22 Teza Purza Lavinia Final-Semnat

PROCEDURA OPERAȚIONALĂ Ediția: I Pagina 1 din 170
privind procesul de lucru în cadrul Revizia:

Consiliului pentru Studiile Universitare de
Tarca Radu Catalin 1 2 3 4 5
Doctorat
Aprob acest document Structura emitentă:
22/12/2020 16:00:34 UTC+02 Consiliul pentru Studiile Universitare de COD: SEAQ_PO_CSUD_04
Doctorat
MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
ȘCOALA DOCTORALĂ ȘTIINȚE BIOMEDICALE
Domeniul de doctorat: MEDICINĂ
Anamaria Lavinia PURZA
TEZĂ DE DOCTORAT
EFECTUL TERAPIEI ANTIOXIDANTE ÎN EVOLUȚIA
PACIENȚILOR CU DEMENȚĂ
Conducător ştiinţific:
Prof. univ.dr. Liviu LAZĂR
ORADEA
2020
Efectul terapiei antioxidante in evoluția pacienților cu demență
__________________________________________________________________________________________
CUPRINS
Introducere …………………………………………………………………………. 6
Lista de abrevieri …………………………………………………………………… 7
Partea I-a
STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII
Cap. I. Etiopatogenia și diagnosticul în demențe...................................................... 10

I.1. Caracteristici generale.............................................................................................. 10
I.1.1. Tipuri de demențe........................................................................................ 10
I.2. Etiologie.................................................................................................................... 11
I.2.1. Ipoteza cascadei amiloidului........................................................................ 11
I.2.1.1. Alterarea homeostaziei calciului............................................................... 12
I.2.1.2. Procesul inflamator.................................................................................... 13
I.2.2. Acumularea de radicali liberi....................................................................... 13
I.2.3. Ipoteza fragmentelor terminale C (CT) ....................................................... 16
I.3. Patogenia................................................................................................................... 17
I.3.1. Proteina precursoare a amiloidului.............................................................. 17
I.3.2. Plăcile senile................................................................................................ 20
I.3.3. Reţelele neurofibrilare................................................................................. 20
I.3.4. Preseniline................................................................................................... 21
I.4. Diagnosticare si monitorizare.................................................................................. 21
I.4.1. Teste utilizate în diagnostic......................................................................... 22
Cap. II. Tratamentul în demențe................................................................................ 25

II.1. Tratamentul Medicamentos.................................................................................... 25
II.1.1. Inhibitorii acetilcolinesterazei (anticolinesterazice).................................. 25
II.1.1.1. Tacrin...................................................................................................... 26
II.1.1.2. Donepezil................................................................................................ 26
II.1.1.3. Rivastigmina........................................................................................... 27
II.1.1.4. Galantamina............................................................................................. 27
2
__________________________________________________________________________________________
II.1.2. Memantina................................................................................................. 29
II.2. Tratamentul de recuperare în demențe................................................................ 29
II.2.1. Exercițiile fizice în ameliorarea declinului cognitiv.................................. 30
II.3 Terapii auxiliare si alternative .................................................................... 31
II.3.1. Medicaţia antiinflamatoare......................................................................... 31
II.3.2. Selegilina.............................................................................................. 32
II.3.3 Statine......................................................................................................... 32
II.3.4. Hormoni..................................................................................................... 33
II.3.5 Intervenții nonfarmacologice pentru a reduce simptomele
comportamentale si psihologice ale demenței............................................................ 34
Cap. III. Efectul terapiei antioxidante în demențe.................................................... 36

III.1. Antioxidanți generalități ................................................................................... 36
III.2. Terapia antioxidantă în demență........................................................................... 36
Partea a II-a
CONTRIBUŢII PERSONALE
Cap. IV. Ipoteza de lucru. Obiective ......................................................................... 44
Cap.V. Material şi metode .......................................................................................... 45

V.1. Metodologia generală a cercetării.......................................................................... 45
V.2. Material .................................................................................................................. 45
V.3. Metode şi tehnici de evaluare utilizate ................................................................ 47
V.3.1. Evaluarea inițială .............................................................................................. 47
V.3.2. Reevaluarea......................................................................................................... 49
V.4. Tratamentul folosit în studiu.................................................................................. 49
V.3. Metode statistice..................................................................................................... 50
Cap. VI. Rezultate și discuții....................................................................................... 51

VI. 1. Evoluţia pacienţilor cu demenţă....................................................................... 51
VI.1.1. Date demografice................................................................................................ 51
VI.1.2. Diagnostic........................................................................................................... 51
3
__________________________________________________________________________________________
VI.1.3. Patologie asociată............................................................................................... 52

VI.1.4. Tratament............................................................................................................ 52
VI.1.5. Evoluţia............................................................................................................... 53
VI.1.5.1. Profil lipidic............................................................................................ 53
VI.1.5.2. Beta amiloid 1-42.................................................................................. 55
VI.1.5.3. Status mental (Scala MMSE).................................................................. 56
VI.1.5.4. Deterioare globală - nivelul de funcţionare cognitivă (Scala Reisberg) 57
VI.1.5.5. Deficit locomotor (Scala ADL) .............................................................. 59
VI.1.5.6. Autonomia activităţii zilnice (Scala IADL)............................................. 61
VI.1.6. Discuții................................................................................................................ 64
VI.1.7. Concluzii............................................................................................................ 65
VI.2. Eficacitatea terapiei adjuvante cu antioxidant în evoluţia pacienţilor cu
demenţă........................................................................................................................ 66
VI.2.2. Diagnostic.......................................................................................................... 67
VI.2.4. Tratament.......................................................................................................... 68
VI.2.5. Evoluţia............................................................................................................... 69
VI.2.5.1. Profil lipidic........................................................................................... 69
VI.2.5.2. Beta amiloid 1-42................................................................................... 73
VI.2.5.3. Status mental (Scala MMSE)................................................................. 74
VI.2.5.4. Deterioare globală - nivelul de funcţionare cognitivă (Scala Reisberg).. 76
VI.2.5.5. Deficit locomotor (Scala ADL)............................................................. 80
VI.2.5.6. Autonomia activităţii zilnice (Scala IADL)........................................... 82
VI.2.6. Discuții................................................................................................................ 86
VI.2.7. Concluzii............................................................................................................. 87
VI.3. Eficacitatea tratamentului de recuperare medicală în evoluţia pacienţilor
cu demenţă..................................................................................................................... 89
VI.3.2. Diagnostic........................................................................................................... 89
VI.3.3. Patologie asociată................................................................................................ 90
VI.3.4. Tratament............................................................................................................ 90
VI.3.5. Evoluţia............................................................................................................... 91
4
__________________________________________________________________________________________
VI.3.5.1. Profil lipidic............................................................................................ 91

VI.3.5.2. Beta amiloid 1-42................................................................................... 96
VI.3.5.4. Deterioare globală - nivelul de funcţionare cognitivă (Scala Reisberg). 99
VI.3.5.5. Deficit locomotor (Scala ADL).............................................................. 103
VI.3.5.6. Autonomia activităţii zilnice (Scala IADL)............................................ 106
VI.3.6. Discuții................................................................................................................ 109
VI.3.7. Concluzii............................................................................................................. 110
VI.4. Eficacitatea asocierii terapiei antioxidante cu recuperarea medicală în
evoluţia pacienţilor cu demenţă .................................................................................. 112
VI.4.2. Diagnostic.......................................................................................................... 113
VI.4.4. Tratament............................................................................................................ 114
VI.4.5. Evoluţia............................................................................................................... 115
VI.4.5.1. Profil lipidic........................................................................................... 115
VI.4.5.2. Beta amiloid 1-42.................................................................................. 121
VI.4.5.4. Deterioare globală - nivelul de funcţionare cognitivă (Scala Reisberg). 127
VI.4.5.5. Deficit locomotor (Scala ADL).............................................................. 133
VI.4.5.6. Autonomia activităţii zilnice (Scala IADL)............................................ 138
VI.4.6. Discuții................................................................................................................ 145
VI.4.7. Concluzii............................................................................................................. 146
Cap.VII. Concluzii generale......................................................................................... 148
Cap.VIII. Originalitatea tezei și contribuții inovative.............................................. 150

Scale............................................................................................................................... 151
Bibliografie.................................................................................................................... 154
Anexe.............................................................................................................................. 166
5
__________________________________________________________________________________________
INTRODUCERE
Demența reprezintă unul dintre factorii principali care cauzează dizabilități în rândul
vârstnicilor la nivel mondial, demența Alzheimer fiind cea mai comună formă de demență. Deși
nu este considerată o caracteristică a îmbătrânirii demența afectează în special persoanele
vârstnice. Conform OMS, aproximativ 50 de milioane de persoane suferă de demență la nivel
mondial, aproximativ 60% dintre bolnavi trăiesc în țări cu venituri medii și mici. În fiecare an
apar aproape 10 milioane de cazuri noi. Se consideră că numărul total al persoanelor care suferă
de demență va ajunge la 82 milioane în anul 2030 respectiv 152 în 2050. Totodată procentul
persoanelor care suferă la un moment dat de demență se estimează a fi de 5-8% în rândul
populației de peste 60 de ani. Pacienților care suferă de demență li se deteriorează memoria,
gândirea, comportamentul și de asemenea capacitatea de a efectua activitățile zilnice, lucru ce
are un impact major din punct de vedere fizic, psihologic, economic și social atât asupra
pacienților cât și asupra aparținătorilor și persoanelor din jur.
Se presupune că modificările patofiziologice care cauzează afectări funcționale,
comportamentale și cognitive, în demențe apar cu câțiva ani sau chiar decenii înainte de
observarea simptomelor clinice. Când vine vorba de îngrijirea pacienților care suferă de
demență este important sa se ia în considerare factorii multipli care au impact asupra procesului
de îngrijire, fiind recomandată îmbunătățirea condițiilor spitalicești de îngrijire a pacienților,
utilizarea markerilor biologici și nu numai, și grijă in alegerea dietei. Alimentele funcționale au
fost considerate potențial tratament alături de tratamente bazate pe plante, condimente și
antioxidanți obținuți din acestea.
Antioxidanții sunt întâlniți în majoritatea microorganismelor, fungilor, plantelor și chiar
în unele țesuturi animale. Aceștia pot acționa asupra radicalilor liberi stopând reacțiile în lanț
înainte ca moleculele vitale să fie afectate. Datorită faptului că o moleculă antioxidantă poate
reacționa doar cu un radical liber este o nevoie continuă de refacere a resurselor de antioxidanți.
În general polifenolii sunt considerați compuși siguri care nu declanșează efecte secundare.
Resveratrolul prezintă efecte antiinflamatoare, antivirale, antibacteriene și antialergice,
stimulează secreția de colagen și totodată are un efect potențator pentru minerale și vitamine,
similar biflavonoizilor.
Pornind de la aceste considerente, în lucrarea de faţă mi-am propus evaluarea efectului
terapiei antioxidante cu polifenoli (resveratrol), în evoluția pacienților cu demență.
6
__________________________________________________________________________________________
LISTA DE ABREVIERI
AA Aminoacizi
Aβ Beta-amiloid
ACAT Acetilcoenzima A - colesterol acil transferaza
AD Boala Alzheimer
ADL Scala activităților de zi cu zi
ADNmt ADN-ul mitocondrial
ADAS-cog Scala de Estimare a AD- subscala cognitivă
AINS Antiinflamatoarelor nesteroidiene
APP Proteina precursoare a amiloidului
BACE β-secretaza
BHE bariera hematoencefalică
BEHAVE-AD Patologia comportamentală în AD
BLT Terapia cu lumină puternică
BPSD Simptomele comportamentale și psihologice ale demenței
Ca Calciu
CDC Scala de Evaluare a Demenţei Clinice
ck5 Kinaza ciclin-dependentă 5
CIBIC Impresia Clinică de Schimbare Bazată pe Interviu
COX1 şi COX2 Ciclooxigenazele 1 şi 2
DPD, D-Pyr Deoxipiridinolina
DS Deviaţie standard
GSM Stare mentale geriatrică
H2O2 Peroxid de oxigen
HMG-CoA reductază Inhibitorii de 3-hidroxi-3-metilglutaril-coenzima A reductază
IAChE Inhibitori ai acetilcolinesterazei
IADL Autonomia activității zilnice
IBuChE Inhibitori ai acetilcolinesterazei şi butirilcolinesterazei
IL Interleukina
ICG Impresia clinică globală
ISF Lichid interstițial
7
__________________________________________________________________________________________
K Potasiu
LCR Lichidul cefalorahidian
LDL Lipoproteine cu densitate scăzută
Mg Magneziu
MAO Monoaminooxidaza
MAOB Monoaminooxidaza de tip B
MMSE/MESM Mini mental state examination
NPI Scala de Evaluare Psihiatrică Scurtă şi Inventarul Neuropsihiatric
O2‾ Anioni superoxid
OH- Ioni hidroxil
PG Prostaglandine
PPARγ Este receptorul γ al proliferatorului peroxizomului
PSD Scala de Deteriorare Progresivă
PS1 şi PS2 Presenilinele 1 şi 2
RLN Radicalii liberi de azot
RLO Radicalii liberi de oxigen
ROS Speciilor reactive de oxigen
RCT Studii randomizate controlate
SDG Scala de deteriorare generală
TNF-α Factor de necroză tumorală α
UPA Activatorul plasminogenului de tip urokinazic
8
__________________________________________________________________________________________
Partea I
STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII
9
__________________________________________________________________________________________
Capitolul I
ETIOPATOGENIA ȘI DIAGNOSTICUL ÎN DEMENȚE
I.1. Caracteristici generale

Conceptul de demență a fost interpretat diferit de-a lungul istoriei, în funcție de datele
științifice, de diversele curente psihologice și medicale, de mentalitățile socio-culturale ale
epocii. Conform ICD-10 (International Classification of Diseases, 10th Revision), demența este
definită ca „un sindrom datorat unei boli a creierului, de obicei de natură cronică sau progresivă,
în care există o deteriorare globală a funcțiilor corticale superioare, incluzând memoria,
gândirea, orientarea, înțelegerea, calculul, capacitatea de a învăța, limbajul și judecata”. În
anumite cazuri, câmpul conștienței este alterat, iar deteriorarea funcțiilor cognitive poate fi
însoțită și, uneori, precedată de deteriorarea controlului emoțional, modificări ale
comportamentului social și motivației [1].
I.1.1. Tipuri de demențe

Cele mai reprezentative tipuri de demență sunt redate în Tabelul I.1.
Tabel I.1. Tipuri de demență clasificate din punct de vedere etiologic și evolutiv [2]
Demențe permanente și Demențe permanente Demențe parțiale sau complet
progresive de regulă neprogresive reversibile
Demențe toxice
Boala Alzheimer Demența post-traumatică
Demențe medicamentoase
Demența vasculară Demența post-anoxică Demențe determinate de infecții
Demența asociată bolii Hidrocefalia internă
Parkinson normotensivă
Demența cu corpi Lewy Hematomul subdural
Forme mixte Tumorile cerebrale
Boala Huntington Boala Wilson
Demența fronto-temporală - Afecțiunile metabolice
Boala Hallervorden – Spatz Afecțiunile endocrine
Paralizia supranucleară Afecțiunile autoimune
Scleroza multiplă Afecțiunile carențiale
Complexul SIDA-demență Sindroame paraneoplazice
Neurosifilisul
-
Boala Creutzfeldt-Jakob
10
__________________________________________________________________________________________
I.2. Etiologie
Determinarea secvenţei proceselor ce sunt relaţionate cu patogenia bolii Alzheimer
(Alzeheimer’s disease, AD) se bazează pe studierea pacienţilor cu sindrom Down şi pe modele
transgenice de şoareci, dar şi pe modificările histopatologice şi biochimice observate la
pacienţii în vârstă, decedaţi fără a suferi de demenţă [3].
Luând în considerare etiologia multifactorială a demenței și a AD cu debut tardiv, ar
putea fi necesare intervenții în domenii multiple care să vizeze simultan mai mulți factori de
risc și mecanisme pentru un efect preventiv optim [4,5]. AD este considerată principala cauză
de demență și cea mai frecventă tulburare neurodegenerativă la vârstnici. Există multiple
ipoteze privind factorii implicați in apariția demențelor; în ceea ce privește AD, ipotezele
privind factorii declanșatori sunt descrise în continuare.
I.2.1. Ipoteza cascadei amiloidului

Ipoteza cascadei amiloidului are ca şi punct central peptida beta-amiloidului (Aβ) care
este componenta majoritară a plăcilor senile [6]. Proteinele amiloidice implicate în patogenia
AD sunt Aβ şi CT (peptidele carboxilice terminale ale APP). Aβ este un marker pentru AD şi
a fost relaţionat cu neurodegenerescenţa ce însoţeşte AD [7]. Acumularea Aβ în creier este un
eveniment cheie în patogeneza AD [8,9]. Aβ este neurotoxic pentru culturi de celule şi, în
anumite condiţii induce fosforilarea τ. Totuşi toxicitatea Aβ in vivo nu a putut fi demonstrată.
Au fost raportate şi cazuri în care Aβ chiar a promovat dezvoltarea la nivel neuronal. Au fost
observate regiuni în creier în care prezenţa Aβ nu era însoţită de neurodegenerescenţă şi regiuni
în care acest proces avea loc fără prezenţa Aβ [8,10].
O problemă majoră, nerezolvată încă, este dacă activarea celulelor gliale şi lezarea
neuronilor este mediată sau necesită formarea plăcilor senile ori este mai degrabă iniţiată şi
propagată de oligomeri de dimensiuni reduse, relativ solubili ai Aβ. La şoareci transgenici cu
gena mutantă APP s-au observat modificări structurale ale sinapselor şi alterări
electrofiziologice înainte de formarea plăcilor difuze. Nu se poate concluziona că oligomerii
Aβ42 sunt capabili să iniţieze lezarea celulară înainte de formarea plăcilor. Mai degrabă este
nevoie de formarea plăcilor pentru ca boala să poată debuta dar se poate ca acestea să reprezinte,
în acelaşi timp, rezerve de agregate Aβ42 care să furnizeze oligomeri [11,12]. Diferite studii
susţin ideea că modificările sinaptice, psihologice şi comportamentale apar înaintea depunerii
plăcilor Aβ, sugerând că nivelele Aβ solubil sunt în strânsă corelare cu anormalităţile cognitive.
Nivelurile scăzute de Aβ în creierul sănătos sunt menținute prin eliminarea prin lichidul
11
__________________________________________________________________________________________
interstițial (ISF), absorbția în sistemul circulator și limfatic a lichidului cefalorahidian (LCR),

degradarea sau transportul prin BHE [13-15]. Unele studii recente sugerează că o cale de
eliminare majoră pentru β-amiloidul cerebral este transportul prin BHE. Aβ40 se poate depozita
doar pe plăcile difuze Aβ42 deja existente, după o mai lungă perioadă de timp [16-19].
Variantele cele mai proeminente ale Aβ constau din primii 40 (Aβ1-40) și, respectiv, 42
(Aβ1-42) aminoacizi. Cei doi aminoacizi hidrofobi suplimentari ai Aβ1-42 generează o peptidă
mai predispusă la agregare și neurotoxică [20]. Neurotoxicitatea pentru care sunt incriminate
plăcile senile este mediată de diferite mecanisme precum activarea unor căi de semnalizare,
alterarea homeostaziei calciului, răspuns inflamator și generarea de specii reactive de oxigen
[21-23].
I.2.1.1. Alterarea homeostaziei calciului

Cu toate că încurcăturile neurofibrilare și plăcile amiloide sunt semnele patologice ale
bolii și țintele intervenției terapeutice, eșecurile recente ale studiilor clinice ale terapeuticii care
modifică amiloidul și încurcăturile neurofibrilare sugerează că alte caracteristici ale bolii
trebuie luate în considerare. S-au observat disfuncții mitocondriale, dishomeostazia Ca2+,
alterarea metabolismului lipidic și neuroinflamare înainte de apariția plăcilor și / sau încurcături
neurofibrilare și a neurodegenerării clare în procesul bolii Alzheimer [24,25].
Calciul (Ca) este unul dintre cei mai importanți mesageri intracelulari din creier, fiind
esenţial pentru dezvoltarea neuronală, transmisia sinaptică şi controlarea diferitelor căi
metabolice, adică pentru funcțiile și supraviețuirea neuronilor [25].
Peptidele Aβ pot creşte influxul de Ca prin canalele de Ca voltaj-dependente de tip N şi
L, pot forma un canal selectiv pentru cationi după încorporarea Aβ în membrana celulară, pot
reduce blocarea receptorilor N-metil-D-aspartat (NMDA) ai glutamatului de către magneziu
(Mg) permiţând un influx crescut de Ca şi pot inhiba canalele de potasiu (K), schimbătorul
Na/Ca şi Na/K ATP-aza. Neuronii expuşi la Aβ manifestă răspunsuri senzitive la aminoacizii
(AA) excitatori şi apare astfel o depolarizare a membranei. Creşterea nivelului de Ca şi a
sensibilitaţii la factori stimulatori indusă de Aβ se pare că este mediată şi de către radicalii liberi.
Imposibilitatea neuronilor de a menţine nivele normale şi stabile de Ca reprezintă procesul
central al neurodegenerescenţei [26-28].
12
__________________________________________________________________________________________
I.2.1.2. Procesul inflamator

Asocierile făcute între celulele gliale, astrocitele ce însoțesc plăcile senile în AD, şi
apariţia de markeri ai inflamaţiei indică o stare inflamatorie cronică în AD. Activarea imună
şi/sau activitatea inflamatorie sunt crescute semnificativ în creierul pacienţilor cu AD în
comparaţie cu pacienţii sănătoşi. Aceste procese continue de inflamaţie neuronală ce includ
activarea ţesutului glial pot juca un rol important în apariţia AD. Ţesutul glial, astrocitele în
special sunt activate deoarece percep oligomerii şi agregatele Aβ ca şi material străin pentru ca
acestea nu sunt prezente în dezvoltarea neuronală normală şi în sistemul nervos imatur [29].
Activarea ţesutului glial participă la activarea în mod clasic a complementului şi la
producerea de citokine proinflamatorii. Într-adevăr s-a demonstrat că Aβ activează, in vitro,
direct, în mod clasic, complementul [30]. În urma unui studiu efectuat la şoareci s-a observat că
exprimarea markerilor de suprafaţă celulară specifici CD40 este crescută în cazul unor culturi
de celule gliale tratate cu Aβ şi că interacţiunea CD40-CD40L este necesară pentru activarea
glială indusă de Aβ [31]. Ţesutul glial uman expus la Aβ produce şi secretă diferiţi mediatori
inflamatori incluzând citokine, chemokine, factori de creştere, complement şi intermediari
reactivi. După expunere la Aβ42 s-a observat o creştere a producerii de prointerleukina 1β,
interleukina 6 (IL6), interleukina 8 (IL8), factor de necroză tumorală α (TNF-α) şi proteină 1β
inflamatoare a macrofagului [3,8].
I.2.2. Acumularea de radicali liberi

Ipoteza leziunilor cauzate de stresul oxidativ- de radicalii liberi de oxigen (RLO) şi
radicalii liberi de azot (RLN) sugerează că aceştia joacă un rol important în iniţierea şi
promovarea neurodegenerescenţei. Unii dintre aceşti radicali liberi sunt eliberaţi în timpul
reacţiilor inflamatorii, pe când alţii sunt formaţi în timpul metabolismului oxidativ normal şi
auto-oxidarii anumitor neurotransmiţători [26].
Locurile asociate cu degenerescenţa neuronală în creierul pacienţilor cu AD în care
există stres oxidativ sunt asociate cu depozite crescute de Aβ. Mecanismul de formare a
radicalilor liberi asociat prezenţei Aβ nu este pe deplin cunoscut, dar se crede că Aβ intră în
contact sau se inserează în stratul dublu al membranelor neuronale şi ale celulelor gliale
generând astfel radicali liberi dependenţi de oxigen care pot în continuare cauza peroxidarea
lipidelor şi oxidarea proteinelor. A fost demonstrat că Aβ cauzează acumularea peroxidului de
oxigen în culturi de celule neuronale ale hipocampului şi în culturi de neuroblaşti [32].
13
__________________________________________________________________________________________
Modificări oxidative crescute suferite de proteine, legate de creşterea oxidării ADN şi

peroxidare crescută a lipidelor membranare au fost observate în urma autopsierii pacienţilor
decedaţi în urma AD, în plus lezarea oxidativă a membranelor fosfolipidice se pare că
favorizează formarea structurii secundare β a Aβ, sugerând o posibilă implicare a peroxidării
lipidelor în patogenia AD. Pierderea integrităţii membranelor, rezultată în urma lezării induse
de radicalii liberi poate duce la disfuncţii celulare precum inhibarea ATP-azelor, tulburarea
homeostaziei calciului, tulburări în funcţionalitatea proteinelor de transport, în buna funcţionare
a căilor de semnalizare, inhibarea celulelor gliale dependente de sodiu, afectarea receptorilor
NMDA ai glutamatului, activarea factorilor de transcripţie nucleară, activarea apoptozei,
putându-se ajunge în final chiar până la moarte neuronală [3,8].
Creierul utilizează aproximativ 25% din oxigenul inspirat, deşi reprezintă doar 5% din
întreaga greutate corporală. Radicalii liberi sunt generaţi în creier în timpul utilizării fiziologice
a oxigenului, în timpul infecţiilor sau metabolismului normal a anumitor substanţe. În timpul
procesului de respiraţie aerobă, mitocondria unei celule nervoase de şoarece produce circa 1012
molecule de oxigen care sunt reduse la apă. În timpul acestui proces se mai produc şi anioni
superoxid (O2‾∙ ), peroxid de oxigen (H2O2 ) şi ioni hidroxil (OH∙). În plus, oxigenul parţial
redus, care reprezintă circa 2% din oxigenul consumat iese din mitocondrie şi generează ~ 20
de milioane de molecule O2‾∙ şi H2O2 pentru fiecare celulă, în fiecare zi [33]. În timpul
infecţiilor bacteriene sau virale, celulele fagocitare produc nivele crescute de oxid nitric
(NO,·N=O sau ·NO), O2‾∙ şi H2O2 pentru a inactiva agenţii infecţioşi totuşi aceşti radicali pot
afecta şi celulele sănătoase. H2O2 este produs şi în timpul degradării acizilor graşi şi a altor
molecule de către peroxizomi. Radicalii liberi sunt produşi şi în timpul metabolizării oxidative
a toxinelor ingerate. Enzime precum monoaminooxidaza (MAO), tirozin-hidroxilaza şi L-
aminoacidoxidaza produc H2O2 ca un produs obişnuit al activităţii lor [34]. Auto-oxidarea
acidului ascorbic şi a catecolaminelor produce de asemenea H2O2. Stresul oxidativ poate fi
generat şi de activarea, mediată de Ca, a receptorilor glutamatului. Activarea, dependentă de
Ca a fosfolipazei A2 de către NMDA generează acid arahidonic, care apoi, în timpul biosintezei
eicosanoidelor eliberează O2‾. Radicalul NO este format de către o sintetază stimulată de Ca.
NO poate reacţiona cu O2‾ şi forma anioni peroxinitrit care pot genera OH- (cel mai reactiv
radical de oxigen). Stimularea receptorilor NMDA produce creşteri marcate în nivelul de O2‾
şi OH-. Anioni superoxid sunt de asemenea generaţi în timpul activităţii anumitor enzime
precum xantinoxidaza sau flavoproteinoxidaza sau în timpul oxidării hidrochinonelor sau
tiolilor sau sintezei acidului uric pornind de la purine [35].
14
__________________________________________________________________________________________
Anumiti agenţi externi pot fi implicaţi în creşterea stresului oxidativ. Fumarea unei ţigări
creşte nivelul NO cu ~ 1000 ppm şi scade nivelul de antioxidanţi. Ioni liberi de fier şi cupru pot
creşte nivelul de radicali liberi, la fel și plantele ingerate care conţin cantităţi mari de compuşi
fenolici ca acid cafeic sau acid clorogenic. Creierul generază deci nivele crescute de RLO şi
RLN în fiecare zi. De asemenea, creierul conţine cele mai mari cantităţi de acizi graşi nesaturaţi
care sunt uşor oxidaţi de radicalii liberi. În mod paradoxal, creierul este cel mai puţin pregătit
să facă faţă excesului de radicali liberi, cuprinzând nivele reduse de sisteme enzimatice
antioxidante şi antioxidanţi proveniţi din dietă. Astfel creierul este extrem de vulnerabil la
stresul oxidativ. Acest fapt este oarecum contracarat de gradul crescut de plasticitate al
neuronilor în menţinerea funcţiei neuronale intacte. Astfel, simptomele clinice ale AD apar doar
când un număr mare de neuroni este pierdut [36,37].
Mitocondria pare a fi ţinta primară cea mai sensibilă la stresul oxidativ indus în neuronii
adulţi. Aceasta se poate datora faptului că ADN-ul mitocondrial (ADNmt) nu posedă enzime
cu rol reparator şi că, spre deosebire de ADN-ul nuclear, nu este protejat de histone. ADNmt
este în plus situat în imediata vecinătate a locului unde radicalii liberi sunt generaţi în timpul
fosforilării oxidative [38]. ADNmt lezat este în mod normal îndepărtat fără a se acumula în
neuroni dar acest proces este mult mai lent în cazul persoanelor în vârstă. Aşadar mitocondriile
cu ADNmt modificat se acumulează cu vârsta şi acesta ar putea duce la reducerea producţiei de
ATP ce ar putea iniţia procesul degenerativ la nivelul neuronilor. Reducerea concentraţiei ATP
duce la scăderea metabolismului energetic. Alterarea producerii de energie poate creşte
sensibilitatea neuronilor la acţiunea AA excitatori [39,40].
Scăderea glucozei, cuplată cu scăderea activităţii citocromoxidazei duce la creşterea
producerii de RLO de către mitocondrie. Aceasta ar putea duce la pătrunderea într-un ciclu
continuu de generare de radicali liberi şi apariţia disfuncţiilor la nivel mitocondrial.
Modificările la nivel mitocondrial pot leza metabolizarea APP ducând la scăderea secreţiei APP
şi la o potenţială creştere a producerii de derivaţi amiloidici. În creierul pacienţilor cu AD a fost
detectat un exces de zinc liber ce daunează funcţiei mitocondriale. Toate acestea sugerează ca
mitocondria este o importanta ţinta a lezării oxidative ce mediază degenerescenţa neuronală în
AD [41,42].
Stresul oxidativ favorizează acumularea intracelulară a Aβ în neuroni. Unele studii au
scos în evidență faptul că membranele ce conţin fosfolipide oxidate acumulează mai rapid Aβ
decât membranele ce conţin doar fosfolipide saturate neoxidate. Este sugerat, de asemenea, că
unul din mecanismele toxicităţii Aβ este mediat de radicalii liberi. Acest fapt este susţinut de
15
__________________________________________________________________________________________
anumite teste ce evidenţiază că vitamina E protejează celulele neuronale de toxicitatea indusă

de Aβ [42-44].
Nivelele serice ale vitaminelor A şi E şi a β-carotenului sunt scăzute la pacienţii cu AD;
de asemenea apare o mai puternică acţiune a hem-oxigenazei, un consum mai mare de oxigen,
o activitate mai crescută a glucozo-6-fosfatdehidrogenazei şi o activare a proteinazei neuronale,
Ca dependentă. Toate acestea duc la formarea de radicali liberi. Ca şi evidenţă pentru stresul
oxidativ crescut observat în cazul pacienţilor cu AD stau şi următoarele: preparate din cortexul
frontal obţinut la autopsie arată o producere cu 22% mai mare de radicali liberi în prezenţa
fierului şi o producere cu 50% mai mare a radicalilor liberi faţă de pacienţii sănătoşi, apare o
creştere a nivelului de nitricoxid-sintetază, aceasta fiind corelată cu apoptoza neuronală în
hipocamp, apare scăderea activităţii glutamat-sintetazei, o enzimă sensibilă la stresul oxidativ,
scăderea nivelului de glutation-transferază, creşterea concentraţiei de proteine oxidate în
sângele pacienţilor cu AD [26,44-46].
Proteazomul joacă un rol important în reglarea anumitor factori transcripţionali
scindând fragmentele peptidice inactive şi transformându-le în forme active. În acelaşi timp
participă la degradarea proteinelor anormale conjugate cu ubicuitina. Aşadar, inhibarea
proteazomului în neuroni poate iniţia şi promova neurodegenerescenţa. Aβ este unul din factorii
care poate inhiba activitatea proteazomului. I se alătura nivele reduse de ATP şi producţia
crescută de radicali liberi. Inhibarea proteazomului poate cauza şi acumularea de proteine care
în mod normal ar trebui îndepartate pentru a menţine viabilitatea şi funcţionalitatea celulară dar
şi pentru a menţine memoria de lungă durată. De exemplu, activarea proteazomului scade
apoptoza deci inhibarea lui poate creşte apoptoza prin activarea caspazei CPP32. În concluzie,
atât lezarea mitocondrială, cât şi inhibarea proteazomului pot fi considerate printre primele
semne celulare care pot iniţia şi promova degenerescenţa neuronală [26,47,48].
I.2.3. Ipoteza fragmentelor terminale C (CT) –

Este posibil ca o parte a βAPP să fie metabolizată la fragmente nonamiloidice atâta timp
cât proteazele lizozomale funcţionează normal şi astfel este posibil ca factorul critic pentru AD
să nu fie Aβ ci fragmentele terminale ale APP. Peptidele CT au fost identificate în diferite
culturi de celule dar şi în filamentele elicoidale împerecheate, în vasele mici de sânge şi în
plexul coroid al creierului uman. Fragmentele CT cu masa moleculară între 12-16 kDa au fost
găsite şi în citosolul limfoblaştilor obţinuţi de la pacienţi cu AD sau cu sindrom Down [49,50].
16
__________________________________________________________________________________________
Fragmentul CT având 19 kDa a fost detectat şi în materia cenuşie, nivelul acestuia

crescând de 2-3 ori odată cu înaintarea în vârstă, putându-se explica asocierea AD cu vârsta
avansată. S-au descoperit forme secretate ale βAPP lipsite de întreaga secvenţa Aβ şi fragmente
CT ce conţin întreaga secvenţă Aβ în materia alba cerebrală, sugerând că fragmentele CT pot
fi produse de clivajul βAPP care este transportat anterior prin intermediul axonilor în creierul
uman. Studii au arătat ca o procesare rapidă a βAPP în nervul optic generează un fragment
terminal de 14 kDa asociat membranei, ce conţine secvenţa Aβ [51,52].
CT induc o creştere a eliberării lactat-dehidrogenazei în cazul unor culturi de neuroni
din cortexul şi din hipocampul de şoarece. CT sunt corelate cu formarea de canale ionice în
strat dublu lipidic, canalele induse fiind mai selective pentru Ca şi Na. Permeabilitatea scade în
ordinea calciu> sodiu> potasiu> cesiu> magneziu pe când în cazul canalelor induse de Aβ
selectivitatea este mai mare pentru cesiu şi litiu şi permeabilitatea scade astfel: cesiu> litiu>
calciu> potasiu> sodiu. Formarea de pori se face mai uşor în cazul CT decât în cazul Aβ, la
generare participând proteine formatoare de pori- exemplu- perforina sau proteina cationică
eozinofilică. Rezultatele sugerează că tulburările în homeostazia ionilor la pacienţii cu AD apar
mai uşor datorită CT decât datorită Aβ. CT creşte concentraţia intracelulara de Ca de circa 2
ori, modificând homeostazia acestuia. CT fac celulele mai vulnerabile la excitotoxicitatea
indusă de glutamat. În urma administrării unei singure injecţii intracerebroventriculare la
şoarece s-a observat că CT cauzează modificări importante în performanţe şi memorie, procesul
fiind dependent de doză. Nivelul de acetilcolina în cortexul cerebral şi hipocamp este
semnificativ scăzut, la fel şi activitatea piruvat-dehidrogenazei mitocondriale. Astfel CT
produce degenerescenţa în neocortex, modificări în comportament, sugerând existenţa unui
efect toxic direct al CT. CT este implicat şi în inducerea de reacţii inflamatorii, producând
distrugerea astrocitelor, acţionând asupra unor proteinkinaze şi inducând sinteza de oxid nitric.
CT induce exprimarea IL1β şi TNF-α şi producerea de chemokine ce joacă un rol marcant în
acumularea de ţesut glial în jurul plăcilor senile. Se pare că APP şi CT sunt implicate şi în
controlul exprimării unor gene în cazul AD [6,8,53].
I.3. Patogenia
I.3.1. Proteina precursoare a amiloidului
Proteina precursoare a amiloidului (APP) cuprinde un grup heterogen de polipeptide
variind între 110 şi 140 kilodaltoni. Această heterogenitate apare pe de o parte din îmbinarea
diferită a AA, rezultând trei izoforme majore cu 695, 751 şi 770 de resturi, cât şi din modificările
17
__________________________________________________________________________________________
post-translaţionale ce includ fosforilare, sulfatare sau legarea la azot sau la oxigen a unor
glucide. În celulele neuronale predomină izoforma cu 695 de resturi de AA [3].
βAPP este formată dintr-un larg domeniu extracelular, un domeniu hidrofob
transmembranar şi un scurt capăt carboxilic, situat la nivelul citoplasmei. Secvenţa amiloidului
β (Aβ) (AA 597-639 în cazul izoformei APP695) este situată parţial în afara membranei
celulare. Genele APP conţin 18 exoni. Regiunea ce codifică Aβ cuprinde părţi ale exonilor 16
şi 17 şi conţine între 40 şi 43 de resturi de AA [6].
APP joacă un rol important în adeziunea celulară şi în menţinerea integrităţii
membranelor. Se găseşte în veziculele intracelulare- reticulul endoplasmatic, aparat Golgi,
endozomi, perete celular. Este translocată în reticulul endoplasmatic şi este modificată post-
translaţional. Legarea de resturi glucidice la azot şi oxigen se face rapid după biosinteză, timpul
de viaţă fiind relativ redus. Este o proteină ce suferă degradări sub acţiunea unor proteaze- α, β
şi γ-secretaze, enzime implicate în apariţia AD [2]. Se formează compuşi ce sunt secretaţi în
vezicule sau în spaţiul intracelular [3].
β-secretaza generează capătul terminal NH2 al Aβ rupând APP şi ducând la formarea
unei versiuni solubile a APP (βAPPs) şi a unui fragment de 99 de resturi cu o grupare COOH
terminal care rămâne legată de membrane (CT99). β-secretaza produce αAPPs şi un fragment
COOH terminal de 83 de AA (CT83). Atât CT99 cât şi CT83 sunt substrate pentru γ-secretază.
Ea desfaşoară o proteoliză neobişnuită producând Aβ de 4 KDa şi CT57-59 din CT99 şi o
peptidă de 3 KDa numită p3 şi CT57-59 din CT83. Proteoliza realizată de γ–secretază este
heterogenă. Se produce mai ales o peptida de 40 de AA (Aβ40) dar şi o mică parte de peptidă
de 42 de AA (Aβ42). Porţiunea mai lungă şi mai hidrofilă- Aβ42 este mai susceptibilă în apariţia
formaţiunilor fibrilare în comparaţie cu Aβ40, deşi există în cantitate mai mică. Mutaţiile
apărute în APP în vecinătatea situsului pentru clivaj ale β şi γ-secretazelor cresc cantitatea Aβ42
[6,54,55].
α-secretaza este o enzimă ce are atât componente constitutive cât şi inductibile.

