum/retea, abomasum/cheag,
omasum/foios)

23
Fig. 2. Pozitionarea stomacelor la rumegatoare ( reticulum/retea, omasum/foios,
abomasum/cheag)

24
Fig. 3. Aspectul mucoasei stomacale (reticulum/retea, omasum/foios,
abomasum/cheag)

25
Fig. 4. Modificari ale abdomenului ca urmare a indigestiei

26
Fig. 5. Deformarea abdomenului la bovine

27
Fig. 6. Ingrasatorie de bovine ( deformarea flancului stang)

28
Fig. 7.Modificari ale abdomenului la ovine

29
Fig. 8. Trocar din metal

Fig. 9. Canule din material plastic

30
Fig. 10. Sonda nasoesofagiana pentru bovine

31
Fig. 11. Sonda pentru debalonare bovine

32
Fig.12. Administrarea cu sonda a substantelor antispumante

Fig. 13.Punctie ruminala la caprine

33
Fig. 14. Regiunea corporala unde se aplica punctia ruminala ( last rib/ultima coasta, tips of
transverse processes of lumbar vertebrae/varfurile procesului transvers al vertebrelor lombare, cord
of the flanc/coarda flancului)

Fig. 15. Rumidigestin

Fig. 16. Pilocarpina

34
 BIBLIOGRAFIE

Maria Moisiu,Elena Marcu,Carmen Ana Pivoda - Indrumator de lucrari practice

pentru meseria de veterinar,editura Ceres,Bucuresti 1993
Mihai Dumitru - Patologia si Clinica Medicala Veterinara VOL.I,editura
Ceres,Bucuresti,1994
I. Adameştenu – Patologie medicală a animalelor domestice vol.1, Ed. Agro-Silvică
de Stat;
M. Dumitru – Medicina internă a animalelor vol.I, Editura Geea, Bucureşti, 2000;
M. Dumitru – Patologie şi clinică medicală veterinară, Editura Ceres, Bucureşti
1994;
Tr.Lungu, H.Bârză, Fl. Seiciu – Patologie veterinară şi controlul sanitar veterinar al
alimentelor, Clasa a XII, Editura Ceres, Bucureşti, 1989;
Tudor, D. – Dicţionar de medicină veterinară, Ed. Vergiliu, Bucureşti, 1998.

35