Activitatea inductibilă se pare că este sub controlul protein-kinazei C. Candidate pentru
activitatea de α–secretază ar fi două componente ale familiei dezintegrinelor şi
metaloproteazelor (ADAM)- enzima de conversie a factorului de necroză tumorală α (TNFα)
(TACE sau ADAM17) şi ADAM10. TACE clivează pro-TNFα eliberând domeniul extracelular
şi anume TNFα, într-o manieră similară cu APP. Inhibarea TACE scade eliberarea αAPPs. Atât
TACE cât şi ADAM10 sunt implicate în procesarea receptorului Notch [8].
18
__________________________________________________________________________________________
β-secretaza (BACE) a fost identificată ca o proteină prin omologie cu familia de

aspartat-proteaze. Este localizată în principal în aparatul Golgi şi endozomi, o mai mică parte
putând fi detectată în reticulul endoplasmatic, membrana plasmatică şi lizozomi. Există şi un
omolog al β-secretazei- şi anume BACE2- aceasta fiind prezentă în inimă, rinichi şi placentă.
Se pare că această formă este implicată în sindromul Down [56,57].
Este important de ştiut că nivelele Aβ sunt determinate de o balanţă între procesele
anabolice şi catabolice. Alterări minore în balanţa metabolică, pe o durată mai lungă de timp,
influenţează nu numai progresia bolii dar şi incidenţa sa [58]. Un catabolism redus ar putea fi
incriminat în mecanismul de apariţie al AD cu debut tardiv. Studii făcute pe şoareci arată că Aβ
nou generat este rapid transformat în creier, sugerând că proteazele ce îl degradează menţin
nivelele în limite normale. Există numeroase proteaze în creier care ar putea participa la
metabolizarea Aβ, ca de exemplu cathepsina D şi E, gelatinaza A şi B, endopeptidaze
asemănătoare tripsinei şi chemotripsinei, aminopeptidaze, nepresiline (enkefalinaze),
complexul serin-proteazei cu α-2-macroglobulina, enzima ce degradează insulina. Este necesar
să se facă distincţia între proteazele capabile să degradeze Aβ doar în forma monomerică şi cele
ce pot degrada oligomerii sau formele fibrilare agregate pentru că Aβ devine rezistent la
acţiunea proteazelor din cauza modificărilor structurale datorate polimerizării [59]. Enzima ce
degradează insulina acţionează asupra insulinei, glucagonului, factorului natriuretic atrial,
TGF-α, amilinei şi Aβ. Este capabilă să degradeze atât forma solubilă a Aβ cât şi forma asociată
membranei dar mediază degradarea formelor monomerice solubile acţionând mai puţin asupra
formelor insolubile şi/sau asupra oligomerilor [60,61].
Nepresilina hidrolizează multiple peptide circulante aşa cum sunt enkefalinele,
peptidele natriuretice atriale, endotelinele şi substanţa P. Are o distribuţie tisulară largă şi o
înaltă specificitate de substrat. Prin injectarea intracerebrală la şoarece a unor peptide Aβ
sintetice s-a putut determina că nepresilina este o protează ce degradează Aβ42 dar nu
acţionează şi asupra Aβ40. Degradarea Aβ în forma sa solubilă se pare că nu este scăzută de
inhibitorii de nepresilina sau de absenţa acesteia, pe când degradarea Aβ în forma sa
membranară este scăzută cu aproximativ 25-35% de inhibitorii de nepresilina şi cu aproximativ
70% de inhibitorii enzimei ce degradează insulina. Aceasta sugerează că nepresilina are un rol
redus în degradarea Aβ solubil dar poate degrada Aβ asociat cu membranele. Cascada
proteolitică a plasminei, importantă pentru fibrinoliză şi migrare celulară a fost şi ea implicată
în degradarea Aβ. În această cascadă activatorul tisular al plasminogenului sau activatorul
plasminogenului de tip urokinazic (UPA) poate fi activat prin legarea de agregatele de fibrină
19
__________________________________________________________________________________________
şi poate cliva plasminogenul la plasmină ce apoi desfăşoară activitate proteolitică. UPA poate
fi activat de agregatele Aβ pentru a genera în final plasmină [62,63]. Plasmina poate scădea
lezarea neuronală indusă de agregatele de Aβ. Studii in vitro au arătat că plasmina poate
hidroliza formele fibrilare ale Aβ dar eficacitatea este de aproximativ de 100 de ori mai mică
decât cea asupra formelor monomerice ale Aβ [8,62].
I.3.2.Plăcile senile
Plăcile senile, una dintre cele două leziuni cerebrale observate de doctorul Alois
Alzheimer, sunt depozite extracelulare microscopice de amiloid însoţite de leziuni axonice şi
dendritice, prezente în număr mare în sistemul limbic şi cortex. Aceste plăci conţin depozite
extracelulare de Aβ, mai ales în formă filamentoasă, de exemplu fibrile în formă de stea.
Neuronii lezaţi sunt prezenţi atât în depozitul de Aβ cât şi în imediata vecinătate a acestuia.
Sunt deseori dilataţi şi răsuciţi şi sunt însoţiţi de anormalităţi structurale ca lizozomi măriţi,
numeroase mitocondrii şi filamente elicoidale împerecheate. Plăcile sunt asociate şi cu ţesut
glial ce prezintă antigene de suprafaţă şi sunt înconjurate de astrocite ce prezintă multiple
filamente gliale. Ţesutul glial este situat de obicei în interiorul sau adiacent centrului amiloidic
al plăcilor senile, pe când astrocitele înconjoară pe la exterior plăcile cu unele prelungiri
centripete înspre centrul amiloidic. Nu se ştie cât timp este necesar pentru dezvoltarea acestor
plăci dar se presupune că procesul este gradual, de lungă durată (luni/ani) [64,65]. Diametrul în
secţiune al plăcilor variază în limite largi, între 10 şi 120 micrometri. Densitatea şi gradul de
compactare al fibrilaţiilor amiloidice sunt de asemenea foarte variate.
S-au pus ulterior în evidenţă depozite de Aβ ce nu prezintă compactitatea şi aspectul
fibrilar al clasicelor plăci senile, ce nu prezintă sau prezintă foarte puţini neuroni distruşi.
Descoperirea acestor plăci amorfe în regiuni ce prezintă multiple plăci senile a dus la ideea că
acestea ar putea reprezenta leziuni precursoare ale plăcilor senile. Se consideră că aceste plăci
difuze sau depozite preamiloidice ar fi compuse din subunităţi Aβ42 [3].
I.3.3. Reţelele neurofibrilare

Reţelele neurofibrilare reprezintă a doua leziune cerebrală observată de doctorul Alois
Alzheimer. Acestea sunt compuse din agregate filamentoase intracelulare de proteină τ
hiperfosforilată. Mulţi neuroni de la nivelul creierului conţin grupări formate din fibre
anormale, grupări ce ocupă o mare parte din citoplasma perinucleară. Predomină în cortexul
frontal, temporal şi parietal, în hipocamp şi în amigdale. Majoritatea fibrelor sunt constituite
20
__________________________________________________________________________________________
din perechi de filamente de aproximativ 10 nanometri, sub formă elicoidală. Începând din 1985,
folosind analize biochimice şi imunocitochimice s-a sugerat că este vorba de microtubuli
asociaţi proteinei τ. Aceasta este o proteină multifuncţională cu rol în asamblarea şi stabilizarea
microtubulilor. Cu ajutorul migrării electroforetice s-a demonstrat că este vorba de proteine cu
o greutate moleculară mai mare decât cea a proteinei τ din creierul uman.Aceasta este rezultatul
unei hiperfosforilări. Prin defosforilare in vitro folosind o fosfatază alcalină s-a obţinut un
compus cu aceeaşi migrare cu a proteinei τ umane. In vitro s-au pus în evidentă kinaze specifice,
capabile să fosforileze τ dar nu s-a demonstrat că vreuna din acestea este în principal
responsabilă pentru hiperfosforilarea τ. S-a observat că o dereglare a kinazei ciclin-dependente
5 (ck5), apărută ca urmare a unui clivaj proteolitic al subunităţii cu rol regulator p35 ar putea
juca un rol important în hiperfosforilarea τ. Reţelele neurofibrilare au fost descrise şi în boli
neurodegenerative obişnuite şi lipsite de prezenţa depozitelor Aβ [3,66,67].
I.3.4. Preseniline
Date imunohistochimice, genetice şi biomoleculare sugerează că presenilinele 1 şi 2
(PS1 şi PS2) controlează direct sau indirect maturarea fiziopatologică a βAPP. Datele arată că,
atunci când se produce o mutaţie patologică a PS, apare o alterare fenotipică în cazul βAPP, ce
corespunde unei exacerbări a producerii Aβ42. Aceasta conduce la o creştere de 1,5-3 ori a
abundenţei plăcilor ce conţin Aβ42 în comparaţie cu nivelele observate în cazurile sporadice de
AD. Mecanismele propuse pentru acţiunea PS nu sunt înca clare. PS ar putea acţiona ca şi γ-
secretaze sau ar reprezenta un cofactor esenţial pentru acţiunea γ-secretazei sau ar acţiona ca şi
proteine însoţitoare, aducând βAPP la compartimentele celulare ce conţin γ-secretaze [3,4].
Studii au sugerat că PS ar putea controla semnalizarea celulară mediată de Notch- importantă
pentru dezvoltarea embriologică normală la şoarece şi la Drosophila. PS se pare că pot influenţa
procesul apoptotic, dar PS1 şi PS2 ar putea avea efecte distincte chiar opuse în controlarea
morţii celulare [8].
I.4. Diagnosticare si monitorizare

Un diagnostic corect al bolii se pune pe baza coroborării mai multor date: clinice,
psihologice – folosind diverse scale de evaluare și paraclinice, date imagistice, analize uzuale
și ținând cont de criteriile internaționale de diagnostic [6]. Indiferent de substratul etiologic,
argumentul principal constă în declinul funcțiilor psihice superioare, cogniția, pierderea
inteligenței, esența persoanei, suficient de severe, încât „să determine o deteriorare în
21
__________________________________________________________________________________________
funcționarea profesională sau socială și să reprezinte un declin de la cel mai înalt nivel anterior
de funcționare al individului, altul decât declinul normal care survine odată cu îmbătrânirea”,
conform definiției DSM-IV-TR [68]. Funcțiile cognitive pot fi cuantificate folosind
chestionarele neuropsihologice. Testarea MMSE (Mini Mental State Examination) [69] este cel
mai des folosită în practica medicală. Terapia actuală are trei obiective: prevenția, ameliorarea
simptomelor și intervenția în evoluția clinică. Cea mai mare atenție s-a acordat medicației
simptomatice, denumită sugestiv medicație antidemențială sau procognitivă, care se bazează pe
terapia colinergică, studiile clinice fiind numeroase. Conform ghidurilor terapeutice [2] , terapia
de elecţie a deficitului cognitiv este asigurată de medicamentele cu acţiune specifică: inhibitori
ai acetilcolinesterazei (IAChE) – donepezil, galantamină, inhibitori ai acetilcolinesterazei şi
butirilcolinesterazei (IBuChE) – rivastigmina, modulatori glutamatergici (ai receptorilor
NMDA) – memantina [70]. Alături de terapia procognitivă, în tratamentul demenței, o
importanță deosebită o are intervenția terapeutică asupra tulburărilor non-cognitive: depresia,
tulburările psihotice, modificările comportamentale, agitația psihomotorie, prin utilizarea
medicației antipsihotice, antidepresive, timostabilizatoare și sedative [71-74].
I.4.1. Teste utilizate în diagnostic

Mulţi pacienţi ce prezintă declin cognitiv utilizează strategii compensatorii în viaţa de
zi cu zi, doar 20% din aceştia ajungând la AD. Apare şi un declin motor. Se schimbă motilitatea
degetelor, mersul este încetinit, nu mai răspund corespunzător la mişcări bruşte. Scade memoria
verbală. Un test des folosit pentru a determina abilitaţile legate de orientarea spaţială şi vizuală
este cel al desenării unui ceas. Testul este rapid şi uşor de îndeplinit. Are 85% sensibilitate şi
85% specificitate şi este bine corelat cu alte teste cognitive. Pacientul este rugat să deseneze un
ceas ce arată ora 2:45 pm. Acest test ar trebui repetat la fiecare 6 sau 12 luni. Dacă scorul este
de 3 puncte atunci pacientul se poate considera a fi cu risc pentru debutul demenţei şi poate
începe evaluarea pentru tratament [75]. De asemenea trebuie evaluată gravitatea tulburărilor de
concentrare şi de gândire şi eventuala pierdere a puterii de gândire. Aceasta se face cu ajutorul
unor serii de teste mintale concepute special. Sunt multe la număr, iar efectuarea tuturor
consumă mult timp. Testele se înscriu în cinci grupe:
1. Teste cognitive care au nevoie de cooperarea pacienţiilor
Cel mai mult folosit este testul de Mini-Examinare a Stării Mintale sau MESM /MMSE.
Acesta constă dintr-o serie de întrebări cărora le sunt atribuite punctaje, astfel încât un scor
corect pe toate planurile atinge 30 de puncte. Toate răspunsurile formează un ghid simplu al
22
__________________________________________________________________________________________
puterii unei persoane de a judeca raţional, al simţului temporal şi spaţial, al memoriei, atenţiei,
înţelegerii, capacităţii de a numi obiecte şi facultăţilor practice care pot fi deficitare în fazele
timpurii ale AD. Alt test este cel de Examinare a Stării Mentale Geriatrice (GSM). Un test mult
mai detaliat este Scala de Estimare a AD- subscala cognitivă (ADAS-cog). Este o baterie de
teste scurte, inclusiv memorarea cuvintelor, numirea obiectelor, înţelegerea şi îndeplinirea
comenzilor, construirea şi formularea ideilor, orientarea în timp şi spaţiu, recunoaşterea
cuvintelor, vorbirea şi înţelegerea limbii şi rememorarea instrucţiunilor anterioare. Se
realizează într-o oră, iar punctajul se stabileşte după numărul de greşeli acumulate- de la 0 la
60. Pierderile cognitive anuale măsurate cu MESM sunt de 2-4 puncte, iar cu ADAS-cog de 8-
10 puncte. Alte teste sunt: testul de Memorie-Concentrare-Informaţie- constă din 27 de întrebări
ce evalueaza orientarea, memoria pe termen lung şi scurt, concentrarea şi performanţa şi
durează 20-30 de minute, Sindromul Kurztest- 9 subteste de performanţa, limitate la câte un
minut fiecare, incluzând numirea de obiecte şi numerale, memoria imediată şi decalată,
aranjarea şi înlocuirea cuburilor şi numărarea simbolurilor, Bateria de Handicap Grav- pentru
pacienţii ce punctează mai puţin de 10 la MESM.
2. Evaluări medicale asupra gravităţii demenţei, prin observarea pacienţilor sau scale
de rating global
În Scala de Rating a Demenţei Clinice (CDC), examinatorul foloseşte foi de lucru pentru
a coordona un dialog structurat cu pacientul şi cu îngrijitorul- estimează puterile cognitive,
aspectele practice ale vieţii cotidiene şi relaţiile sociale. Aplică punctarea pe 6 secţiuni, scorul
final variind între 0 (normal) şi 18 (demenţă foarte gravă). Scala de Deteriorare Generală (SDG)
concepută de profesorul Barry Reisburg identifică 7 stadii ale demenţei şi apreciază evoluţia
bolii pe plan cognitiv, fizic si comportamental. Scala de Evaluare Clinică Geriatrică Sandoz
pune accentul pe semnele şi simptomele considerate cardinale ale demenţei, ignorând
schimbările dispoziţiei, ale comportamentului şi ale capacităţii de a face faţă activităţilor
practice de zi cu zi [45].
3. Scoruri ale schimbărilor globale
Scorul cel mai frecvent folosit este Impresia Clinică Globală (ICG) cu 7 niveluri de
punctare a gravităţii şi simptomelor, ce produce un index de eficacitate care compară
modificările în bine sau rău cu orice efecte colaterale ale tratamentului. Această scală a fost
transformată în SUA în Impresia Clinică de Schimbare Bazată pe Interviu (CIBIC)- care se
bazează doar pe informaţii obţinute de la pacient. Aceasta raportează la 6 luni un declin cu
1,5%.
23
__________________________________________________________________________________________
4. Scale comportamentale- încadrări ale tiparelor comportamentale

Probabil cea mai folosită este subscala ADAS-noncognitivă. Aceasta estimează
tendinţele spre plâns, depresia, concentrarea, lipsa de cooperare, iluziile, halucinaţiile,
mobilitatea (plimbările nervoase, fără nicio ţintă), activitatea fizică, tremurăturile şi pofta de
mâncare. Scala de Evaluare Psihiatrică a Demenţei se bazează pe un interviu luat însoţitorilor
şi notează frecvenţa simptomelor depresive, psihotice, reducerea autocontrolului, iritabilitatea,
agresivitatea, introvertirea, apatia şi oscilaţiile de dispoziţie. Alte scale similare sunt Patologia
Comportamentală în AD (BEHAVE-AD), Scala de Evaluare Psihiatrică Scurtă şi Inventarul
Neuropsihiatric (NPI).
5. Scale funcţionale - evaluări ale nivelului la care pacienţii fac faţă problemelor vieţii
de zi cu zi, scala activităţilor de viaţa cotidiană
În trecut cele mai utilizate erau Scala Auto-Întreţinerii Fizice şi Scala Activităţilor
Instrumentale ale Vieţii Cotidiene. Azi se folosesc teste precum- Scala de Deteriorare
Progresivă (PDS), Interviul despre Deteriorarea Cotidiană în Demenţă sau Evaluarea
Handicapului pe Scala Demenţei. Markerii biologici sunt instrumente importante în
identificarea factorilor predispozanţi ai bolii, în diagnosticul diferenţial şi în monitorizarea
progresiei bolii.
24
__________________________________________________________________________________________
CAPITOLUL II
TRATAMENTUL ÎN DEMENȚE
II.1.Tratamentul medicamentos
II.1.1. Inhibitorii acetilcolinesterazei (anticolinesterazice)
La nivelul creierului pacienţilor cu AD s-a descoperit un deficit de acetilcolina (ACh),
unul dintre principalii neurotransmiţători ai SNC care are rol în creşterea atenţiei şi în facilitarea
proceselor de învăţare. Această descoperire a dus la apariţia ipotezei colinergice, care sugerează
că modificările cognitive, funcţionale şi comportamentale asociate AD pot fi cauzate de
imposibilitatea transmiterii impulsurilor prin intermediul sinapselor colinergice [76,77]. Aceste
modificări sunt aşadar asociate cu scăderea nivelului de colinacetiltransferaza în creier,
acumularea de colină, reducerea nivelului de ACh în neocortex şi hipocamp şi scăderea
numărului de neuroni colinergici în creierul bazal şi în nucleul bazal al lui Maynert [8,76].
ACh este sintetizată pornind de la acetil-coenzima A şi colina prin intermediul
colinacetiltransferazei şi apoi eliberată în fanta sinaptică. Aici este hidrolizată de către
acetilcolinesteraza (AChE) formându-se colină şi acid acetic. Colina este captată din nou în
neuronii presinaptici unde este utilizată pentru sinteza ACh [8,78].
AChE este larg distribuită în SNC şi sistemul nervos periferic şi, deşi activitatea ei
globală este redusă, activitatea ei este totuşi crescută la nivelul plăcilor senile şi în reţelele
neurofibrilare în stadiile iniţiale ale AD. S-a sugerat de asemenea că AChE poate promova
agregarea Aβ în forme cu toxicitate crescută. Aşadar, blocarea AChE poate creşte
neurotransmisia mediată de ACh şi poate scădea efectele date de Aβ, aparând o îmbunătăţire a
stării cognitive şi o afectare a proceselor de depunere amiloidică. S-a determinat o interacţiune
între deficitele colinergice şi formarea plăcilor amiloidice şi a reţelelor neurofibrilare,
modularea in vivo a sistemului colinergic având un efect neuroprotector [8,76,79].
Creşterea transmisiei colinergice în creier se poate face în mai multe moduri: prin suplimentarea
precursorilor biosintezei ACh (clorhidrat de colină, fosfatidil colină sau lecitină, colină
glicerofosfat), blocând hidroliza ACh folosind inhibitori de AChE (anticolinesterazice-
fizostigmina, rivastigmina, eptastigmina, tacrin, donepezil, metrifonat, galantamina),
direcţionând stimularea receptorilor colinergici (muscarinici şi nicotinici) (betanecol) şi
folosind alţi agenţi ce posedă activitate colinomimetică. Eforturile de a creşte sinteza de ACh
prin administrarea de precursori precum colina sau prin folosirea de agonişti ai receptorilor
25
__________________________________________________________________________________________
muscarinici şi nicotinici nu s-au dovedit a fi utile mai ales datorită slabei biodisponibilităţi, a
eficienţei scăzute şi a efectelor adverse centrale şi periferice. În ciuda acestor probleme,
medicaţia bazată pe inhibitorii de AChE este azi cea mai bună în îmbunatăţirea deficitelor
cognitive la pacienţii cu AD [8,79,80]. Unele studii indică faptul că tratamentul specific
antidemențial este eficient în afecțiunile cognitive, mai ales dacă este instituit la debutul bolii
[70].
II.1.1.1. Tacrin (Tetrahidroaminoacridina)

Este un compus acridinic mai puţin utilizat azi datorită riscului de hepatotoxicitate. A
fost sintetizat acum mai bine de 45 de ani şi a fost primul medicament autorizat de FDA în SUA
pentru tratamentul AD. Proprietăţi farmacologice: Este un inhibitor neselectiv, reversibil,
noncompetitiv al AChE de la nivel central şi periferic. Este un inhibitor şi al MAO, predominant
MAOA şi un inhibitor al recaptării noradrenalinei, serotoninei şi dopaminei. Diminuează
apatia, anxietatea, dezinhibarea şi comportamentul motor aberant în cazul pacienţilor cu AD
[21]. Studii cu administrare orală de tacrin în combinaţie cu lecitină au confirmat un efect al
tacrinului asupra memoriei, dar gradul de îmbunătăţire observat este modest [81,82].
II.1.1.2. Donepezil
Proprietăţi farmacologice: Donepezilul este un inhibitor piperidinic, specific şi
reversibil al AChE, predominant la nivel cerebral. Nu inhibă un anumit subtip al AChE, nu
participă la modularea receptorilor nicotinici şi nu acţionează inhibitor şi la nivelul
butirilcolinesterazei. Este un inhibitor al AChE de peste 1000 de ori mai puternic decât al BChE.
Administarea unei doze zilnice de 5 mg sau de 10 mg de donepezil produce o inhibare
constantă a activităţii AChE (înregistrată la nivel eritrocitar) la 63,3% respectiv 77,3% măsurată
post-doză. Studii clinice de 15 sau 30 de săptămâni au arătat că abilităţile cognitive sunt
îmbunătăţite. Doza cea mai ridicată (10 mg) s-a dovedit a fi ceva mai eficientă, dar nu au existat
diferenţe semnificative între cele două tipuri de tratament [8]. Studii efectuate de-a lungul unui
an de zile arată efecte benefice asupra simptomelor demenţei, activităţilor cognitive şi vieţii
zilnice. Pacienţii au prezentat un declin cu ~ 50% mai scăzut faţă de cei trataţi cu placebo [79,83].
26
__________________________________________________________________________________________
II.1.1.3. Rivastigmina
Proprietăţi farmacologice: Rivastigmina este un inhibitor reversibil al AChE şi al BChE,
de tip carbamat, cu selectivitate cerebrală, care facilitează neurotransmisia colinergică prin
încetinirea degradării ACh eliberate de neuronii colinergici integri funcţional. Rivastigmina
interacţionează cu enzima ţintă prin formarea unui complex cu legături covalente care
inactivează temporar enzima. La om o doză orală de 3 mg scade activitatea AChE în lichidul
cefalorahidian cu ~ 40% în primele 1,5 ore de la administrare. Activitatea enzimei revine la
nivelul de bază după ~ 9 ore după atingerea efectului inhibitor maxim. La pacienţii cu AD,
inhibarea AChE de către rivastigmină este dependentă de doză până la o valoare a acesteia de
6 mg de două ori/ zi (cea mai mare doză administrată) [84].
Rivastigmina inhibă preferenţial unul din cele 4 subtipuri ale AChE şi anume G1, situată
mai ales în hipotalamus şi cortex. Subtipul G1 este implicat în procesul de maturare al plăcilor
senile. S-a mai observat că rivastigmina acţionează şi prin inhibarea butirilcolinesterazei [85].
Administarea timp de 26-52 de săptămâni a demonstrat efecte benefice evaluate cu ajutorul
scărilor cognitive, funcţionale şi comportamentale- ADAS-cog, CIBIC-plus, NPI, PDS, ICG şi
BEHAVE-AD. Unele studii au demonstrat şi persistenţa unui efect benefic chiar şi după 3 luni
de la ultima doză, sugerând prezenţa unei acţiuni de modificare a bolii. În studii pe 6 sau 12
luni s-au observat şi efecte asupra pacienţilor cu tulburări de comportament, cu o scădere cu
35% a utilizării neurolepticelor. Rivastigmina determină efecte bune la pacienţii ce nu prezintă
ameliorări la administrarea donepezilului. Lipsa de eficacitate a donepezilului nu este corelată
cu abilitatea rivastigminei de a stabiliza sau de a reduce severitatea simptomelor AD. O
tolerabilitate scazută la donepezil nu prezice o tolerabilitate redusă şi la rivastigmină [79,86,87].
II.1.1.4. Galantamina
Proprietăţi farmacologice: Galantamina este un alcaloid terţiar şi un inhibitor selectiv,
reversibil şi competitiv al AChE cerebrale. La doze terapeutice este mai eficient în inhibarea
AChE de ~ 50 de ori comparativ cu capacitatea de inhibare a BChE. Galantamina acţionează în
plus ca un agonist al receptorilor nicotinici de la nivelul creierului dar având o acţiune de
modulare alosterică a acestor receptori de tip nicotinic ai ACh. Efectul medicamentos scade pe
masură ce boala progresează şi mai puţini neuroni colinergici ramân intacţi [8,85,88]. Într-un
studiu cu o durată de 21 de săptămâni, efectuat pe 978 de pacienţi cărora li s-a administrat
galantamina în doze de 8, 16 sau 24 mg/zi s-a observat că abilităţile cognitive sunt îmbunătăţite
semnificativ la cei ce au primit 16 sau 24 mg de galantamina/ zi în comparaţie cu cei ce au
27
__________________________________________________________________________________________
primit placebo. Nu există diferenţe majore între dozele de 16 sau 24 mg/ zi. Într-un alt studiu
efectuat de-a lungul a 26 de săptămâni pe 636 de pacienţi ce au fost trataţi cu 24 sau 32 mg
galantamina/ zi s-a observat de asemenea îmbunătăţirea funcţiilor cognitive faţă de grupul
placebo [8].
În studii clinice efectuate pe pacienţi cu AD s-a demonstrat că galantamina
îmbunătăţeste sau menţine funcţionalitatea globală, abilităţile cognitive şi activităţile zilnice,
având în plus şi efecte psihotrope, incluzând efecte asupra apatiei, halucinaţiilor, anxietăţii,
depresiei, agitaţiei şi deziluzilor- manifestări ce pot însoţi AD şi care se pot observa în timpul
studiilor clinice. În urma studiului efectuat pe 978 de pacienţi timp de 21 de săptămâni s-a
observat un efect favorabil al galantaminei în doze de 16 sau 24 mg/ zi în ceea ce priveşte
comportamentul motor aberant şi o reducere semnificativă a anxietăţii şi a halucinaţiilor
comparativ cu grupul placebo. Astfel, galantamina, având o acţiune secundară şi asupra altor
transmiţători poate fi responsabilă de apariţia unor efecte de tip psihotrop [88].
În urma studiilor histochimice şi audioradiografice făcute pe creier uman recoltat
postmortem şi studii imagistice pe pacienţi cu AD în viaţă, s-a demonstrat o pierdere specifică
a receptorilor nicotinici colinergici. Identificarea acestor receptori ca fiind implicaţi în AD a
dus la ipoteza folosirii unui agonist al acestora. Administrarea unui agonist colinergic de tip
nicotinic ar putea fi benefică în tratamentul AD dar apar anumite probleme legate de schema
terapeutică. Este dificil de estimat doza corespunzătoare de agonist pentru că dozele prea mari
pot cauza o desensibilizare în locul unei activari a receptorilor nicotinici.
Medicamentul ar trebui să poată fi transportat la ţintă pentru a acţiona pe receptorii
nicotinici şi ar trebui să prezinte selectivitate. Astfel s-a ajuns la ideea folosirii unor modulatori
alosterici- medicamente ce interacţionează cu receptorii pe situsuri diferite de cele ale
agoniştilor şi antagoniştilor. Pentru că aceşti modulatori nu sunt implicaţi direct în procesul
neurotransmisiei, în mod normal nu induc procese compensatoare ca şi agoniştii şi antagoniştii.
În acest fel probleme ca desensibilizarea receptorilor şi procese de down- regulation pot fi
evitate. Printre substanţele ce pot acţiona ca liganzi ce produc modificări alosterice se numără
fizostigmina, galantamina, codeina şi serotonina. Galantamina acţionează, astfel, prin
facilitarea capacităţii de învăţare, prin creşterea densităţii receptorilor nicotinici în anumite
regiuni ale creierului ce sunt implicate în procesele de învăţare şi memorare [89,90].
28
__________________________________________________________________________________________
II.1.2. Memantina
Proprietăţi farmacologice: Memantina este un antagonist noncompetitiv şi cu afinitate
scăzută pentru receptorii NMDA ai glutamatului, care are proprietatea de a preveni efectul
excitotoxic al aminoacidului, fără să interfereze cu activitatea fiziologică a glutamatului,
necesară în procesele de memorare şi învăţare. Glutamatul stimulează un număr de receptori
postsinaptici, incluzând receptorii NMDA, receptori implicaţi în procesul de memorie, în
demenţă şi apariţia AD. Apare o pierdere a numărului de neuroni piramidali glutamatergici, dar
numărul de receptori NMDA este menţinut. Glutamatul este un neurotransmiţător excitator de
la nivelul creierului şi este implicat în căile patogenice ce duc la moarte celulară în AD.
Utilizarea unui antagonist pentru receptorii NMDA pentru a bloca acţiunea glutamatului ar
putea preveni moartea celulară survenită ca urmare a unui influx excesiv de calciu în celulă.
Creşterea stresului oxidativ, fenomen ce se poate observa în cazul AD duce la o eliberare
excesivă de glutamat şi o supraactivare a receptorilor de tip NMDA ducând astfel la apariţia de
excitotoxicitate. Memantina acţionează prin blocarea canalelor similar cu acţiunea magneziului,
disociindu-se de canal după activare. Această blocare şi deblocare rapidă diferă de acţiunea
desfăşurată de antagoniştii ce prezintă o afinitate crescută pentru receptori, producând astfel
reacţii adverse mai frecvent. Memantina prezintă deci o toleranţă şi o siguranţă crescută,
aducând beneficii sporite în ceea ce priveşte funcţia cognitivă, activităţile zilnice şi starea
generală a pacienţilor ce prezintă demenţă moderată până la severă. Are şi efect antagonist pe
receptorii 5HT3 şi receptorii nicotinici [80,91].
II.2. Tratamentul de recuperare în demențe

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, demența este principala cauza de
dependență în activitățile de zi cu zi (ADLs), la persoanele în vârstă și ar trebui să fie
considerată o prioritate de sănătate publică. Programele nu au evidențiat niciun efect
semnificativ asupra comportamentelor dificile sau depresie. Au existat puține dovezi sau de
fel, cu privire la rezultatele rămase de interes. Multe studii au examinat înfluența exercițiilor
fizice asupra oamenilor sănătoși in vârstă. La adulți in vârstă cu demență ușoară până la
moderată, care trăiesc în instituțiile de îngrijire rezidențială un program de exerciții funcționale
de o mare intensitate pe o perioada de 4 luni pare să amâne pierderea independenței în ADL-
uri și să îmbunătățească echilibrul, chiar dacă numai în cazul participanților cu dementa non-
Alzheimer [92].
29
__________________________________________________________________________________________
Există dovezi promițătoare că programele de exerciții pot avea un impact semnificativ în

îmbunătățirea capacității de a efectua ADL-uri și, eventual, in îmbunătățirea cogniției la
persoanele cu demență, deși unele recomandă precauție în interpretarea acestor constatări [93-
96].
II.2.1. Exercițiile fizice în ameliorarea declinului cognitiv

Numărul cazurilor de demență este în creștere la nivel mondial; astfel, cercetătorii
încearcă să identifice intervențiile care pot preveni sau ameliora declinul cognitiv de mai târziu,
în viață. Cercetări ample confirmă beneficiile exercițiilor fizice pentru sănătatea creierului, dar
numai o fracțiune de adulți în vârstă fac exerciții sau se antrenează în mod regulat. Diverse
programe de activitate fizică au fost dezvoltate pentru ameliorarea simptomelor de demență.
Ele sunt eficiente pentru atenție și funcții executive; cu toate acestea, eficacitatea lor asupra
memoriei este controversată [97-104].
Activitățile fizice care sunt recomandate pentru pacienții cu demență includ exerciții de
gimnastică aerobică, exerciții de consolidare musculară, hidroterapie, exerciții care implică
muzică și Taichi. Printre acestea, exerciții de aerobic sunt foarte recomandate, deoarece acestea
au avantajul reducerii ratei de atrofiere a hipocampului, la pacienții cu demență. Cu toate
acestea, mersul pe jos este activitatea fizică recomandată cel mai des, deoarece este ușor și este
asociat cu un risc scăzut de cădere. Una sau două ore de mers pe jos, în fiecare zi, este eficient
pentru îmbunătățirea funcției cognitive. În plus, față de mersul pe jos, diverse alte activități
fizice, cum ar fi balansul și exerciţiile de consolidare musculară, pot fi combinate [105].
Exercițiul mental și fizic interactiv -exerjocurile aerobice, nu doar motivează; s-a
constatat că asigură beneficii cognitive cu randament superior exercițiilor tradiționale. Acest
studiu pilot a investigat dacă o mai mare provocare cognitivă în timp, ce se exersează, ar genera
rezultate diferențiate în funcția executivă și pot fi generalizate la funcţionarea de zi cu zi. Cei
din grupul cu cerere cognitivă mare s-au descurcat mai bine decât cei cu cerințe cognitive
scăzute. Funcțiile de zi cu zi au fost îmbunătățite în ambele condiții de antrenament.
Datele pilot indică faptul că, pentru adulții vârstnici, beneficiile cognitive în timpul
exerjocurilor au crescut concomitent cu doze mai mari de provocare mentală interactivă [106].
30
__________________________________________________________________________________________
II.3. Terapii auxiliare si alternative

II.3.1. Medicaţia antiinflamatoare
Dovezi ale existenţei unor reacţii inflamatorii în cazul autopsiei unor pacienţi cu AD au
fost observate de dr. Alois Alzheimer. Această ipoteză este susţinută de studii epidemiologice
care arată că pacienţii cu poliartrită reumatoidă (care se tratează cu cantităţi mari de
antiinflamatoare) prezintă o incidenţă mai scăzută pentru apariţia AD [8,26,80,85]. Studii arată
că depunerea de Aβ este mai scăzută la pacienţii vârstnici suferind de lepră. Medicamentele
antileproase (ce au activitate antiinflamatoare) ar fi benefice în a preveni demenţa senilă [4].
Ipoteza beneficiilor aduse de utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) s-a accentuat
când s-a demonstrat că produse şi mediatori ai reacţiilor inflamatorii cum sunt citokinele,
complementul, radicalii liberi, moleculele de adeziune şi prostaglandinele sunt neurotoxice
pentru modele experimentale de neuroni. Aceste produse ale reacţiilor inflamatorii pot
reprezenta semnale extracelulare ce pot iniţia şi promova degenerescenţa neuronală în AD [107].
AINS reduc nivelul de neurotoxine ce se eliberează ca urmare a reacţiilor inflamatorii
protejând astfel neuronii de distrugere. AINS nu îmbunătăţesc funcţia neuronilor ce
supravieţuiesc şi nu protejează neuronii ce suferă din cauza stresului oxidativ ce este generat
prin alte mecanisme (excluzând reacţiile inflamatorii). Printre agenţii ce pot iniţia reacţii
inflamatorii în creierul uman se numără traumatisme craniene, infecţii sau alţi factori celulari
capabili să activeze celulele gliale. În cazul pacienţilor AD plăcile senile reprezintă o sursă
continuă de reacţii inflamatorii, jucând astfel un rol important în progresia procesului de
degenerare neuronală [8].
Studii făcute încă de la începutul anilor '90 au sugerat că medicamente precum AINS,
corticosteroizii sau metotrexatul pot întârzia procesele neurodegenerative ce însoţesc AD.
Riscul de apariţie al AD este scăzut cu aproximativ 60-80% printre utilizatorii de AINS şi este
în relaţie inversă cu perioada de tratament. Se pare că AINS acţionează şi prin prevenirea sau
întârzierea debutului AD [15]. AINS reduc şi rata de deteriorare a funcţiei cognitive în cazul
pacienţilor cu AD [8]. Rezultate a unor studii efectuate pe animale sugerează că unele AINS pot
proteja faţă de AD prin suprimarea reacţiilor inflamatorii asociate plăcilor senile. Efecte
benefice pentru AD au apărut şi în cazul administrării de lungă durată a unor antagonişti
histaminici H2 şi a unor glucocorticoizi. Studii efectuate au arătat că AINS ar fi mai eficiente
în cazul administrării la pacienţii ce nu prezintă alele ApoE4, că administrarea de AINS reduce
numărul de celule gliale activate la nivelul creierului, că AINS pot antagoniza unele din efectele
interleukinei 1 suprimând probabil sinteza de prostaglandine. Rezultatele s-ar obţine dacă
31
__________________________________________________________________________________________
administrarea ar începe în faza preclinică a AD şi ar continua cel puţin 2 ani.Totuşi există şi

rezultate contradictorii, raportându-se că AINS nu sunt asociate cu un risc scăzut de apariţie a
AD, că nu există o relaţie între utilizarea AINS şi riscul sau frecvenţa AD, că nu apare o scădere
a riscului o dată cu creşterea perioadei de utilizare şi că administrarea acetaminofenului sau a
prednisonului nu are niciun efect benefic. Unii autori au raportat chiar o scădere a funcţiei
cognitive în cazul utilizării de naproxen sau ibuprofen [8,75].
În ceea ce priveşte efectele steroizilor s-a observat că acestea sunt mai modeste în
comparaţie cu a AINS. Aceasta s-ar putea datora faptului că, pe perioade lungi de timp, se pot
administra doar doze scăzute datorită efectelor adverse şi toxice pe care aceste medicamente le
exercită asupra neuronilor .
II.3.2. Selegilina
Selegilina este un inhibitor de monoaminooxidaza- mai exact de monoaminooxidaza de
tip B (MAOB). Selegilina este un inhibitor noncompetitiv, selectiv şi ireversibil al MAO de tip
B. Ca inhibitor al MAOB (enzima ce degradează dopamina cerebrală), selegilina creşte nivelul
dopaminei. Sub efectul dopaminei performanţa cognitivă se îmbunătăţeşte sau este încetinită
deteriorarea funcţiei cognitive, a degradărilor produse prin formarea apei oxigenate. Creşte
activitatea catecolaminelor, previne apoptoza, împiedică degradările oxidative cauzate de
deaminarea monoaminelor şi creşte activitatea unor enzime antioxidate (catalaze,
superoxiddismutaza). Astfel se pot observa efecte bune asupra stării cognitive,
comportamentului, dispoziţiei, dar şi asupra memoriei. Indicaţia principală a selegilinei este
boala Parkinson, în monoterapie sau în asociere cu levodopa. În AD de severitate uşoară şi
moderată, se recomandă administrarea de selegilina în monoterapie. Creşterea nivelului de
dopamină permite îmbunătăţirea intelectului, memoriei, capacităţii de învăţare, activităţii
motorii şi instrumentale şi a abilităţii de socializare [78].
II.3.3. Statine
Persoanele cu hipertensiune sistolică, nivel crescut de lipoproteine cu densitate scăzută
(LDL) şi de apolipoproteina E, în timpul vieţii adulte au un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta
AD la bătrâneţe [108,109]. Studii epidemiologice au demonstrat că inhibitorii de 3-hidroxi-3-
metilglutaril-coenzima A reductază (HMG-CoA reductază), cunoscuţi şi sub numele de statine,
utilizaţi în tratamentul hiperlipidemiilor sunt asociaţi cu o incidenţă cu 60 % mai scăzută a AD.
Există dovezi că, prin scăderea nivelului seric de colesterol, debutul AD este întârziat [76,88].
32
__________________________________________________________________________________________
O administrare de cel puţin 6 luni a statinelor duce la o reducere cu 39% a incidenţei AD [47].
Persoanele cu un nivel crescut de colesterol prezintă un risc mai mare de a dezvolta AD. În
culturi de celule şi studii pe animale s-a observat că statinele şi alţi agenţi capabili să micşoreze
nivelul de colesterol pot scădea nivelul de Aβ şi depozitarea Aβ, pe când dietele bogate în
colesterol administrate la şoarecele care exprimă APP cresc depozitarea Aβ. Inhibitorii
acetilcoenzima A - colesterol acil transferazei (ACAT), ce transformă colesterolul liber în esteri
de colesterol se pare că duce la o scădere a producerii Aβ [110].
II.3.4. Hormoni
Unele studii au evidenţiat că femeile sunt supuse unui mai mare risc de a dezvolta AD
decât bărbaţii. Motivele pentru aceste diferenţe nu sunt clare. Femeile tind să trăiască mai mult
şi această longevitate poate fiunul dintre factori. La femeie, după menopauză, declinul nivelului
de estrogen din creier face neuronii mai susceptibili la procese neurodegenerative legate de
vârstă [111]. La bărbaţi nivelele de testosteron scad gradual şi neuronii au capacitatea de a
transforma acest hormon în estrogen, ceea ce poate explica incidenţa mai scăzută a problemelor
cognitive la bărbaţii în vârstă [8,75,85]. S-a demonstrat că deficienţa de estrogen în creierul
femeii este un factor de risc cheie pentru apariţia AD. Estrogenul este unul dintre hormonii
sexuali. Pe lângă funcţiile clasice de hormon steroid, estrogenul modulează funcţiile unor
receptori transmembranari, afectează cascadele de semnalizare intracelulară, acţionează asupra
sistemelor de neurotransmiţători- colinergic, serotoninergic şi catecolaminergic, induce
dezvoltarea neuronală şi stimulează exprimarea neurotrofinei. Este o moleculă importantă în
asigurarea protecţiei neuronale şi a troficităţii la nivelul ţesutului din creier. Participă în
procesul de morfogeneză şi funcţionare sinaptică şi este asociat cu boli neurodegenerative ca
Parkinson şi AD. S-a demonstrat că hipocampul şi căile ascendente colinergice posedă receptori
nucleari pentru estrogen. Efectele estrogenului sunt mediate de receptorii NMDA ai
glutamatului şi prin mecanisme dependente de ApoE- proteină modulată de estrogen.
După menopauză, la femei, nivelele plasmatice ale principalilor estrogeni- estradiolul şi
estrona scad. S-a observat că riscul de producere a AD şi declinul cognitiv este scăzut la femeile
ce sunt supuse unei terapii estrogenice de substituţie în timpul perioadei post- menopauză.
Diferite studii efectuate pe perioade scurte de timp au demonstrat îmbunătăţiri ale stării de spirit
şi ale funcţiilor psihologice pentru 6-12 săptămâni, dar nu au arătat nici un efect benefic după
12 luni. Alte studii au sugerat posibilitatea apariţiei unor rezultate după administrarea de
estrogen dar recomandă utilizarea lor la femeile care au şi alte afecţiuni pentru care se indică
33
__________________________________________________________________________________________
estrogen. Alte rezultate au demonstrat o reducere semnificativă a demenţei atât în cazul femeilor
dar şi al bărbaţilor trataţi cu estrogen [75].
Estradiolul este capabil să inducă exprimarea τ în hipofiza de şobolan prin intermediul
unui mecanism mediat de receptorii nucleari. Estrogenul reduce şi nivelele plasmatice ale
ApoE. Exprimarea ApoE este modulată de estrogen iar estradiolul promovează dezvoltarea
sinaptică sub forma unui răspuns dependent de ApoE. Estrogenul creşte fluxul sangvin cerebral,
susţine utilizarea glucozei la acest nivel şi modulează activitatea kinazelor stimulate de lipide
în corpul galben. Deşi diferite studii nu au putut demonstra o asociere benefică între utilizarea
estrogenului şi AD, în general rezultatele au arătat că femeile ce primesc o terapie estrogenică
de substituţie prezintă AD într-un procent mai scăzut decât cele ce nu utilizează acest tratament
[47,112]. Aproape toate studiile actuale raportează o protejare împotriva riscului de apariţie al
AD într-un procent de cel puţin 35% la femeile ce sunt tratate cu estrogeni. Nu s-au observat
diferenţe semnificative între tipurile de estrogeni sau căile de administrare. Estrogenul nu a
demonstrat efecte benefice în cazul pacienţilor cu AD severă sugerând faptul că terapia de
substituţie estrogenică este importantă în prevenirea AD şi nu în tratamentul formelor sale
severe [8].
II.3.5. Intervenții nonfarmacologice pentru a reduce simptomele comportamentale si

psihologice ale demenței
Simptomele comportamentale și psihologice ale demenței (BPSD) sunt definite ca un
grup de simptome de gândire perceptivă perturbată, starea de spirit sau de comportament care
includ: agitație, depresie, apatie, interogatoriu repetitiv, psihoză, agresivitate, probleme de
somn și orientare. Ingrijirea pacienților cu BPSD implică intervenții farmacologice şi
nonfarmacologice. Intervențiile non-farmacologice sunt în măsură să ofere rezultate pozitive în
reducerea simptomelor de BPSD. Cele mai multe studii au arătat că aceste intervenții au o
eficacitate semnificativă [113].
Unul sau mai multe simptome ale BPSD va afecta până la 90% dintre pacienții cu
demență în timpul bolii [114-116]. BPSD au fost asociate cu un prognostic reţinut, o rată mai
rapidă de declin cognitiv și progresie a bolii, o mai mare depreciere în activitățile vieții de zi cu
zi (ADLs) și instituționalizarea crescută în spitale sau centre de îngrijire rezidențială. Unele
studii au arătat că tratamentele nonfarmacologice prezintă mai puține efecte secundare, ceea ce
duce la considerarea lor ca opțiuni mai sigure. Alternativele nonfarmacologice, inclusiv terapia
prin muzică, aromoterapia, terapia prin artă, terapia comportamentală, activitățile adaptate și
34
__________________________________________________________________________________________
exercițiile fizice, s-au dovedit a fi eficiente în gestionarea simptomelor comportamentale și

psihologice de demență [115-119].
Utilizarea activităților ocupaționale ca intervenție nonfarmacologică, pentru persoanele
cu demență, a demonstrat potențiale beneficii în îmbunatățirea calității vieții și în reducerea
agitației și depresiei. Terapia prin muzica este una dintre metodele nonfarmacologice folosite
pentru a reduce BPSD. Unele studii arată că terapia prin muzica a redus în mod semnificativ
agitația și anxietatea. Există de asemenea studii care au analizat utilizarea aromaterapiei pentru
a trata BPSD. Aromaterapia presupune difuzarea de ulei aromat în mediul înconjurător.
Lavanda a fost eficace ca terapie adjuvantă, în atenuarea agitației la pacienții cu demență.
Terapia cu lumină puternică (BLT) a fost utilizată, cu rezultate diferite, la pacienții cu demență,
prezentând beneficii în managementul agitației. Cel mai frecvent raportate rezultate pozitive
sunt îmbunătățirea somnului pe timp de noapte, reducerea agitației şi îmbunătățirea
performanţelor cognitive [113].
35
__________________________________________________________________________________________
Capitolul III
EFECTUL TERAPIEI ANTIOXIDANTE ÎN DEMENȚE
III.1. Antioxidanți generalități

Demența este cauzata de perfuzarea mai mica de sânge spre creier care provoacă mai
departe generarea speciilor reactive de oxigen (ROS) [120]. Producția de ROS este indusă prin
îndepărtarea unui electron de oxigen de diverse enzime, cum ar fi oxidazele NADPH,
lipoxigenaze, cicloxigenazele, aceste molecule ROS produc în continuare molecule oxidante
puternice, cum ar fi radicalii hidroxi și peroxinitrații și induc stresul la reticulul endoplasmatic
ambele efecte conduc la disfuncția mitocondrială și defalarea ADN care provoacă în continuare
apoptoza si neurodegenerarea, disfuncția barierei hemato-encefalice și stresul oxidativ toate
aceste efecte conduc la scăderea fluxului sanguin cerebral care duce la apariția complicațiilor
demenței [36,121]. Oxid nitric joacă, de asemenea rol important în demența vasculară NO este
produs din sinteza oxidului nitric, care este există în trei izoforme care sunt nNOS, eNOS și
iNOS în creierul endotelial generarea de NO cauzează hipoxie și cauzează leziuni hipoxice,
vasodilatație care determină creșterea permeabilității vasculare și creșterea procesului
inflamator [122].
Conform ipotezei că speciile reactive de oxigen şi speciile reactive de azot joacă un rol
important în iniţierea şi promovarea neurodegenerescenţei în creierul pacienţilor cu AD este
raţională ideea folosirii de antioxidanţi pentru prevenirea AD şi ca un tratament adjuvant în
cazul pacienţilor care manifestă deja simptomele specifice AD. Radicalii liberi sunt eliberaţi în
timpul reacţiior inflamatorii, în timpul metabolismului oxidativ normal şi a auto-oxidării unor
neurotransmiţători [36]. Creierul este deosebit de sensibil la stresul oxidativ datorită unor nivele
crescute de agenţi oxidanţi şi a unor nivele scăzute de antioxidanţi. Studiile experimentale au
scos în evidență rolul protector al unor substanțe împotriva stresului oxidativ [123,124].
III.2. Terapia antioxidantă în demență

În prezent, nutraceuticele și preparatele comercializate fără reţetă medicală de tip tablete
cu efect antioxidant sunt larg răspândite în întreaga lume [125]. Un antioxidant propus pentru
efectul său protector este vitamina E. Studii clinice făcute cu dl-α-tocoferol (forma de sinteză,
2000 UI/ zi) la pacienţii cu AD moderat-sever a arătat efecte benefice în ceea ce priveşte
deteriorarea funcţiei cognitive. Deşi acest studiu a susţinut rolul pe care radicalii liberi îl au în
36
__________________________________________________________________________________________
progresul AD, utilizarea unui singur antioxidant- vitamina E şi regimul de administrare- 1 dată/
zi poate să nu fie optim pentru toate tipurile de radicali liberi produşi în creier. A fost raportat
că, în cazul administrării la şobolan, forma naturală a vitaminei E se absoarbe preferenţial, de
aceea, utilizarea formei de sinteză a vitaminei E în studiile clinice poate să nu producă un efect
optim. În plus, forma de α-tocoferol a vitaminei E poate să nu treacă BHE atât de eficient ca şi
succinatul de d-α-tocoferol. Utilizarea vitaminei E singură nu este foarte prudentă pentru un
tratament pe termen lung deoarece pentru a obţine un efect semnificativ este nevoie de doze
crescute ceea ce poate duce la apariţia toxiciţătii. Astfel, administrarea de doze crescute de α-
tocoferol (2000 UI/ zi sau mai mult) poate cauza o dificultate în coagulare ce poate fi remediată
prin administrare de vitamina K [126].
Dl-α-tocoferolul a fost asociat într-un studiu cu selegilina (inhibitor de
monoaminooxidaza; 10 mg/ zi)- ambele au demonstrat o scădere a progresiei AD. Nu au fost
observate efecte foarte diferite la administrarea lor simultană sau individuală. Aceasta deoarece
ambele reduc nivelul de radicali liberi, dar prin mecanisme diferite- vitamina E protejează
neuronii distrugând radicalii liberi deja formaţi pe când selegilina protejează neuronii prin
prevenirea formării radicalilor liberi inhibând metabolismul catecolaminelor [8,26]. Un studiu
efectuat de-a lungul a trei ani a demonstrat că vitamina E nu are un efect semnificativ în ceea
ce priveşte stoparea, încetinirea evoluţiei de la declin cognitiv uşor înspre AD. Studiul a inclus
516 subiecţi, 257 dintre aceştia primind iniţial 1000 UI vitamina E/ zi ca apoi, după 6 săptămâni,
doza să fie crescută la 2000 UI/ zi (1000 UI de 2 ori/ zi). După primele 12 luni de tratament 38
de pacienţi dintre cei trataţi cu placebo au progresat înspre AD faţă de 33 din grupul tratat cu
vitamina E. După 36 de luni, numărul de pacienţi ce au dezvoltat AD nu era foarte diferit între
cele două grupuri- 73 pentru placebo şi 76 pentru vitamina E. Aceasta indică faptul că nu au
existat diferenţe semnificative între cele două grupuri privind probabilitatea trecerii de la declin
cognitiv uşor înspre AD [127].
S-a propus utilizarea mai multor antioxidanţi pentru AD- aceasta datorită multitudinii
mecanismelor de acţiune, a diferitelor condiţii de la nivel celular şi de organ (grad de oxigenare,
componente hidrofile/ lipofile), a variaţiunii de radicali liberi şi datorită faptului că majoritatea
antioxidanţilor pot fi la rândul lor oxidaţi, condiţie în care pot acţiona ca şi oxidanţi pentru alte
componente. Astfel se pot asocia vitaminele A, B, C, D, E cu β-caroten, seleniu, crom, N-
acetilcisteina, coenzima Q10 , NADH, acid α-lipoic. β-carotenul este mai eficient în a capta
radicali liberi de oxigen decât alţi antioxidanţi şi poate îndeplini anumite funcţii biologice ce
nu pot fi produse de metabolitul său- vitamina A şi vice versa. Vitamina A poate induce un
37
__________________________________________________________________________________________
proces de diferenţiere în anumite celule normale şi canceroase, pe când β-carotenul nu poate

îndeplini aceste funcţii. Vitamina E este mai eficientă în captarea radicalilor liberi în condiţii
de presiune scăzută de oxigen, pe când β-carotenul şi vitamina A sunt mai eficiente la presiuni
mai crescute. Vitamina C este necesară pentru a proteja componentele celulare în mediu apos
pe când carotenoidele şi vitaminele A şi E le protejează în mediu lipidic. Vitamina E protejează
in vitro neuronii împotriva unor neurotoxine asemenea glutamatului sau 6-hidroxidopaminei, a
căror activitate este mediată parţial de radicalii liberi. Vitamina E protejează şobolanii
împotriva tulburărilor comportamentale induse de agregatele de Aβ. Vitamina C este necesară
pentru activitatea tirozinhidroxilazei, enzimă ce limitează sinteza catecolaminelor. Lizozomii
joacă un rol important în prevenirea formării depozitelor amiloidice şi a plăcilor senile, vitamina
C îmbunătăţind funcţionarea lizozomilor în astrocitele creierului uman, putând astfel participa
la menţinerea funcţiei celulare. Formele oxidate ale vitaminelor C şi E pot acţiona ca şi radicali-
aşadar, cantităţi excesive ale acestor forme, utilizate singure, pot fi dăunătoare după
administrări de lungă durată. Vitamina C joacă de asemenea un rol important în menţinerea
nivelului celular al vitaminei E transformând forma radicalică (ca ar acţiona ca oxidant) în
formă redusă (cu rol de antioxidant). În plus acţiunea nocivă exercitată asupra ADN de către
vitamina C poate fi contracarată de vitamina E [128].
Un alt antioxidant este glutationul. Acesta acţionează prin catabolizarea peroxidului de
hidrogen şi a anionilor. Există şi un neajuns- acela că suplimentarea orală cu glutation nu
reuşeşte să crească nivelele plasmatice ale acestuia, sugerând că tripeptida este complet
hidrolizată la nivelul tractului gastro-intestinal. N-acetilcisteina şi acidul α-lipoic sunt agenţi
de creştere a nivelului glutationului ce acţionează prin diferite mecanisme, de aceea pot fi
utilizaţi ca şi antioxidanţi în diverse combinaţii. Pe lângă antioxidanţii binecunoscuţi ca
vitaminele A, C, E, carotenoide, şi alţi agenţi- coenzima Q10, NADH-ul şi glutationul pot avea
potenţial terapeutic în tratarea anumitor afecţiuni neurodegenerative. Deoarece disfuncţia
mitocondrială este asociată cu AD iar coenzima Q10 şi NADH-ul sunt necesare pentru
generarea ATP-ului de către mitocondrie, utilizarea acestor antioxidanţi ar fi esenţială pentru
prevenirea AD în cadrul populaţiilor cu risc crescut. Un studiu a arătat că ubiquinolul (coenzima
Q10) captează radicalii peroxid mai rapid decât α-tocoferolul şi că, asemenea vitaminei C poate
regenera vitamina E în cadrul unui sistem redox. Totuşi coenzima Q10 este un antioxidant mai
puţin potent decât α-tocoferolul. Administrarea NADH (10 mg/ zi înainte de masă) a dat
rezultate bune la 17 pacienţi suferinzi de AD. Seleniul este un co-facor al glutation-peroxidazei,
enzimă cheie în neutralizarea radicalilor liberi, ce acţionează ca şi antioxidant, deci
38
__________________________________________________________________________________________
suplimentarea cu seleniu poate fi de asemenea benefică. Vitamina B12 poate avea şi ea un rol
în tratamentul AD. Majoritatea studiilor au demonstrat un nivel seric scăzut de vitamină B12 la
pacienţii cu AD, aceasta având implicaţii în degenerarea neuronilor. Suplimentarea de vitamina
B12 creşte activitatea colinacetiltransferazei în neuronii colinergici de pisică şi îmbunătăţeste
funcţiile cognitive la pacienţii cu AD [129-131]. Tabelul III.1 si III.2 prezintă suplimentele
recomandate pentru prevenirea AD, respectiv suplimentele adiționale tratamentului pentru
pacienții cu AD.
Nu se includ fier, cupru şi mangan deoarece aceste metale interacţionează cu vitamina
C şi duc la producerea de radicali liberi. Un nivel crescut de fier este asociat cu un risc mărit de
apariţie a unor boli cronice incluzând AD [132,133].
Tabel III.1. Suplimente recomandate pentru prevenirea AD la pacienţii cu risc
Supliment de bază Doza/ zi Adiţional
Vitamina A 5000 UI
β-caroten natural 15 mg 15 mg
Vitamina E (succinat de α-tocoferol) 200 UI 400 UI
Vitamina C 500 mg 1g
Vitamina D 400 UI -
Seleniu 100 μg 100 μg
Crom 50 μg -
Zinc 15 mg -
Adiţional
N-acetilcisteină - 250 mg
Coenzima Q10 - 60 mg
NADH - 5 mg
Tabel III.2. Suplimente adiţionale celor de bază pentru pacienţii cu AD

Doza/ zi
Supliment
Faza de debut Moderat-sever
β-caroten 30 mg
Succinat de α-tocoferol 400 UI 600 UI
Vitamina C 2g
NADH 10 mg 20 mg
Coenzima Q10 90 mg 120 mg
N-acetilcisteină 250 mg 500 mg
Acid α-lipoic 30 mg
Seleniu 200 μg
În primele 2 luni se pot administra doze crescute de N-acetilcisteină - 1000 mg/ zi şi

acid α-lipoic - 60 mg/ zi. La doze peste 500 mg/ zi, N-acetilcisteina poate acţiona şi ca un
chelatant al metalelor. A fost demonstrat că la o doză de 800 mg/ zi timp de 2 săptămâni
39
__________________________________________________________________________________________
mobilizează depozitele de zinc şi creşte excreţia sa urinară. Doze mărite de N-acetilcisteină şi

acid α-lipoic pot mobiliza cantităţi excesive de zinc dar şi alte metale, dar în doze scăzute nu ar
duce la apariţia unor deficienţe de zinc. Este recomandat ca suplimentul de antioxidanţi să fie
administrat oral, în două doze- jumătate dimineaţa şi jumătate seara deoarece timpul de
înjumătăţire al majorităţii antioxidanţilor variază între 6 şi 12 ore. Este recomandată în
prevenirea AD la pacienţii cu risc crescut prin administrarea concomitentă a antioxidanţilor
împreună cu AINS. Doze crescute de antioxidanţi nu sunt însoţite de toxicitate dar doze mărite
de AINS pot duce la apariţia de efecte adverse- mai ales reacţii şi sângerări la nivel gastro-
intestinal. Astfel în cazul unei asocieri dozele de AINS pot fi reduse pentru a evita apariţia de
reacţii adverse [99,134,135].
Un alt produs propus pentru utilizare în cazul pacienţilor cu AD este Ginkgo biloba.
Extractul de Ginkgo biloba protejează neuronii de stresul oxidativ indus de peroxidul de
hidrogen. Egb 761, un extract de Ginkgo, a fost examinat pentru a determina eficacitatea şi
siguranţa la pacienţii cu AD. Subiecţii ce au fost trataţi cu Egb 761- 120 mg/ zi, timp de 52 de
săptămâni, au dovedit îmbunătăţiri ale funcţiei cognitive, ale memoriei şi atenţiei [2]. Un studiu
efectuat pe 309 pacienţi cu demenţă moderată a folosit 120 mg de extract de Ginkgo sau placebo
în fiecare zi pentru un an. La 6 luni, 27% din cei ce utilizau Ginkgo au prezentat ameliorări
moderate la diferite teste cognitive. Doar 14% dintre cei ce utilizau placebo au prezentat
îmbunătăţiri. Un studiu a comparat eficienţa donepezilului şi a rivastigminei cu Egb 761; acesta
s-a dovedit la fel de eficace ca şi celelalte două medicamente în tratarea simptomelor AD
[2,23,136,137].
Flavonoidele au rol antioxidant [138,139], de captare a radicalilor liberi oxidativi şi rol

de vitaminoid P. Întregul fitocomplex modifică neurotransmisibilitatea prin acţiune asupra turn-
over-ului (eliberării, recaptării şi catabolismului) mediatorilor (ex. noradrenalina, acetilcolina,
dopamina), prin creşterea densităţii receptorilor sinaptici şi capacităţii de legare de receptorii
membranari [140]. Produsul are proprietăţi geriatrice, prin îmbunătăţirea circulaţiei cerebrale şi
intervenţia în metabolismul energetic celular cortical. Influenţează favorabil simptomatologia
psihică, labilitatea afectivă, capacitatea de memorare şi atenţia persoanelor în vârstă [2,136,137].
Studii clinice efectuate cu Egb 761 în tratamentul demenţelor de cauză vasculară şi de tip
Alzheimer au demonstrat că acestea influenţează factorii cauzali ai bolii prin reducerea
vâscozităţii sângelui, ceea ce se traduce prin ameliorarea circulaţiei (responsabile pentru acestea
sunt gingkoflavonoidele, ginkgolidele A şi B şi bilobalida), prin efectul neuroprotector, prin
împiedicarea peroxidarii lipidice şi stabilizarea membranelor neuronale, precum şi prin
40
__________________________________________________________________________________________
îmbunătăţirea metabolismului energetic al neuronilor, prin captarea speciilor reactive de

oxigen, necesară mai ales în cazul unei supraproducţii , când sistemul endogen de detoxifiere
nu mai face faţă [136]. În urma unui studiu efectuat pe şoarece s-au observat modificările apărute
în exprimarea unor gene din hipocampul şi cortexul şoarecilor a căror dietă a fost suplimentată
cu Ginkgo biloba (Egb 761) timp de 4 săptămâni. Dintre genele studiate (~ 12000) doar la 10
au apărut modificări importante şi anume, au fost obţinute creşteri de 3 ori sau de peste 3 ori.
Dintre acestea, în hipocamp doar una - este vorba de transtirenina, iar în cortex au fost observate
modificări mai ales la nivelul prolactinei, hormonului de creştere, AMPA-2, tirozin/ treonin
fosfatazei neuronale, microtubuluinei asociată cu τ, a unor factori de transcripţie şi a unor canale
ionice (de clor şi calciu). Transtirenina este o proteină implicată în transportul în lichidul
cerebro-spinal şi ser al tiroxinei (un hormon tiroidian) şi al proteinei ce leagă retinolul.
Hormonii tiroidieni reglează proliferarea şi diferenţierea neuronilor în diferite regiuni ale
creierului în timpul procesului de dezvoltare şi sunt necesari pentru o asamblare normală a
citoscheletului. S-a observat că transtirenina poate sechestra in vitro Aβ şi poate preveni
agregarea Aβ, nivelul ei în lichidul cerebro-spinal fiind scăzut semnificativ la pacienţii cu AD.
Atât tirozin/ treonin fosfataza neuronală cât şi microtubulina asociată τ sunt legate de formarea
şi dezintegrarea reţelelor neurofibrilare din AD. Formele hiperfosforilate ale τ, izolate din
creierul pacienţilor cu AD pot fi defosforilate eficient, in vitro, de către fosfatazele 1A, 2A si
2B. Prin inhibarea selectivă a fosfatazei 2A se poate induce hiperfosforilare şi acumularea τ
asemanatoare celei din AD. De aceea, reglarea fosfatazei neuronale de către Ginkgo biloba
poate juca un rol neuroprotector. Receptorii AMPA şi NMDA au un rol important în procesele
neuronale şi în memorie şi învăţare, de aceea reglarea receptorilor AMPA-2 de către Ginkgo
poate reprezenta un alt mecanism prin care Ginkgo îşi exercită acţiunea. Homeostazia ionilor
este la rândul ei importanta în menţinerea funcţiei neuronale normale, alterările putând duce la
procese neuronale aberante şi degenerare. Ginkgo creşte exprimarea hormonului de creştere (de
11 ori) şi a prolactinei (de 11 ori). Deficienţa de hormon de creştere este asociată cu modificări
cognitive, studii raportând îmbunătăţiri în ceea ce priveşte starea de spirit, memoria, motivația
şi capacitatea de munca în cazul adulţilor ce primesc un tratament de substituţie cu factori de
creştere [2,23,136,137,141].
Un alt exemplu de antioxidant ce poate reduce daunele produse de speciile reactive de
oxigen de la nivel neuronal, la modele experimentale ale AD este melatonina. Aceasta are şi o
acţiune de scădere a producţiei de Aβ. Studii făcute pe culturi de celule sau pe animale au
sugerat că neurotoxicitatea indusă de Aβ şi modificările cognitive pot fi atenuate cu ajutorul
41
__________________________________________________________________________________________
unui analog al coenzimei Q10 şi anume idebenon. Acesta are un rol antioxidant şi de captare a
radicalilor liberi. Eficacitatea şi siguranţa sa au fost examinate la 450 de pacienţi cu AD
moderat-sever. Efectele benefice s-au menţinut 2 ani după tratament şi nu s-au raportat
probleme legate de toleranţă şi siguranţă [8].
Resveratrolul (3,4 ', 5-trihidroxistilben) este un produs fitochimic natural prezent în vin
roșu, struguri, fructe de pădure, ciocolată și arahide. Din punct de vedere clinic, resveratrolul a
prezentat proprietăți antioxidante, antiinflamatorii, antivirale și anticancer semnificative [142-
145]. Deși resveratrolul a fost izolat pentru prima dată în 1940, până în ultimul deceniu acesta a
fost recunoscut pentru potențialul său rol terapeutic în reducerea riscului de neurodegenerare
și, în special, a bolii Alzheimer (AD). AD este cauza principală a demenței progresive.
Resveratrolul a demonstrat efecte neuroprotective în mai multe modele in vitro și in vivo ale
AD. În afară de rolurile sale antioxidante și antiinflamatoare puternice, dovezile sugerează că
resveratrolul facilitează și distrugerea non-amiloidogenă a proteinei precursoare de amiloid
(APP) și promovează eliminarea peptidelor β-amiloid (Aβ) neurotoxice, un pas esențial în
prevenirea și încetinirea Patologie AD. Resveratrolul reduce, de asemenea, deteriorarea
celulelor neuronale printr-o varietate de mecanisme suplimentare, în special activarea
enzimelor deacetilazelor histonei dependente de NAD, numite sirtuine. Cu toate acestea, în
ciuda progreselor considerabile în clarificarea mecanismului de acțiune al resveratrolului, este
puțin probabil să fie eficace ca monoterapie în AD datorită biodisponibilității sale insuficiente,
biotransformării și sinergismului necesar cu alți factori alimentari [143]. Recent, mai multe
studii au arătat că extractul de semințe de struguri [138,139,146,147] salvează de la deteriorări
cognitive în modelele animale de AD. De exemplu, administrarea pe cale orală a extractului
de semințe de struguri la șoareci Tg2576 atenuează în mod semnificativ deteriorarea cognitivă
de tip AD coincidențial cu reducerea greutății moleculare mari a β-amiloidului solubil
oligomeric in creier [139]. Mai mult, administrarea orală a extractului de semințe de struguri a
suprimat în mod semnificativ dezvoltarea neuropatologiei de tip tau a AD în creierul unui model
de șoarece cu AD prin mecanisme asociate cu atenuarea semnalizării ERK 1/2 în creier [138].
Resveratrolul este un polifenol nonflavonoidic găsit în struguri și vin roșu și posedă o gamă
largă de activități biologice și farmacologice, incluzând efecte antioxidante, antiinflamatorii,
antimutagene și anticancinogene [148,149].
42
__________________________________________________________________________________________
Partea a II-a
CONTRIBUŢII PERSONALE
43
__________________________________________________________________________________________
CAPITOLUL IV
IPOTEZA DE LUCRU. OBIECTIVE
Demența reprezintă unul dintre factorii esențiali care determină dizabilități în rândul
vârstnicilor în întreaga lume, AD fiind cea mai comună formă de demență. Datorită creşterii
longevităţii populaţiei incidența acestei afecţiuni, se află într-o creştere continuă. Pacienților
care suferă această afecțiune li se deteriorează memoria, gândirea, comportamentul și
capacitatea de a efectua activitățile zilnice, fapt ce are un impact major din punct de vedere
fizic, psihologic, economic și social atât asupra pacienților cât și asupra persoanelor din jur.
Din acest motiv atenţia acestui studiu este axată asupra ameliorării/ încetinirii progresiei bolii
prin utilizarea de terapii antioxidante și tratamente de recuperare.
Cercetările din ultimii ani au evidențiat rolul terapiei antioxidante în demențe şi în
menţinerea stării de sănătate. Studii recente, evidenţiază eficienţa acestui tip de terapie în
ameliorarea progresului bolii precum şi rolul lor în procesele patofiziologice caracteristice.În
prezent, preparatele comercializate fără prescripție medicală cu antioxidanți extrași din plante
sau de sinteză, sunt răspândite în întreaga lume. Aceste produse sunt adesea folosite ca terapii
adjuvante în demențe.
Studiul efectuat a urmărit posibilitatea de a ameliora simptomele din demențe și de a
încetinii progresia acestora prin adnministrarea unui produs antioxidant și/ sau efectuarea unui
program de recuperare medicală, evaluând comparativ beneficiile terapiei antioxidante și a
tratamentului de recuperare în ameliorarea simptomatologiei bolnavilor cu demență. Avantajele
sunt reprezentate de utilizarea unor metode de evaluare nonivazive, având posibilitatea de
comparare eficientă a rezultatelor.
44
__________________________________________________________________________________________
CAPITOLUL V
MATERIAL ŞI METODE
V.1. Metodologia generală a cercetării

Sudiile de cercetare din cadrul tezei de doctorat sunt prezentate în patru capitole, după
cum urmeză:
➢ Studiul 1: Evoluţia pacienţilor cu demenţă – în cadrul acestui studiu este prezentată la
modul general (cumulat la toate cele 4 loturi de pacienți) evoluția din punct de vedere
statistic a parametrilor evaluați pe perioada celor 12 luni de studiu.
➢ Studiul 2: Eficacitatea terapiei adjuvante cu antioxidant în evoluţia pacienţilor cu
demenţă – este bazat pe cuantificarea efectelor terapiei cu antioxidanți în evoluţia unor
parametrii corelaţi cu modificările cognitive, fiziologice și funcționale în demențe;
evaluarea eficacităţii terapiei cu antioxidanți în ameliorarea sau încetinirea progresiei boli;
evaluarea particularităţilor răspunsului farmacoterapeutic la loturile de pacienți tratați cu
antioxidant; evaluarea tolerabilităţii terapiei cu antioxidant și a complianței la tratament.
➢ Studiul 3: Eficacitatea tratamentului de recuperare medicală în evoluţia pacienţilor cu
demenţă – a urmarit evoluția comparativă, din punct de vedere statistic a paramerilor
evaluați, a lotului de pacienți care au urmat tratamentul de recuperare.
➢ Studiul 4: Eficacitatea asocierii terapiei antioxidante cu recuperarea medicală în evoluţia
pacienţilor cu demenţă – s-a axat pe evaluarea eficacităţii terapiei cu antioxidanți
combinată cu tratamentul de recuperare în ameliorarea sau încetinirea progresiei bolii;
evaluarea comparativă a modficărilor statusului clinic în urma administrării terapiei cu
antioxidanți, a tratamentului de recuperare și a asocierii dintre cele două.
V.2. Material
Acest studiu reprezintă o cercetare prospectivă, clinico-statistică efectuată în cadrul
spitalului de Neuropsihiatrie din Oradea, respectiv din Nucet, precum și în cadrul unor centre
rezidențiale de asistență socială și medicală a persoanelor vârstnice de pe raza acestor orașe.
Obiectivul principal a constat în evaluarea eficienţei suplimentării cu tratament antioxidant
asupra evoluției pacienților cu demență. De asemenea în cadrul studiului s-a evaluat efectul
tratamentului de recuperare în demențe și asocierea acestuia cu terapia antioxidantă.
45
__________________________________________________________________________________________
Diagnosticul de demență a fost pus de către medicii specialiști, înainte de recrutarea în

studiu pentru toți pacienții. De asemenea într-un studiu colateral din catrul tezei s-a verificat
existența difernțelor în percepția calității vieții, cu privire la subdimensiunea bunăstării, la
pacienții diagnosticați cu AD comparativ cu cei diagnosticați cu demență vasculară, analizând
relația dintre cele două grupuri în ceea ce privește nivelul de stres perceput, presupunând că
există diferențe și în acest sens, scopul final fiind adaptarea la populația clinică românească a
Scării Depresiei Geriatrice - Forma scurtă 15 [45].
Criteriile de includere:
− diagnostic de demență de tip Alzheimer, mixtă sau senilă;
− fără terapie antioxidantă;
− fără tratament cu anticoagulante.
Criterii de excludere
− demență vasculară;
− demență alcoolică;
− tratament cu anticoagulante;
− utilizarea în ultimele 12 luni de preparate cu rol antioxidant;
− efectuarea în ultimele 12 luni a unui tratament de recuperare;
− AVC în antecedente.
Respectând atât criteriile de includere cât şi cele de excludere impuse, dintr-un număr
de 193 de pacienți, selectați inițial, au fost incluși în studiu un număr de 158 de pacienți cu
diagnosticul de demența, diferenţa fiind reprezantată de pacienții care au fost excluși din diferite
motive obiective (neprezentare la control, nerespectarea protocolului , modificarea terapiei,
etc.) şi subiective (nesemnarea consimţământului informat).
În prelucrarea statistică au intrat 158 de pacienți împărțiți în patru loturi de studiu astfel:
- lot cu antioxidant (lot A) – 41 pacienţi;
- lot cu recuperare (lot R) – 35 pacienţi;
- lot cu antioxidant şi recuperare (lot AR) – 38 pacienţi;
- lot control - fără antioxidant şi fără recuperare (lot C) – 44 pacienţi;
Distribuția pacienților
1. Evoluţia pacienţilor cu demenţă – 158 pacienţi cu demenţă
2. Eficacitatea terapiei adjuvante cu antioxidant în evoluţia pacienţilor cu demenţă: lot
antioxidant – 79 pacienţi; lot fără antioxidant – 79 pacienţi.
46
__________________________________________________________________________________________
3. Eficacitatea tratamentului de recuperare medicală în evoluţia pacienţilor cu demenţă; lot cu

recuperare – 73 pacienţi; lot fără recuperare – 85 pacienţi.
4. Eficacitatea terapiei asociate de antioxidanți şi recuperare medicală în evoluţia pacienţilor cu
demenţă: lot cu antioxidant (lot A) – 41 pacienţi; lot cu recuperare (lot R) – 35 pacienţi; lot cu
antioxidant şi recuperare (lot AR) – 38 pacienţi; lot control - fără antioxidant şi fără recuperare
(lot C) – 44 pacienţi.
Design-ul studiului
Studiul este axat pe înrolarea, urmărirea, analizarea și investigarea a patru grupuri
paralele de pacienți, cu un total de 158 subiecți, având diagnosticul de demență. Durata efectivă
a studiului a fost de 12 luni, cu o perioadă de înrolare de 2 ani (2018-2020). Din punct de vedere
conceptual, studiul a avut la baza un plan și un protocol de desfășurare.
Principii de etică
Cercetarea a fost efectuata respectând prevederile declarației World Medical
Association de la Helsinki, având avizele Comisiei de Etică din cadrul Facultății de Medicină
și Farmacie (nr. 3 din 03.01.2018 și nr. 464 din 22.01.2019). Fiecărui pacient inclus în studiu i
s-a întocmit un formular de consimţământ informat (anexa 1) şi o fişă de studiu (anexa 2).
V.3. Metode şi tehnici de evaluare utilizate

După înrolarea in studiu a pacienților, protocolul de lucru a constat în evaluarea inițială,
reevaluarea la 6 și respectiv la 12 luni, precum și în interpretarea datelor obținute în urma
analizei statistice prin comparație cu alte studii din domeniu, publicate în reviste de specialitate
din cele mai importante baze de date internaționale(PubMed, Scopus, MDPI, Frontiers, etc.).
V.3.1 Evaluarea inițială

Pentru evaluarea activităţii vieţii cotidiene a fost utilizată scala ADL, pentru autonomia
activității zilnice scala IADL, pentru evaluarea nivelului de funcționare cognitivă scala MMSE
și scala Reisberg. Tratamentul de recuperare a fost realizat de personalul autorizat; de asemenea,
pentru aplicarea și interpretarea scalelor ADL și IADL am avut suportul personalului din cadrul
departamentului de recuperare.
Scala ADL evaluează activitățile vieții cotidiene din punct de vedere motor, adică
abilitatea pacienților de a desfășura activitățile: igienă corporală, îmbrăcare, mersul la toaletă,
locomoția, fiind evaluate de asemenea și continența, odihna / repaus. Scorul pentru fiecare
parametru a fost acordat de la 2 – autonom la 0 – total dependent, fiind însumat totalul.
47
__________________________________________________________________________________________
Scala IADL evaluează activitățile vieții zilnice din punct de vedere instrumental mai
fiind numită scala de funcționare în viața de zi cu zi. Aceasta evaluează următorii capacitatea
pacienților de a desfășura activități cum sunt: pregătirea mesei, treburile casnice obișnuite,
gestionarea finanțelor, administrarea medicamentelor, utilizarea telefonului, folosirea scărilor,
cumpărături și folosirea mijloacelor de transport (personal/în comun). Scorul pentru fiecare
parametru a fost acordat de la 0 – independent la 6 – dependență totală.
În ceea ce privește scalele cognitive acestea au fost aplicate de personalul autorizat, rezultatele
fiind interpretate în colaborare cu psihologii și medicii psihiatri.
Investigaţiile biologice au avut ca scop evaluarea stării de sănătate precum și
monitorizarea unor parametri biologici cosiderați potențiali factori predispozanți ai demențelor
(dislipidemii, acumularea de beta amiloid), în acest scop pentru toți pacienții s-a determinat:
• profilul lipidic (cu următorii parametri și intervale: TG – trigliceride normal: < 150
mg/dL; lipide totale - normal: 400-800 mg/dL; HDL colesterol - normal: 40-60 mg/dL
- bărbați: >= 40 mg/dL - femei: >= 50 mg/dL; LDL colesterol - normal: 60 – 100 mg/dL
- ușor crescut: 100 – 129 mg/dL - borderline: 130 – 159 mg/ dL - crescut: 160 – 189
mg/dL - foarte crescut: >= 190 mg/dL; CHOL – colesterol total < 200 : optim; 200 –
239 : ușor crescut; > 240 : crescut)
• amiloid beta 1-42 (interval de detecție: 15.63-1000 pg/mL)
Descrierea kitului de beta amiloid:

● Sensibilitate: 9,38 pg/mL;
● Domeniu de detecție: 15,63-1000 pg / mL;
● Specificitate: acest kit recunoaște Aβ1-42 uman în probe. Fără reactivitate încrucișată sau
interferență semnificativă între Aβ1-42 umane și analogi observate;
● Repetabilitate: coeficientul de variație este <10%.
Principiul testului
Acest kit ELISA utilizează principiul Sandwich-ELISA. Placa ELISA furnizată în acest kit a
fost pre-acoperită cu un anticorp specific pentru Aβ1-42 uman. Standardele sau probele sunt
adăugate în godeurile micro ELISA și combinate cu anticorpul specific. Apoi, un anticorp de
detectare biotinilat specific pentru Aβ1-42 uman și conjugat cu peroxidază avidin-arean
(HRP) se adaugă succesiv în fiecare godeu al microplacii și se incubează. Componentele libere
sunt spălate. Soluția de substrat este adăugată la fiecare godeu. Numai în acele godeuri care
conțin anticorpul biotinilat Aβ1-42 uman și conjugatul avidin-HRP va apărea culoarea albastră.
Reacția enzimă-substrat este stopată de adăugarea soluției stop și culoarea devine galbenă.
48
__________________________________________________________________________________________
Densitatea optică (DO) este măsurată spectrofotometric la lungimea de undă de 450 nm ± 2 nm.
Valoarea DO este proporțională cu concentrația de Aβ1-42 uman.
V.3.2 Reevaluarea
Reevaluarea pacienților din cele patru grupuri s-a efectuat în 2 etape: la 6 luni și la 12
luni. La ambele reevaluari au fost determinate atât scorurile scalelor de activități: ADL și IADL,
scorurile scalelor cognitive MMSE și Reisberg cât și parametrii profilului lipidic și beta
amiloidul.
V.4. Tratamentul folosit în studiu

Antioxidanții
ANTIOXI VITA (100 mL) Este un puternic antioxidant (cca 700 mg/mL) extras din
struguri (pielițe, sâmburi și rahiș) fiind 100% natural. Materia primă folosită la procesare
provine din culturi certificate ecologic din România fiind notificat SNPMAPS 9038. Conținutul
total în polifenoli al preparatului este 3,059 g%.
Ca tratament preventiv doza recomandată este de 1 mL/zi pentru copii și 2,5 mL/zi
pentru adulți. Se recomandă cure de minim 30 de zile, utilizare de durată fiind indicată
persoanelor predispuse la boli cardiovasculare. De asemenea persoanelor cu imunitate scăzută
li se recomandă o cura la trecerea între sezoane (toamna- iarna, iarna-primăvara) Ca tratament
adjuvant (adjuvant la tratamentul medicamentos) sau în completarea dietei se recomandă cure
de minim 60 de zile. În funcție de greutatea persoanei doza recomandată este: pentru cei până
în 80 de kg – 5 mL/zi, între 80-100kg – 7 mL/zi, iar în cazul celor peste 100 kg – 10
mL/zi. Datorită faptului că antioxidanții din AntioxiVita nu se acumulează în organism,
preparatul poate fi administrat fără pauză în tratament. În cazul în care se utilizează doză mai
mare decât cea recomandată, excesul se elimină prin fecale și urină, fără a fi generate efecte
secundare. Pentru prevenție, cura minimă este de 30 de zile, iar ca tratament se recomandă
administrarea minim 60 de zile. Doza zilnică se poate împarți în funcție de preferințele
utilizatorului chiar in 2-3 doze/zi. Persoanele care nu consumă în mod frecvent legume crude
și fructe, pot consuma produsul pe termen lung.
Se recomandă administrarea după mesele principale, ca atare sau dizolvat (în suc de
fructe, apă, cu miere, în ceai la temperatura potrivită etc.) datorită ratei de absorbție și a timpului
de înjumătățire foarte mare. Administrarea după o masă principală favorizează absorbția pe o
49
__________________________________________________________________________________________
perioadă mai lungă la nivel intestinal, astfel asigurând necesarul de antioxidanți al unei persoane
pe tot parcursul zilei.
Pe baza cercetărilor proprii (începând cu 2008), nu au fost identificate reacții adverse
nici la administrarea pe termen lung. În combinație cu tratamentele alopate are acțiune
sinergică. Se recomandă să nu se depășească 2,5 mL/zi – doza de prevenție - în cazul
persoanelor care urmează tratament cu anticoagulante [150]. In cadrul studiului, antioxidanții au
fost administrați pacienților din lotul A (41 pacienți) și AR (38 pacienți), 5mL per os după
agitare energică a flaconului, pe o perioada de 3 luni de la includerea în studiu .
Tratament de recuperare
Tratamentul de recuperare a constat în fizioterapie, kinetoterapie, masaj, magneto-
terapia, terapie ocupațională în unele cazuri fiind aociate cu meloterapie. Acest tratament a fost
efectuat de personalul specializat, în funcție de nevoile fiecărui pacient, după un program bine
stabilit, pe o perioadă de 6 luni de la înrolarea în studiu.
V.5. Metode statistice
Prelucrarea datelor s-a efectuat cu ajutorul programului SPSS 20. S-au calculat valori
medii ale parametrilor, intervale de frecvenţe, deviaţii standard, teste de semnificaţie statistică
prin metoda Student (testul t) şi 2. Pentru compararea mediilor s-a utilizat ANOVA
(Bonferroni), iar nivelul de semnificaţie statistică a fost 0,05. S-a utilizat şi indicatorul statistic
sensibilitatea la schimbare (”sensitivity to change”), s-a evaluat prin calculul mărimii efectului
(“Effect size” – ES). Sensibilitatea la schimbare poate fi evaluată în tipuri variate de cercetare
clinică sau studii observaţionale pe termen lung. Pentru a măsura sensibilitatea la schimbare
am folosit sistemul de calcul statistic “talia efectului” (ES). ES este o metodă de standardizare
a magnitudinii schimbării unei variabile după o perioadă determinată de timp. El reprezintă
media schimbării pentru o variabilă exprimată în unităţi de deviaţii standard. Această
standardizare permite comparaţia valorilor schimbării unei variabile într-un studiu. De
asemenea, ES poate fi folosit pentru compararea aceloraşi variabile între diferite studii.
Formula de calcul pentru ES este: ES = (m1 - m2) / s1
în care: ES = effect size; m1 – valoarea mediei scorului iniţial; m2 – valoarea mediei scorului
după o perioadă determinată; s1 – valoarea deviaţiei standard a scorului iniţial. Interpretarea
este: < 0,2 schimbare neimportantă; 0,2 - 0,49 schimbare mica; 0,5 - 0,8 schimbare moderată;
0,8 sau > schimbare majoră.
50
__________________________________________________________________________________________
CAPITOLUL VI
REZULTATE ŞI DISCUŢII
VI.1. EVOLUŢIA PACIENŢILOR CU DEMENŢĂ
VI.1.1. Date demografice

În lotul de studiu au predominat femeile (58,86%), raportul femei/bărbați fiind de1,4:1.
Peste 60% dintre pacienţi au provenit din mediul urban (60,76%), raportul urban/rural fiind de
1,5:1. Vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între 55-89 ani, cei mai mulţi pacienţi au avut vârste
cuprinse între 71-80 ani (51,27%), media de vârstă fiind 75,29 ani (Figura VI.1).
51,27%
25,95%
22,78%
<70 ani 71-80 ani >80 ani
Figura VI.1. Distribuţia cazurilor în funcţie de vârstă
VI.1.2. Diagnostic clinic

În lotul de studiu, demenţa Alzheimer s-a întâlnit la 61,39% dintre cazuri, urmată de
demenţa senilă (25,32%). Demenţa mixtă a avut o prevalenţă de 13,29% (Figura VI.2) .
61,39%
25,32%
13,29%
Dementa Alzheimer Dementa senila Dementa mixta
Figura VI.2. Distribuţia cazurilor în funcţie de diagnostic
51
__________________________________________________________________________________________
VI.1.3. Patologie asociată

Cea mai frecventă patologie asociată a fost HTA (61,39%), urmată de bolile
cardiovasculare (55,06%) şi dislipidemia (52,53%). Prevalenţe de peste 20% s-au întâlnit în
cazul diabetului zaharat (20,25%) și al obezităţii (20,89%) (Figura VI.3).
61,39%
Hipertensiunea arteriala
55,06%
Boli cardiovasculare
20,25%
Diabet zaharat
52,53%
Dislipidemie
20,89%
Obezitate
Figura VI.3. Distribuţia cazurilor în funcţie de patologia asociată
VI.1.4. Tratament
Tratamentul specific pentru demenţă a constat din monoterapie ce a fost urmată de peste
50% dintre pacienţi (52,53%), în special cu Memantinum (37,97%). Terapia asociată cea mai
frecventă a fost Memantinum+Donepezilum (24,05%). La jumătate dintre pacienţi li s-a
administrat şi terapie adjuvantă sub forma antioxidanților (Antioxivita), iar 46,20% au urmat
tratament de recuperare medicală (Figura VI.4).
Memantinum 37,97%
Donepezilum 6,96%
Rivastigminum 7,59%
Monoterapie: 52,53%
Memantinum+Donepezilum 24,05%
Memantinum+Rivastigminum 6,33%
Memantinum+Risperidonum 6,33%
Memantinum+Galantaminum 4,43%
Terapie asociata: 47,47%
Memantinum+Donepezilum+Risperidonum 6,33%
Antioxidante 50,00%
Recuperare 46,20%
Figura VI.4. Distribuţia cazurilor în funcţie de tratament
52
__________________________________________________________________________________________
VI.1.5. Evoluţia
VI.1.5.1. Profil lipidic
În Tabelul VI.1 este prezentată evoluția parametrilor profilului lipidic.
Tabel VI.1. Evoluţia profilului lipidic

Parametrii profilului Evaluare
lipidic (mg/dL) iniţială la 6 luni la 12 luni
Colesterol 200,34±24,44 181,73±22,40 191,39±23,56
HDL-colesterol 45,18±8,57 47,83±8,24 46,87±8,75
LDL-colesterol 110,68±19,05 101,68±19,12 107,18±19,53
Trigliceride 153,30±20,65 147,39±20,56 146,02±21,45
Lipide totale 617,69±88,99 588,22±90,69 583,44±90,58
În lotul de studiu valorile colesterolului au scăzut semnificativ la 6 luni (de la 200,34

mg/dL la 181,73 mg/dL, p<0,001), după care au crescut semnificativ în următoarele 6 luni (de
la 181,73 mg/dL la 191,39 mg/dL, p<0,001). Faţă de valoarea iniţială valorile colesterolului au
scăzut semnificativ la 12 luni (de la 200,34 mg/dL la 191,39 mg/dL, p=0,001).
Valorile HDL-colesterolului au crescut semnificativ la 6 luni (de la 45,18 mg/dL la
47,83 mg/dL, p=0,005), după care au scăzut nesemnificativ în următoarele 6 luni (de la 47,83
mg/dL la 46,87 mg/dL, p=0,316). Faţă de valoarea iniţială valorile HDL-colesterolului au
crescut nesemnificativ la 12 luni (de la 45,18 mg/dL la 46,87 mg/dL, p=0,084).
Valorile LDL-colesterolului au scăzut semnificativ la 6 luni (de la 110,68 mg/dL la
101,68 mg/dL, p<0,001), după care au crescut semnificativ în următoarele 6 luni (de la 101,68
mg/dl la 107,18 mg/dL, p=0,012). Faţă de valoarea iniţială valorile LDL-colesterolului au
scăzut nesemnificativ la 12 luni (de la 110,68 mg/dL la 107,18 mg/dL, p=0,108).
Valorile trigliceridelor au scăzut semnificativ la 6 luni (de la 153,30 mg/dL la 147,39
mg/dL, p=0,011), după care au scăzut în continuare, dar nesemnificativ în următoarele 6 luni
(de la 147,39 mg/dL la 146,02 mg/dL, p=0,563). Faţă de valoarea iniţială valorile trigliceridelor
au scăzut semnificativ la 12 luni (de la 153,30 mg/dL la 146,02 mg/dL, p=0,002).
În lotul de studiu valorile lipidelor totale au scăzut semnificativ la 6 luni (de la 617,69
mg/dL la 588,22 mg/dL, p=0,004), după care au scăzut nesemnificativ în următoarele 6 luni (de
la 588,22 mg/dL la 583,44 mg/dL, p=0,640). Faţă de valoarea iniţială valorile lipidelor totale
au scăzut semnificativ la 12 luni (de la 617,69 mg/dL la 583,44 mg/dL, p<0,001). Toate aceste
valori sunt prezentate în Figura VI.5.
53
__________________________________________________________________________________________
200,34
191,39
181,73
HDL-colesterol (mg/dl)
47,83 46,87
Colesterol (mg/dl)
45,18
Initial La 6 luni La 12 luni

a. Colesterol total b. HDL-colesterolul
153,30
147,39 146,02
110,68
107,18
LDL-colesterol (mg/dl)
Trigliceride (mg/dl)
101,68
Initial La 6 luni La 12 luni Initial La 6 luni La 12 luni
c. LDL-colesterolul d. Trigliceride
617,69
588,22 583,44
Lipide totale (mg/dl)
e. Lipide totale
Figura VI.5. Evoluția parametrilor profilului lipidic(a-e)
54
__________________________________________________________________________________________
Pentru a determina efectul tratamentului asupra parametrilor lipidici, s-autilizat mărimea

efectului (effect size, ES) (Tabel VI.2). La 6 luni s-a înregistrat un efect benefic moderat în
cazul colesterolului (ES=-0,76) şi un efect mic în cazul HDL-colesterolului (ES=0,31), LDL-
colesterolului (ES=-0,47), al trigliceridelor (ES=-0,29) şi al lipidelor totale (ES=-0,33). La 12
luni efectul a fost mic în cazul colesterolului (ES=0,37), al HDL-colesterolului (ES=0,20), al
trigliceridelor (ES=0,35) şi al lipidelor totale (ES=-0,38), dar neimportant asupra LDL-
colesterolului (ES=0,18) (Tabel VI.2.).
Tabel VI.2. Efectul tratamentului asupra profilului lipidic
Parametrii profilului lipidic ES
Colesterol
La 6 luni -0,76
La 12 luni -0,37
HDL-colesterol
La 6 luni 0,31
La 12 luni 0,20
LDL-colesterol
La 6 luni -0,47
La 12 luni -0,18
Trigliceride
La 6 luni -0,29
La 12 luni -0,35
Lipide totale
La 6 luni -0,33
La 12 luni -0,38
VI.1.5.2. Beta amiloid 1-42
În lotul de studiu valorile β-amiloidului 1-42 au scăzut semnificativ la 6 luni (de la 97,10
pg/dmL la 77,81 pg/mL, p<0,001), după care au crescut nesemnificativ în următoarele 6 luni
(de la 77,81 pg/mL la 79,04 pg/mL, p=0,763). Faţă de valoarea iniţială valorile β- amiloidului
1-42 au scăzut semnificativ la 12 luni (de la 97,10 pg/mL la 79,04 pg/mL, p<0,001) (Figura
VI.6).
Efectul tratamentului asupra β-amiloidului 1-42 a fost, atât la 6 luni, cât şi la 12 luni, un
efect benefic mic (ES=-0,44, respectiv ES=-0,42).
55
__________________________________________________________________________________________
Beta ameloid 1-42 (pg/mL)

97,10
77,81 79,04
Figura VI.6. Evoluţia Beta amiloidului 1-42
VI.1.5.3. Status mental (Scala MMSE)
Pentru a determina efectul tratamentului asupra MMSE, am utilizat mărimea efectului (effect
size – ES) (Tabel VI.3).
Tabel VI.3. Evoluţia statusului mental (ES=0,17)
Evaluare Evaluare la 6 Evaluare la 12
MMSE iniţială luni luni
Nr. % Nr. % Nr. %
Fără deterioare cognitivă 13 8,23 13 8,23 12 7,59
Deterioare cognitivă uşoară 39 24,68 48 30,38 46 29,11
Deterioare cognitivă moderată 89 56,33 78 49,37 80 50,63
Deterioare cognitivă severă 17 10,76 19 12,03 20 12,66
Agravat 3 1,90 8 5,06 6 3,80
Ameliorat 10 6,33 3 1,90 8 5,06
Scor mediu 16,82±4,02 17,48±4,20 16,84±4,12
0,17
ES
0,01
Evaluarea statusului mental cu ajutorul scalei MMSE a relevat la evaluarea iniţială 13

cazuri de pacienţi fără deteriorare cognitivă (8,23%), iar majoritatea au prezentat deteriorare
cognitivă moderată (56,33%). Deteriorarea severă a fost prezentă la 10,76% dintre cazuri
(Figura VI.7).
La 6 luni, în care s-a aplicat tratament adjuvant, la 3 cazuri deteriorarea cognitivă s-a
agravat (1,90%), iar la 10 cazuri s-a ameliorat: uşoară → moderată - 1 caz; moderată → severă
- 2 cazuri; moderată → uşoară - 10 cazuri.
În următoarele 6 luni, după întreruperea tratamentului adjuvant, agravarea s-a înregistrat
la 8 pacienţi (5,06%), iar ameliorarea la 3 cazuri (1,90%): fără deteriorare cognitivă → uşoară
- 1 caz; uşoară → moderată - 6 cazuri; moderată → severă - 1 caz; moderată → uşoară - 3
cazuri.
56
__________________________________________________________________________________________
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni s-a înregistrat agravarea la 6 cazuri (3,80%) şi ameliorarea
la 8 cazuri (5,06%): fără deteriorare cognitivă → uşoară - 1 caz; uşoară → moderată - 2 cazuri;
moderată → severă - 3 cazuri; moderată → uşoară - 8 cazuri.
Valoarea medie a scorului MMSE a crescut nesemnificativ la 6 luni (de la 16,82 la
17,48, p=0,155) şi a scăzut nesemnificativ în următoarele 6 luni (de la 17,48 la 16,84, p=0,173).
Faţă de valoarea iniţială valoare medie a scorului MMSE a rămas aproape aceiaşi (de la 16,85
la 18,84, p=0,965). Valoarea mărimii efectului, atât la 6 luni, cât şi la 12 luni, arată o schimbare
neimportantă a scorului MMSE (ES=0,17, respectiv ES=0,01) după cum reiese din Figura VI.8.
MMSE
8,23%
Fara deterioare cognitiva 8,23% Initial
7,59%
La 6 luni
La 12 luni
24,68%
Deterioare cognitiva usoara 30,38%
29,11%
56,33%
Deterioare cognitiva moderata 49,37%
50,63%
10,76%
Deterioare cognitiva severa 12,03%
12,66%
Figura VI.7. Evoluţia statusului mental

Scor MMSE
17,48
16,82 16,84
Figura VI.8. Evoluţia scorului MMSE
VI.1.5.4. Deterioare globală - nivelul de funcţionare cognitivă (Scala Reisberg)
Pentru a determina efectul tratamentului asupra scalei Reisberg, am utilizat mărimea efectului
(effect size – ES) (Tabel VI.4).
57
__________________________________________________________________________________________
Tabel VI.4. Evoluţia deteriorării globale

Evaluare
Scor scala Reisberg iniţială la 6 luni la 12 luni
Nr. % Nr. % Nr. %
Absenţa declinului cognitiv 0 0,00 0 0,00 0 0,00
Declin cognitiv foarte usor 28 17,72 36 22,78 31 19,62
Declin cognitiv uşor 33 20,89 46 29,11 43 27,22
Declin cognitiv moderat 67 42,41 45 28,48 48 30,38
Declin cognitiv moderat sever 13 8,23 14 8,86 16 10,13
Declin cognitiv sever 10 6,33 10 6,33 13 8,23
Declin cognitiv foarte sever 7 4,43 7 4,43 7 4,43
Agravare 1 0,63 12 7,59 11 6,96
Ameliorare 23 14,56 0 0,00 21 13,29
Scor mediu 3,78±0,96 3,60±1,08 3,73±1,08
0,19
ES
0,05
Evaluarea deteriorării globale efectuată cu ajutorul scalei Reisberg a relevat că declinul

cognitiv s-a înregistrat la toţi pacienţii, iar declinul cognitiv foarte sever a fost determinat la
4,43% dintre pacienţi, la toate evaluările. La evaluarea iniţială peste jumătate dintre pacienţi au
fost încadraţi cu deteriorare moderată (moderată şi moderat-severă) (50,63%), la 38,61%
deteriorarea a fost uşoară şi foarte uşoară şi la 10,76% deteriorarea a fost severă şi foarte severă
(Figura VI.9).
La 6 luni, nivelul de funcţionare cognitivă s-a agravat la 1 pacient (0,63%) şi s-a
ameliorat la 23 pacienţi (14,56%): uşor → moderat sever - 1 caz; uşor → foarte uşor - 1 caz;
moderat → foarte uşor - 7 cazuri; moderat → uşor - 15 cazuri.
În următoarele 6 luni, 12 pacienţi (7,59%) s-au agravat, din punct de vedere al
funcţionalităţii cognitive, iar ameliorarea nu s-a înregistrat la nici un pacient: foarte uşor →
uşor - 1 caz; foarte uşor → moderat - 3 cazuri; foarte uşor → moderat sever - 1 caz; uşor →
moderat - 1 caz; uşor → moderat sever - 2 cazuri; uşor → sever - 1 caz; moderat → moderat
sever - 1 caz; moderat sever → sever - 2 cazuri.
Faţă de evaluare iniţială, deteriorarea globală s-au agravat 11 cazuri (6,96%), iar
ameliorarea s-a produs la 21 cazuri (13,29%): foarte uşor → moderat - 3 cazuri; foarte uşor →
moderat sever - 1 caz; uşor → moderat sever - 2 cazuri; uşor → sever - 1 caz; moderat →
moderat sever - 2 cazuri; moderat sever → sever - 2 cazuri; uşor → foarte uşor - 1 caz; moderat
→ foarte uşor - 6 cazuri; moderat → uşor - 14 cazuri.
Din punct de vedere al scorului Reisberg, acesta scade nesemnificativ la 6 luni (de la
3,78 la 3,60, p=0,118) şi creşte nesemnificativ în următoarele 6 luni (de la 3,60 la 3,73,
p=0,286). Faţă de valoarea iniţială media scorului Reisberg a scăzut nesemnificativ la 12 luni
58
__________________________________________________________________________________________
(3,73 vs 3,78, p=0,664). Valoarea mărimii efectului, atât la 6 luni, cât şi la 12 luni, denotă o
schimbare neimportantă a scorului Reisberg (ES=0,19, respectiv ES=0,05) (Figura VI.10).
Reisberg
17,72%
Declin cognitiv f.usor 22,78%
19,62%
20,89%
Declin cognitiv usor 29,11%
27,22%
42,41%
Declin cognitiv moderat 28,48%
30,38%
8,23%
Declin cognitiv moderat sever 8,86%
10,13%
6,33%
Declin cognitiv sever 6,33% Initial
8,23% La 6 luni
La 12 luni
4,43%
Declin cognitiv f.sever 4,43%
4,43%
Figura VI.9. Evoluţia deteriorării globale

Scor Reisberg
3,78 3,73
3,60
Figura VI.10. Evoluţia scorului Reisberg
VI.1.5.5. Deficit locomotor (Scala ADL)
Pentru a determina efectul tratamentului asupra scorului ADL, am utilizat mărimea efectului
(effect size – ES) (Tabel VI.5). Evaluarea deficitului motor s-a efectuat cu ajutorul scalei ADL,
care a relevat iniţial 23 cazuri de autonomie (14,56%), 63 cazuri de cvasiindependent (39,87%)
şi 72 cazuri cu independenţă asistată (45,57%). Nu s-a înregistrat nici un caz cu dependenţă
totală.
La 6 luni, 8 pacienţi s-au agravat din punct de vedere al ADL-urilor (5,06%), iar 17
cazuri s-au ameliorat (10,76%) (Figura VI.11): independenţă asistată → dependenţă totală - 1
59
__________________________________________________________________________________________
caz; cvasiindependent → independenţă asistată - 6 cazuri; autonom → cvasiindependent - 1

caz; independenţă asistată → cvasiindependent - 15 cazuri; cvasiindependent → autonom - 2
cazuri.
Tabel VI.5. Evoluţia deficitului motor
Evaluare
Scor ADL iniţială la 6 luni la 12 luni
Nr. % Nr. % Nr. %
Dependenţă totală 0 0,00 1 0,63 3 1,90
Independenţă asistată 72 45,57 61 38,61 67 42,41
Cvasiindependent 63 39,87 72 45,57 69 43,67
Autonomie 23 14,56 24 15,19 19 12,03
Agravare 8 5,06 19 12,03 18 11,39
Ameliorare 17 10,76 3 1,90 14 8,86
Scor mediu 8,71±2,10 9,00±2,11 8,68±2,35
0,14
ES
0,02
În următoarele 6 luni, deficitul motor s-a agravat la 19 pacienţi (12,03%) şi s-a ameiorat
la 3 cazuri (1,90%): independenţă asistată → dependenţă totală - 3 cazuri; cvasiindependent →
independenţă asistată - 11 cazuri; autonom → cvasiindependent - 5 cazuri; independenţă
asistată → cvasiindependent - 3 cazuri.
Faţă de evaluarea iniţială la 12 luni, deficitul motor s-a agravat la 18 cazuri (11,39%),
iar 14 cazuri (8,86%) s-au ameliorat: independenţă asistată → dependenţă totală - 4 cazuri;
cvasiindependent → independenţă asistată - 10 cazuri; autonom → cvasiindependent - 4 cazuri;
independenţă asistată → cvasiindependent - 14 cazuri.
ADL
0,00% Initial
Dependenta totala 0,63%
La 6 luni
1,90%
La 12 luni
45,57%
Independenta asistata 38,61%
42,41%
39,87%
Cvasiindependent 45,57%
43,67%
14,56%
Autonomie 15,19%
12,03%
Figura VI.11. Evoluţia deficitului motor
60
__________________________________________________________________________________________
Din punct de vedere al scorului ADL, acesta creşte nesemnificativ la 6 luni (de la 8,71
la 9,00, p=0,222) şi scade nesemnificativ în următoarele 6 luni (de la 9,00 la 8,68, p=0,204).
Faţă de valoarea iniţială media scorului ADL a scăzut nesemnificativ la 12 luni (8,71 vs 8,68,
p=0,908).
Valoarea mărimii efectului, atât la 6 luni, cât şi la 12 luni, arată o schimbare neimportantă a
scorului ADL (ES=0,14, respectiv ES=0,02) (Figura VI.12).
Scor ADL
9,00
8,71 8,68
Figura VI.12. Evoluţia scorului ADL
VI.1.5.6. Autonomia activităţii zilnice (Scala IADL)

Pentru a determina efectul tratamentului asupra scorului IADL, am utilizat mărimea efectului
(effect size – ES) (Tabel VI.6).
Tabel VI.6. Evoluţia autonomiei activităţii zilnice

Evaluare
IADL iniţială la 6 luni la 12 luni
Nr. % Nr. % Nr. %
Independent 5 3,16 5 3,16 4 2,53
Ajutor doar pentru pregătire 12 7,59 17 10,76 13 8,23
Supraveghere/indicaţii 12 7,59 18 11,39 19 12,03
Asistenţă limitată 75 47,47 72 45,57 75 47,47
Asistenţă extensivă 35 22,15 25 15,82 23 14,56
Asistenţă maximă 19 12,03 19 12,03 20 12,66
Agravare 8 5,06 18 11,39 17 10,76
Ameliorare 25 15,82 3 1,90 21 13,29
Scor mediu 30,39±6,57 28,58±7,45 29,67±7,24
0,27
ES
0,11
61
__________________________________________________________________________________________
Evaluarea iniţială a activității zilnice efectuată cu ajutorul scalei IADL, a arătat

independenţa pacienţilor la 3,16%, iar depedenţa totală nu a fost înregistrată la nici un pacient.
Din punct de vedere al IADL-urilor, la 6 luni 8 pacienţi s-au agravat (5,06%) şi 25 pacienţi s-
au ameliorat (15,82%) (Figura VI.13):
- independent → ajutor pentru pregătire - 1 caz;
- supraveghere → asistenţă limitată - 2 cazuri;
- asistenţă extinsă → asistenţă maximă - 3 cazuri;
- asistenţă maximă → dependenţă totală - 2 cazuri;
- supraveghere → independent - 1 caz;
- supraveghere → ajutor pentru pregătire - 3 cazuri;
- asistenţă limitată → ajutor pentru pregătire - 1 caz;
- asistenţă limitată → supraveghere - 11 cazuri;
- asistenţă extinsă → asistenţă limitată - 8 cazuri;
- asistenţă maximă → asistenţă extinsă - 1 caz.
În următoarele 6 luni, autonimia activităţii zilnice s-a agravat la 18 pacienţi (11,39%) şi
la 32 pacienţi s-a ameliorat (1,90%):
- ajutor pentru pregătire → 3_suprav - 4 cazuri;
- ajutor pentru pregătire → asistenţă extinsă - 1 caz;
- supraveghere → asistenţă extinsăs - 1 caz;
- asistenţă limitată → asistenţă maximă - 1 caz;
- asistenţă limitată → asistenţă extinsă - 2 cazuri;
- asistenţă limitată → supraveghere - 1 caz;
- asistenţă extinsă → asistenţă limitată - 2 cazuri.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni, agravarea autonomiei activităţilor zilnice s-a
înregistrat la 17 pacienţi (10,76%), iar ameliorarea la 21 pacienţi (13,29%):
- ajutor pentru pregătire → 3_suprav - 4 cazuri;
62
__________________________________________________________________________________________

IADL
3,16%
Independent 3,16%
2,53% Initial
7,59% La 6 luni
Ajutor doar pentru pregatire 10,76%
8,23% La 12 luni
7,59%
Supraveghere/indicatii 11,39%
12,03%
47,47%
Asistenta limitata 45,57%
47,47%
22,15%
Asistenta extensiva 15,82%
14,56%
12,03%
Asistenta maxima 12,03%
12,66%
0,00%
2,53%
Figura VI.13. Evoluţia autonomiei activităţii zilnice
Din punct de vedere al scorului IADL, acesta scade semnificativ la 6 luni (de la 30,39
la 28,58, p=0,023) şi creşte nesemnificativ în următoarele 6 luni (de la 28,58 la 29,67, p=0,188).
Faţă de valoarea iniţială media scorului IADL a scăzut nesemnificativ la 12 luni (30,39 vs 29,67,
p=0,355). Valoarea mărimii efectului arată o schimbare mică la 6 luni (ES=0,27), iar la 12 luni
schimbarea a fost neimportantă (ES=0,11), a scorului IADL (Figura VI.14).
Scor IADL
30,39 29,67
28,58
Figura VI.14. Evoluţia scorului IADL
63
__________________________________________________________________________________________
VI.1.6. Discuții
Acest studiu şi-a propus să evalueze evoluția pacienților cu demență în general la toate
cele 4 loturi de pacienți. Modalitățile de prevenire, ameliorare și încetinire a evoluției demenței
sunt subiectul multor cercetări din domeniul medical. Conform unor date din literatură
prevalenţa demenței în rândul populaţiei peste 60 de ani este de 5-8%, fiind peste 50 milioane
de cazuri în întreaga lume, în fiecare an apar aproximativ 10 milioane de cazuri noi [151,152].
În cadrul acestei cercetări, am evaluat deteriorarea cognitiva folosind scalele MMSE și
Reisberg, capacitatea de a efectua activitățile zilnice folosind scalele ADL și IADL, iar dintre
paramentrii biochimici profilul lipidic și beta amiloidul, inițial, la 6 și la 12 luni de la începerea
tratamentului. Analizând datele din punct de vedere statistic, s-a constatat că majoritatea
persoanelor incluse in studiu sunt de sex feminin, având media de vârstă de aproximativ 75 ani,
provenind predominat din mediul urban. Prevalenţa demenței Alzheimer a fost de aproximativ
60%, aceasta fiind cea mai întâlnită formă de demență în întreaga lume [151,153]. De asemenea,
incidența demenței creşte odată cu înaintarea în vârstă, vârsta peste 65 de ani fiind considerată
factor de risc pentru demență [151,154].
Cele mai frecvente patologii asociate diagnosticului de demență au fost HTA, urmată
de bolile cardiovasculare şi dislipidemii [155,156]. Din punct de vedere al scalelor cognitive
cumulate la toate loturile de pacienți (control, antioxidanți, antioxidanți și recuperare) acestea
au înregistrat modificări neimportante în ceea ce privește evoluția pacienților, modificarea
scorurilor fiind nesemnificativă, în unele studii care doar au urmărit evoluția pacienților rata
de conversie de la afectare cognitivă moderată la demență pe an fost de 20% în cohorta MCI
[38]. Referitor la activitățile zilnice, modificările scorurilor scalelor ADL și IADL au fost
neimportante la 12 luni. Unele studii observaționale longitudinale arată o asociere între niveluri
mai ridicate de activitate fizică și un risc redus de declin cognitiv și demență [157].
Valorile β-amiloidului 1-42 cumulate la cele 4 loturi de pacienți au scăzut semnificativ la 12
luni (p<0,001). Există studii care arată că pozitivitatea amiloidică este printre cei mai importanți
predictori ai demenței AD [158-160]. Implicarea adulților vârstnici în programe de exerciții acasă
cât și in programe de recuperare cu supravegherea exercițiilor reprezintă o provocare majoră
pentru medici și societate [161]. Unele rezultate sugerează că o întârziere a debutului demenței
și a bolii Alzheimer este asociată cu exercițiile fizice regulate, subliniind valoarea acestor pentru
persoanele în vârstă [162]. Deși nu există o dovadă clară a beneficiilor exercițiului fizic asupra
funcționării cognitive, simptomelor neuropsihiatrice și depresiei, recomandându-se grijă în
interpretarea rezultatelor, unele rezultate sunt încurajatoare, o încetinire a dezvoltării
64
__________________________________________________________________________________________
dependenței în ADL fiind esențială pentru îmbunătățirea calității vieții [163]. În acest studiu
efectul tratamentului în general a fost mic în cazul colesterolului, trigliceridelor, HDL și
neimportant asupra LDL. Unele studii arată că pacienții care suferă de AD, purtătorii alelei
APOE4 au prezentat efecte dăunătoare din punct de vedere funcțional prin creșterea nivelului
HDL, în timp ce o tendință benefică funcțional a fost observată cu creșterea nivelului de
colesterol LDL într-un an [164].
VI.1.7. Concluzii
1. Din punct de vedere al datelor demografice, în lotul de studiu au predominat femeile
(58,86%), media de vârstă a fost de 75,29 ani şi peste 60% dintre pacienţi au provenit
din mediul urban (60,76%).
2. Diagnosticul de demenţa Alzheimer s-a întâlnit la 61,39% dintre cazuri, demenţa senilă
la 25,32%, iar demenţa mixtă a avut o prevalenţă de 13,29%.
3. Cea mai frecventă patologie asociată a fost HTA (61,39%), urmată de bolile
cardiovasculare (55,06%) şi dislipidemia (52,53%). Cu prevalenţe de peste 20% s-au
întâlnit în cazul diabetului zaharat (20,25%) și al obezităţii (20,89%).
4. Tratamentul pentru demenţă a constat din monoterapie (52,53%), în special cu
Memantinum (37,97%). Terapia asociată cea mai frecventă a fost
Memantinum+Donepezilum (24,05%). Terapia adjuvantă sub forma antioxidanților
(Antioxivita) s-a administrat la 50,00% dintre cazuri, iar 46,20% au urmat tratament de
recuperare medicală.
5. Din punct de vedere al profilului lipidic, la 6 luni s-a înregistrat scăderea semnificativă
a valorilor colesterolului, LDL-colesterolului şi al trigliceridelor (p<0,001, p<0,001,
p=0,011), precum şi creşterea semnificativă a HDL-colesterolului (p=0,005). Faţă de
evaluarea iniţială, la 12 luni valorile colesterolului şi ale trigliceridelor au scăzut
semnificativ (p=0,001, p=0,002), valorile LDL-colesterolului au scăzut nesemnificativ
(p=0,108), iar valorilor HDL-colesterolului au crescut nesemnificativ (p=0,084). La 12
luni efectul tratamentului a fost mic în cazul colesterolului (ES=0,37), al HDL-
colesterolului (ES=0,20) şi al trigliceridelor (ES=0,35), şi neimportant asupra LDL-
colesterolului (ES=0,18).
6. Valorile β-amiloidului 1-42 au scăzut semnificativ la 6 luni (p<0,001), după care au
crescut nesemnificativ în următoarele 6 luni (p=0,763). Faţă de evaluarea iniţială
valorile β- amiloidului 1-42 au scăzut semnificativ la 12 luni (p<0,001). Efectul
65
__________________________________________________________________________________________
tratamentului asupra β-amiloidului 1-42 a fost un efect benefic mic atât la 6 cât și la 12
luni (ES=-0,44, respectiv ES=-0,42).
7. Evaluarea statusului mental cu ajutorul scalei MMSE a relevat că valoarea medie a
scorului a crescut nesemnificativ la 6 luni (p=0,155) şi a scăzut nesemnificativ în
următoarele 6 luni (p=0,173), iar faţă de valoarea iniţială valoare medie a scorului
MMSE a rămas aproape aceeaşi (p=0,965). Valoarea mărimii efectului denotă o
schimbare neimportantă, atât la 6 luni, cât şi la 12 luni (ES=0,17, respectiv ES=0,01).
8. Evaluarea deteriorării globale efectuată cu ajutorul scalei Reisberg a relevat scăderea
nesemnificativă a scorului la 6 luni (p=0,118) şi creşterea nesemnificativă în
următoarele 6 luni (p=0,286). Faţă de valoarea iniţială media scorului Reisberg a scăzut
nesemnificativ la 12 luni (p=0,664). Valoarea mărimii efectului, atât la 6 luni, cât şi la
12 luni, denotă că schimbarea a fost neimportantă (ES=0,19, respectiv ES=0,05).
9. Din punct de vedere al scorului ADL, acesta creşte nesemnificativ la 6 luni (p=0,222)
şi scade nesemnificativ în următoarele 6 luni (p=0,204). Faţă de valoarea iniţială media
scorului ADL a scăzut nesemnificativ la 12 luni (p=0,908). Valoarea mărimii efectului
atât la 6 luni, cât şi la 12 luni, denotă un efect neimportant (ES=0,14, respectiv
ES=0,02).
10. Scorul IADL scade semnificativ la 6 luni (p=0,023) şi creşte nesemnificativ în
următoarele 6 luni (p=0,188), iar faţă de valoarea iniţială media scorului IADL a scăzut
nesemnificativ la 12 luni (30,39 vs 29,67, p=0,355). Valoarea mărimii efectului la 6 luni
arată o schimbare mică (ES=0,27), iar la 12 luni schimbarea a fost neimportantă
(ES=0,11).
VI.2. EFICACITATEA TERAPIEI ADJUVANTE CU ANTIOXIDANT ÎN EVOLUŢIA

PACIENŢILOR CU DEMENŢĂ

În ambele loturi au predominat femeile în ambele loturi (59,49% vs 58,23%. p=0,873),
raportul femei/bărbaţi fiind de 1,5:1, respectiv 1,4:1 și majoritatea pacienţii au provenit din
mediul urban (59,49% vs 62,03%, p=0,745), raportul urban/rural fiind de 1,5:1, respectiv 1,6:1.
Vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între 63-85 ani la lotul cu antioxidanți, respectiv 55-89 ani la
cel fără, cei mai mulţi pacienţi au avut vârste cuprinse între 51-60 ani (51,90%, respectiv
50,63%), iar media de vârstă a fost de 75,51 ani, respectiv 75,08 ani (p=0,637) (Tabel VI.7).
66
__________________________________________________________________________________________
Tabel VI.7. Distribuţia cazurilor în funcţie de vârstă

Cu antioxidant Fără antioxidant
Vârstă (ani)
Nr. % Nr. %
<70 18 22,78 18 22,78
71-80 41 51,90 40 50,63
>80 ani 20 25,32 21 26,58
Vârsta medie 75,51±5,00 75,08±6,34
VI.2.2. Diagnostic
În ambele loturi, peste 60% dintre pacienţi au fost diagnosticaţi cu demenţă Alzheimer
(60,76% vs 62,03%, p=0,870), urmată de demenţa senilă (26,58% vs 24,05%, p=0,716).
Demenţa mixtă a reprezentat 12,66% din lotul cu antioxidant şi 13,92% din cel fără (p=0,816)
(Figura VI.15).
Cu antioxidante
60,76%62,03% Fara antioxidante
26,58%
24,05%
12,66%13,92%

Hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare şi dislipidemia au fost cele mai
frecvente patologii asociate înregistrate în ambele loturi (62,03% vs 60,76%, p=0,870; 54,43%
vs 55,70%, p=0,873, respectiv 51,90% vs 53,16%, p=0,874). Diabetul zaharat a avut o
prevalenţe egale în cele două loturi (20,25%), iar obezitatea a fost nesemnificativ mai frecventă
în lotul cu antioxidanți (21,52% vs 20,25%, p=0,845) (Figura VI.16).
67
__________________________________________________________________________________________
Hipertensiunea arteriala 62,03% 60,76%
Boli cardiovasculare 54,43% 55,70%
Diabet zaharat 20,25% 20,25%
Dislipidemie 51,90% 53,16%
Cu antioxidante
Obezitate 21,52% 20,25% Fara antioxidante
VI.2.4. Tratament
Monoterapia a fost administrată la un procent nesemnificativ mai mic la lotul cu
antioxidant (49,37% vs 55,70%, p=0,427). Memantium s-a administrat la 32,91% dintre
pacienţii cu antioxidant şi la 43,06% dintre cei fără (p=0,191). Cea mai frecventă asociere a fost
Memantinum+Donepezilum (26,58% vs 21,52%, p=0,458). Terapia de recuperare a fost urmată
de 48,10% dintre pacienţii cu antioxidant şi de 44,30% dintre cei fără antioxidant (p=0,547)
(Figura VI.17).
Memantinum 32,91% 43,04%

Cu antioxidante
Fara antioxidante Donepezilum 7,59% 6,33%
Monoterapie Monoterapie
49,37% 55,70%
Rivastigminum 8,86% 6,33%
Memantinum+Donepezilum 26,58% 21,52%
Memantinum+Rivastigminum 6,33% 6,33%
Memantinum+Risperidonum 6,33% 6,33%

Terapie asociata Terapie asociata
50,63% 44,30%
Memantinum+Galantaminum 5,06% 3,80%
Memantinum+Donepezilum+Risperidonum 6,33% 6,33%
Recuperare 48,10% 44,30%
68
__________________________________________________________________________________________
VI.2.5. Evoluţia
Pentru a determina efectul tratamentului asupra parametrilor lipidici, am evaluat evoluția
valorilor la toate cele 3 evaluări (Tabel VI.8).
Parametrii profilului Evaluare
lipidic (mg/dL) iniţială la 6 luni la 12 luni
Cu antioxidant
Colesterol 198,03±23,34 172,99±20,77 187,44±22,18
HDL-colesterol 44,47±8,62 47,42±8,30 46,64±8,71
LDL-colesterol 108,46±18,69 96,50±19,27 103,39±19,68
Trigliceride 154,94±21,02 146,46±20,00 145,04±21,39
Lipide totale 599,97±71,20 546,21±63,19 537,41±58,94
Fără antioxidant
Colesterol 202,66±25,53 190,44±24,02 195,23±24,93
HDL-colesterol 45,90±8,51 48,24±8,19 47,10±8,79
LDL-colesterol 112,90±19,41 106,90±19,05 110,90±19,39
Trigliceride 151,66±20,28 148,33±21,12 147,01±21,50
Lipide totale 638,24±75,99 636,96±81,47 636,84±79,86
La lotul cu antioxidant valorile colesterolului au scăzut semnificativ la 6 luni (de la

198,03 mg/dL la 172,99 mg/dL, p<0,001), după care au crescut semnificativ în următoarele 6
luni (de la 172,99 mg/dL la 187,44 mg/dL, p<0,001). Faţă de valoarea iniţială valorile
colesterolului au scăzut semnificativ la 12 luni (de la 198,03 mg/dL la 187,44 mg/dL, p=0,004).
La lotul fără antioxidant valorile colesterolului au scăzut semnificativ la 6 luni (de la
202,65 mg/dL la 190,44 mg/dL, p=0,002), după care au crescut nesemnificativ în următoarele
6 luni (de la 190,44 mg/dL la 195,23 mg/dL, p=0,221). Faţă de valoarea iniţială valorile
colesterolului au scăzut nesemnificativ la 12 luni (de la 202,66 mg/dL la 195,23 mg/dL,
p=0,066). Comparând cele două loturi, valorile colesterolului au fost iniţial nesemnificativ mai
mari la lotul fără antioxidant (202,66 mg/dL vs 198,03 mg/dL, p=0,236), iar la evaluarea finală
diferenţa a fost semnificativă (195,23 mg/dL vs 187,44 mg/dL, p=0,040) (Figura VI.18).
La lotul cu antioxidant valorile HDL-colesterolului au crescut semnificativ la 6 luni (de
la 44,47 mg/dL la 47,42 mg/dL, p=0,030), după care au scăzut nesemnificativ în următoarele 6
luni (de la 47,42 mg/dL la 46,64 mg/dL, p=0,565). Faţă de valoarea iniţială valorile HDL-
colesterolului au crescut nesemnificativ la 12 luni (de la 44,47 mg/dL la 46,64 mg/dL, p=0,118)
(Figura VI.19).
69
__________________________________________________________________________________________
Cu antioxidant Fara antioxidant
198,03 202,66
190,44 195,23
187,44
172,99
Colesterol (mg/dl)
Figura VI.18. Evoluţia colesterolului

47,42 48,24 47,10

46,64 45,90
44,47
Figura VI.19. Evoluţia HDL-colesterolului
La lotul fără antioxidant valorile HDL-colesterolului au crescut nesemnificativ la 6 luni

(de la 45,90 mg/dL la 48,24 mg/dL, p=0,080), după care au scăzut nesemnificativ în
următoarele 6 luni (de la 48,24 mg/dL la 47,10 mg/dL, p=0,400). Faţă de valoarea iniţială
valorile HDL-colesterolului au crescut nesemnificativ la 12 luni (de la 45,90 mg/dL la 47,10
mg/dL, p=0,385). Comparând cele două loturi, valorile HDL-colesterolului au fost atât iniţial,
cât şi la 12 luni, nesemnificativ mai mari la lotul fără antioxidant (45,90 mg/dL vs 44,47 mg/dL,
p=0,296, respectiv 47,10 mg/dL vs 46,64 mg/dL, p=0,742).
La lotul cu antioxidant valorile LDL-colesterolului au scăzut semnificativ la 6 luni (de
la 108,46 mg/dL la 96,50 mg/dL, p<0,001), după care au crescut semnificativ în următoarele 6
luni (de la 96,50 mg/dL la 103,39 mg/dL, p=0,028). Faţă de valoarea iniţială valorile LDL-
70
__________________________________________________________________________________________

p=0,099).
La lotul fără antioxidant valorile LDL-colesterolului au scăzut semnificativ la 6 luni (de
la 112,90 mg/dL la 106,90 mg/dL, p=0,050), după care au crescut nesemnificativ în următoarele
6 luni (de la 106,90 mg/dL la 110,90 mg/dL, p=0,193). Faţă de valoarea iniţială valorile LDL-
p=0,518). Comparând cele două loturi, valorile LDL-colesterolului au fost iniţial
nesemnificativ mai mari la lotul fără antioxidant (112,90 mg/dL vs 108,46 mg/dL, p=0,145),
iar la 12 luni au fost semnificativ mai mari (110,90 mg/dL vs 103,39 mg/dL, p=0,017) (Figura
VI.20).
112,90 110,90
108,46 106,90
103,39
96,50
Figura VI.20. Evoluţia LDL-colesterolului
La lotul cu antioxidant valorile trigliceridelor au scăzut semnificativ la 6 luni (de la

154,91 mg/dL la 146,46 mg/dL, p=0,010), după care au scăzut nesemnificativ în următoarele 6
luni (de la 146,46 mg/dL la 145,04 mg/dL, p=0,667). Faţă de valoarea iniţială valorile
trigliceridelor au scăzut semnificativ la 12 luni (de la 154,91 mg/dL la 145,04 mg/dL, p=0,004).
La lotul fără antioxidant valorile trigliceridelor au scăzut nesemnificativ la 6 luni (de la
trigliceridelor au scăzut nesemnificativ la 12 luni (de la 151,66 mg/dL la 147,01 mg/dL,
p=0,164). Comparând cele două loturi, valorile trigliceridelor au fost iniţial nesemnificativ mai
mari la lotul cu antioxidant (154,94 mg/dL vs 151,66 mg/dL, p=0,320), iar la evaluarea finală
71
__________________________________________________________________________________________
valorile trigliceridelor au fost nesemnificativ mai mari la lotul fără antioxidant (147,01 mg/dL
vs 145,04 mg/dL, p=0,565) (Figura VI.21).
154,94 151,66
146,46 145,04 148,33 147,01
Figura VI.21. Evoluţia trigliceridelor

La lotul cu antioxidant valorile lipidelor totale au scăzut semnificativ la 6 luni (de la
59,97 mg/dL la 546,21 mg/dL, p<0,001), după care au scăzut nesemnificativ în următoarele 6
luni (de la 546,21 mg/dL la 537,41 mg/dL, p=0,367). Faţă de valoarea iniţială valorile lipidelor
totale au scăzut semnificativ la 12 luni (de la 599,97 mg/dL la 537,41 mg/dL, p<0,001).
La lotul fără antioxidant valorile lipidelor totale au scăzut nesemnificativ la 6 luni (de
la 638,24 mg/dL la 636,96 mg/dL, p=0,919), după care au scăzut nesemnificativ în următoarele
6 luni (de la 636,96 mg/dL la 636,84 mg/dL, p=0,993). Faţă de valoarea iniţială valorile
lipidelor totale au scăzut nesemnificativ la 12 luni (de la 638,24 mg/dL la 636,84 mg/dL,
p=0,910) (Figura VI.22). Comparând cele două loturi, valorile lipidelor totale au fost la toate
cele 3 evaluări semnificativ mai mari la lotul fără antioxidant (638,24 mg/dL vs 599,97 mg/dL,
p=0,001; 636,96 mg/dL vs 546,21 mg/dL, p<0,001; 636,84 mg/dL vs 537,41 mg/dL, p<0,001).
638,24 636,96 636,84

599,97
546,21 537,41
Figura VI.22. Evoluţia lipidelor totale
72
__________________________________________________________________________________________
Pentru a determina efectul tratamentului antioxidant asupra parametrilor lipidici, am

utilizat mărimea efectului (effect size – ES) (Tabel VI.9).
ES
Parametrii profilului lipidic
Cu antioxidant Fără antioxidant
Colesterol
La 6 luni -1,07 -0,48
La 12 luni -0,45 -0,29
HDL-colesterol
La 6 luni 0,34 0,28
La 12 luni 0,25 0,14
LDL-colesterol
La 6 luni -0,64 -0,31
La 12 luni -0,27 -0,10
Trigliceride
La 6 luni -0,40 -0,16
La 12 luni -0,47 -0,23
Lipide totale
La 6 luni -0,76 -0,02
La 12 luni -0,88 -0,02
La 6 luni tratamentul antioxidant a avut un efect benefic major asupra colesterolului

(ES=-1,07), moderat asupra LDL-colesterolului (ES=-0,64) şi al lipidelor totale (ES=-0,76) şi
mic asupra HDL-colesterolului (ES=0,34) şi al trigliceridelor (ES=-0,40). La 12 luni efectul a
fost moderat asupra lipidelor totale (ES=-0,88), mic în cazul colesterolului (ES=-0,45), al HDL-
colesterolului (ES=0,25), al LDL-colesterolului (ES=-0,27) şi al trigliceridelor (ES=-0,47).
La lotul fără antioxidanți, la 6 luni efectul a fost mic în cazul colesterolului (ES=-0,48),
al HDL-colesterolului (ES=0,28) şi al LDL-colesterolului (ES=-0,31) şi neimportant asupra
trigliceridelor (ES=0,16) şi lipidelor totale (ES=-0,02), iar la 12 luni a mic asupra colesterolului
(ES=-0,29) şi al trigliceridelor (ES=-0,23) şi neimportant asupra HDL-colesterolului (ES=0,14)
şi al LDL-colesterolului (ES=-0,10) şi lipidelor totale (ES=-0,02).

La lotul cu antioxidant valorile β-amiloidului 1-42 au scăzut semnificativ la 6 luni (de
la 98,13 pg/mL la 63,19 pg/mL, p<0,001), după care au crescut nesemnificativ în următoarele
6 luni (de la 63,19 pg/mL la 64,57 pg/mL, p=0,817). Faţă de valoarea iniţială, valorile β-
amiloidului 1-42 au scăzut semnificativ la 12 luni (de la 98,13 pg/mL la 64,57 pg/mL, p<0,001).
La lotul fără antioxidant valorile β-amiloidului 1-42 au scăzut nesemnificativ la 6 luni
(de la 95,90 pg/mL la 94,78 pg/mL, p=0,860), după care au crescut nesemnificativ în
73
__________________________________________________________________________________________
următoarele 6 luni (de la 94,78 pg/mL la 95,12 pg/mL, p=0,957). Faţă de valoarea iniţială,
valorile β-amiloidului 1-42 au scăzut nesemnificativ la 12 luni (de la 95,90 pg/mL la 95,12
pg/mL, p=0,902) (Figura VI.23). Comparând cele două loturi, valorile β-amiloidului 1-42 au
fost iniţial nesemnificativ mai mari la lotul cu antioxidant (98,13 pg/mL vs 95,92 pg/mL,
p=0,736), iar la 6 şi 12 luni au fost semnificativ mai mici (63,19 pg/mL vs 94,78 pg/mL,
p<0,001; 64,576 pg/mL vs 95,12 pg/mL, p<0,001).
Tratamentul antioxidant a avut un efect benefic foarte bun asupra β-amiloidului 1-42, la
6 luni (ES=-0,82) şi moderat la 12 luni (ES=-0,79). La lotul fără antioxidant efectul a
neimportant atât la 6 luni, cât şi la 12 luni (ES=-0,03, respectiv ES=-0,02).

98,13 95,90 95,12

94,78
63,19 64,57

La lotul cu antioxidant remarcăm că procentul pacienţilor fără deteriorare cognitivă şi
cei cu deteriorare cognitivă severă rămâne acelaşi la toate cele 3 evaluări (7,59%, respectiv
10,13%). La 6 luni, în care s-a aplicat tratament antioxidant, nu s-a înregistrat nici un caz de
agravare, iar amliorarea scorului MMSE s-a înregistrat la 9 cazuri (11,39%) (Figura VI.24):
moderată → uşoară- 9 cazuri.
În următoarele 6 luni, după întreruperea tratamentului antioxidant, agravarea s-a înregistrat la
5 pacienţi (6,33%), iar ameliorarea la 2 cazuri (2,53%): uşoară → moderată- 5 cazuri; moderată
→ uşoară- 2 cazuri. Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni nu s-a înregistrat nici un caz de agravare
şi ameliorarea la 6 cazuri (7,59%): moderată → uşoară- 6 cazuri.
74
__________________________________________________________________________________________
MMSE Cu antioxidante Fara antioxidante
Fara deterioare cognitiva 7,59% 8,86% Initial
Deterioare cognitiva usoara 25,32% 24,05%
Deterioare cognitiva moderata 56,96% 55,70%
Deterioare cognitiva severa 10,13% 11,39%
Fara deterioare cognitiva 7,59% 8,86% La 6 luni

La lotul fără antioxidant procentul pacienţilor fără deteriorare cognitivă rămâne acelaşi
la 6 luni (8,86%) şi scade la 12 luni (7,59%), iar procentul pacienţilor cu deteriorare cognitivă
severă creşte de la o evaluare la alta (de la 11,39% iniţial, la 13,92% la 6 luni şi la 15,19% la
12 luni). La 6 luni, s-a înregistrat agravarea la 3 cazuri (3,80%), iar ameliorarea scorului MMSE
s-a înregistrat la un caz (1,27%): uşoară → moderată- 1 caz; moderată → severă- 2 cazuri;
moderată → uşoară- 1 caz.
În următoarele 6 luni, s-a înregistrat agravarea la 3 cazuri (3,80%), iar ameliorarea scorului
MMSE s-a înregistrat la un caz (1,27%): fără deteriorare cognitivă → uşoară- 1 caz; uşoară →
moderată- 1 caz; moderată → severă- 1 caz; moderată → uşoară- 1 caz.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni agravrea s-a înregistrat la 6 cazuri (7,59%) şi
ameliorarea la 2 cazuri (2,53%): fără deteriorare cognitivă → uşoară- 1 caz; uşoară →
moderată- 2 cazuri; moderată → severă- 3 cazuri; moderată → uşoară- 2 cazuri.
Comparând cele 2 loturi, se observă că la 6 luni la lotul cu antioxidant nu s-a înregistrat
nici un caz de agravare, iar la lotul fără antioxidant 3 cazuri, iar procentul pacienţilor care au
înregistrat ameliorarea deteriorării cognitive a fost semnificativ mai mare la lotul cu antioxidant
(11,39% vs 1,27%, p=0,009), diferenţa dispărând în următoarele 6 luni (2,53% vs 1,27%,
p=0,563).
La lotul cu antioxidant valoarea medie a scorului MMSE a crescut nesemnificativ la 6
luni (de la 16,71 la 17,91, p=0,065) şi a scăzut nesemnificativ în următoarele 6 luni (de la 17,91
75
__________________________________________________________________________________________
la 17,10, p=0,225). Faţă de valoarea iniţială valoare medie a scorului MMSE a crescut
nesemnificativ (de la 16,71 la 17,10, p=0,543).
La lotul fără antioxidant valoarea medie a scorului MMSE a crescut nesemnificativ la 6
la 16,58, p=0,472). Faţă de valoarea iniţială, valoare medie a scorului MMSE a scăzut
nesemnificativ (de la 16,92 la 16,58, p=0,600) (Figura VI.25).
17,91
Scor MMSE
17,10 16,92 17,05

16,71 16,58
Comparând cele două loturi, valorile scorurilor MMSE au fost iniţial nesemnificativ mai
mari la lotul fără antioxidant (16,92 vs 16,71, p=0,740), iar la 6 luni şi la 12 luni valorile MMSE
au fost nesemnificativ mai mari la lotul cu antioxidant (17,91 vs 17,05, p=0,195, respectiv 17,10
vs 16,58, p=0,428). La 6 luni, valoarea mărimii efectului a fost mică la lotul cu antioxidant
(ES=0,31) şi neimportantă la lotul fără antioxidant (ES=0,03), iar la 12 luni efectul a fost
neimportant la ambele loturi (ES=0,10, respectiv ES=0,08).
2.5.4. Deteriorare globală - nivelul de funcţionare cognitivă (Scala Reisberg)

Evoluția scorului scalei Reisberg la toate cele 3 evaluări este prezentat în Tabelul VI.10.
Scala Reisberg relevă la cele două loturi, că absenţa declinului cognitiv nu s-a înregistrat la nici
un pacient, iar declinul cognitiv foarte sever a rămas acelaşi la toate evaluările (3,80%, respectiv
5,06%).
76
__________________________________________________________________________________________

Evaluare
Scor Scala Reisberg iniţială 6 luni 12 luni
Nr. % Nr. % Nr. %
Cu antioxidant
Declin cognitiv foarte uşor 12 15,19 19 24,05 17 21,52
Agravat 0 0,00 7 8,86 5 6,33
Ameliorat 19 24,05 0 0,00 17 21,52
Fără antioxidant
Declin cognitiv foarte uşor 16 20,25 17 21,52 14 17,72
Agravat 1 1,27 5 6,33 6 7,59
Ameliorat 4 5,06 0 0,00 4 5,06
La lotul cu antioxidant iniţial, aproape 50% dintre pacienţi au prezentat declin cognitiv
moderat (49,37%), urmat de declinul uşor şi foarte uşor (17,72%, respectiv 15,19%).
La 6 luni, în care s-a aplicat tratament antioxidant, nu s-a înregistrat nici un caz de agravare a
deteriorării globale, iar ameliorarea s-a înregistrat la 19 cazuri (24,05%) (Figura VI.26):
moderat → foarte uşor - 7 cazuri; moderat → uşor - 12 cazuri.
În următoarele 6 luni, după întreruperea tratamentului antioxidant, agravarea s-a
înregistrat la 7 pacienţi (8,86%), iar ameliorarea la nici un caz: foarte uşor → uşor - 1 caz; foarte
uşor → moderat - 1 caz; uşor → moderat - 1 caz; uşor → moderat sever - 2 cazuri; moderat →
moderat sever - 1 caz; moderat sever → sever - 1 caz.
77
__________________________________________________________________________________________
Reisberg Cu antioxidante Fara antioxidante
Declin cognitiv f.usor 15,19% 20,25% Initial

Declin cognitiv usor 17,72% 24,05%
Declin cognitiv moderat 49,37% 35,44%
Declin cognitiv moderat sever 7,59% 8,86%
Declin cognitiv sever 6,33% 6,33%
Declin cognitiv f.sever 3,80% 5,06%
Declin cognitiv f.usor 24,05% 21,52%
La 6 luni
Declin cognitiv f.usor 21,52% 17,72% La 12 luni

Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni deteriorarea globală s-a agravat la 5 cazuri (6,33%),
şi s-a ameliorat la 17 cazuri (21,52%): foarte uşor → moderat - 1 caz; uşor → moderat sever -
1 caz; moderat → moderat sever - 2 cazuri; moderat sever → sever - 1 caz; moderat → foarte
uşor - 6 cazuri; moderat → uşor - 11 caz.
La lotul fără antioxidant deterioarea globală s-a încadrat iniţial în declin cognitiv
moderat, uşor şi foarte uşor (35,44%, 24,05%, respectiv 20,25%). La 6 luni, s-a înregistrat
agravarea deteriorării globale la un caz (1,27%), iar amliorarea s-a înregistrat la 4 cazuri
(5,06%): uşor → moderat sever - 1 caz; uşor → foarte uşor - 1 caz; moderat → uşor - 3 cazuri.
În următoarele 6 luni, s-a înregistrat agravarea la 5 cazuri (6,33%), iar amliorarea deteriorării
globale nu s-a înregistrat la nici un caz: foarte uşor → moderat - 2 cazuri; foarte uşor → moderat
sever - 1 caz; uşor → sever - 1 caz; moderat sever → sever - 1 caz.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni agravarea deteriorării globale s-a înregistrat la 6
cazuri (7,59%) şi ameliorarea la 4 cazuri (5,06%):
- foarte uşor → moderat - 2 cazuri;
- foarte uşor → moderat sever - 1 caz;
- uşor → moderat sever - 1 caz;
- uşor → sever - 1 caz;
- moderat sever → sever - 1 caz;
- uşor → foarte uşor - 1 caz;
- moderat → uşor - 3 cazuri.
78
__________________________________________________________________________________________
Comparând cele 2 loturi, se observă că la 6 luni la lotul cu antioxidant nu s-a înregistrat

nici un caz de agravare, iar la lotul fără antioxidant un caz (1,27%), iar procentul pacienţilor
care au înregistrat ameliorarea deteriorării globale a fost semnificativ mai mare la lotul cu
antioxidant (24,05% vs 5,06%, p<0,001), diferenţa dispărând în următoarele 6 luni, când
procentul pacienţilor agravaţi a fost nesemnificativ mai mare la lotul cu antioxidant (8,86% vs
6,33%, p=0,551). La 12 luni ameliorarea pacienţilor din punct de vedere al deteriorării globale
a fost semnificativ mai mare decât la lotul fără antioxidant (21,52% vs 5,03%, p=0,002).
La lotul cu antioxidant valoarea medie a scorului Reisberg a scăzut semnificativ la 6
luni (de la 3,84 la 3,51, p=0,031) şi a crescut nesemnificativ în următoarele 6 luni (de la 3,54 la
3,63, p=0,480). Faţă de valoarea iniţială valoare medie a scorului Reisberg a scăzut
La lotul fără antioxidant valoarea medie a scorului Reisberg a scăzut nesemnificativ la
6 luni (de la 3,72 la 3,75, p=0,905) şi a crescut nesemnificativ în următoarele 6 luni (de la 3,70
la 3,83, p=0,442). Faţă de valoarea iniţială, valoare medie a scorului Reisberg a crescut
3,84 3,72 3,83

3,63 3,70
3,51
Scor Reisberg
Comparând cele două loturi din punct de vedere al scorurilor Reisberg, acestea au fost
iniţial nesemnificativ mai mari la lotul cu antioxidant (3,84 vs 3,72, p=0,426), iar la 6 luni şi la
12 luni valorile scorului Reisberg au fost nesemnificativ mai mari la lotul fără antioxidant (3,70
vs 3,51, p=0,264, respectiv 3,83 vs 3,63, p=0,238). Valoarea mărimii efectului, atât la 6 luni cât
şi la 12 luni, a fost mică la lotul cu antioxidant (ES=0,39, respectiv ES=0,24) şi neimportantă
la lotul fără antioxidant (ES=0,02, respectiv 0,10).
79
__________________________________________________________________________________________
VI. 2.5.5. Deficit locomotor (Scala ADL)

Evoluția scorului scalei ADL la lotul cu tratament antioxidant și la cel fără tratament antioxidant
la toate cele trei evaluări este prezentat în Tabelul VI.11.
Evaluare
Scor ADL iniţială la 6 luni la 12 luni
Nr. % Nr. % Nr. %
Cu antioxidant
Autonomie 11 13,92 12 15,19 10 12,66
Agravare 3 3,80 8 10,13 5 6,33
Ameliorare 11 13,92 2 2,53 10 12,66
Fără antioxidant
Autonomie 12 15,19 12 15,19 9 11,39
Agravare 5 6,33 11 13,92 13 16,46
Ameliorare 6 7,59 1 1,27 4 5,06
Scala ADL relevă că la lotul cu antioxidant, dependenţa totală s-a înregistrat doar la un
caz la evaluarea de la 12 luni, iar la lotul fără antioxidant dependenţa totală s-a înregistrat
începând cu evaluarea de la 6 luni. La lotul cu antioxidant, autonomia a fost prezentă la 13,92%
la evaluarea iniţială, la 15,19% la 6 luni şi la 12,66% la 12 luni, iar la lotul fără antioxidant
autonomia a fost prezentă la 15,19% la evaluarea iniţială şi la 6 luni şi la 11,39% la 12 luni
(Figura VI.28).
La lotul cu antioxidant iniţial, 45,57% au prezentat independenţă asistată şi 40,51%
cvasiindependenţă. La 6 luni, în care s-a aplicat tratament antioxidant, s-au înregistrat 3 cazuri
de agravare a deficitului motor (3,80%), iar ameliorarea s-a înregistrat la 11 cazuri (13,92%):
cvasiindependent → independenţă asistată - 3 cazuri; independenţă asistată →
cvasiindependent - 10 cazuri; cvasiindependent → autonom - 1 caz.
8 pacienţi (10,13%), iar ameliorarea la 2 cazuri (2,53%): independenţă asistată → dependenţă
totală - 1 caz; cvasiindependent → independenţă asistată - 5 cazuri; autonom →
cvasiindependent - 2 cazuri; independenţă asistată → cvasiindependent - 2 cazuri.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni deficitul motor s-a agravat la 5 cazuri (6,33%), şi
s-a ameliorat la 10 cazuri (12,66%): independenţă asistată → dependenţă totală - 1 caz;
80
__________________________________________________________________________________________
cvasiindependent → independenţă asistată - 3 cazuri; autonom → cvasiindependent - 1 caz;

ADL Cu antioxidante Fara antioxidante
Dependenta totala 0,00% 0,00% Initial
Independenta asistata 45,57% 45,57%
Cvasiindependent 40,51% 39,24%
Autonomie 13,92% 15,19%
Dependenta totala 0,00% 1,27% La 6 luni
Autonomie 1,27% 2,53%
Autonomie 36,71% 48,10%
La lotul fără antioxidant deficitul motor s-a încadrat iniţial în special în independenţă
asistată (45,57%) şi cvasiindependenţă (39,24%). La 6 luni, s-a înregistrat agravarea defictului
motor la 5 cazuri (6,33%), iar amliorarea s-a înregistrat la 6 cazuri (7,59%): independenţă
asistată → dependenţă totală - 1 caz; cvasiindependent → independenţă asistată - 3 cazuri;
autonom → cvasiindependent - 1 caz; independenţă asistată → cvasiindependent - 5 cazuri;
cvasiindependent → autonom - 1 caz.
În următoarele 6 luni, s-a înregistrat agravarea la 11 cazuri (13,92%), iar amliorarea deficitului
motor s-a înregistrat la un caz (1,27%): independenţă asistată → dependenţă totală - 2 cazuri;
independenţă asistată → cvasiindependent - 1 caz.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni agravarea deficitului motor s-a înregistrat la 13
cazuri (16,46%) şi ameliorarea la 4 cazuri (5,06%): independenţă asistată → dependenţă totală
- 3 cazuri; cvasiindependent → independenţă asistată - 7 cazuri; autonom → cvasiindependent
- 3 cazuri; independenţă asistată → cvasiindependent - 4 cazuri.
Comparând cele 2 loturi, se observă la că la 6 luni la lotul cu antioxidant procentul
pacienţilor amelioraţi a fost nesemnificativ mai mare faţă de lotul fără antioxidant (13,92% vs
7,59%, p=0,200). La 12 luni procentul pacienţilor agravaţi a semnificativ mai mic la lotul cu
81
__________________________________________________________________________________________
antioxidant (6,33% vs 16,46%, p=0,046), iar al celor amelioraţi a fost nesemnificativ mai mare
(12,66% vs 5,06%, p=0,094).
Comparând cele două loturi din punct de vedere al scorurilor ADL, acestea au fost iniţial
nesemnificativ mai mari la lotul fără antioxidant (8,93 vs 8,49, p=0,195), iar la 6 luni şi la 12
luni valorile scorului ADL au fost nesemnificativ mai mari la lotul cu antioxidant (9,03 vs 8,98,
p=0,882, respectiv 8,70 vs 8,67, p=0,937) (Figura VI.29). La 6 luni, valoarea mărimii efectului,
la 6 luni a fost mică la lotul cu antioxidant (ES=0,22) şi neimportantă la 12 luni (ES=0,08), şi
neimportantă la lotul fără antioxidant (ES=0,03, respectiv 0,15).
9,03 8,93 8,98

8,49 8,70 8,67
Scor ADL

Evoluția scorului scalei IADL la lotul cu tratament antioxidant și la cel fără tratament
antioxidant la toate cele trei evaluări este prezentat în Tabelul VI.12.
Evaluare
Scor IADL Iniţială la 6 luni la 12 luni
Nr. % Nr. % Nr. %
Cu antioxidant
Independent 2 2,53 3 3,80 2 2,53
Agravat 1 1,27 8 10,13 4 5,06
Ameliorat 14 17,72 2 2,53 12 15,19
82
__________________________________________________________________________________________
Fără antioxidant
Independent 3 3,80 2 2,53 2 2,53
Agravat 7 8,86 10 12,66 13 16,46
Ameliorat 11 13,92 1 1,27 9 11,39
Scala IADL relevă că la lotul cu antioxidant, dependenţa totală s-a înregistrat doar la un caz la
evaluarea de la 12 luni, iar la lotul fără antioxidant dependenţa totală s-a înregistrat începând
cu evaluarea de la 6 luni. La lotul cu antioxidant, independenţa a fost prezentă la 2,53% la
evaluarea iniţială, la 3,80% la 6 luni şi la 253% la 12 luni, iar la lotul fără antioxidant
independenţa a fost prezentă la 13,80% la evaluarea iniţială şi la 2,539% la 6 luni şi la 12 luni
(Figura VI.30).
La lotul cu antioxidant iniţial, 48,10% s-au incadrat la asistenţă limitată şi 21,52% la
asistenţă extensivă. La 6 luni, în care s-a aplicat tratament antioxidant, s-au înregistrat un caz
de agravare a autonomiei activităţilor zilnice (1,27%), iar ameliorarea s-a înregistrat la 14 cazuri
(17,72%): supraveghere → asistenţă limitată - 1 caz; supraveghere → independent - 1 caz;
supraveghere → ajutor pentru pregătire - 3 cazuri; asistenţă limitată → supraveghere - 8 cazuri;
asistenţă extinsă → asistenţă limitată - 2 cazuri;
8 pacienţi (10,13%), iar ameliorarea la 2 cazuri (2,53%): independent → ajutor pentru pregătire
- 1 caz; ajutor pentru pregătire → supraveghere - 3 cazuri; supraveghere → asistenţă limitată -
2 cazuri; asistenţă limitată → asistenţă maximă - 1 caz; asistenţă maximă → dependenţă totală
- 1 caz; asistenţă extinsă → asistenţă limitată - 2 cazuri.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni autonomia activităţilor zilnice s-a agravat la 4 cazuri
(5,06%), şi s-a ameliorat la 12 cazuri (15,19%): ajutor pentru pregătire → supraveghere - 2
cazuri; asistenţă extinsă → asistenţă maximă - 1 caz; asistenţă maximă → dependenţă totală -
1 caz; supraveghere → ajutor pentru pregătire - 3 cazuri; asistenţă limitată → supraveghere -
6 cazuri; asistenţă extinsă → asistenţă limitată - 3 cazuri.
La lotul fără antioxidant autonomia activităţilor zilnice s-a încadrat iniţial în special la
asistenţă limitată (46,84%) şi asistenţă extensivă (22,78%). La 6 luni, s-a înregistrat agravarea
autonomiei activităţilor zilnice la 7 cazuri (8,86%), iar ameliorarea s-a înregistrat la 11 cazuri
(13,92%):
83
__________________________________________________________________________________________

- supraveghere → asistenţă limitată - 1 caz;
În următoarele 6 luni, s-a înregistrat agravarea la 10 cazuri (12,66%), iar ameliorarea
autonomiei activităţilor zilnice s-a înregistrat la un caz (1,27%):
- ajutor pentru pregătire → supraveghere - 1 caz;
- supraveghere → asistenţă extinsă - 1 caz;
- asistenţă limitată → asistenţă extinsă - 2 cazuri;
- asistenţă maximă → dependenţă totală - 1 caz;
- asistenţă limitată → supraveghere - 1 caz.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni agravarea autonomiei activităţilor zilnice s-a
înregistrat la 13 cazuri (16,46%) şi ameliorarea la 9 cazuri (11,39%):
- ajutor pentru pregătire → supraveghere - 2 cazuri;
- supraveghere → ajutor pentru pregătire - 1 caz;
- asistenţă maximă → asistenţă extinsă - 1 caz;
84
__________________________________________________________________________________________
IADL Cu antioxidante Fara antioxidante
Independent 2,53% 3,80% Initial

Ajutor doar pentru pregatire 8,86% 6,33%
Supraveghere/indicatii 7,59% 7,59%
Asistenta limitata 48,10% 46,84%
Asistenta extensiva 21,52% 22,78%
Asistenta maxima 11,39% 12,66%
Dependenta totala 0,00% 0,00%
Independent 3,80% 2,53%
La 6 luni
La 12 luni
Comparând cele 2 loturi, se observă la că, atât la 6 luni cât şi la 12 luni, la lotul cu
antioxidant procentul pacienţilor agravaţi a fost semnificativ mai mic faţă de lotul fără
antioxidant (1,27% vs 8,86%, p=0,030, respectiv 5,06% vs 16,46%, p=0,021). Procentul
pacienţilor amelioraţi, atât la 6 luni cât şi la 12 luni, a fost nesemnificativ mai mare la lotul cu
antioxidant faţă de cel fără antioxidant (17,72% vs 13,92%, p=0,514, respectiv 15,19% vs
11,39%, p=0,483).
Comparând cele două loturi din punct de vedere al scorurilor IADL, acestea au fost
iniţial nesemnificativ mai mari la lotul fără antioxidant (30,73 vs 30,04, p=0,523), iar la 6 luni
şi la 12 luni valorile scorului IADL au fost semnificativ mai mici la lotul cu antioxidant (27,43
vs 29,73, p=0,046, respectiv 28,51 vs 30,85, p=0,044) (Figura VI.31). Valoarea mărimii
efectului arată, atât la 6 luni cât şi la 12 luni, schimbarea a fost mică la lotul cu antioxidant
(ES=-0,39, respectiv ES=-0,23) şi neimportantă la lotul fără antioxidant (ES=-0,16, respectiv
0,02).
85
__________________________________________________________________________________________
Scor IADL
30,04 30,73 30,85

29,73
28,51
27,43
VI. 2.6. Discuții

Eficienţa terapiei antioxidante în tratamentul demenței, ca și terapie adjuvantă/
complementară, a fost scoasă în evidență de numeroase studii [165,166]. Cu toate că multe dintre
suplimentele alimentare care conțin polifenoli de pe piață susțin efectele benefice bazate doar
pe date din studii in vitro, calitatea și numarul studiilor clinice randomizate riguroase este în
creștere de ani de zile [167]. Există cazuri în care extractul polifenolic de Vitis vinifera (struguri)
a corectat hiperlipidemia, stresul oxidativ și neuroinflamarea în creier, fapt confirmat de analize
histopatologice ale țesuturilor creierului în care plăcile amiloide formate la șobolanii expuși la
Al dispăruseră la șobolanii tratați cu extractul respectiv în comparație cu grupul AD. Per
ansamblu polifenolii ar putea susține o îmbătrânire sănătoasă a creierului prin exercitarea
activităților anti-oxidative, anti-acetilcolinesterazice, antiinflamatorii și anti-amiloidogene, cu
un potențial protector asupra modificărilor biologice cauzate de vârstă, inversând declinul
cognitiv cauzat de aceasta [146,168,169].
În studiul de față s-au urmărit efectele unui preparat antioxidant asociat terapiei
convenționale, în evolutia pacientilor cu demență evaluând deteriorarea cognitiva cu ajutorul
scalelor MMSE și Reisberg, capacitatea de a efectua activitățile zilnice folosind scalele ADL și
IADL, iar dintre paramentrii biochimici profilul lipidic și beta amiloidul, inițial, la 6 și la 12
luni de la începerea tratamentului . La evaluarea initială loturile au fost uniforme din punct de
vedere a caracteristicilor clinice si demografice.
Din punct de vedere al profilului lipidic, la 6 luni tratamentul antioxidant a avut un efect
benefic major asupra colesterolului. La 12 luni efectul antioxidanților a fost mic în cazul
86
__________________________________________________________________________________________
colesterolului, HDL, LDL şi al trigliceridelor. Alte studii epidemiologice au indicat faptul că

consumul de polifenoli poate fi asociat cu un risc scăzut de a dezvolta tulburări
neurodegenerative și boli cardiovasculare [170-172]. Tratamentul antioxidant a avut un efect
benefic foarte bun asupra β-amiloidului 1-42, la 6 luni şi moderat la 12 luni. Studiile recente
au arătat că resveratrolul și alți metaboliți din struguri pot traversa BHE și producând unele
răspunsuri biologice în creier după administrarea orală [142,173-175].
În evaluarea deteriorării cognitive, atât scorul scalei MMSE cât și al scalei Reisberg a
relevat că la 6 luni la lotul cu antioxidant procentul pacienţilor care au înregistrat ameliorarea
deteriorării cognitive a fost semnificativ mai mare la lotul cu antioxidant, în cazul scalei
Reisberg. O altă direcție de cercetare recomandată este de a ne concentra pe polifenoli derivați
din struguri noi, cu proprietăți promițătoare anti-neurodegenerative [139,176]. Alte studii oferă
dovezi că sucul de struguri Concord poate îmbunătăți funcția neurocognitivă la adulții vârstnici
cu un declin ușor al memoriei [177].
VI. 2.7. Concluzii

1. Din punct de vedere al datelor demografice, atât în lotul cu antioxidant cât şi în cel fără
antioxidant, au predominat femeile (59,49% vs 58,23%), media de vârstă a fost de 75,51
ani, respectiv 75,08 ani, şi majoritatea pacienţilor au provenit din mediul urban (59,49%
vs 62,03%).
2. În ambele loturi, peste 60% dintre pacienţi au fost diagnosticaţi cu demenţă Alzheimer
(60,76% vs 62,03%), urmată de demenţa senilă (26,58% vs 24,05%).
3. Cea mai frecventă patologie asociată în ambele loturi a fost HTA (62,03% vs 60,76%),
urmată de bolile cardiovasculare (54,43% vs 55,70%) şi dislipidemia (51,90% vs
53,16%).
4. Tratamentul pentru demenţă a constat din monoterapie (49,37% vs 55,70%), în special
cu Memantinum (32,91% vs 43,06%), iar terapia ascoiată cea mai frecventă a fost
Memantinum+Donepezilum (26,58% vs 21,52%). Terapia adjuvantă sub forma
tratamentului de recuperare s-a administrat la 48,10% dintre cazurile cu antioxidanți şi
la 44,30% dintre cei fără tratament antioxidant.
5. Din punct de vedere al profilului lipidic, la 6 luni tratamentul antioxidant a avut un efect
benefic major asupra colesterolului (ES=1,07), moderat asupra LDL-colesterolului
(ES=0,64) şi mic asupra HDL-colesterolului (ES=0,34) şi al trigliceridelor (ES=0,40),
faţă de lotul fără antioxidanți unde efectul tratamentului a fost mic în cazul
87
__________________________________________________________________________________________
colesterolului (ES=0,48), al HDL-colesterolului (ES=0,28) şi al LDL-colesterolului

(ES=0,31). La 12 luni efectul antioxidanților a fost mic în cazul colesterolului
(ES=0,45), al HDL-colesterolului (ES=0,25), al LDL-coesterolului (ES=0,27) şi al
trigliceridelor (ES=0,47), faţă de tratamentul fără antioxidanți care a fost mic asupra
colesterolului (ES=0,29) şi al trigliceridelor (ES=0,23) şi neimportant asupra HDL-
colesterolului (ES=0,14) şi al LDL-colesterolului (ES=0,10).
6. Tratamentul antioxidant a avut un efect benefic foarte bun asupra β-amiloidului 1-42, la
6 luni (ES=-0,82) şi moderat la 12 luni (ES=-0,79), în ceea ce privește lotul fără
antioxidant efectul a fos neimportant atât la 6 luni, cât şi la 12 luni (ES=-0,03, respectiv
ES=-0,02).
7. Evaluarea statusului mental (MMSE) a relevat că la 6 luni la lotul cu antioxidant nu s-a
înregistrat nici un caz de agravare, iar la lotul fără antioxidant 3 cazuri, iar procentul
pacienţilor care au înregistrat ameliorarea deteriorării cognitive a fost semnificativ mai
mare la lotul cu antioxidant (11,39% vs 1,27%, p=0,009), diferenţa dispărând în
următoarele 6 luni (2,53% vs 1,27%, p=0,563).
8. Evaluarea deteriorării globale efectuată cu ajutorul scalei Reisberg a relevat că la 6 luni
la lotul cu antioxidant nu s-a înregistrat nici un caz de agravare, iar la lotul fără
antioxidant un caz (1,27%), iar procentul pacienţilor care au înregistrat ameliorarea
deteriorării globale a fost semnificativ mai mare la lotul cu antioxidant (24,05% vs
5,06%, p<0,001), diferenţa dispărând în următoarele 6 luni. La 12 luni ameliorarea
pacienţilor din punct de vedere al deteriorării globale a fost semnificativ mai mare decât
la lotul fără antioxidant (21,52% vs 5,03%, p=0,002).
9. Din punct de vedere al scorului ADL, la 6 luni la lotul cu antioxidant procentul
pacienţilor amelioraţi a fost nesemnificativ mai mare faţă de lotul fără antioxidant
(13,92% vs 7,59%, p=0,200). La 12 luni procentul pacienţilor agravaţi a semnificativ
mai mic la lotul cu antioxidant (6,33% vs 16,46%, p=0,046), iar al celor amelioraţi a
fost nesemnificativ mai mare (12,66% vs 5,06%, p=0,094).
10. Comparând cele 2 loturi din punct de vedere al IADL, atât la 6 luni cât şi la 12 luni, la
lotul cu antioxidant procentul pacienţilor agravaţi a fost semnificativ mai mic faţă de
lotul fără antioxidant (1,27% vs 8,86%, p=0,030, respectiv 5,06% vs 16,46%, p=0,021).
Procentul pacienţilor amelioraţi, atât la 6 luni cât şi la 12 luni, a fost nesemnificativ mai
mare la lotul cu antioxidant faţă de cel fără antioxidant (17,72% vs 13,92%, p=0,514,
respectiv 15,19% vs 11,39%, p=0,483).
88
__________________________________________________________________________________________
VI.3. EFICACITATEA RECUPERĂRII MEDICALE ÎN EVOLUŢIA PACIENŢILOR

CU DEMENŢĂ

Atât în lotul cu recuperare, cât şi în cel fără, au predominat femeile (58,90% vs 58,82%.
p=0,991), raportul femei/bărbaţi fiind, în ambele loturi, de 1,4:1. În ambele loturi majoritatea
pacienţii au provenit din mediul urban (60,27% vs 61,18%, p=0,917), raportul urban/rural fiind
de 1,5:1, respectiv 1,6:1. Vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între 63-89 ani la lotul cu recuperare,
respectiv 55-87 ani la cel fără, cei mai mulţi pacienţi au avut vârste cuprinse între 51-60 ani
(52,05%, respectiv 50,59%), iar media de vârstă a fost de 75,81 ani, respectiv 74,85 (p=0,292)
(Tabel VI.13).
Cu recuperare Fără recuperare
Vârstă (ani)
Nr. % Nr. %
<70 16 21,92 20 23,53
71-80 38 52,05 43 50,59
>80 19 26,03 22 25,88
Vârsta medie 75,81±5,17 74,85±6,10
VI.3.2. Diagnostic
În ambele loturi, 60% dintre pacienţi au fost diagnosticaţi cu demenţă Alzheimer
(63,01% vs 60,00%, p=0,699), urmată de demenţa senilă (24,66% vs 25,88%, p=0,861).
Demenţa mixtă a reprezentat 12,33% din lotul cu recuperare şi 14,12% din cel fără (p=0,742)
(Figura VI.32).
Cu recuperare
63,01%
60,00% Fara recuperare
24,66%25,88%
14,12%
12,33%
89
__________________________________________________________________________________________

Hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare şi dislipidemia au fost cele mai
frecvente patologii asociate înregistrate în ambele loturi (60,27% vs 62,35%, p=0,790; 53,42%
vs 56,47%, p=0,702, respectiv 49,32% vs 55,29%, p=0,455). Diabetul zaharat a avut prevalenţe
nesemnificativ mai mari în lotul cu recuperare (20,55% vs 20,00, p=0,932), iar obezitatea a avut
o prevalenţă nesemnificativ mai mare în lotul fără recuperare (21,18% vs 20,55%, p=0,932)
(Figura VI.33).
Hipertensiunea arteriala 60,27% 62,35%
Boli cardiovasculare 53,42% 56,47%
Diabet zaharat 20,55% 20,00%
Dislipidemie 49,32% 55,29%
Cu recuperare
Fara recuperare
Obezitate 20,55% 21,18%
VI.3.4. Tratament medicamentos

Monoterapia a fost administrată la un procent nesemnificativ mai mare la lotul cu
recuperare (53,42% vs 51,76%, p=0,836). Memantium s-a administrat la 38,36% dintre
pacienţii cu recuperare şi la 37,65% dintre cei fără (p=0,927). Cea mai frecventă asociere a fost
Memantinum+Donepezilum (23,29% vs 24,71%, p=0,836). Terapia cu antioxidant a fost
urmată de 52,05% dintre pacienţii cu recuperare şi de 48,24% dintre cei fără recuperare
(p=0,634) (Figura VI.34).
90
__________________________________________________________________________________________
Memantinum 38,36% 37,65%

Cu recuperare
Fara recuperare Donepezilum 6,85% 7,06%
Monoterapie Monoterapie
53,42% 51,76%
Rivastigminum 8,22% 7,06%
Memantinum+Donepezilum 23,29% 24,71%
Memantinum+Rivastigminum 5,48% 7,06%
Memantinum+Risperidonum 6,85% 5,88%
Memantinum+Galantaminum 4,11% 4,71%

Terapie asociata Terapie asociata
46,58% 48,24%
Memantinum+Donepezilum+Risperidonum 6,85% 5,88%
Antioxidante 52,05% 48,24%
VI.3.5. Evoluţia
Evoluția profilului lipidic la lotul cu tratament de recuperare și la cel fără tratament de
recuperare la toate cele trei evaluări este prezentat in Tabelul VI.14.
Pparametrii profilului lipidic Evaluare
(mg/dL) iniţială la 6 luni la 12 luni
Cu recuperare
Colesterol 193,32±24,86 173,13±23,21 183,38±24,68
HDL-colesterol 44,21±8,92 47,10±8,48 46,23±8,59
LDL-colesterol 107,89±18,21 98,71±17,76 104,20±17,73
Trigliceride 144,04±20,89 138,33±20,60 137,16±21,39
Lipide totale 586,37±73,82 555,17±78,52 553,13±78,42
Fără recuperare
Colesterol 206,38±24,07 189,10±21,70 198,16±22,59
HDL-colesterol 46,02±8,26 48,46±8,04 47,42±8,89
LDL-colesterol 113,07±19,77 104,27±20,36 109,67±21,08
Trigliceride 161,25±20,44 155,17±20,52 153,63±21,49
Lipide totale 656,83±91,99 629,54±90,64 623,33±90,69
La lotul cu recuperare valorile colesterolului au scăzut semnificativ la 6 luni (de la

91
__________________________________________________________________________________________
colesterolului au scăzut semnificativ la 12 luni (de la 193,32 mg/dL la 183,38 mg/dL, p=0,011).
La lotul fără recuperare valorile colesterolului au scăzut semnificativ la 6 luni (de la
colesterolului au scăzut semnificativ la 12 luni (de la 206,38 mg/dL la 198,16 mg/dL, p=0,008)
(Figura VI.35).
Cu recuperare Fara recuperare
206,38
193,32 198,16
189,10
Colesterol (mg/dl)
183,38
173,13
Figura VI.35. Evoluţia colesterolului
Comparând cele două loturi, valorile colesterolului au fost iniţial semnificativ mai mari
la lotul fără recuperare (206,38 mg/dL vs 198,32mg/dL, p<0,001), iar la evaluarea finală
diferenţa s-a păstrat (198,16 mg/dL vs 183,38 mg/dL, p=0,0001.
La lotul cu recuperare valorile HDL-colesterolului au crescut semnificativ la 6 luni (de
la 44,21 mg/dL la 47,10 mg/dL, p=0,047), după care au scăzut nesemnificativ în următoarele 6
luni (de la 47,10 mg/dL la 46,23 mg/dL, p=0,166). Faţă de valoarea iniţială valorile HDL-
colesterolului au crescut nesemnificativ la 12 luni (de la 44,21 mg/dL la 46,23 mg/dL,
p=0,539).
La lotul fără recuperare valorile HDL-colesterolului au crescut nesemnificativ la 6 luni
(de la 46,02 mg/dL la 48,46 mg/dL, p=0,053), după care au scăzut nesemnificativ în
următoarele 6 luni (de la 48,46 mg/dL la 47,42 mg/dL, p=0,289). Faţă de valoarea iniţială
valorile HDL-colesterolului au crescut nesemnificativ la 12 luni (de la 46,02 mg/dL la 47,42
mg/dL, p=0,425). Comparând cele două loturi, valorile HDL-colesterolului au fost, atât iniţial,
92
__________________________________________________________________________________________
cât şi la 12 luni, nesemnificativ mai mari la lotul fără recuperare (46,02 mg/dL vs 44,21 mg/dL,
p=0,188, respectiv 47,42 mg/dL vs 46,23 mg/dL, p=0,396) (Figura VI.36).
48,46 47,42
47,10 46,23 46,02
44,21
Figura VI.36. Evoluţia HDL-colesterolului
La lotul cu recuperare valorile LDL-colesterolului au scăzut semnificativ la 6 luni (de

p=0,247).
La lotul fără recuperare valorile LDL-colesterolului au scăzut semnificativ la 6 luni (de
p=0,091) (Figura VI.37). Comparând cele două loturi, valorile LDL-colesterolului au fost iniţial
nesemnificativ mai mari la lotul fără recuperare (113,07 mg/dL vs 107,89 mg/dL, p=0,091), iar
la 12 luni au fost nesemnificativ mai mari (109,67 mg/dL vs 104,20 mg/dL, p=0,082).
La lotul cu recuperare valorile trigliceridelor au scăzut nesemnificativ la 6 luni (de la
trigliceridelor au scăzut semnificativ la 12 luni (de la 144,04 mg/dL la 137,16 mg/dL, p=0,050).
La lotul fără recuperare valorile trigliceridelor au scăzut nesemnificativ la 6 luni (de la
93
__________________________________________________________________________________________
trigliceridelor au scăzut semnificativ la 12 luni (de la 161,66 mg/dL la 153,63 mg/dL, p=0,019)
(Figura VI.38).
113,07
107,89 109,67
104,20 104,27
98,71
Figura VI.37. Evoluţia LDL-colesterolului
161,25
155,17 153,63
144,04
138,33 137,16
Figura VI.38. Evoluţia trigliceridelor
Comparând cele două loturi, valorile trigliceridelor au fost, atât iniţial, cît şi la 12 luni,
semnificativ mai mici la lotul cu recuperare (144,04 mg/dL vs 161,25 mg/dL, p<0,001,
respectiv 137,16 mg/dL vs 153,63 mg/dL, p<0,001). Pentru a determina efectul tratamentului
de recuperare asupra parametrilor lipidici, am utilizat mărimea efectului (effect size – ES). La
6 luni tratamentul de recuperare a avut un efect benefic major asupra colesterolului (ES=0,81),
moderat asupra LDL-colesterolului (ES=0,50) şi mic asupra HDL-colesterolului (ES=0,32) şi
al trigliceridelor (ES=0,27). La 12 luni efectul a fost mic în cazul colesterolului (ES=0,40), al
HDL-colesterolului (ES=0,23), al LDL-colesterolului (ES=0,20) şi al trigliceridelor (ES=0,33).
La lotul cu recuperare valorile lipidelor totale au scăzut semnificativ la 6 luni (de la
94
__________________________________________________________________________________________
luni (de la 555,17 mg/dL la 553,13 mg/dL, p=0,875). Faţă de valoarea iniţială, valorile lipidelor
totale au scăzut semnificativ la 12 luni (de la 586,37 mg/dL la 553,13 mg/dL, p=0,009).
La lotul fără recuperare valorile lipidelor totale au scăzut semnificativ la 6 luni (de la
luni (de la 629,64 mg/dL la 623,33 mg/dL, p=0,656). Faţă de valoarea iniţială, valorile lipidelor
totale au scăzut semnificativ la 12 luni (de la 656,83 mg/dL la 623,33 mg/dL, p=0,018) (Figura
VI.39). Comparând cele două loturi, valorile lipidelor totale au fost la toate cele 3 evaluări
semnificativ mai mici la lotul cu recuperare (586,37 mg/dL vs 656,37mg/dL, p<0,001; 555,17
mg/dL vs 629,54 mg/dL, p<0,001; 553,13 mg/dL vs 623,33mg/dL, p<0,001). Pentru a
determina efectul tratamentului de recuperare asupra parametrilor lipidici, am utilizat mărimea
efectului (effect size – ES) (Tabel VI.15).
656,83
629,54 623,33
586,37
555,17 553,13
Figura VI.39. Evoluţia lipidelor totale

Parametrii profilului lipidic Cu recuperare Fără recuperare
Colesterol
La 6 luni -0,81 -0,72
La 12 luni -0,40 -0,34
HDL-colesterol
La 6 luni 0,32 0,29
La 12 luni 0,23 0,17
LDL-colesterol
La 6 luni -0,50 -0,45
La 12 luni -0,20 -0,17
Trigliceride
La 6 luni -0,27 -0,30
La 12 luni -0,33 -0,37
Lipide totale
La 6 luni -0,42 -0,30
La 12 luni -0,45 -0,36
95
__________________________________________________________________________________________
La 6 luni tratamentul de recuperare a avut un efect benefic major asupra colesterolului

(ES=-0,81), moderat asupra LDL-colesterolului (ES=-0,50) şi mic asupra HDL-colesterolului
(ES=0,32), al trigliceridelor (ES=-0,27) şi lipidelor totale (ES=-0,42). La 12 luni efectul a fost
mic în cazul colesterolului (ES=-0,40), al HDL-colesterolului (ES=0,23), al LDL-colesterolului
(ES=0,20), al trigliceridelor (ES=0,33) şi al lipidelor totale (ES-0,45). La lotul fără recuperare,
la 6 luni efectul a fost moderat în cazul colesterolului (ES=-0,72) şi mic asupra HDL-
colesterolului (ES=0,29), al LDL-colesterolului (ES=-0,45), al trigliceridelor (ES=-0,30 şi al
lipidelor totale (ES=-0,30), iar la 12 luni a mic asupra colesterolului (ES=-0,34), al
trigliceridelor (ES=-0,37) şi al lipidelor totale (ES=-0,36), şi neimportant asupra HDL-
colesterolului (ES=0,17) şi al LDL-colesterolului (ES=-0,17).

La lotul cu recuperare valorile β-amiloidului 1-42 au scăzut semnificativ la 6 luni (de la
95,79 pg/mL la 77,90 pg/mL, p=0,003), după care au crescut nesemnificativ în următoarele 6
luni (de la 77,90 pg/mL la 79,10 pg/mL, p=0,813). Faţă de valoarea iniţială, valorile β-
amiloidului 1-42 au scăzut semnificativ la 12 luni (de la 95,79 pg/mL la 79,10 pg/mL, p=0,005).
La lotul fără recuperare valorile Beta amiloidului 1-42 au scăzut semnificativ la 6 luni
(de la 98,74 pg/mL la 77,70 pg/mL, p=0,003), după care au crescut nesemnificativ în
următoarele 6 luni (de la 77,70 pg/mL la 78,95 pg/mL, p=0,851). Faţă de valoarea iniţială,
valorile β-amiloidului 1-42 au scăzut semnificativ la 12 luni (de la 98,74 pg/mL la 78,95 pg/mL,
p=0,006) (Figura VI.40).

95,79 98,74
77,90 79,10 77,70 78,95
96
__________________________________________________________________________________________
Comparând cele două loturi, valorile β-amiloidului 1-42 au fost iniţial nesemnificativ
mai mari la lotul fără recuperare (98,74 pg/mL vs 95,79 pg/mL, p=0,680), iar la evaluarea finală
valorile au nesemnificativ mai mari la lotul cu recuperare (79,10 pg/mL vs 78,95 pg/mL,
p=0,980). Atât la lotul cu recuperare, cât şi la cel fără, efectul asupra β-amiloidului 1-42 a fost
mic, atât la 6 luni (ES=-0,46, respectiv ES=-0,43), cât şi la 12 luni (ES=-0,42, respectiv ES=-
0,41).

Evoluția scorului scalei MMSE la lotul cu tratament de recuperare și la cel fără tratament de
recuperare la toate cele trei evaluări este prezentat în Tabelul VI.16.
Tabel VI.16. Evoluţia statusului mental
Evaluare
MMSE iniţială la 6 luni la 12 luni
Nr. % Nr. % Nr. %
Cu recuperare
Agravat 1 1,37 3 4,11 3 4,11
Ameliorat 6 8,22 1 1,37 6 8,22
Fără recuperare
Agravat 2 2,35 5 5,88 3 3,53
Ameliorat 4 4,71 2 2,35 2 2,35
La lotul cu recuperare remarcăm că procentul pacienţilor fără deteriorare cognitivă

rămâne acelaşi la toate cele 3 evaluări (8,22%), iar procentul celor cu deteriorare cognitivă
severă creşte de la o evaluare la alta (10,96%, 12,33%, respectiv 13,70%).
La 6 luni, în care s-a aplicat tratament de recuperare, s-a înregistrat un caz de agravare a scorului
MMSE (1,37%), iar ameliorarea s-a înregistrat la 6 cazuri (8,22%) (Figura VI.41): moderată →
severă- 1 caz; moderată → uşoară- 6 cazuri.
În următoarele 6 luni, după întreruperea tratamentului de recuperare, agravarea s-a înregistrat
la 3 pacienţi (4,11%), iar ameliorarea la un caz (4,11%): uşoară → moderată- 2 cazuri; moderată
→ severă- 1 caz; moderată → uşoară- 1 caz.
97
__________________________________________________________________________________________
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni agravarea s-a înregistrat la 3 cazuri (4,11%) şi

ameliorarea la 6 cazuri (8,22%): uşoară → moderată- 1 caz; moderată → severă- 2 cazuri;
moderată → uşoară- 6 cazuri.
La lotul fără recuperare procentul pacienţilor fără deteriorare cognitivă rămâne la
aceeaşi valoare la primele 2 evaluări (8,24%) şi scade la 12 luni (7,06%), iar procentul
pacienţilor cu deteriorare cognitivă severă creşte la 6 luni (de la 10,59% la 11,76%).
La 6 luni, s-a înregistrat agravarea la 2 cazuri (2,35%), iar ameliorarea scorului MMSE s-a
înregistrat la 4 cazuri (4,71%): uşoară → moderată- 1 caz; moderată → severă- 1 caz; moderată
→ uşoară- 4 cazuri.
În următoarele 6 luni, s-a înregistrat agravarea la 5 cazuri (5,88%), iar ameliorarea scorului
MMSE s-a înregistrat la 2 cazuri (2,35%): fără deteriorare cognitivă → uşoară- 1 caz; uşoară
→ moderată- 4 cazuri; moderată → uşoară- 2 cazuri.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni agravarea s-a înregistrat la 3 cazuri (3,53%) şi
ameliorarea la 2 cazuri (2,35%): fără deteriorare cognitivă → uşoară- 1 caz; uşoară →
moderată- 1 caz; moderată → severă- 1 caz; moderată → uşoară- 2 cazuri.
MMSE Cu recuperare Fara recuperare
Fara deterioare cognitiva 8,22% 8,24% Initial
Comparând cele 2 loturi, se observă la că la 6 luni la lotul cu recuperare s-a înregistrat

un caz de agravare, iar la lotul fără recuperare 3 cazuri (1,37% vs 2,35%, p=0,654), iar procentul
pacienţilor care au înregistrat ameliorarea deteriorării cognitive a fost nesemnificativ mai mare
la lotul cu recuperare (8,22% vs 4,71%, p=0,370). La 12 luni la lotul cu recuperare s-a
înregistrat agravarea la 4,11%, procent nesemnificativ mai mare decât la lotul fără recuperare
98
__________________________________________________________________________________________
(4,11% vs 3,53%, p=0,654), iar procentul pacienţilor care au înregistrat ameliorarea deteriorării
cognitive a fost nesemnificativ mai mare la lotul cu recuperare (8,22% vs 2,35%, p=0,094).
La lotul cu recuperare valoarea medie a scorului MMSE a crescut nesemnificativ la 6
la 16,97, p=0,582). Faţă de valoarea iniţială valoare medie a scorului MMSE a crescut
La lotul fără recuperare valoarea medie a scorului MMSE a crescut nesemnificativ la 6
la 16,73, p=0,323). Faţă de valoarea iniţială valoare medie a scorului MMSE a scăzut
17,64
Scor MMSE
17,01 17,34
16,97 16,73
16,59
Comparând cele două loturi, valorile scorurilor MMSE au fost iniţial nesemnificativ mai
mari la lotul fără recuperare (17,01 vs 16,59, p=0,508), iar la 6 luni şi la 12 luni valorile MMSE
au fost nesemnificativ mai mari la lotul cu recuperare (17,64 vs 17,34, p=0,652, respectiv 16,97
vs 16,73, p=0,715). La 6 luni, valoarea mărimii efectului a fost mică la lotul cu recuperare
(ES=0,26) şi neimportantă la lotul fără recuperare (ES=0,08), iar la 12 luni efectul a fost
neimportant la ambele loturi (ES=0,09, respectiv ES=0,07).
VI.3.5.3. Deteriorare globală - nivelul de funcţionare cognitivă (Scala Reisberg)

Evoluția scorului scalei Reisberg la lotul cu tratament de recuperare și la cel fără tratament de
99
__________________________________________________________________________________________

Evaluare
Scala Reisberg iniţială la 6 luni la 12 luni
Nr. % Nr. % Nr. %
Cu recuperare
Agravat 0 0,00 4 5,48 4 5,48
Ameliorat 14 19,18 0 0,00 14 19,18
Fără recuperare
Agravat 1 1,18 8 9,41 7 8,24
Ameliorat 9 10,59 0 0,00 7 8,24
Scala Reisberg relevă la cele două loturi, că absenţa declinului cognitiv nu s-a înregistrat
la nici un pacient, iar declinul cognitiv foarte sever a rămas acelaşi la toate evaluările (5,48%,
respectiv 3,53%).
La lotul cu recuperare iniţial, peste 40% dintre pacienţi au prezentat declin cognitiv
moderat (43,84%), urmat de declinul uşor şi foarte uşor (20,55%, respectiv 17,81%) (Figura
VI.43). La 6 luni, în care s-a aplicat tratament de recuperare, nu s-a înregistrat nici un caz de
agravare a detriorării globale, iar ameliorarea s-a înregistrat la 14 cazuri (19,18%): uşor →
foarte uşor - 1 caz; moderat → foarte uşor - 4 cazuri; moderat → uşor - 9 cazuri.
la 4 pacienţi (5,48%), iar ameliorarea la nici un caz: foarte uşor → moderat - 1 caz; foarte uşor
→ moderat sever - 2 cazuri; moderat sever → sever - 1 caz.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni deteriorarea globală s-a agravat la 4 cazuri (5,48%),
şi s-a ameliorat la 14 cazuri (19,18%):
- foarte uşor → moderat - 1 caz;
- foarte uşor → moderat sever - 1 caz;
100
__________________________________________________________________________________________

- uşor → foarte uşor - 1 caz;
- moderat → foarte uşor - 4 cazuri;
La lotul fără recuperare deterioarea globală s-a încadrat iniţial, la majoritatea
pacienţilor, în declin cognitiv moderat, uşor şi foarte uşor (41,18%, 21,18%, respectiv 17,65%).
La 6 luni, s-a înregistrat agravarea deteriorării globale la un caz (1,18%), iar ameliorarea s-a
înregistrat la 9 cazuri (10,59%): uşor → moderat sever - 1 caz; moderat → foarte uşor - 3 cazuri;
moderat → uşor - 6 cazuri.
În următoarele 6 luni, s-a înregistrat agravarea la 8 cazuri (9,41%), iar ameliorarea deteriorării
globale nu s-a înregistrat la nici un caz:
- foarte uşor → uşor - 1 caz;
- uşor → moderat - 1 caz;
- moderat → moderat sever - 1 caz;
- moderat sever → sever - 1 caz.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni agravarea deteriorării globale s-a înregistrat la 7
cazuri (8,24%) şi ameliorarea la 7 cazuri (8,24%):
- moderat → moderat sever - 2 cazuri;
- moderat → foarte uşor - 2 cazuri;
Comparând cele 2 loturi, se observă că la 6 luni la lotul cu recuperare nu s-a înregistrat
nici un caz de agravare, iar la lotul fără recuperare un caz (1,18%), iar procentul pacienţilor care
au înregistrat ameliorarea deteriorării globale a fost nesemnificativ mai mare la lotul cu
recuperare (19,18% vs 10,59%, p=0,128). La 12 luni agravarea pacienţilor, din punct de vedere
al deteriorării globale, a fost nesemnificativ mai mică la lotul cu recuperare (5,48% vs 8,24%,
101
__________________________________________________________________________________________
p=0,498), iar ameliorarea a fost semnificativ mai mare decât la lotul fără recuperare (19,18%
vs 8,24%, p=0,044). Evoluția valorilor medii ale Scorului Reisberg la lotul de pacienți cu
recuperare și la cel fără recuperare este prezentat în Tabelul VI.18.
Reisberg Cu recuperare Fara recuperare
Declin cognitiv f.usor 17,81% 17,65% Initial

Declin cognitiv f.usor 24,66% 21,18%
La 6 luni
Declin cognitiv f.usor 21,92% 17,65% La 12 luni
Tabel VI.18. Evoluţia valorilor medii ale scorului Reisberg

Evaluare
Reisberg
iniţială la 6 luni la 12 luni
Cu recuperare 3,78±0,94 3,53±1,09 3,63±1,10
Fără recuperare 3,78±0,95 3,66±1,05 3,81±1,03
La lotul cu recuperare valoarea medie a scorului Reisberg a scăzut nesemnificativ la 6

3,63, p=0,582). Faţă de valoarea iniţială valoare medie a scorului Reisberg a scăzut
La lotul fără recuperare valoarea medie a scorului Reisberg a scăzut nesemnificativ la 6
3,81, p=0,349). Faţă de valoarea iniţială, valoarea medie a scorului Reisberg a crescut
Comparând cele două loturi din punct de vedere al scorurilor Reisberg, acestea au fost
iniţial egale (3,78), iar la 6 luni şi la 12 luni valorile scorului Reisberg au fost nesemnificativ
mai mari la lotul fără recuperare (3,66 vs 3,53, p=0,447, respectiv 3,81 vs 3,63, p=0,290).
102
__________________________________________________________________________________________
Valoarea mărimii efectului la 6 luni a relevat o schimbare mică la lotul cu recuperare (ES=0,26)
şi una neimportantă la 12 luni (ES=0,16), iar la lotul fără recuperare schimbarea a fost
neimportantă atât la 6 luni, cât şi la 12 luni (ES=0,12, respectiv 0,04).
3,78 3,78 3,81

3,63 3,66
3,53
Scor Reisberg

Evoluția scorului scalei ADL la lotul cu tratament de recuperare și la cel fără tratament de
Evaluare
ADL
Nr. % Nr. % Nr. %
Cu recuperare
Autonomie 10 13,70 12 16,44 10 13,70
Agravat 2 2,74 6 8,22 2 2,74
Ameliorat 15 20,55 2 2,74 12 16,44
Fără recuperare
Autonomie 13 15,29 12 14,12 9 10,59
Agravat 6 7,06 13 15,29 16 18,82
Ameliorat 2 2,35 1 1,18 2 2,35
Scala ADL relevă că la lotul cu recuperare, dependenţa totală nu s-a înregistrat la nici
un caz la toate cele 3 evaluări, iar la lotul fără recuperare dependenţa totală s-a înregistrat
103
__________________________________________________________________________________________
începând cu evaluarea de la 6 luni. La lotul cu recuperare, autonomia a fost prezentă la 13,70%

la evaluarea iniţială, la 16,44% la 6 luni şi la 13,70% la 12 luni, iar la lotul fără recuperare
autonomia a fost prezentă la 15,29% la evaluarea iniţială, 14,12% la 6 luni şi la 10,59% la 12
luni.
La lotul cu recuperare iniţial, 46,58% au prezentat independenţă asistată şi 39,73%
cvasiindependenţă (Figura VI.45).
La 6 luni, în care s-a aplicat tratament recuperare, s-au înregistrat 2 cazuri de agravare a
deficitului motor (2,74%), iar ameliorarea s-a înregistrat la 15 cazuri (20,55%):
cvasiindependent → independenţă asistată - 2 cazuri;independenţă asistată → cvasiindependent
- 13 cazuri; vasiindependent → autonom - 2 cazuri.
În următoarele 6 luni, după întreruperea tratamentului recuperare, agravarea s-a înregistrat la 6
pacienţi (8,22%), iar ameliorarea la 2 cazuri (2,74%): cvasiindependent → independenţă
asistată - 4 cazuri; autonom → cvasiindependent - 2 cazuri; independenţă asistată →
cvasiindependent - 2 cazuri.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni deficitul motor s-a agravat la 2 cazuri (2,74%), şi
s-a ameliorat la 12 cazuri (16,44%): cvasiindependent → independenţă asistată - 2 cazuri;
La lotul fără recuperare deficitul motor s-a încadrat iniţial în special în independenţă
asistată (44,71%) şi cvasiindependenţă (40,00%).
La 6 luni, s-a înregistrat agravarea defictului motor la 6 cazuri (7,06%), iar ameliorarea s-a
înregistrat la 2 cazuri (2,35%): independenţă asistată → dependenţă totală - 1 caz;
cvasiindependent → independenţă asistată - 4 cazuri; autonom → cvasiindependent - 1 caz;
În următoarele 6 luni, s-a înregistrat agravarea la 13 cazuri (15,29%), iar ameliorarea deficitului
motor s-a înregistrat la un caz (1,18%): independenţă asistată → dependenţă totală - 3 cazuri;
independenţă asistată → cvasiindependent - 1 caz.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni agravarea deficitului motor s-a înregistrat la 16
cazuri (18,82%) şi ameliorarea la 2 cazuri (2,35%): independenţă asistată → dependenţă totală
- 4 cazuri; cvasiindependent → independenţă asistată - 8 cazuri; autonom → cvasiindependent
- 4 cazuri; independenţă asistată → cvasiindependent - 2 cazuri.
Comparând cele 2 loturi, se observă că la 6 luni la lotul cu recuperare procentul
pacienţilor amelioraţi a fost semnificativ mai mare faţă de lotul fără recuperare (20,55% vs
104
__________________________________________________________________________________________
2,35%, p<0,001). La 12 luni procentul pacienţilor agravaţi a semnificativ mai mic la lotul cu
recuperare (2,74% vs 18,82%, p=0,002), iar al celor amelioraţi a fost semnificativ mai mare
(16,44% vs 2,35%, p=0,002).
ADL Cu recuperare Fara recuperare
Dependenta totala 0,00% 0,00% Initial
Autonomie 13,70% 15,29%
Autonomie 16,44% 14,12%
Autonomie 13,70% 10,59%
Comparând cele două loturi din punct de vedere al scorurilor ADL, acestea au fost iniţial
nesemnificativ mai mari la lotul fără recuperare (8,76 vs 8,66, p=0,766), iar la 6 luni şi la 12
luni valorile scorului ADL au fost nesemnificativ mai mari la lotul cu recuperare (9,16 vs 8,87,
p=0,391, respectiv 8,87 vs 8,52, p=0,353) (Figura VI.46).
Valoarea mărimii efectului la 6 luni denotă o schimbare mică la lotul cu recuperare (ES=0,25)
şi neimportantă la 12 luni (ES=0,10), şi neimportantă la lotul fără recuperare (ES=0,05,
respectiv ES=-0,11).
9,16
8,66 8,87 8,76 8,87
8,52
Scor ADL
105
__________________________________________________________________________________________

Evoluția scorului scalei IADL la lotul cu tratament de recuperare și la cel fără tratament de
Evaluare
Scor Scala IADL iniţială la 6 luni la 12 luni
Nr. % Nr. % Nr. %
Cu recuperare
Independent 2 2,74 3 4,11 2 2,74
Agravare 0 0,00 9 12,33 3 4,11
Ameliorare 18 24,66 3 4,11 18 24,66
Fără recuperare
Independent 3 3,53 2 2,35 2 2,35
Agravare 8 9,41 9 10,59 14 16,47
Ameliorare 7 8,24 0 0,00 3 3,53
Scala IADL relevă că la lotul cu recuperare, dependenţa totală nu s-a înregistrat la nici
un caz la toate cele 3 evaluări, iar la lotul fără recuperare dependenţa totală s-a înregistrat
începând cu evaluarea de la 6 luni. La lotul cu recuperare, independenţa a fost prezentă la 2,74%
la evaluarea iniţială, la 4,11% la 6 luni şi la 2,74% la 12 luni, iar la lotul fără recuperare
independenţa a fost prezentă la 3,53% la evaluarea iniţială şi la 2,53% la 6 luni şi la 12 luni.
La lotul cu recuperare iniţial, 49,32% s-au încadrat la asistenţă limitată şi 20,55% la
asistenţă extensivă (Figura VI.47).
La 6 luni, în care s-a aplicat tratament de recuperare, nu s-a înregistrat nici un caz de agravare
a autonomiei activităţilor zilnice, iar ameliorarea s-a înregistrat la 18 cazuri (24,66%):
- supraveghere → independent – 1 caz;
- asistenţă limitată → ajutor pentru pregătire – 1 caz;
106
__________________________________________________________________________________________

- asistenţă maximă → asistenţă extinsă – 1 caz.
la 9 pacienţi (12,33%), iar ameliorarea la 3 cazuri (4,11%):
- independent → ajutor pentru pregătire – 1 caz;
- ajutor pentru pregătire → supraveghere – 4 cazuri;
- asistenţă limitată → asistenţă extinsă – 1 caz;
- asistenţă limitată → supraveghere – 1 caz;
- asistenţă extinsă → asistenţă limitată – 2 cazuri.
(4,11%) şi s-a ameliorat la 18 cazuri (24,66%):
- supraveghere → ajutor pentru pregătire – 3 cazuri;
- asistenţă limitată → supraveghere – 7 cazuri;
- asistenţă extinsă → asistenţă limitată – 7 cazuri;
- asistenţă maximă → asistenţă extinsă – 1 caz;
La lotul fără recuperare autonomia activităţilor zilnice s-a încadrat iniţial în special la
asistenţă limitată (45,88%) şi asistenţă extensivă (23,53%).
La 6 luni, s-a înregistrat agravarea autonomiei activităţilor zilnice la 8 cazuri (9,41%), iar
ameliorarea s-a înregistrat la 7 cazuri (8,24%):
- asistenţă extinsă → asistenţă maximă – 3 cazuri;
- supraveghere → asistenţă limitată – 2 cazuri;
- asistenţă maximă → dependenţă totală – 2 cazuri;
- supraveghere → ajutor pentru pregătire – 1 caz;
În următoarele 6 luni, s-a înregistrat agravarea la 9 cazuri (10,47%), iar ameliorarea autonomiei
activităţilor zilnice nu s-a înregistrat la nici un caz:
- ajutor pentru pregătire → asistenţă extinsă – 1 caz;
- supraveghere → asistenţă limitată – 1 caz;
- supraveghere → asistenţă extinsă – 1 caz;
107
__________________________________________________________________________________________
- asistenţă limitată → asistenţă maximă – 1 caz;

- asistenţă limitată → asistenţă extinsă – 1 caz;
- asistenţă maximă → dependenţă totală – 2 cazuri.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni agravarea autonomiei activităţilor zilnice s-a
înregistrat la 14 cazuri (16,47%) şi ameliorarea la 3 cazuri (3,53%):
- ajutor pentru pregătire → supraveghere – 1 caz;
- asistenţă maximă → dependenţă totală – 4 cazuri;
- supraveghere → ajutor pentru pregătire – 1 caz;
- asistenţă limitată → supraveghere – 2 cazuri.
IADL Cu recuperare Fara recuperare
Independent 2,74% 3,53% Initial

La 6 luni
La 12 luni
Comparând cele 2 loturi, se observă că la 6 luni la lotul cu recuperare nu s-a înregistrat

nici un caz de agravare, iar la lotul fără recuperare 8 cazuri (9,41%), iar la 12 luni procentul
pacienţilor agravaţi a fost semnificativ mai mic faţă de lotul fără recuperare (4,11% vs 16,47%,
p<0,001). Procentul pacienţilor amelioraţi, atât la 6 luni cât şi la 12 luni, a fost semnificativ mai
108
__________________________________________________________________________________________
mare la lotul cu recuperare faţă de cel fără recuperare (24,66% vs 8,24%, p=0,005, respectiv
24,66% vs 3,53%, p<0,001).
Comparând cele două loturi din punct de vedere al scorurilor IADL, acesta a fost iniţial
aproape egal la cele 2 loturi (30,37 vs 30,40, p=0,977), iar la 6 luni şi la 12 luni valorile scorului
IADL au fost semnificativ mai mici la lotul cu recuperare (26,78 vs 30,13, p=0,006, respectiv
28,00 vs 31,12, p=0,008) (Figura VI.48).
Valoarea mărimii efectului denotă la 6 luni o schimbare moderată, iar la 12 luni o
schimbare mică la lotul cu recuperare (ES=0,56, respectiv ES=0,37) şi neimportantă la lotul
fără recuperare (ES=0,04, respectiv 0,11), atât la 6 luni, cât şi la 12 luni.
31,12
Scor IADL
30,37 30,40 30,13

28,00
26,78
VI.3.6. Discuții
Creierul uman își poate modifica proprietăților sale funcționale și structurale
(neuroplasticitatea) adaptându-se cerințelor, astfel au loc procesele de învățare și dobândirea
abilităților. Rezultatele studiilor pe subiecți umani și pe animale relevă că exercițiul fizic
facilitează neuroplasticitatea unor structuri cerebrale și, astfel răspunsurile afective, funcțiile
comportamentale și cognitive [93,94,96]. În ceea ce privește tratamentul de recuperare, unele
studii arată că reabilitarea fizică intensivă îmbunătățește mobilitatea și, atunci când este
efectuată pe o perioadă lungă, poate îmbunătăți și funcționarea fizică a pacienților cu demență
[178]. Alte studii concluzionează că o abordare multimodală care combină exercițiul fizic și
reabilitarea cognitivă îmbunătățește atingerea obiectivelor și reduc povara îngrijitorului și a
pacientului cu demență ușoară [179].
109
__________________________________________________________________________________________
Antrenamentul a îmbunătățit semnificativ ambele rezultate primare (modificarea

procentuală față de valoarea inițială): rezistența maximă, performanță funcțională. Analiza
secundară a confirmat efectele pentru toți parametrii funcționali și de forță. Beneficiile
antrenanentului au fost menținute parțial în timpul urmăririi. Antrenamentul intensiv, ajustat
pentru persoanele cu demență a îmbunătățit substanțial performanța motorie putând reprezenta
un model de reabilitare structurată sau de antrenament ambulator [180]. Alte rezulate ale
intervențiilor cu exerciții personalizate la domiciliu, pentru pacienții în vârstă care suferă de
demență, scot în evidență faptul că acestea pot diminua gija privind căderile, îmbunătății
echilibrul și activitatea fizică la planificată la acei pacienți care locuiesc în comunitate [181].
Persoanele în vârstă care suferă de demență au un risc crescut de cădere și declin fizic. Pornind
de la aceste premise, scopul acestui studiu a fost de a determina efectul general al programelor
de recuperare medicală în spital, la domiciliu sau în centrele de îngrijire asupra persoanelor în
vârstă care suferă de demență.
În urma evaluărilor s-a observat că la 6 luni tratamentul de recuperare a avut un efect
benefic major asupra colesterolului, care în urma sistării programului de recuperare, la finalul
sudiului devine mic. Privind paramerii cognitivi evaluați, atât în cazul MMSE cât și a scalei
Reisberg s-a observat ameliorarea deteriorării cognitive la 6 luni. Din punct de vedere al
scorilor ADL și IADL, evoluția la 6 și la 12 luni arată că procentul pacienţilor amelioraţi a fost
semnificativ mai mare la lotul cu recuperare iar la 12 luni procentul pacienţilor agravaţi a
semnificativ mai mic.
VI.3.7. Concluzii
1. Din punct de vedere al datelor demografice, atât în lotul cu tratament de recuperare cât
şi în cel fără recuperare, au predominat femeile (58,90% vs 58,82%), media de vârstă a
fost de 75,81 ani, respectiv 74,85 ani, şi majoritatea pacienţilor au provenit din mediul
urban (60,27% vs 61,18%).
2. În ambele loturi, peste 60% dintre pacienţi au fost diagnosticaţi cu demenţă Alzheimer
(63,01% vs 60,00%), urmată de demenţă senilă (24,66% vs 25,88%).
3. Cea mai frecventă patologie asociată în ambele loturi a fost HTA (60,27% vs 62,35%),
urmată de bolile cardiovasculare (53,42% vs 56,47%) şi dislipidemia (49,32% vs
55,29%).
4. Tratamentul pentru demenţă a constat din monoterapie (53,42% vs 51,76%), în special
cu Memantinum (38,36% vs 37,65%), iar terapia asociată cea mai frecventă a fost
110
__________________________________________________________________________________________
Memantinum+Donepezilum (23,29% vs 24,71%). Terapia adjuvantă sub forma

tratamentului cu antioxidanți s-a administrat la 52,05% dintre cazurile cu tratament de
recuperare şi la 48,24% dintre cei fără tratament de recuperare.
5. La 6 luni tratamentul de recuperare a avut un efect benefic major asupra colesterolului
(ES=0,81), moderat asupra LDL-colesterolului (ES=0,50) şi mic asupra HDL-
colesterolului (ES=0,32) şi al trigliceridelor (ES=0,27), faţă de lotul fără recuperare
efectul a fost moderat în cazul colesterolului (ES=0,72) şi mic asupra HDL-
colesterolului (ES=0,29), al LDL-colesterolului (ES=0,45) şi asupra trigliceridelor
(ES=0,30). La lotul cu recuperare, la 12 luni efectul a fost mic în cazul colesterolului
(ES=0,40), al HDL-colesterolului (ES=0,23), al LDL-colesterolului (ES=0,20) şi al
trigliceridelor (ES=0,33), iar la lotul fără recuperare efectul a fost mic asupra
colesterolului (ES=0,34) şi al trigliceridelor (ES=0,37) şi neimportant asupra HDL-
colesterolului (ES=0,17) şi al LDL-colesterolului (ES=0,17).
6. La lotul cu recuperare valorile β-amiloidului 1-42 au scăzut semnificativ la 6 luni (de la
95,79 pg/mL la 77,90 pg/mL, p=0,003), după care au crescut nesemnificativ în
următoarele 6 luni (de la 77,90 pg/mL la 79,10 pg/mL, p=0,813). Faţă de valoarea
iniţială, valorile β-amiloidului 1-42 au scăzut semnificativ la 12 luni (de la 95,79 pg/mL
la 79,10 pg/mL, p=0,005).
7. Efectul tratamentului de recuperare asupra β-amiloidului 1-42 a fost mic, atât la 6 luni
(ES=-0,46, respectiv ES=-0,43), cât şi la 12 luni (ES=-0,42, respectiv ES=-0,41).
8. Evaluarea statusului mental (MMSE) a relevat că la 6 luni la lotul cu recuperare s-a
înregistrat un caz de agravare, iar la lotul fără recuperare 3 cazuri (1,37% vs 2,35%,
p=0,654), iar procentul pacienţilor care au înregistrat ameliorarea deteriorării cognitive
a fost nesemnificativ mai mare la lotul cu recuperare (8,22% vs 4,71%, p=0,370). La 12
luni la lotul cu recuperare s-a înregistrat agravarea la 4,11%, procent nesemnificativ
mai mare decât la lotul fără recuperare (4,11% vs 3,53%, p=0,654), iar procentul
pacienţilor care au înregistrat ameliorarea deteriorării cognitive a fost nesemnificativ
mai mare la lotul cu recuperare (8,22% vs 2,35%, p=0,094).
9. Evaluarea deteriorării globale efectuată cu ajutorul scalei Reisberg a relevat că la 6 luni
la lotul cu recuperare nu s-a înregistrat nici un caz de agravare, iar la lotul fără recuperare
un caz (1,18%), iar procentul pacienţilor care au înregistrat ameliorarea deteriorării
globale a fost nesemnificativ mai mare la lotul cu recuperare (19,18% vs 10,59%,
p=0,128). La 12 luni agravarea pacienţilor, din punct de vedere al deteriorării globale,
111
__________________________________________________________________________________________
a fost nesemnificativ mai mică la lotul cu recuperare (5,48% vs 8,24%, p=0,498), iar
ameliorarea a fost semnificativ mai mare decât la lotul fără recuperare (19,18% vs
8,24%, p=0,044).
10. Din punct de vedere al scorului ADL, la 6 luni la lotul cu recuperare procentul
pacienţilor amelioraţi a fost semnificativ mai mare faţă de lotul fără recuperare (20,55%
vs 2,35%, p<0,001). La 12 luni procentul pacienţilor agravaţi a semnificativ mai mic la
lotul cu recuperare (2,74% vs 18,82%, p=0,002), iar al celor amelioraţi a fost
semnificativ mai mare (16,44% vs 2,35%, p=0,002).
11. Comparând cele 2 loturi din punct de vedere al IADL, a rezultat că la 6 luni la lotul cu
recuperare nu s-a înregistrat nici un caz de agravare, iar la lotul fără recuperare 8 cazuri
(9,41%), iar la 12 luni procentul pacienţilor agravaţi a fost semnificativ mai mic faţă de
lotul fără recuperare (4,11% vs 16,47%, p<0,001). Procentul pacienţilor amelioraţi, atât
la 6 luni cât şi la 12 luni, a fost semnificativ mai mare la lotul cu recuperare faţă de cel
fără recuperare (24,66% vs 8,24%, p=0,005, respectiv 24,66% vs 3,53%, p<0,001).
VI.4. EFICACITATEA ASOCIERII TERAPIEI ANTIOXIDANTE CU

RECUPERAREA MEDICALĂ ÎN EVOLUŢIA PACIENŢILOR CU DEMENŢĂ

În toate cele 4 loturi, au predominat femeile, raportul femei/bărbaţi fiind de 1,4:1 la lotul
A şi lotul C, de 1,3:1 la lotul R şi de 1,5:1 la lotul AR. La lotul C, procentul femeilor a fost
nesemnificativ mai mare decât la loturile A şi R (59,09% vs 58,54%, p=0,959, respectiv 59,09%
vs 57,14%, p=0,862), şi nesemnificativ mai mic decât la lotul AR (59,09% vs 60,53%,
p=0,895). În ce priveste mediul de provenienta, în toate cele 4 loturi, au predominat pacienţii
proveniţi din mediul urban, raportul urban/rural fiind de 1,4:1 la lotul A, 1,5:1 la loturile R şi
AR şi 1,8:1 la lotul C. Faţă de lotul C, procentul pacienţilor din urban fost nesemnificativ mai
mare decât la loturile A, R şi AR (63,64% vs 58,54%, p=0,632, 60,00%, p=0,742, respectiv
60,53%, p=0,774).
La lotul A vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între 67-85 ani, majoritatea având vârste
între 71-80 ani (48,78%), la lotul R vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între 63-89 ani, majoritatea
având vârste între 71-80 ani (48,57%), la lotul AR vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între 63-85
ani, majoritatea având vârste între 71-80 ani (55,26%), iar la lotul C vârsta pacienţilor a fost
cuprinsă între 55-87 ani, majoritatea având vârste între 71-80 ani (52,27%) (Tabel VI.21).
112
__________________________________________________________________________________________

Vârsta (ani) Lot A Lot R Lot AR Lot C
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
<70 10 24,39 8 22,86 8 21,05 10 22,73
71-80 20 48,78 17 48,57 21 55,26 23 52,27
>80 11 26,83 10 28,57 9 23,68 11 25,00
Vârsta medie 75,76±5,37 76,43±5,79 75,24±4,61 74,00±6,77
Faţă de vârsta medie a lotului C (74,00 ani), la celelalte loturi vârsta medie a fost
nesemnificativ mai mare (75,76 ani , p=0,208 la lotul A; 76,43 ani, p=0,105 la lotul R; 75,24
ani, p=0,371 la lotul AR).
VI.4.2. Diagnostic
În toate cele 4 loturi au predominat pacienţii cu demenţă Alzheimer. Procentul
pacienţilor cu demenţă Alzheimer a fost nesemnificativ mai mic la lotul C decât la celelalte
loturi (59,09% vs 60,98%, p=0,859, 65,71%, p=0,550, respectiv 60,53%, p=0,895). Procentul
pacienţilor cu demenţă senilă a fost nesemnificativ mai mic la lotul C decât la loturile A şi AR
(25,00% vs 26,83%, p=0,848, respectiv 26,32%, p=0,892) şi nesemnificativ mai mare decât la
lotul R (25,00% vs 22,86%, p=0,826) (Figura VI.49). Procentul pacienţilor cu demenţă mixtă a
fost nesemnificativ mai mare la lotul C decât la loturile A, R şi AR (15,91% vs 12,20%,
p=0,626, 11,43%, p=0,570, respectiv 13,16%, p=0,727).
60,98%
65,71%
Dementa Alzheimer
60,53%
59,09%
26,83%
22,86%
Dementa senila
26,32%
25,00%
12,20% Lot A Lot R

11,43% Lot AR Lot C
Dementa mixta
13,16%
15,91%
.

Cele mai frecvente afecţiuni au fost hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare şi
dislipidemia, în toate cele 4 loturi. HTA a avut o prevalenţă de 61,36% la lotul C, nesemnificativ
113
__________________________________________________________________________________________
mai mică decât la lotul A (63,41%, p=0,846) şi nesemnificativ mai mare decât la loturile R şi
AR (60,00%, p=0,903, respectiv 60,53%, p=0,939). Prevalenţa bolilor cardiovasculare a fost
de 56,82% la lotul C, nesemnificativ mai mare decât la lotul A, R şi AR (56,10%, p=0,947,
54,29%, p=0,823, respectiv 52,63%, p=0,706). Prevalenţa dislipidemiei a fost de 56,82% la
lotul C, nesemnificativ mai mare decât la lotul A, R şi AR (53,66%, p=0,771, 48,57%, p=0,468,
respectiv 50,00%, p=0,539) (Figura VI.50).
63,41%
60,00%
HTA 60,53%
61,36%
56,10%
54,29%
BCV 52,63%
56,82%
19,51%
20,00%
DZ 21,05%
20,45%
53,66%
48,57%
Dislipidemie 50,00%
56,82% Lot A
Lot R
21,95% Lot AR
20,00%
Obezitate 21,05% Lot C
20,45%
VI.4.4. Tratament
Distribuția cazurilor în funcție de tratament la toate cele 4 loturi de studiu este prezentată în
Tabelul VI.22.
Tabel VI.22. Distribuţia cazurilor în funcţie de tratament
Lot A Lot R Lot AR Lot C
Tratament
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
Monoterapie 20 48,78 20 57,14 19 50,00 24 54,55
Memantinum 14 34,15 16 45,71 12 31,58 18 40,91
Donepezilum 3 7,32 2 5,71 3 7,89 3 6,82
Rivastigminum 3 7,32 2 5,71 4 10,53 3 6,82
Terapie asociată 21 51,22 15 42,85 19 50,00 20 45,46
Memantinum+Donepezilum 12 29,27 8 22,86 9 23,68 9 20,45
Memantinum+Rivastigminum 3 7,32 2 5,71 2 5,26 3 6,82
Memantinum+Risperidonum 2 4,88 2 5,71 3 7,89 3 6,82
Memantinum+Galantaminum 2 4,88 1 2,86 2 5,26 2 4,55
Memantinum+Donepezilum+
Risperidonum 2 4,88 2 5,71 3 7,89 3 6,82
Antioxidant 41 100,0 0 0,00 38 100,0 0 0,00
Recuperare 0 0,00 35 100,0 38 100,0 0 0,00
114
__________________________________________________________________________________________
Monoterapia a fost administrată la 54,55% dintre pacienţii lotului C, procent

nesemnificativ mai mare decât la loturile A şi AR (48,78%, p=0,597, respectiv 50,00%,
p=0,683) şi nesemnificativ mai mic decât la lotul R (57,14%, p=0,819).
Cel mai utilizat medicament în monoterapie a fost Memantinum, administrat la 40,91%
dintre pacienţii lotului C, procent nesemnificativ mai mare decât la loturile A şi AR (34,15%,
p=0,523, respectiv 31,58%, p=0,385) şi nesemnificativ mai mic decât la lotul R (45,71%,
p=0,671). Asocierea cea mai frecvent administrată a fost Memantinum+Donepezilum, întâlnită
la 20,45% dintre pacienţii lotului C, procent nesemnificativ mai mic decât la loturile A, R şi
AR (29,27%, p=0,410, 22,86%, p=0,881, respectiv 23,68%, p=0,811) (Figura VI.51).
Memantinum 34,15% Memantinum 45,71%

Lot A Lot R
Donepezilum 7,32% Donepezilum 5,71%

Monoterapie: 48,78% Monoterapie: 57,14%
Rivastigminum 7,32% Rivastigminum 5,71%
Memantinum+Donepezilum 29,27% Memantinum+Donepezilum 22,86%
Memantinum+Risperidonum 5,71%
Memantinum+Risperidonum 4,88% Terapie asociata: 42,85%
Terapie asociata: 51,22%
a.– lot A
b.– lot R
Memantinum 31,58% Memantinum 40,91%

Lot AR Lot C
Donepezilum 7,89% Donepezilum 6,82%
Monoterapie: 50,00% Monoterapie: 54,55%
Rivastigminum 10,53% Rivastigminum 6,82%
Memantinum+Donepezilum 23,68% Memantinum+Donepezilum 20,45%
Memantinum+Rivastigminum 5,26% Memantinum+Rivastigminum 6,82%
Memantinum+Risperidonum 7,89% Memantinum+Risperidonum 6,82%

Terapie asociata: 50,00% Terapie asociata: 45,46%
Memantinum+Galantaminum 5,26% Memantinum+Galantaminum 4,55%
Memantinum+Donepezilum+Risperidonum 7,89% Memantinum+Donepezilum+Risperidonum 6,82%
c.– lot AR d.– lot C
VI.4.5. Evoluţia
Evoluția profilului lipidic la toate loturile de studiu este prezentată în Tabelul VI.23. La
evaluarea iniţială, valorile medii ale colesterolului au fost de 207,91 mg/dL la lotul C, valoare
115
__________________________________________________________________________________________
nesemnificativ mai mare decât la lotul A (204,73 mg/dL, p=0,545), dar semnificativ mai mare
decât la loturile R şi AR (196,06 mg/dL, p=0,044, respectiv 196,06 mg/dL, p=0,002).
Evaluare
Profil lipidic (mg/dL)
Lot A
Colesterol 204,73±23,46 179,67±20,16 195,73±21,22
HDL-colesterol 45,76±9,32 48,71±8,45 47,82±9,75
LDL-colesterol 109,07±19,24 97,26±20,55 104,17±21,14
Trigliceride 163,85±20,62 155,85±19,88 154,15±20,78
Lipide totale 626,46±64,88 573,15±60,96 556,08±54,56
Lot R
Colesterol 196,06±26,65 181,09±25,15 187,28±26,27
HDL-colesterol 45,43±10,06 48,27±8,87 47,17±9,68
LDL-colesterol 108,00±18,34 102,01±17,64 106,00±17,32
Trigliceride 142,66±20,29 140,52±21,12 139,28±20,67
Lipide totale 595,43±70,78 590,43±79,94 588,43±79,80
Lot AR
Colesterol 190,79±23,21 165,79±21,43 179,79±23,22
HDL-colesterol 43,08±7,87 46,02±8,13 45,36±7,58
LDL-colesterol 107,79±18,09 95,67±17,88 102,01±18,11
Trigliceride 145,32±21,45 136,32±20,12 135,21±22,05
Lipide totale 578,44±75,24 524,31±60,27 522,25±59,06
Lot C
Colesterol 207,91±24,64 197,88±23,13 201,55±23,87
HDL-colesterol 46,27±7,28 48,22±7,65 47,05±8,08
LDL-colesterol 116,80±20,26 110,80±20,18 114,80±21,03
Trigliceride 158,82±20,27 154,54±21,12 153,15±22,16
Lipide totale 692,73±97,85 696,18±98,20 698,45±94,40
La 6 luni, valorile medii ale colesterolului au scăzut la toate cele 4 loturi şi au fost de
197,88 mg/dL la lotul C, valoare semnificativ mai mare decât la loturile A, R şi AR (179,67
mg/dL, p<0,001, 181,09 mg/dL, p=0,003, respectiv 165,79 mg/dL, p<0,001).
La evaluarea la 12 luni, valorile medii ale colesterolului au crescut la toate loturile şi au
fost de 201,55 mg/dL la lotul C, valoare nesemnificativ mai mare decât la lotul A (195,73
mg/dL, p=0,240), dar semnificativ mai mare decât la loturile R şi AR (187,286 mg/dL, p=0,049,
respectiv 179,79 mg/dL, p=0,005)(Figura VI.52).
La evaluarea iniţială, valorile medii ale HDL-colesterolului au fost de 46,27 mg/dL la
lotul C, valoare nesemnificativ mai mare decât la loturile A, R şi AR (45,76 mg/dL, p=0,779,
45,43 mg/dL, p=0,668, respectiv 43,08 mg/dL, p=0,060).
116
__________________________________________________________________________________________
La 6 luni, valorile medii ale HDL-colesterolului au crescut la toate cele 4 loturi şi au

fost de 48,22 mg/dL la lotul C, valoare nesemnificativ mai mică decât la loturile A şi R (48,71
mg/dL, p=0,780, respectiv 48,27 mg/dL, p=0,979) şi nesemnificativ mai mare decât la lotul AR
(46,02 mg/dL, p=0,211).
La evaluarea la 12 luni, valorile medii ale HDL-colesterolului au scăzut la toate loturile
şi au fost de 47,05 mg/dL la lotul C, valoare nesemnificativ mai mică decât la loturile A şi R
(47,82 mg/dL, p=0,692, respectiv 47,17 mg/dL, p=0,952) şi nesemnificativ mai mare decât la
lotul AR (45,36 mg/dL, p=0,334) (Figura VI.53).
Initial 204,73
La 6 luni 179,67 Lot A

La 12 luni 194,53
Initial 196,06
La 6 luni 181,09 Lot R
La 12 luni 187,28
Initial 190,79
La 6 luni 165,79 Lot AR

La 12 luni 179,79
Initial 207,91
La 6 luni 197,88 Lot C
La 12 luni 201,55
Colesterol (mg/dl)
Figura VI.52. Evoluţia colesterolului - comparativ
Initial 45,76

La 12 luni 47,82
Initial 45,43
La 12 luni 47,17
Initial 43,08

La 12 luni 45,36
Initial 46,27
La 12 luni 47,05
Figura VI.53. Evoluţia HDL-colesterolului - comparativ
La evaluarea iniţială, valorile medii ale LDL-colesterolului au fost de 116,80 mg/dL la

lotul C, valoare nesemnificativ mai mare decât la lotul A (109,07 mg/dL, p=0,075), dar
117
__________________________________________________________________________________________
semnificativ mai mare decât la loturile R şi AR (108,00 mg/dL, p=0,049, respectiv 107,79
mg/dL, p=0,038).
La 6 luni, valorile medii ale LDL-colesterolului au scăzut la toate cele 4 loturi şi au fost
de 110,80 mg/dL la lotul C, valoare semnificativ mai mare decât la loturile A, R şi AR (97,26
mg/dL, p=0,003, 102,01 mg/dL, p=0,046, respectiv 95,67 mg/dL, p=0,001).
La evaluarea la 12 luni, valorile medii ale LDL-colesterolului au crescut la toate loturile
şi au fost de 114,80 mg/dL la lotul C, valoare semnificativ mai mare decât la loturile A, R şi
AR (104,17 mg/dL, p=0,023, 106,00 mg/dL, p=0,049, respectiv 102,01 mg/dL, p=0,005)
(Figura VI.54).
Initial 109,07

La 12 luni 104,17
Initial 108,00
La 12 luni 106,00
Initial 107,79

La 12 luni 102,55
Initial 116,80
La 12 luni 114,80
Figura VI.54. Evoluţia LDL-colesterolului - comparativ
La evaluarea iniţială, valorile medii ale trigliceridelor au fost de 158,80 mg/dl la lotul
C, valoare nesemnificativ mai mică decât la lotul A (163,85 mg/dL, p=0,260), dar semnificativ
mai mare decât la loturile R şi AR (142,66 mg/dL, p<0,001, respectiv 145,32 mg/dL, p=0,004).
La 6 luni, valorile medii ale trigliceridelor au scăzut la toate cele 4 loturi şi au fost de
154,54 mg/dL la lotul C, valoare nesemnificativ mai mică decât la lotul A (163,85 mg/dL,
p=0,769), dar semnificativ mai mare decât la loturile R şi AR (142,66 mg/dL, p<0,001,
respectiv 145,32 mg/dL, p=0,004).
La evaluarea la 12 luni, valorile medii ale trigliceridelor au scăzut la toate loturile şi au
fost de 153,15 mg/dl la lotul C, valoare nesemnificativ mai mică decât la lotul A (154,15 mg/dL,
p=0,831), dar semnificativ mai mare decât la loturile R şi AR (139,28 mg/dL, p=0,006,
respectiv 135,21 mg/dL, p<0,001) (Figura VI.55).
118
__________________________________________________________________________________________
La evaluarea iniţială, valorile medii ale lipidelor totale au fost de 692,73 mg/dL la lotul
C, valoare semnificativ mai mare decât la loturile A (626,46 mg/dL, p<0,001), R (595,43
mg/dL, p<0,001) şi AR (578,44 mg/dL, p<0,001).
La 6 luni, valorile medii ale lipidelor totale au scăzut semnificativ la loturile A şi AR
(de la 626,46 mg/dL la 573,15 mg/dL, p<0,001, respectiv de la 578,44 mg/dL la 524,31 mg/dL,
p<0,001), au scăzut nesemnificativ la lotul R (de la 595,43 mg/dL la 590,43 mg/dL, p=0,783),
şi au crescut nesemnificativ la lotul C (de la 692,73 mg/dL la 696,18 mg/dL, p=0,869). Valorile
medii ale lipidelor totale au fost de 696,18 mg/dL la lotul C, valoare semnificativ mai mare
decât la loturile A (573,15 mg/dL, p<0,001), R (590,43 mg/dL, p<0,001) şi AR (524,31 mg/dL,
p<0,001) (Figura VI.56).
Initial 163,85

La 12 luni 154,15
Initial 142,66
La 12 luni 139,28
Initial 145,32

La 12 luni 135,21
Initial 158,82
La 12 luni 153,15
Figura VI.55. Evoluţia trigliceridelor - comparativ
Initial 626,46

La 12 luni 556,08
Initial 595,43
La 12 luni 588,43
Initial 578,44

La 12 luni 522,25
Initial 692,73
La 12 luni 698,45
Figura VI.56. Evoluţia lipidelor totale - comparativ
119
__________________________________________________________________________________________
La evaluarea la 12 luni, valorile medii ale lipidelor totale au fost de 698,45 mg/dL la
lotul C, valoare semnificativ mai mare decât la lotul A (556,08 mg/dL, p<0,001), R (588,43
mg/dL, p<0,001) şi AR (522,25 mg/dL, p<0,001).
Pentru a determina efectul tratamentului la toate cele 4 loturi de studiu, am utilizat
mărimea efectului (effect size – ES) (Tabel VI.24).
Parametrii profilului lipidic Lot A Lot R Lot AR Lot C
Colesterol
La 6 luni -1,07 -0,56 -1,08 -0,41
La 12 luni -0,43 -0,33 -0,47 -0,26
HDL-colesterol
La 6 luni 0,32 0,28 0,37 0,27
La 12 luni 0,22 0,17 0,29 0,11
LDL-colesterol
La 6 luni -0,61 -0,33 -0,67 -0,30
La 12 luni -0,25 -0,11 -0,29 -0,10
Trigliceride
La 6 luni -0,39 -0,11 -0,42 -0,21
La 12 luni -0,47 -0,17 -0,47 -0,28
Lipide totale
La 6 luni -0,80 -0,07 -0,84 0,04
La 12 luni -1,05 -0,10 -0,87 0,06
Valoarea mărimii efectului la 6 luni denotă o îmbunătăţire majoră a colesterului la

loturile A şi AR (ES=-1,07, respectiv ES=-1,08), moderată la lotul R (ES=-0,56) şi mică la lotul
C (ES=-0,41). La 12 luni, valoarea mărimii efectului denotă o îmbunătăţire mică a colesterului
la toate cele 4 loturi A, R, AR şi C (ES=-0,43, ES=-0,33, ES=-0,47, respectiv ES=-0,26).
Valoarea mărimii efectului la 6 luni denotă o îmbunătăţire mică a HDL-colesterului la toate
cele 4 loturi A, R, AR şi C (ES=0,32, ES=0,28, ES=0,37, respectiv ES=0,27). La 12 luni,
valoarea mărimii efectului denotă o îmbunătăţire mică a HDL-colesterului la loturile A şi AR
(ES=0,22, respectiv ES=0,29), şi o îmbunătăţire neimportantă la loturi R şi C (ES=0,17,
respectiv ES=0,11).
Valoarea mărimii efectului la 6 luni denotă o îmbunătăţire moderată a LDL-colesterului
la loturile A şi AR (ES=-0,61, respectiv ES=-0,67) şi mică la loturile R şi C (ES=-0,33, respectiv
ES=-0,30). La 12 luni, valoarea mărimii efectului denotă o îmbunătăţire mică a LDL-
colesterului la loturile A şi AR (ES=-0,25, respectiv ES=-0,29), şi o îmbunătăţire neimportantă
la loturi R şi C (ES=-0,11, respectiv ES=0,10).
120
__________________________________________________________________________________________
Valoarea mărimii efectului la 6 luni denotă o îmbunătăţire mică a trigliceridelor la

loturile A, AR şi C (ES=-0,39, ES=-0,42, respectiv ES=-0,21) şi neimportantă la lotul R (ES=-
0,11). La 12 luni, valoarea mărimii efectului denotă o îmbunătăţire mică a trigliceridelor la
loturile A, AR şi C (ES=-0,47, ES=-0,47, respectiv ES=-0,28) şi neimportantă la lotul R (ES=-
0,17).
Valoarea mărimii efectului la 6 luni denotă o îmbunătăţire majoră a lipidelor totale la
loturile A şi AR şi C (ES=-0,80, respectiv ES=-0,84), neimportantă la lotul R (ES=-0,07), şi o
înrăutăţire neimportantă la lotul C (ES=0,04). La 12 luni, valoarea mărimii efectului denotă o
îmbunătăţire majoră a lipidelor totale la loturile A, AR şi C (ES=-1,05, respectiv ES=-0,87),
neimportantă la lotul R (ES=-0,10), şi o înrăutăţire neimportantă la lotul C (ES=0,06).

Valorile medii ale beta amiloidului la cele 4 loturi de sudiu la toate cele 3 evaluări sunt
prezentate în Tabelul VI.25.
Tabel VI.25. Evoluţia Beta amiloidului 1-42
Evaluare
β-amiloid 1-42
Lot A 94,40±41,94 59,69±34,24 60,69±34,69
Lot R 92,12±33,98 91,47±33,82 89,65±35,49
Lot AR 101,17±42,75 66,03±28,02 67,72±28,84
Lot C 103,86±46,32 98,99±47,51 100,53±47,89
La evaluarea iniţială, valorile medii ale β-amiloidului 1-42 au fost de 103,86 pg/mL la lotul C,
valoare nesemnificativ mai mare decât la loturile A (94,40 pg/mL, p=0,328), R (92,12 pg/mL,
p=0,214) şi AR (101,17 pg/mL, p=0,787).
La 6 luni, valorile medii ale β-amiloidului 1-42 au scăzut semnificativ la loturile A (de
la 94,40 pg/mL la 59,69 pg/mL, p<0,001) şi AR (de la 101,17 pg/mL la 66,03 pg/mL, p<0,001),
nesemificativ la loturile R (de la 92,12 pg/mL la 91,47 pg/mL, p=0,936) şi C (de la 103,86
pg/mL la 98,99 pg/mL, p=0,628). La lotul C, valoarea β-amiloidului 1-42 a fost de 98,99
pg/mL, semnificativ mai mare decât la loturile A (59,69 pg/mL, p<0,001) şi AR (66,03 pg/mL,
p<0,001), dar semnificativ mai mare decât la lotul R (91,47 pg/mL, p=0,432).
La evaluarea la 12 luni, valorile medii ale β-amiloidului 1-42 au fost de 100,53 pg/mL
la lotul C, valoare semnificativ mai mare decât la loturile A (60,69 pg/mL, p<0,001) şi AR
(67,72 pg/mL, p<0,001), dar semnificativ mai mare decât la lotul R (89,65 pg/mL, p=0,266)
(Figura VI.57).
121
__________________________________________________________________________________________
Pentru a determina efectul tratamentului asupra beta amiloidului la toate cele 4 loturi de
studiu, am utilizat mărimea efectului (effect size – ES) (Tabel VI.26).
La 6 luni, efectul asupra β-amiloidului 1-42 a fost major la loturile A şi AR (ES=-0,83, respectiv
ES=-0,86), şi neimportant la loturile R şi C (ES=-0,02, respectiv ES=-0,11).
La 12 luni, efectul asupra β-amiloidului 1-42 a fost major la loturile A şi AR (ES=-0,80,
respectiv ES=-0,82), şi neimportant la loturile R şi C (ES=-0,07, respectiv ES=-0,07).
Initial 94,40

La 12 luni 60,69
Initial 89,65
La 12 luni 92,12
Initial 101,17

La 12 luni 67,72
Initial 103,86
La 12 luni 100,53
Figura VI.57. Evoluţia Beta amiloidului 1-42 – comparativ
Tabel VI.26. Efectul tratamentului asupra Beta amiloidului 1-42

Lot A Lot R Lot AR Lot C
β-amiloid 1-42
La 6 luni -0,83 -0,02 -0,86 -0,11
La 12 luni -0,80 -0,07 -0,82 -0,07

Evoluția scorului scalei MMSE la toate loturile de studiu este prezentată în Tabelul VI.27.
La lotul A (doar cu antioxidant ca terapie adjuvantă) remarcăm că procentele pacienţilor
fără deteriorare cognitivă şi ai celor cu deteriorare cognitivă severă rămân aceleaşi la toate cele
3 evaluări (7,32%, respectiv 9,76%).
La 6 luni, în care s-a administrat doar tratament antioxidant ca terapie adjuvantă, nu s-a
înregistrat nici un caz de agravare a scorului MMSE, iar ameliorarea s-a înregistrat la 4 cazuri
(9,76%) (Figura VI.58): moderată → uşoară- 4 cazuri.
În următoarele 6 luni, după întreruperea tratamentului antioxidant, agravarea s-a
înregistrat la 4 pacienţi (9,76%), iar ameliorarea la 2 cazuri (4,88%): uşoară → moderată- 4
122
__________________________________________________________________________________________
cazuri; moderată → uşoară- 2 cazuri. Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni agravarea nu s-a
înregistrat la nici un caz şi ameliorarea la 2 cazuri (4,88%): moderată → uşoară- 2 cazuri.
Tabel VI.27. Evoluţia statusului mental
Evaluare
Scor Scala MMSE iniţială la 6 luni la 12 luni
Nr. % Nr. % Nr. %
Lot A
Agravat 0 0,00 4 9,76 0 0,00
Ameliorat 4 9,76 2 4,88 2 4,88
Lot R
Agravat 1 2,86 2 5,71 3 8,57
Ameliorat 1 2,86 1 2,86 2 5,71
Lot AR
Agravat 0 0,00 1 2,63 0 0,00
Ameliorat 5 13,16 0 0,00 4 10,53
Lot C
Agravat 2 4,55 1 2,27 3 6,82
Ameliorat 0 0,00 0 0,00 0 0,00
La lotul R (doar cu tratament de recuperare ca terapie adjuvantă) remarcăm că

procentele pacienţilor fără deteriorare cognitivă rămân aceleaşi la toate cele 3 evaluări (8,57%),
iar ai celor cu deteriorare cognitivă severă cresc de la o evaluare la alta (1143%, 14,29%,
respectiv 17,14%) (Figura VI.59).
La 6 luni, s-a înregistrat câte un caz de agravare şi ameliorare a scorului MMSE (2,86%):
moderată → uşoară- 1 caz; moderată → severă- 1 caz. În următoarele 6 luni, s-a înregistrat
agravarea la 2 cazuri (5,88%), iar ameliorarea scorului MMSE s-a înregistrat la un caz (2,86%):
uşoară → moderată- 1 caz; moderată → uşoară- 1 caz; moderată → severă- 1 caz.
123
__________________________________________________________________________________________
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni agravarea s-a înregistrat la 3 cazuri (8,57%) şi ameliorarea
la 2 cazuri (5,71%): uşoară → moderată- 1 caz; moderată → uşoară- 2 cazuri; moderată →
severă- 2 cazuri.
MMSE
7,32%
7,32%
La 6 luni
La 12 luni
24,39%
29,27%
58,54%
53,66%
9,76%
9,76% Lot A
Figura VI.58. Evoluţia statusului mental – lot A
MMSE
8,57%
8,57%
La 6 luni
La 12 luni
22,86%
25,71%
57,14%
48,57%
11,43%
17,14% Lot R
Figura VI.59. Evoluţia statusului mental – lot R
La lotul AR (cu tratament antioxidant şi de recuperare ca terapie adjuvantă) remarcăm

că procentele pacienţilor fără deteriorare cognitivă şi ai celor cu deteriorare cognitivă severă
rămân aceleaşi la toate cele 3 evaluări (7,89%, respectiv 10,53%) (Figura VI.60).
La 6 luni, nu s-a înregistrat nici un caz de agravare şi 5 cazuri de ameliorare a scorului MMSE
(13,16%): moderată → uşoară- 5 cazuri. În următoarele 6 luni, s-a înregistrat agravarea la un
singur caz (2,63%), iar ameliorarea scorului MMSE nu s-a înregistrat la nici un caz: uşoară →
moderată- 1 caz.
124
__________________________________________________________________________________________
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni agravarea nu s-a înregistrat la nici un caz şi ameliorarea la
4 cazuri (10,53%): moderată → uşoară- 4 cazuri.
MMSE
7,89%
7,89%
La 6 luni
La 12 luni
26,32%
36,84%
55,26%
44,74%
10,53%
10,53% Lot AR
Figura VI.60. Evoluţia statusului mental – lot AR

La lotul C (lotul de control fără terapie adjuvantă) procentele pacienţilor fără deteriorare
cognitivă scad la 12 luni (de la 9,09% la 6,82%), iar ai celor cu deteriorare cognitivă severă
cresc la 12 luni (de la 11,36% la 13,64%)(Figura VI.61).
La 6 luni, s-a înregistrat 2 cazuri de agravare (4,55%) şi nici un caz de ameliorare a scorului
MMSE: uşoară → moderată- 1 caz; moderată → severă- 1 caz.
În următoarele 6 luni, s-a mai înregistrat agravarea unui caz (2,27%), iar ameliorarea scorului
MMSE nu s-a înregistrat la nici un caz: fără deteriorare cognitivă → uşoară- 1 caz.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni s-a înregistrat doar agravarea deteriorării cognitive la 3
cazuri (6,82%): fără deteriorare cognitivă → uşoară- 1 caz; uşoară → moderată- 1 caz; moderată
→ severă- 1 caz.
La 12 luni, la lotul C s-a înregistrat un procent de agravare de 6,82%, la loturile A şi AR nici
un caz, iar la lotul R 8,57% (p=0,772). Cel mai mare procent de ameliorare a deteriorării
cognitive s-a înregistart în lotul AR (10,53%), procent nesemnificativ mai mare decât în loturile
A şi R (p=0,347, respectiv p=0,460). Evoluția valorilor medii ale scorului MMSE la toate
loturile de studiu este prezentată în Tabelul VI.28.
Tabel VI.28. Evoluţia valorilor medii ale scorului MMSE
Evaluare
MMSE
Lot A 16,93±4,13 18,00±4,29 17,10±4,05
Lot R 16,71±4,52 17,46±4,50 16,83±4,26
Lot AR 16,47±3,65 17,82±4,15 17,11±4,22
Lot C 17,09±3,64 16,73±3,77 16,39±3,98
125
__________________________________________________________________________________________
MMSE
9,09%
6,82%
La 6 luni
La 12 luni
25,00%
25,00%
54,55%
54,55%
11,36%
13,64% Lot C
Figura VI.61. Evoluţia statusului mental – lot C
Din punct de vedere al scorurilor MMSE, iniţial cea mai mare valoare s-a înregistrat la
lotul C (17,09), nesemnificativ mai mare decât la loturile A, R şi AR (16,93, p=0,850, 16,71,
p=0,489, respectiv 16,47, p=0,136). La 6 luni şi la 12 luni, cea mai mică valoare a scorului
MMSE s-a înregistrat tot la lotul C (16,73, respectiv 16,39), nesemnificativ mai mică decât la
celelalte 3 loturi (la 6 luni: 18,00, p=0,176, 17,46, p=0,550, respectiv 17,82, p=0,462; la 12
luni: 17,10, p=0,417, 16,83, p=0,636, respectiv 17,11, p=0,429) (Figura VI.62).
Initial 16,93

La 12 luni 17,10
Initial 16,71
La 12 luni 16,83
Initial 16,47

La 12 luni 17,11
Initial 17,09
La 12 luni 16,39
Scor MMSE

Pentru a determina efectul tratamentului asupra scorului scalei MMSE la toate cele 4
loturi de studiu, am utilizat mărimea efectului (effect size – ES) (Tabel VI.29). Valoarea
mărimii efectului la 6 luni a relevat o schimbare mică la loturile A şi AR (ES=0,26, respectiv
ES=0,37) şi neimprtantă la loturile R şi C (ES=0,16, respectiv ES=-0,10). La 12 luni s-a
126
__________________________________________________________________________________________
determinat o schimbare neimportantă la toate cele 4 loturi (ES=0,04, ES=0,03, ES=0,17,

Tabel VI.29. Efectul tratamentului asupra scorului MMSE
MMSE Lot A Lot R Lot AR Lot C
La 6 luni 0,26 0,16 0,37 -0,10
La 12 luni 0,04 0,03 0,17 -0,19
VI.4.5.3. Deterioare globală - nivelul de funcţionare cognitivă (Scala Reisberg)

Evoluția scorului scalei Reisberg la toate loturile de studiu este prezentată în Tabelul VI.30.
Evaluare
Reisberg iniţială la 6 luni la 12 luni
Nr. % Nr. % Nr. %
Lot A
Agravare 0 0,00 5 12,20 3 7,32
Ameliorare 9 21,95 0 0,00 7 17,07
Lot R
Agravare 0 0,00 2 5,71 2 5,71
Ameliorare 4 11,43 0 0,00 4 11,43
Lot AR
Agravare 0 0,00 2 5,26 2 5,26
Ameliorare 10 26,32 0 0,00 10 26,32
Lot C
127
__________________________________________________________________________________________

Agravare 1 2,27 3 6,82 4 9,09
Ameliorare 0 0,00 0 0,00 0 0,00
Scala Reisberg relevă că absenţa declinului cognitiv nu s-a înregistrat la nici un pacient în toate
cele 4 loturi, iar procentul pacienţilor cu declin cognitiv foarte sever a rămas acelaşi la toate
evaluările (2,44% la lotul A, 5,71% la lotul R, 5,26% la lotul AR şi 4,55% la lotul C).
La lotul A iniţial, peste 48% dintre pacienţi au prezentat declin cognitiv moderat
(48,78%), urmat de declinul uşor şi foarte uşor (17,07%, respectiv 14,63%) (Figura VI.63).
La 6 luni, în care s-a aplicat tratament cu antioxidant, nu s-a înregistrat nici un caz de agravare
a detriorării globale, iar ameliorarea s-a înregistrat la 9 cazuri (21,95%): moderat → foarte uşor
- 3 cazuri; moderat → uşor - 6 cazuri.
În următoarele 6 luni, după întreruperea tratamentului cu antioxidant, agravarea s-a înregistrat
la 5 pacienţi (12,20%), iar ameliorarea la nici un caz: foarte uşor → uşor - 1 caz; uşor → moderat
- 1 caz; uşor → moderat sever - 1 caz; moderat → moderat sever - 1 caz; moderat sever → sever
- 1 caz.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni deteriorarea globală s-a agravat la 3 cazuri (7,32%), şi s-a
ameliorat la 7 cazuri (17,07%): moderat → foarte uşor - 2 cazuri; moderat → uşor - 5 cazuri;
moderat → moderat sever - 2 cazuri; moderat sever → sever - 1 caz.
Reisberg
14,63%
Declin cognitiv f.usor 21,95% Lot A
19,51%
17,07%
29,27%
48,78%
26,83%
9,76%
12,20%
7,32%
9,76% La 6 luni
La 12 luni
2,44%
2,44%
Figura VI.63. Evoluţia deteriorării globale – lot A
128
__________________________________________________________________________________________
La lotul R deterioarea globală s-a încadrat iniţial, la majoritatea pacienţilor, în declin

cognitiv moderat, uşor şi foarte uşor (37,14%, 22,86%, respectiv 20,00%) (Figura VI.64).
La 6 luni, nu s-a înregistrat agravarea deteriorării globale la nici un caz, iar ameliorarea s-a
înregistrat la 4 cazuri (11,43%): uşor → foarte uşor - 1 caz; moderat → uşor - 3 cazuri.
globale nu s-a înregistrat la nici un caz: foarte uşor → moderat sever - 1 caz; moderat sever →
sever - 1 caz.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni agravarea deteriorării globale s-a înregistrat la 2 cazuri
(5,71%) şi ameliorarea la 4 cazuri (11,43%): foarte uşor → moderat sever - 1 caz; uşor → foarte
uşor - 1 caz; moderat → uşor - 3 cazuri; moderat sever → sever - 1 caz.
Reisberg
20,00%
Declin cognitiv f.usor 22,86% Lot R
20,00%
22,86%
28,57%
37,14%
28,57%
8,57%
8,57%
5,71%
8,57% La 6 luni
La 12 luni
5,71%
5,71%
Figura VI.64. Evoluţia deteriorării globale – lot R
La lotul AR deterioarea globală s-a încadrat iniţial, la majoritatea pacienţilor, în declin

La 6 luni, nu s-a înregistrat agravarea deteriorării globale la nici un caz, iar ameliorarea s-a
înregistrat la 10 cazuri (26,32%): moderat → foarte uşor - 4 cazuri; moderat → uşor - 6 cazuri.
globale nu s-a înregistrat la nici un caz: foarte uşor → moderat - 1 caz; uşor → moderat sever -
1 caz.
(5,26%) şi ameliorarea la 10 cazuri (26,32%): foarte uşor → moderat - 1 caz; uşor → moderat
sever - 1 caz; moderat → foarte uşor - 4 cazuri; moderat → uşor - 6 cazuri.
129
__________________________________________________________________________________________
Reisberg
15,79%
Declin cognitiv f.usor 26,32% Lot AR
23,68%
18,42%
31,58%
50,00%
26,32%
5,26%
7,89%
5,26%
5,26% La 6 luni
La 12 luni
5,26%
5,26%
Figura VI.63. Evoluţia deteriorării globale – lot AR
La lotul C deterioarea globală s-a încadrat iniţial, la majoritatea pacienţilor, în declin

La 6 luni, s-a înregistrat agravarea deteriorării globale la un caz (2,27%), iar ameliorarea nu s-
a înregistrat la nici un caz: uşor → moderat sever - 1 caz.
globale nu s-a înregistrat la nici un caz: foarte uşor → moderat - 2 cazuri; uşor → sever - 1 caz.
(9,09%) şi ameliorarea la nici un caz: foarte uşor → moderat - 2 cazuri; uşor → moderat sever
- 1 caz; uşor → sever - 1 caz.
Reisberg
20,45%
Declin cognitiv f.usor 20,45% Lot C
15,91%
25,00%
20,45%
34,09%
38,64%
9,09%
11,36%
6,82%
9,09% La 6 luni
La 12 luni
4,55%
4,55%
Figura VI.66. Evoluţia deteriorării globale – lot C
130
__________________________________________________________________________________________
În urma studiului scorului Reisberg comparativ între cele 4 loturi a rezultat: la 6 luni, la
toate cele 3 loturi cu terapie adjuvantă, am înregistart cazuri de ameliorare al deteriorării
globale, faţă de lotul de control, în care nu s-a înregistart nici un caz. Cel mai procent de
ameliorări s-a înregistrat la lotul AR (antioxidanți+recuperare) de 26,32%, nesemnificativ mai
mare decât la lotul A (antioxidanți) (26,32% vs 21,95%, p=0,652) sau lotul R (recuperare)
(26,32% vs 11,43%, p=0,109). La 12 luni la lotul C s-a înregistart cel mai mare procent de
agravarea al deteriorării globale (9,09%), procent nesemnificativ mai mare decât la lotul A
(9,09% vs 7,32%, p=0,768), la lotul R (9,09% vs 5,71%, p=0,576), respectiv lotul AR (9,09%
vs 5,26%, p=0,809).
Ca şi la evaluare de la 6 luni, la 12 luni, cel mai mare procent de ameliorări s-a înregistrat la
lotul AR (antioxidanți+recuperare) de 26,32%, nesemnificativ mai mare decât la lotul A
(antioxidanți) (26,32% vs 17,07%, p=0,321) sau lotul R (recuperare) (26,32% vs 11,43%,
p=0,109), iar a lotul C nu am înregistrat nici un caz de ameliorare. Evoluția valorilor medii ale
scorului scalei Reisberg sunt prezentate în Tabelul VI.31.
Tabel VI.31. Evoluţia valorilor medii ale scorului Reisberg

Evaluare
Scala Reisberg
Lot A 3,85±0,83 3,56±1,04 3,71±1,08
Lot R 3,74±1,01 3,63±1,10 3,72±1,12
Lot AR 3,82±0,87 3,45±1,07 3,55±1,08
Lot C 3,70±1,05 3,75±1,06 3,91±0,98
La lotul A valoarea medie a scorului Reisberg a scăzut nesemnificativ la 6 luni (de la

3,85 la 3,56, p=0,167) şi a crescut nesemnificativ în următoarele 6 luni (de la 3,56 la 3,71,
p=0,524). Faţă de valoarea iniţială valoare medie a scorului Reisberg a scăzut nesemnificativ,
de la 3,85 la 3,71, p=0,512).
La lotul R valoarea medie a scorului Reisberg a scăzut nesemnificativ la 6 luni (de la
de la 3,74 la 3,72, p=0,938).
La lotul AR valoarea medie a scorului Reisberg a scăzut nesemnificativ la 6 luni (de la
de la 3,82 la 3,55, p=0,240).
131
__________________________________________________________________________________________
La lotul C valoarea medie a scorului Reisberg a scăzut nesemnificativ la 6 luni (de la

de la 3,70 la 3,91, p=0,335) (Figura VI.67).
Initial 3,85

La 12 luni 3,71
Initial 3,74
La 12 luni 3,72
Initial 3,82

La 12 luni 3,55
Initial 3,70
La 12 luni 3,91
Scor Reisberg
Din punct de vedere al scorurilor Reisberg, iniţial cea mai mică valoare s-a înregistrat
la lotul C (3,70), nesemnificativ mai mică decât la loturile A, R şi AR (3,85, p=0,473, 3,74,
p=0,865, respectiv 3,82, p=0,578). La 6 luni şi la 12 luni, cea mai mică valoare a scorului
Reisberg s-a înregistrat la lotul AR (3,45, respectiv 3,55), nesemnificativ mai mică decât la
celelalte 3 loturi (la 6 luni: 3,56, p=0,645, 3,63, p=0,481, respectiv 3,75, p=0,207; la 12 luni:
3,71, p=0,513, 3,72, p=0,511, respectiv 3,91, p=0,118).
Pentru a determina efectul tratamentului asupra scorului scalei Reisberg la toate cele 4 loturi de
studiu, am utilizat mărimea efectului (effect size – ES) (Tabel VI.32).
Tabel VI.32. Efectul tratamentului asupra scorului Reisberg
Scala Reisberg Lot A Lot R Lot AR Lot C
La 6 luni -0,35 -0,11 -0,42 0,04
La 12 luni -0,18 -0,02 -0,30 0,19
Valoarea mărimii efectului la 6 luni a relevat o schimbare mică (în sensul îmbunătăţirii
scorului Reisberg) la lotul A şi AR (ES=-0,35, respectiv ES=-0,42) şi neimprtantă (în sensul
îmbunătăţirii scorului Reisberg) la lotul R (ES=-0,11) şi neimportantă (în sensul înrăutăţirii
scorului Reisberg) la lotul C (ES=0,04). La 12 luni s-a determinat o schimbare mică la lotul AR
(ES=-0,30) şi neimportantă la loturile A, R şi C (ES=-0,18, ES=-0,02, respectiv ES=0,19).
132
__________________________________________________________________________________________

Evoluția scorului scalei ADL la toate loturile de studiu este prezentată în Tabelul VI.33.
Evaluare
Scala ADL iniţială la 6 luni la 12 luni
Nr. % Nr. % Nr. %
Lot A
Autonomie 6 14,63 6 14,63 5 12,20
Agravat 2 4,88 5 12,20 4 9,76
Ameliorat 2 4,88 1 2,44 2 4,88
Lot R
Autonomie 5 14,29 6 17,14 5 14,29
Agravat 1 2,86 3 8,57 1 2,86
Ameliorat 6 17,14 1 2,86 4 11,43
Lot AR
Autonomie 5 13,16 6 15,79 5 13,16
Agravat 1 2,63 3 7,89 1 2,63
Ameliorat 9 23,68 1 2,63 8 21,05
Lot C
Autonomie 7 15,91 6 13,64 4 9,09
Agravat 4 9,09 8 18,18 12 27,27
Ameliorat 0 0,00 0 0,00 0 0,00
Scala ADL relevă că la loturile R şi AR nu s-a înregistrat la nici un pacient dependenţă totală,
la nici una dintre evaluări, iar la lotul A dependenţa totală s-a înregistrat doar la 12 luni (1 caz
. 2,44), iar la lotul C începând de la 6 luni (2,27%, respectiv 4,55% la 12 luni).
La lotul A iniţial, 43,90% au prezentat independenţă asistată şi 41,46%
cvasiindependenţă Figura VI.68.
La 6 luni, în care s-a aplicat tratament cu antioxidanți, s-au înregistrat 2 cazuri de agravare a
deteriorării globale (4,88%), iar ameliorarea s-a înregistrat tot la 2 cazuri (4,88%):
133
__________________________________________________________________________________________
cvasiindependent → independenţă asistată - 2 cazuri; independenţă asistată →

În următoarele 6 luni, după întreruperea tratamentului cu antioxidanți, agravarea s-a înregistrat
la 5 pacienţi (12,20%), iar ameliorarea la un caz (2,44%): independenţă asistată → dependenţă
totală - 1 caz; autonom → cvasiindependent - 1 caz; cvasiindependent → independenţă asistată
- 3 cazuri; independenţă asistată → cvasiindependent - 1 caz.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni deficitul motor s-a agravat la 4 cazuri (9,76%) şi s-a
ameliorat la 2 cazuri (4,88%): independenţă asistată → cvasiindependent - 2 cazuri;
cvasiindependent → independenţă asistată - 2 cazuri; independenţă asistată → dependenţă
totală – 1 caz; autonom → cvasiindependent - 1 caz.
ADL
0,00%
Lot A
2,44%
43,90%
41,46%
41,46%
43,90%
14,63% Initial
Autonomie 14,63% La 6 luni
12,20% La 12 luni
Figura VI.68. Evoluţia deficitului motor – lot A

La lotul R iniţial, 45,45% au prezentat independenţă asistată şi 40,00%
La 6 luni, s-a înregistrat agravarea deteriorării globale la un caz (2,86%), iar ameliorarea s-a
înregistrat la 6 cazuri (17,14%): cvasiindependent → autonom – 1 caz; independenţă asistată
→ cvasiindependent - 5 cazuri; cvasiindependent → independenţă asistată - 1 caz.
motor s-a înregistrat la un caz (2,86%): autonom → cvasiindependent - 1 caz; independenţă
asistată → cvasiindependent - 1 caz; cvasiindependent → independenţă asistată - 2 cazuri.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni agravarea deficitului motor s-a înregistrat la un caz (2,86%)
şi ameliorarea la 4 cazuri (11,43%): independenţă asistată → cvasiindependent - 4 cazuri;
cvasiindependent → independenţă asistată - 1 caz.
134
__________________________________________________________________________________________
ADL
0,00%
Lot R
0,00%
45,71%
37,14%
40,00%
48,57%
14,29% Initial
14,29% La 12 luni
Figura VI.69. Evoluţia deficitului motor – lot R
La lotul AR iniţial, 47,37% au prezentat independenţă asistată şi 39,47%

La 6 luni, s-a înregistrat agravarea deficitului motor la un caz (2,63%), iar ameliorarea s-a
înregistrat la 9 cazuri (23,68%): independenţă asistată → cvasiindependent – 8;
cvasiindependent → independenţă asistată - 1 caz; cvasiindependent → autonom - 1 caz.
motor s-a înregistrat la un caz (263%): autonom → cvasiindependent - 1 caz; independenţă
asistată → cvasiindependent - 1 caz; cvasiindependent → independenţă asistată - 2 cazuri. Faţă
de evaluarea iniţială, la 12 luni agravarea deficitului motor s-a înregistrat la un caz (2,63%) şi
ameliorarea la 8 cazuri (21,05%): independenţă asistată → cvasiindependent - 8 cazuri;
cvasiindependent → independenţă asistată - 1 caz.
ADL
0,00%
Dependenta totala 0,00% Lot AR
0,00%
47,37%
31,58%
39,47%
55,26%
13,16% Initial
13,16% La 12 luni
Figura VI.70. Evoluţia deficitului motor – lot AR
135
__________________________________________________________________________________________
La lotul C iniţial, 45,45% au prezentat independenţă asistată şi 38,64%

cvasiindependenţă (Figura VI.71).La 6 luni, s-a înregistrat agravarea deficitului motor la 4
cazuri (9,09%), iar ameliorarea nu s-a înregistrat la nici un caz: independenţă asistată →
dependenţă totală - 1 caz; cvasiindependent → independenţă asistată - 2 cazuri; autonom →
cvasiindependent - 1 caz. În următoarele 6 luni, s-a înregistrat agravarea la 8 cazuri (18,18%),
iar ameliorarea deficitului motor nu s-a înregistrat la nici un caz: independenţă asistată →
dependenţă totală - 2 cazuri; cvasiindependent → independenţă asistată - 4 cazuri; autonom →
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni agravarea deficitului motor s-a înregistrat la 12 cazuri
(27,27%) şi ameliorarea nu s-a înregistrat la nici un caz: independenţă asistată → dependenţă
totală - 3 cazuri; cvasiindependent → independenţă asistată - 6 cazuri; autonom →
cvasiindependent – 3 cazuri.
Faţă de lotul de control (lot C), la care nu s-a înregistrat nici un caz de ameliorare la 6
luni, cel mai mare procent de pacienţi amelioraţi s-a înregistrat la lotul AR (23,68%), procent
semnificativ mai mare decât la lotul A (4,88%, p=0,017) şi nesemnificativ mai mare decât la
lotul R (17,14%, p=0,493). Fenomenul este acelaşi şi la 12 luni: amelioraţi lot C: nici un caz;
lot AR 21,05%, semnificativ mai mare decât la lotul A (0,032) şi nesemnificativ mai mare
decât la lotul R (11,43%, p=0,271). Evoluția valorilor medii ale scorului scalei ADL sunt
prezentate în Tabelul VI.34.
Tabel VI.34. Evoluţia valorilor medii ale scorului ADL
Evaluare
Scor ADL
Lot A 8,54±2,65 9,00±2,54 8,74±2,85
Lot R 8,90±1,75 9,27±1,93 9,10±2,14
Lot AR 8,45±2,21 9,05±2,11 8,65±2,45
Lot C 8,96±1,76 8,75±1,87 8,32±1,98
ADL
0,00%
Dependenta totala 2,27% Lot C
4,55%
45,45%
56,82%
38,64%
29,55%
15,91% Initial
9,09% La 12 luni
Figura VI.71. Evoluţia deficitului motor – lot C
136
__________________________________________________________________________________________
La lotul A valoarea medie a scorului ADL a crescut nesemnificativ la 6 luni (de la 8,54
la 9,00, p=0,425) şi a scăzut nesemnificativ în următoarele 6 luni (de la 9,00 la 8,74, p=0,664).
Faţă de valoarea iniţială valoare medie a scorului ADL a crescut nesemnificativ, de la 8,54 la
8,74, p=0,743).
La lotul R valoarea medie a scorului ADL a crescut nesemnificativ la 6 luni (de la 8,90
9,10, p=0,670).
La lotul AR valoarea medie a scorului ADL a crescut nesemnificativ la 6 luni (de la 8,45
8,65, p=0,710).
La lotul C valoarea medie a scorului ADL a scăzut nesemnificativ la 6 luni (de la 8,96
Faţă de valoarea iniţială valoare medie a scorului ADL a scăzut nesemnificativ, de la 8,75 la
8,32, p=0,113) (Figura VI.72).
Initial 8,54

La 12 luni 8,74
Initial 8,90
La 12 luni 9,10
Initial 8,45

La 12 luni 8,65
Initial 8,96
La 12 luni 8,32
Scor ADL
Din punct de vedere al scorurilor ADL, iniţial cea mai mare valoare s-a înregistrat la
lotul C (9,96), nesemnificativ mai mare decât la loturile A, R şi AR (8,54, p=0,425, 8,90
p=0,881, respectiv 8,45, p=0,249). La 6 luni şi la 12 luni, cea mai mică valoare a scorului ADL
s-a înregistrat tot la lotul C (8,75, respectiv 8,32), nesemnificativ mai mică decât la celelalte 3
loturi (la 6 luni: 9,00, p=0,650, 9,27, p=0,230, respectiv 9,05, p=0,497; la 12 luni: 8,74,
137
__________________________________________________________________________________________
p=0,430, 9,10, p=0,097, respectiv 8,65, p=0,502). Pentru a determina efectul tratamentului
asupra scorului scalei ADL la toate cele 4 loturi de studiu, am utilizat mărimea efectului (effect
size – ES) (Tabel VI.35).
Tabel VI.35. Efectul tratamentului asupra scorului ADL
Scor ADL Lot A Lot R Lot AR Lot C
La 6 luni 0,17 0,21 0,27 -0,12
La 12 luni 0,08 0,11 0,09 -0,36
Valoarea mărimii efectului la 6 luni a relevat o schimbare mică (în sensul îmbunătăţirii
scorului IADL) la loturile A şi AR (ES=0,21, respectiv ES=0,27), neimportantă (în sensul
îmbunătăţirii scorului ADL) la lotul R şi neimportantă (în sensul înrăutăţirii scorului ADL) la
lotul C (ES=-0,12). La 12 luni s-a determinat o schimbare mică (în sensul înrăutăţirii scorului
ADL) la lotul C (ES=-0,36) şi neimportantă (în sensul îmbunătăţirii scorului ADL) la loturile
A, R şi AR (ES=0,08, ES=0,11, respectiv ES=0,09).

Evoluția scorului scalei IADL la toate loturile de studiu este prezentată în Tabelul VI.36. Scala
IADL relevă că la loturile R şi AR nu s-a înregistrat la nici un pacient dependenţă totală, la nici
una dintre evaluări, iar la lotul A dependenţa totală s-a înregistrat doar la 12 luni (1 caz . 2,44),
iar la lotul C începând de la 6 luni (2,27%, respectiv 4,55% la 12 luni).
Evaluare
Scor IADL iniţială la 6 luni la 12 luni
Nr. % Nr. % Nr. %
Lot A
Independent 1 2,44 1 2,44 1 2,44
Agravare 1 2,44 3 7,32 2 4,88
Ameliorare 5 12,20 0 0,00 3 7,32
Lot R
Independent 1 2,86 1 2,86 1 2,86
138
__________________________________________________________________________________________

Agravare 0 0,00 4 11,43 1 2,86
Ameliorare 9 25,71 1 2,86 9 25,71
Lot AR
Independent 1 2,63 2 5,26 1 2,63
Agravare 0 0,00 5 13,16 2 5,26
Ameliorare 9 23,68 2 5,26 9 23,68
Lot C
Independent 2 4,55 1 2,27 1 2,27
Agravare 7 15,91 6 13,64 12 27,27
Ameliorare 2 4,55 0 0,00 0 0,00
La lotul A iniţial, 48,78% s-au încadrat la asistenţă limitată şi 19,51% la asistenţă

extensivă (Figura VI.73).
La 6 luni, în care s-a aplicat tratament antioxidant, s-a înregistrat un caz de agravare a
autonomiei activităţilor zilnice (244%), iar ameliorarea s-a înregistrat la 5 cazuri (12,20%):
asistenţă extinsă → asistenţă limitată – 1 caz; asistenţă limitată → supraveghere – 3 cazuri;
supraveghere → ajutor pentru pregătire - 1 caz; supraveghere → asistenţă limitată - 1 caz.
3 pacienţi (7,32%), iar ameliorarea la nici un caz: supraveghere → asistenţă limitată - 1 caz;
asistenţă maximă → dependenţă totală - 1 caz; asistenţă limitată → asistenţă maximă - 1 caz.
(4,88%), şi s-a ameliorat la 3 cazuri (7,32%):
- asistenţă maximă → dependenţă totală - 1 caz;
- asistenţă extinsă → asistenţă maximă - 1 caz;
- asistenţă limitată → supraveghere – 2 cazuri.
139
__________________________________________________________________________________________
IADL
2,44%
Independent 2,44%
2,44% Initial
9,76% La 6 luni
12,20% La 12 luni
7,32%
9,76%
48,78%
43,90%
19,51%
17,07%
12,20%
Asistenta maxima 12,20% Lot A
12,20%
0,00%
2,44%
Figura VI.73. Evoluţia autonomiei activităţii zilnice – Lot A
La lotul R iniţial, 51,43% s-au încadrat la asistenţă limitată şi 17,14% la asistenţă

La 6 luni, nu s-a înregistrat agravarea autonomiei activităţilor zilnice la nici un caz, iar
activităţilor zilnice s-a înregistrat la un caz (2,86%):
- asistenţă limitată → supraveghere - 1 caz;
- asistenţă limitată → asistenţă extinsă - 1 caz.
Faţă de evaluarea iniţială, la 12 luni agravarea autonomiei activităţilor zilnice s-a înregistrat la
un caz (2,86%) şi ameliorarea la 9 cazuri (25,71%):
140
__________________________________________________________________________________________
IADL
2,86%
Independent 2,86%
2,86% Initial
8,57% La 6 luni
8,57% La 12 luni
5,71%
14,29%
51,43%
54,29%
17,14%
8,57%
14,29%
Asistenta maxima 11,43% Lot R
11,43%
0,00%
0,00%
Figura VI.74. Evoluţia autonomiei activităţii zilnice – Lot R
La lotul AR iniţial, 47,37% s-au încadrat la asistenţă limitată şi 23,68% la asistenţă

La 6 luni, nu s-a înregistrat agravarea autonomiei activităţilor zilnice la nici un caz, iar
- supraveghere → independent - 1 caz;
- asistenţă extinsă → asistenţă limitată - 1 caz.
activităţilor zilnice s-a înregistrat la 2 cazuri (5,26%):
2 cazuri (5,26%) şi ameliorarea la 9 cazuri (23,68%):
141
__________________________________________________________________________________________
IADL
2,63%
Independent 5,26%
2,63% Initial
7,89% La 6 luni
7,89% La 12 luni
7,89%
18,42%
47,37%
44,74%
23,68%
15,79%
10,53%
Asistenta maxima 10,53% Lot AR
10,53%
0,00%
0,00%
Figura VI.75. Evoluţia autonomiei activităţii zilnice – Lot AR
La lotul C iniţial, 43,37% s-au încadrat la asistenţă limitată şi 23,68% la asistenţă

IADL
4,55%
Independent 2,27%
2,27% Initial
4,55% La 6 luni
4,55% La 12 luni
9,09%
6,82%
43,18%
47,73%
27,27%
15,91%
11,36%
Asistenta maxima 13,64% Lot C
15,91%
0,00%
6,82%
Figura VI.76. Evoluţia autonomiei activităţii zilnice – lot C
La 6 luni, s-a înregistrat agravarea autonomiei activităţilor zilnice la 7 cazuri (15,91%), iar
- asistenţă maximă → dependenţă totală - 2 cazuri.
142
__________________________________________________________________________________________
activităţilor zilnice nu s-a înregistrat la nici un caz:
- supraveghere → asistenţă extinsă - 1 caz;
- asistenţă limitată → asistenţă extinsă - 1 caz;
- asistenţă maximă → dependenţă totală - 1 caz.
12 cazuri (27,27%) şi ameliorarea la nici un caz:
- ajutor pentru pregătire → supraveghere – 1 caz;
- asistenţă maximă → dependenţă totală - 3 cazuri.
Faţă de lotul de control (lot C), la care nu s-a înregistart nici un caz de ameliorare la 6
luni, cel mai procent de pacienţi amelioraţi s-a înregistrat la lotul R (25,71%), procent
lotul AR (23,68%, p=0,842). La 12 luni, în lotul C nu s-a înregistrat nici un caz de ameliorare
a autonomiei activităţilor zilnice, iar cel mai mare procent a fost la lotul R (25,71%),
lotul AR (0,842). Evoluția valorilor medii ale scorului IADL este prezentată în Tabelul VI.37.
Tabel VI.37. Evoluţia valorilor medii ale scorului IADL
Evaluare
IADL
Lot A 30,10±7,05 28,49±7,80 29,51±8,08
Lot R 30,80±6,41 27,31±7,24 28,64±6,59
Lot AR 29,97±6,46 26,29±8,10 27,42±7,17
Lot C 30,68±6,33 31,66±6,72 32,61±7,03
La lotul A valoarea medie a scorului IADL a scăzut nesemnificativ la 6 luni (de la 30,10
la 28,49, p=0,330) şi a crescut nesemnificativ în următoarele 6 luni (de la 28,49 la 29,51,
p=0,563). Faţă de valoarea iniţială valoare medie a scorului IADL a scăzut nesemnificativ (de
la 30,10 la 29,51, p=0,726).
La lotul R valoarea medie a scorului IADL a scăzut semnificativ la 6 luni (de la 30,80
143
__________________________________________________________________________________________
p=0,424). Faţă de valoarea iniţială valoare medie a scorului IADL a scăzut nesemnificativ, de
la 30,80 la 28,64, p=0,171).
La lotul AR valoarea medie a scorului IADL a scăzut semnificativ la 6 luni (de la 29,97
p=0,521). Faţă de valoarea iniţială, valoare medie a scorului IADL a scăzut nesemnificativ, de
la 29,97 la 27,42, p=0,108).
La lotul C valoarea medie a scorului IADL a crescut nesemnificativ la 6 luni (de la 8,96
la 8,75, p=0,589) şi a crerscut nesemnificativ în următoarele 6 luni (de la 8,75 la 8,32, p=0,298).
Faţă de valoarea iniţială, valoare medie a scorului IADL a crescut nesemnificativ, de la 8,75 la
8,32, p=0,113) (Figura VI.77).
Initial 30,10

La 12 luni 29,51
Initial 30,80
La 12 luni 28,64
Initial 29,97

La 12 luni 27,42
Initial 30,68
La 12 luni 32,61
Scor IADL
Din punct de vedere al scorurilor IADL, iniţial, faţă de lotul de control (lotul C), mediile
IADL au fost nesemnificativ mai mari la lotul R (30,68 vs 30,80, p=0,934), şi nesemnificativ
mai mici la loturile A şi AR (30,68 vs 30,10, p=0,691, respectiv 30,68 vs 29,97, p=0,617). Faţă
de lotul C, la 6 luni valorile scorului ADL au fost semnificativ mai mici la lotul A (31,66 vs
28,49, p=0,048), la lotul R (31,66 vs 27,31, p=0,007) şi la lotul AR (31,66 vs 26,29, p=0,002).
Faţă de lotul C, la 12 luni valorile scorului ADL au fost nesemnificativ mai mici la lotul A
(32,61 vs 29,51, p=0,062), dar semnificativ mai mari decât la lotul R (32,61 vs 28,54, p=0,012)
şi la lotul AR (32,61 vs 27,42, p=0,001).
Pentru a determina efectul tratamentului asupra scorului scalei IADL la toate cele 4
loturi de studiu, am utilizat mărimea efectului (effect size – ES) (Tabel VI.38). Valoarea
mărimii efectului la 6 luni a relevat o schimbare mică (în sensul îmbunătăţirii scorului IADL)
144
__________________________________________________________________________________________
la loturile A, R şi AR (ES=-0,23, ES=-0,54, respectiv ES=-0,57) şi neimportantă (în sensul

înrăutăţirii scorului IADL) la lotul C (ES=0,15). La 12 luni s-a determinat o schimbare mică (în
sensul îmbunătăţirii scorului IADL) la loturile R şi AR (ES=-0,34, respectiv ES=-0,40) şi
neimportantă la lotul A (în sensul îmbunătăţirii scorului IADL) şi mică (în sensul înrăutăţirii
scorului IADL) la lotul C (ES=0,31).
Tabel VI.38. Efectul tratamentului asupra scorului IADL
IADL Lot A Lot R Lot AR Lot C
La 6 luni -0,23 -0,54 -0,57 0,15
La 12 luni -0,08 -0,34 -0,40 0,31
VI.4.6. Discuții
În ceea ce privește opțiunile terapeutice disponibile în prezent pentru tratamentul
demenței, acestea au demonstrat eficaciență limitată, de aceea găsirea unor strategiilor pentru
prevenția declinului cognitiv și al demenței sunt necesare. Unele studii de specialitate indică
exercițiul fizic ca o strategie promițătoare pentru diminuarea declinului cognitiv, dar limitările
acestora nu pemit o analiză concretă. La ora actuală, suplimentele cu efect antioxidant,
corectarea și prevenția deficitului nutrițional, dietele sănătoase și nu în ultimul rând activitatea
fizică sunt principalele mijloace, ce pot fi utilizate de persoanele vârstnice și nu numai, contra
dezvoltării și progresiei demenței. Majoritatea studiilor în domeniu au fost observaționale, dar
sunt necesare studii extinse care să poată scoate explice sinergia, dacă există, dintre dieta
sănătoasă și exercițiile fizice la pacienții vârstnici.
Numeroase suplimente alimentare de pe piață conțin polifenoli, efectul benefic al
multora dintre ele este susținut doar de studii in vitro [167]. Există studii care arată că extracte
polifenolice au corectat neuroinflamarea, hiperlipidemia și stresul oxidativ, putand fi
concluzionat că polifenolii prin activități anticolinesterazice, antioxidative antiinflamatorii și
antiamiloidigene ar putea susține o îmbătrânire sănătoasă a creierului, având un potențial
protector asupra modificărilor biologice cauzate de vârstă, inversând declinul cognitiv cauzat
de aceasta [146,168,169]. Recent a fost evidențiat faptul că resveratrolul și alți metaboliți din
struguri pot traversa BHE și produce unele răspunsuri biologice în creier după administrarea
orală [173-175]. Alte studii epidemiologice au evidențiat faptul că consumul de polifenoli poate
fi corelat cu riscul scăzut de a dezvolta tulburări neurodegenerative și boli cardiovasculare [170-
172]. Diverse studii recomandă să ne orientăm spre polifenoli derivați din struguri noi, cu
proprietăți promițătoare anti-neurodegenerative, unele oferind dovezi privind îmbunătățirea
funcției neurocognitive la adulții vârstnici [139,176,177]. În ceea ce privește tratamentul de
recuperare, unele studii demonstrează că reabilitarea fizică intensivă îmbunătățește mobilitatea
145
__________________________________________________________________________________________
și, atunci când este efectuată pe o perioadă lungă, poate îmbunătăți și funcționarea fizică a
pacienților cu demență [178]. Studiile pe subiecți umani și pe animale relevă că exercițiul fizic
facilitează neuroplasticitatea unor structuri cerebrale și, astfel răspunsurile afective, funcțiile
comportamentale și cognitive [93-96].
Este necesară o abordare multimodală care combină exercițiul fizic și reabilitarea
cognitivă îmbunătățește atingerea obiectivelor și reduc povara îngrijitorului și a pacientului cu
demență ușoară [179]. Intervențiile cu exerciții personalizate la domiciliu, pentru pacienții în
vârstă care suferă de demență, scot în evidență faptul că acestea pot diminua gija privind
căderile, îmbunătății echilibrul și activitatea fizică la planificată la acei pacienți care locuiesc
în comunitate [181]. Pornind de la aceste premise, scopul acestui studiu a fost de a determina
efectul general al suplimentării cu antioxidanți, programelor de recuperare medicală în spital,
la domiciliu sau în centrele de îngrijire și combinarea celor două asupra persoanelor în vârstă
care suferă de demență. În studiul de față rezultatele evaluărilor au arătat că la 6 luni,
tratamentului cu antioxidanți şi cel cu antioxidanți asociat cu recuperare a avut un efect foarte
bun asupra colesterolului, efectul fiind moderat în cazul tratamentului de recuperare. Asupra
scalelor MMSE și Reisberg efectul a fost benefic la loturilor cu antioxidant şi antioxidant
asociat cu recuperare și neimportant în cazul lotului cu recuperare. Analizând scorurile ADL și
IADL efectul tratamentului a fost benefic atât în cazul loturilor cu recuperare şi antioxidant
asociat cu recuperare cât și în cazul lotului cu antioxidant. Efectul asupra β-amiloidului 1-42 a
fost major la loturile A şi AR şi neimportant la loturile R şi C.
VI.4.7. Concluzii
1. Din punct de vedere al datelor demografice, în toate cele 4 loturi, au predominat femeile
(57,14%-60,53%), media de vârstă a fost cuprinsă între 74,00-76,43 ani, şi majoritatea
pacienţilor au provenit din mediul urban (58,54%-63,64), fără a exista diferenţe
semnificative între loturi.
2. Demenţă Alzheimer a fost diagnoticată la 59,09%-65,71%), urmată de demenţa senilă
(22,86%-26,83%).
3. Cea mai frecventă patologie asociată în ambele loturi a fost HTA (60,00%-63,41%),
urmată de bolile cardiovasculare (52,63%-56,82%) şi dislipidemia (48,57%-56,82%).
4. Tratamentul pentru demenţă a constat din monoterapie (4,78%-57,14%), în special cu
Memantinum (31,58%-45,71%), iar terapia asociată cea mai frecventă a fost
Memantinum+Donepezilum (20,45%-29,27%).
146
__________________________________________________________________________________________
5. În ceea ce priveşte profilul lipidic, la 6 luni, tratamentului cu antioxidanți şi cel cu

antioxidanți asociat cu recuperare a avut un efect foarte bun asupra colesterolului (ES=-
1,07, respectiv ES=-1,08) şi moderat asupra LDL-colesterolului (ES=-0,61, respectiv
ES=-0,67) şi mic asupra HDL-colesterolului şi trigliceridelor (ES=0,32, respectiv
ES=0,37; ES=-0,39, respectiv ES=-0,42). Faţă de evaluare iniţială, la 12 luni efectele
au fost mici asupra tuturor parametrilor lipidici) (ES=-0,22-ES=-0,47).
6. Efectul la 6 luni al tratamentului de recuperare (neasociat cu antioxidanți) a fost moderat
asupra colesterolului (E=-0,56) şi mic în cazul HDL-colesterolului şi LDL-
colesterolului (ES=-0,28, respectiv ES=-0,33) şi neimportant asupra trigliceridelor
(ES=-0,11). La 12 luni efectul tratamentului a fost mic în cazul colesterolului (ES=-
0,33) şi neimportant asupra HDL-colesterolului, LDL-colesterolului şi trigliceridelor
(ES=-0,11-ES=-0,17).
7. În cazul lotului de control (fără antioxidanți şi fără tratament de recuperare), efectul la
6 luni asupra parametrilor lipidici a fost mic în primele 6 luni (ES=-0,21-ES=-0,41), iar
la 12 luni, efectul a fost mic în cazul colesterolului şi trigliceridelor (ES=-0,26, respectiv
ES-0,28) şi neimportant în cazul HDL-colesterolului şi LDL-colesterolului (ES=-0,11,
8. La 6 luni, efectul tratamentului asupra evoluţiei statusului mental (MMSE) a fost
benefic, dar mic, în cazul loturilor cu antioxidant şi antioxidant asociat cu recuperare
(ES=0,26, respectiv ES=0,37), neimportant în cazul lotului cu recuperare (ES=0,16), iar
în cazul lotului de control, efectul a fost neimportant, dar agravant (ES=-0,10). La 12
luni, efectul tratamentelor adjuvante asupra MMSE este benefic, dar neimportant
(ES=0,03-ES=0,17), iar cazul lotului de control efectul este neimportant, dar agravant
(ES=-0,19).
9. La 6 luni, efectul tratamentului asupra evoluţiei deteriorării globale (Reisberg) a fost
benefic, dar mic, în cazul loturilor cu antioxidant şi antioxidant asociat cu recuperare
(ES=-0,35, respectiv ES=-0,42), neimportant în cazul lotului cu recuperare (ES=-0,11),
iar în cazul lotului de control, efectul a fost neimportant, dar agravant (ES=0,04). La 12
luni, efectul tratamentelor adjuvante asupra scorului Reisberg este benefic, dar
neimportant, în cazul loturilor cu antioxidant şi a celui cu recuperare (ES=-0,19,
respectiv ES=-0,02), şi mic în cazul lotului cu antioxidant asociat cu recuperare (ES=-
0,30), iar cazul lotului de control efectul este neimportant, dar agravant (ES=0,19).
147
__________________________________________________________________________________________
10. La 6 luni, efectul tratamentului asupra evoluţiei deficitului motor (ADL) a fost benefic,
dar mic, în cazul loturilor cu recuperare şi antioxidant asociat cu recuperare (ES=0,21,
respectiv ES=0,27), benefic, dar neimportant, în cazul lotului cu antioxidant (ES=0,17),
iar în cazul lotului de control, efectul a fost neimportant, dar agravant (ES=-0,12). La
12 luni, efectul tratamentelor adjuvante asupra scorului ADL este benefic, dar
neimportant, în cazul loturilor cu terapie adjuvantă (ES=0,09-ES=0,11), iar în cazul
lotului de control efectul este mic, dar agravant (ES=-0,36).
11. La 6 luni, efectul tratamentului asupra evoluţiei autonomiei activităţilor zilnice (IADL)
a fost benefic major, în cazul loturilor cu recuperare şi antioxidant asociat cu recuperare
(ES=-0,54, respectiv ES=-0,57), benefic, dar mic, în cazul lotului cu antioxidant (ES=-
0,23), iar în cazul lotului de control, efectul a fost neimportant, dar agravant (ES=0,15).
La 12 luni, efectul tratamentelor adjuvante asupra scorului IADL este benefic fost
benefic, dar mic, în cazul loturilor cu recuperare şi antioxidant asociat cu recuperare
(ES=-0,34, respectiv ES=-0,40), benefic, dar neimportant, în cazul lotului cu antioxidant
(ES=-0,08), iar în cazul lotului de control, efectul a fost mic, dar agravant (ES=0,31).
12. La 6 luni, efectul asupra β-amiloidului 1-42 a fost major la loturile A şi AR (ES=-0,83,
La 12 luni, efectul asupra β-amiloidului 1-42 a fost major la loturile A şi AR (ES=-0,80,
148
__________________________________________________________________________________________
CAPITOLUL VII
CONCLUZII GENERALE
1. Din studiul nostru a rezultat că administrarea antioxidantului Antioxivita are un efect

benefic asupra beta amiloidului, profilului lipidic (în special al colesterolului), dar şi
asupra statusul mental şi al deteriorării globale.
2. Din evoluţia favorabilă pe perioada administrării Antioxivita şi defavorabilă după
întreruperea acestuia, rezultă necesitatea utilizării continue a acestui antioxidant.
3. Tratamentul de recuperare are un efect benefic asupra deficitului motor şi al autonomiei
activităţilor zilnice. Recuperarea are un efect benefic şi asupra profilului lipidic şi al
statuslui mental şi deteriorării globale, dar mai redus decât în cazul administrării
antioxidanților.
4. Evoluţia bună în primele 6 luni după tratamentul de recuperare, precum şi involuţia
parametrilor studiaţi la 12 luni, impune utilizarea continuă a tratamentului de
recuperare.
5. Asocierea antioxidantului Antioxivita cu tratamentul de recuperare are un efect cumulat
asupra tuturor parametrilor studiaţi.
6. Demența fiind o boală evolutivă, în evoluţia sa se consideră un rezultat pozitiv atenuarea
simptomelor.
149
__________________________________________________________________________________________
CAPITOLUL VIII
ORIGINALITATEA TEZEI ŞI CONTRIBUŢIILE INOVATIVE
Conform obiectivelor propuse și în urma rezultatelor obținute pe perioada derulării

studiului și a elaborării tezei de doctorat, contribuțiile personale în cadrul lucrării prezentate
sunt descrise în cele ce urmează:
1. Sinteza datelor actuale referitoare la demențe: etiologie, patogenie, diagnostic,
biomarkeri utilizați în diagnosticul demențelor, tratamentul medicamentos din demențe
și terapiile auxiliare și alternative utilizate în gestionarea simptomelor demenței.
Această sinteză a fost efectuată utilizând pentru documentare 182 de referințe, din cele
mai importante baze de date: Web of Science, PubMed, Scopus/Elsevier,
Loop/Frontiers, Scilit/MDPI, Springer etc.;
2. Evaluarea comparativă a efectelor tratamentului cu antioxidant, a tratamentului de
recuperare și a asocierii celor două tipuri de tratament în demențe reprezintă unul din
obiectivele majore ale studiului; în cadrul acestei evaluări s-au urmărit: influenţa
factorilor de risc cum sunt dislipidemiile, acumularea de beta amiloid, hipertensiune
arterială, bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, stilul de viață și sedentarismul pentru
apariția și evoluția demenței, în special a celei de tip Alzheimer, la persoanele vârstnice;
3. Evaluarea evoluției pacienților cu demență s-a efectuat determinând biomarkeri
specifici (beta amiloid 1-42); parametrii profilului lipidic (colesterol, HDL – colesterol,
LDL – colesterol, trigliceride, lipide totale), utilizând scalele cognitive MMSE și
Reisberg și scale de evaluare a activităților vieții zilnice ADL și IADL pentru
monitorizarea efectului acestor două terapii adjuvante administrate separat sau în
combinație.
4. Identificarea parametrilor care răspund cel mai bine la tratamentul cu antioxidant și la
tratamentul de recuperare precum și la asocierea celor două tratamente.
5. Rezultatele obținute arată că tratamentul cu Antioxivita, evaluat ca terapie adjuvantă în
demențe, poate fi administrat pe scară largă pacienților cu demențe, indiferent de stadiul
bolii ca terapie complementară, singur sau pentru rezultate mai bune în asociere cu
tratamentul de recuperare.
150
__________________________________________________________________________________________
SCALE FOLOSITE
Scala ADL
Igiena corporala (autonomie, ajutat partial, dependent)
Îmbracare (autonomie, autonomie pt imbracare dar ajutor pentru incaltare, dependent)
Mersul la toaletă (autonomie, ajutat, ajutat la pat)
Locomoția
Continența (continent, incontinenta ocazional, incontinent)
Odihna / Repaus
Scor: 2 - autonom; 1 - ajutor partial ; 0 - dependent ;
Total 12 – autonom >>>> 0 – total dependent.
Clasificare:
0 - 3,6 - dependenta totala, necesită asistent personal;
3,6 - 9,6 -independență asistată;
9,6 - 12 cvasi independent;
12 - autonomie.
Scala de performanță IADL
Scor IADL-uri
0-6 Pregătirea mesei
0-6 Treburile casnice obișnuite
0-6 Gestionarea finanțelor
0-6 Administrarea medicamentelor
0-6 Utilizarea telefonului
0-6 Scările
0-6 Cumpărături
0-6 Transport
Scor în auto performanță:

0 = Independent - Fără ajutor, configurare sau supraveghere
1 = Numai ajutor de configurare
2 = Supraveghere - Supraveghere / cuing
3 = Asistență limitată - Ajutor în unele ocazii
4 = Asistență extinsă - Ajută pe parcursul sarcinii, dar îndeplinește 50% din sarcină pe cont
propriu
5 = Asistență maximă - Ajutor pe parcursul sarcinii, dar îndeplinește mai puțin de 50% din
sarcină
6 = Dependență totală - Performanță completă a altora pe întreaga perioadă
151
__________________________________________________________________________________________
8 = Activitatea nu s-a produs pe întreaga perioadă, Scor = 6
152
__________________________________________________________________________________________
[182]
153
__________________________________________________________________________________________
BIBLIOGRAFIE
1. International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems.

Availabe online:
https://icd.who.int/browse10/Content/statichtml/ICD10Volume2_en_2010.pdf (accesat
la 20.09.2019).
2. Băjenaru, O.; Popescu, B.O.; Tudose, C. Ghid de Diagnostic și Tratament în Demențe;
București, 2007.
3. Selkoe, D.J. Alzheimer's disease: genes, proteins, and therapy. Physiol Rev 2001, 81,
741-766, doi:10.1152/physrev.2001.81.2.741.
4. Kivipelto, M.; Mangialasche, F.; Ngandu, T. Lifestyle interventions to prevent cognitive
impairment, dementia and Alzheimer disease. Nat Rev Neurol 2018, 14, 653-666,
doi:10.1038/s41582-018-0070-3.
5. Purza, L.; Pasca, G.; Iova, S.; Belba, A.; Lazar, L.; Tit, D.M.; Uivarosan, D. Assessing
the incidence of risk factors and comorbidities associated with dementia of the elderly.
Arad Medical Journal 2017, XX, 18-22.
6. Tiwari, S.; Atluri, V.; Kaushik, A.; Yndart, A.; Nair, M. Alzheimer's disease:
pathogenesis, diagnostics, and therapeutics. Int J Nanomedicine 2019, 14, 5541-5554,
doi:10.2147/ijn.s200490.
7. Purza, L.; Bungau, S.; Marin, R.; Bumbu, A.; Uivarosan, D.; Lazar, L. Biomarkers of
dementia. Short review. In Proceedings of 22nd Balkan Medical Days, North Cyprus;
p. 392.
8. Suh, Y.H.; Checler, F. Amyloid precursor protein, presenilins, and alpha-synuclein:
molecular pathogenesis and pharmacological applications in Alzheimer's disease.
Pharmacol Rev 2002, 54, 469-525, doi:10.1124/pr.54.3.469.
9. Mawuenyega, K.G.; Sigurdson, W.; Ovod, V.; Munsell, L.; Kasten, T.; Morris, J.C.;
Yarasheski, K.E.; Bateman, R.J. Decreased clearance of CNS beta-amyloid in
Alzheimer's disease. Science 2010, 330, 1774, doi:10.1126/science.1197623.
10. Barage, S.H.; Sonawane, K.D. Amyloid cascade hypothesis: Pathogenesis and
therapeutic strategies in Alzheimer's disease. Neuropeptides 2015, 52, 1-18,
doi:10.1016/j.npep.2015.06.008.
11. Walsh, D.M.; Selkoe, D.J. Oligomers on the brain: the emerging role of soluble protein
aggregates in neurodegeneration. Protein Pept Lett 2004, 11, 213-228,
doi:10.2174/0929866043407174.
12. Tomic, J.L.; Pensalfini, A.; Head, E.; Glabe, C.G. Soluble fibrillar oligomer levels are
elevated in Alzheimer's disease brain and correlate with cognitive dysfunction.
Neurobiol Dis 2009, 35, 352-358, doi:10.1016/j.nbd.2009.05.024.
13. Zlokovic, B.V. Neurovascular mechanisms of Alzheimer's neurodegeneration. Trends
Neurosci 2005, 28, 202-208, doi:10.1016/j.tins.2005.02.001.
14. Tarasoff-Conway, J.M.; Carare, R.O.; Osorio, R.S.; Glodzik, L.; Butler, T.; Fieremans,
E.; Axel, L.; Rusinek, H.; Nicholson, C.; Zlokovic, B.V., et al. Clearance systems in the
brain-implications for Alzheimer disease. Nat Rev Neurol 2015, 11, 457-470,
doi:10.1038/nrneurol.2015.119.
15. Storck, S.E.; Meister, S.; Nahrath, J.; Meißner, J.N.; Schubert, N.; Di Spiezio, A.;
Baches, S.; Vandenbroucke, R.E.; Bouter, Y.; Prikulis, I., et al. Endothelial LRP1
transports amyloid-β(1-42) across the blood-brain barrier. J Clin Invest 2016, 126, 123-
136, doi:10.1172/jci81108.
154
__________________________________________________________________________________________
16. Shibata, M.; Yamada, S.; Kumar, S.R.; Calero, M.; Bading, J.; Frangione, B.; Holtzman,
D.M.; Miller, C.A.; Strickland, D.K.; Ghiso, J., et al. Clearance of Alzheimer's amyloid-
ss(1-40) peptide from brain by LDL receptor-related protein-1 at the blood-brain barrier.
J Clin Invest 2000, 106, 1489-1499, doi:10.1172/jci10498.
17. Bell, R.D.; Sagare, A.P.; Friedman, A.E.; Bedi, G.S.; Holtzman, D.M.; Deane, R.;
Zlokovic, B.V. Transport pathways for clearance of human Alzheimer's amyloid beta-
peptide and apolipoproteins E and J in the mouse central nervous system. J Cereb Blood
Flow Metab 2007, 27, 909-918, doi:10.1038/sj.jcbfm.9600419.
18. Deane, R.; Sagare, A.; Hamm, K.; Parisi, M.; Lane, S.; Finn, M.B.; Holtzman, D.M.;
Zlokovic, B.V. apoE isoform-specific disruption of amyloid beta peptide clearance from
mouse brain. J Clin Invest 2008, 118, 4002-4013, doi:10.1172/jci36663.
19. Deane, R.; Wu, Z.; Zlokovic, B.V. RAGE (yin) versus LRP (yang) balance regulates
alzheimer amyloid beta-peptide clearance through transport across the blood-brain
barrier. Stroke 2004, 35, 2628-2631, doi:10.1161/01.STR.0000143452.85382.d1.
20. Näslund, J.; Schierhorn, A.; Hellman, U.; Lannfelt, L.; Roses, A.D.; Tjernberg, L.O.;
Silberring, J.; Gandy, S.E.; Winblad, B.; Greengard, P., et al. Relative abundance of
Alzheimer A beta amyloid peptide variants in Alzheimer disease and normal aging.
Proc Natl Acad Sci U S A 1994, 91, 8378-8382, doi:10.1073/pnas.91.18.8378.
21. Lauritzen, I.; Pardossi-Piquard, R.; Bourgeois, A.; Bécot, A.; Checler, F. Does
intraneuronal accumulation of carboxyl-terminal fragments of the amyloid precursor
protein trigger early neurotoxicity in Alzheimer's disease? Curr Alzheimer Res 2019,
16, 453-457, doi:10.2174/1567205016666190325092841.
22. Rebeck, G.W.; Harr, S.D.; Strickland, D.K.; Hyman, B.T. Multiple, diverse senile
plaque-associated proteins are ligands of an apolipoprotein E receptor, the alpha 2-
macroglobulin receptor/low-density-lipoprotein receptor-related protein. Ann Neurol
1995, 37, 211-217, doi:10.1002/ana.410370212.
23. Pi, X.; Schmitt, C.E.; Xie, L.; Portbury, A.L.; Wu, Y.; Lockyer, P.; Dyer, L.A.; Moser,
M.; Bu, G.; Flynn, E.J., 3rd, et al. LRP1-dependent endocytic mechanism governs the
signaling output of the bmp system in endothelial cells and in angiogenesis. Circ Res
2012, 111, 564-574, doi:10.1161/circresaha.112.274597.
24. Area-Gomez, E.; Schon, E.A. On the pathogenesis of Alzheimer's disease: The MAM
hypothesis. Faseb j 2017, 31, 864-867, doi:10.1096/fj.201601309.
25. Lee, K.S.; Huh, S.; Lee, S.; Wu, Z.; Kim, A.K.; Kang, H.Y.; Lu, B. Altered ER-
mitochondria contact impacts mitochondria calcium homeostasis and contributes to
neurodegeneration in vivo in disease models. Proc Natl Acad Sci U S A 2018, 115,
E8844-E8853, doi:10.1073/pnas.1721136115.
26. Prasad, K.N.; Cole, W.C.; Prasad, K.C. Risk factors for Alzheimer's disease: role of
multiple antioxidants, non-steroidal anti-inflammatory and cholinergic agents alone or
in combination in prevention and treatment. J Am Coll Nutr 2002, 21, 506-522,
doi:10.1080/07315724.2002.10719249.
27. Pchitskaya, E.; Popugaeva, E.; Bezprozvanny, I. Calcium signaling and molecular
mechanisms underlying neurodegenerative diseases. Cell Calcium 2018, 70, 87-94,
doi:10.1016/j.ceca.2017.06.008.
28. Popugaeva, E.; Pchitskaya, E.; Bezprozvanny, I. Dysregulation of neuronal calcium
homeostasis in Alzheimer's disease - A therapeutic opportunity? Biochem Biophys Res
Commun 2017, 483, 998-1004, doi:10.1016/j.bbrc.2016.09.053.
29. Tarkowski, E.; Andreasen, N.; Tarkowski, A.; Blennow, K. Intrathecal inflammation
precedes development of Alzheimer's disease. J Neurol Neurosurg Psychiatry 2003, 74,
1200-1205, doi:10.1136/jnnp.74.9.1200.
155
__________________________________________________________________________________________
30. Ferretti, M.T.; Cuello, A.C. Does a pro-inflammatory process precede Alzheimer's
disease and mild cognitive impairment? Curr Alzheimer Res 2011, 8, 164-174,
doi:10.2174/156720511795255982.
31. Cui, C.; Xu, P.; Li, G.; Qiao, Y.; Han, W.; Geng, C.; Liao, D.; Yang, M.; Chen, D.;
Jiang, P. Vitamin D receptor activation regulates microglia polarization and oxidative
stress in spontaneously hypertensive rats and angiotensin II-exposed microglial cells:
role of renin-angiotensin system. Redox biology 2019, 26, 101295.
32. Mayes, J.; Tinker-Mill, C.; Kolosov, O.; Zhang, H.; Tabner, B.J.; Allsop, D. β-amyloid
fibrils in Alzheimer disease are not inert when bound to copper ions but can degrade
hydrogen peroxide and generate reactive oxygen species. J Biol Chem 2014, 289,
12052-12062, doi:10.1074/jbc.M113.525212.
33. Area-Gomez, E.; Schon, E.A. Mitochondria-associated ER membranes and Alzheimer
disease. Curr Opin Genet Dev 2016, 38, 90-96, doi:10.1016/j.gde.2016.04.006.
34. Mao, P. Oxidative stress and its clinical applications in dementia. J Neurodegener Dis
2013, 2013, doi:10.1155/2013/319898.
35. Guthrie, L.A.; McPhail, L.C.; Henson, P.M.; Johnston, R.B., Jr. Priming of neutrophils
for enhanced release of oxygen metabolites by bacterial lipopolysaccharide. Evidence
for increased activity of the superoxide-producing enzyme. J Exp Med 1984, 160, 1656-
1671, doi:10.1084/jem.160.6.1656.
36. Yeung, A.W.K.; Tzvetkov, N.T.; El-Tawil, O.S.; Bungǎu, S.G.; Abdel-Daim, M.M.;
Atanasov, A.G. Antioxidants: Scientific literature landscape analysis. Oxid Med Cell
Longev 2019, 2019, doi:10.1155/2019/8278454.
37. Abdel-Daim, M.M.; Zakhary, N.I.; Aleya, L.; Bungǎu, S.G.; Bohara, R.A.; Siddiqi, N.J.
Aging, metabolic, and degenerative Disorders: Biomedical value of antioxidants. Oxid
Med Cell Longev 2018, 2018, doi:10.1155/2018/2098123.
38. Méndez, P.C.; Calandri, I.; Nahas, F.; Russo, M.J.; Demey, I.; Martín, M.E.; Clarens,
M.F.; Harris, P.; Tapajoz, F.; Campos, J., et al. Argentina-Alzheimer's disease
neuroimaging initiative (Arg-ADNI): neuropsychological evolution profile after one-
year follow up. Arq Neuropsiquiatr 2018, 76, 231-240, doi:10.1590/0004-
282x20180025.
39. Rizzuto, R.; De Stefani, D.; Raffaello, A.; Mammucari, C. Mitochondria as sensors and
regulators of calcium signalling. Nat Rev Mol Cell Biol 2012, 13, 566-578,
doi:10.1038/nrm3412.
40. Sheng, Z.H.; Cai, Q. Mitochondrial transport in neurons: impact on synaptic
homeostasis and neurodegeneration. Nat Rev Neurosci 2012, 13, 77-93,
doi:10.1038/nrn3156.
41. McCord, M.C.; Aizenman, E. The role of intracellular zinc release in aging, oxidative
stress, and Alzheimer's disease. Front Aging Neurosci 2014, 6, 77,
doi:10.3389/fnagi.2014.00077.
42. Deshpande, A.; Kawai, H.; Metherate, R.; Glabe, C.G.; Busciglio, J. A role for synaptic
zinc in activity-dependent Abeta oligomer formation and accumulation at excitatory
synapses. J Neurosci 2009, 29, 4004-4015, doi:10.1523/jneurosci.5980-08.2009.
43. Sardar Sinha, M.; Ansell-Schultz, A.; Civitelli, L.; Hildesjö, C.; Larsson, M.; Lannfelt,
L.; Ingelsson, M.; Hallbeck, M. Alzheimer's disease pathology propagation by
exosomes containing toxic amyloid-beta oligomers. Acta Neuropathol 2018, 136, 41-
56, doi:10.1007/s00401-018-1868-1.
44. Mehta, V.; Desai, N.; Perwez, A.; Nemade, D.; Dawoodi, S.; Zaman, S. ACE
Alzheimer’s: The role of vitamin A, C and E (ACE) in oxidative stress induced
Alzheimer’s disease. J Med Res Innov 2018, 2, e000086, doi:10.15419/jmri.86.
156
__________________________________________________________________________________________
45. Dindelegan, C.M.; Faur, D.; Purza, L.; Bumbu, A.; Sabau, M. Distress in neurocognitive
disorders due to Alzheimer's disease and stroke. Exp Ther Med 2020, 20, 2501-2509,
doi:10.3892/etm.2020.8806.
46. Bhatti, A.B.; Usman, M.; Ali, F.; Satti, S.A. Vitamin supplementation as an adjuvant
treatment for Alzheimer's disease. J Clin Diagn Res 2016, 10, Oe07-11,
doi:10.7860/jcdr/2016/20273.8261.
47. Allain, H.; Bentué-Ferrer, D.; Tribut, O.; Gauthier, S.; Michel, B.F.; Drieu-La Rochelle,
C. Alzheimer's disease: the pharmacological pathway. Fundam Clin Pharmacol 2003,
17, 419-428, doi:10.1046/j.1472-8206.2003.00153.x.
48. Thibaudeau, T.A.; Anderson, R.T.; Smith, D.M. A common mechanism of proteasome
impairment by neurodegenerative disease-associated oligomers. Nat Commun 2018, 9,
1097, doi:10.1038/s41467-018-03509-0.
49. Kametani, F.; Hasegawa, M. Reconsideration of amyloid hypothesis and tau hypothesis
in Alzheimer's disease. Front Neurosci 2018, 12, 25, doi:10.3389/fnins.2018.00025.
50. Ye, Y.; Klenerman, D.; Finley, D. N-Terminal ubiquitination of amyloidogenic proteins
triggers removal of their oligomers by the proteasome holoenzyme. J Mol Biol 2020,
432, 585-596, doi:10.1016/j.jmb.2019.08.021.
51. Chakravorty, A.; Jetto, C.T.; Manjithaya, R. Dysfunctional mitochondria and
mitophagy as drivers of Alzheimer's disease pathogenesis. Front Aging Neurosci 2019,
11, 311, doi:10.3389/fnagi.2019.00311.
52. Menon, P.K.; Koistinen, N.A.; Iverfeldt, K.; Ström, A.L. Phosphorylation of the
amyloid precursor protein (APP) at Ser-675 promotes APP processing involving meprin
β. J Biol Chem 2019, 294, 17768-17776, doi:10.1074/jbc.RA119.008310.
53. Raz, L.; Knoefel, J.; Bhaskar, K. The neuropathology and cerebrovascular mechanisms
of dementia. J Cereb Blood Flow Metab 2016, 36, 172-186,
doi:10.1038/jcbfm.2015.164.
54. Chen, J.X.; Yan, S.S. Role of mitochondrial amyloid-beta in Alzheimer's disease. J
Alzheimers Dis 2010, 20, S569-578, doi:10.3233/jad-2010-100357.
55. Crews, L.; Masliah, E. Molecular mechanisms of neurodegeneration in Alzheimer's
disease. Hum Mol Genet 2010, 19, R12-20, doi:10.1093/hmg/ddq160.
56. Selkoe, D.J. Cell biology of protein misfolding: the examples of Alzheimer's and
Parkinson's diseases. Nat Cell Biol 2004, 6, 1054-1061, doi:10.1038/ncb1104-1054.
57. Kimberly, W.T.; Zheng, J.B.; Guénette, S.Y.; Selkoe, D.J. The intracellular domain of
the beta-amyloid precursor protein is stabilized by Fe65 and translocates to the nucleus
in a notch-like manner. J Biol Chem 2001, 276, 40288-40292,
doi:10.1074/jbc.C100447200.
58. Uddin, M.S.; Kabir, M.T.; Tewari, D.; Al Mamun, A.; Barreto, G.E.; Bungau, S.G.;
Bin-Jumah, M.N.; Abdel-Daim, M.M.; Ashraf, G.M. Emerging therapeutic promise of
ketogenic diet to attenuate neuropathological alterations in Alzheimer's disease. Mol
Neurobiol 2020, 10.1007/s12035-020-02065-3, doi:10.1007/s12035-020-02065-3.
59. Das, S.S.; Bharadwaj, P.; Bilal, M.; Barani, M.; Rahdar, A.; Taboada, P.; Bungau, S.;
Kyzas, G.Z. Stimuli-responsive polymeric nanocarriers for drug delivery, imaging, and
theragnosis. Polymers (Basel) 2020, 12, 1397, doi:10.3390/polym12061397.
60. Thygesen, C.; Ilkjær, L.; Kempf, S.J.; Hemdrup, A.L.; von Linstow, C.U.; Babcock,
A.A.; Darvesh, S.; Larsen, M.R.; Finsen, B. Diverse protein profiles in CNS myeloid
cells and CNS tissue from lipopolysaccharide- and vehicle-injected
APP(SWE)/PS1(ΔE9) transgenic mice implicate cathepsin Z in Alzheimer's disease.
Front Cell Neurosci 2018, 12, 397, doi:10.3389/fncel.2018.00397.
157
__________________________________________________________________________________________
61. Hafner, A.; Glavan, G.; Obermajer, N.; Živin, M.; Schliebs, R.; Kos, J. Neuroprotective
role of γ-enolase in microglia in a mouse model of Alzheimer's disease is regulated by
cathepsin X. Aging Cell 2013, 12, 604-614, doi:10.1111/acel.12093.
62. Melchor, J.P.; Pawlak, R.; Strickland, S. The tissue plasminogen activator-plasminogen
proteolytic cascade accelerates amyloid-beta (Abeta) degradation and inhibits Abeta-
induced neurodegeneration. J Neurosci 2003, 23, 8867-8871, doi:10.1523/jneurosci.23-
26-08867.2003.
63. Tucker, H.M.; Kihiko, M.; Caldwell, J.N.; Wright, S.; Kawarabayashi, T.; Price, D.;
Walker, D.; Scheff, S.; McGillis, J.P.; Rydel, R.E., et al. The plasmin system is induced
by and degrades amyloid-beta aggregates. J Neurosci 2000, 20, 3937-3946,
doi:10.1523/jneurosci.20-11-03937.2000.
64. Rogers, J.; Morrison, J.H. Quantitative morphology and regional and laminar
distributions of senile plaques in Alzheimer's disease. J Neurosci 1985, 5, 2801-2808,
doi:10.1523/jneurosci.05-10-02801.1985.
65. Sayre, L.M.; Perry, G.; Harris, P.L.; Liu, Y.; Schubert, K.A.; Smith, M.A. In situ
oxidative catalysis by neurofibrillary tangles and senile plaques in Alzheimer's disease:
a central role for bound transition metals. J Neurochem 2000, 74, 270-279,
doi:10.1046/j.1471-4159.2000.0740270.x.
66. Gómez-Isla, T.; Hollister, R.; West, H.; Mui, S.; Growdon, J.H.; Petersen, R.C.; Parisi,
J.E.; Hyman, B.T. Neuronal loss correlates with but exceeds neurofibrillary tangles in
Alzheimer's disease. Ann Neurol 1997, 41, 17-24, doi:10.1002/ana.410410106.
67. Mohandas, E.; Rajmohan, V.; Raghunath, B. Neurobiology of Alzheimer's disease.
Indian J Psychiatry 2009, 51, 55-61, doi:10.4103/0019-5545.44908.
68. American Psychiatric Association. Diagnostic and statistical manual of mental
disorders: DSM-IV. 4 ed.; American Psychiatric Association: Washington (DC), 2000.
69. Folstein, M.F.; Folstein, S.E.; McHugh, P.R. "Mini-mental state". A practical method
for grading the cognitive state of patients for the clinician. J Psychiatr Res 1975, 12,
189-198, doi:10.1016/0022-3956(75)90026-6.
70. Purza, L.; Abdel-Daim, M.; Belba, A.; Iovan, C.; Bumbu, A.; Lazar, L.; Bungau, S.; Tit,
D.M. Monitoring the effects of various combination of specific drug therapies at
different stages of Alzheimer′s dementia. Farmacia 2019, 67, 477-481,
doi:https://doi.org/10.31925/farmacia.2019.3.15.
71. García-Ayllón, M.S.; Small, D.H.; Avila, J.; Sáez-Valero, J. Revisiting the role of
acetylcholinesterase in Alzheimer's disease: Cross-talk with P-tau and β-Amyloid.
Front Mol Neurosci 2011, 4, 22, doi:10.3389/fnmol.2011.00022.
72. Talesa, V.N. Acetylcholinesterase in Alzheimer's disease. Mech Ageing Dev 2001, 122,
1961-1969, doi:10.1016/s0047-6374(01)00309-8.
73. Campanari, M.L.; García-Ayllón, M.S.; Blazquez-Llorca, L.; Luk, W.K.; Tsim, K.;
Sáez-Valero, J. Acetylcholinesterase protein level is preserved in the Alzheimer's brain.
J Mol Neurosci 2014, 53, 446-453, doi:10.1007/s12031-013-0183-5.
74. García-Ayllón, M.S.; Riba-Llena, I.; Serra-Basante, C.; Alom, J.; Boopathy, R.; Sáez-
Valero, J. Altered levels of acetylcholinesterase in Alzheimer plasma. PLoS One 2010,
5, e8701, doi:10.1371/journal.pone.0008701.
75. Rosenthal, T.C.; Khotianov, N. Managing Alzheimer dementia tomorrow. J Am Board
Fam Pract 2003, 16, 423-434, doi:10.3122/jabfm.16.5.423.
76. Gauthier, S. Advances in the pharmacotherapy of Alzheimer's disease. Cmaj 2002, 166,
616-623.
77. Francis, P.T.; Palmer, A.M.; Snape, M.; Wilcock, G.K. The cholinergic hypothesis of
Alzheimer's disease: a review of progress. J Neurol Neurosurg Psychiatry 1999, 66,
137-147, doi:10.1136/jnnp.66.2.137.
158
__________________________________________________________________________________________
78. Cristea, A.N. Tratat de farmacologie, 1 ed.; Editura Medicală: București, 2005.
79. Pettenati, C.; Annicchiarico, R.; Caltagirone, C. Clinical pharmacology of anti-
Alzheimer drugs. Fundam Clin Pharmacol 2003, 17, 659-672, doi:10.1046/j.1472-
8206.2003.00204.x.
80. Michaelis, M.L. Drugs targeting Alzheimer's disease: some things old and some things
new. J Pharmacol Exp Ther 2003, 304, 897-904, doi:10.1124/jpet.102.035840.
81. Goodman & Gilman's: The Pharmacological Basis of Therapeutics, 11 ed.; Brunton,
L.L., Lazo, J.S., Parker, K.L., Eds.; McGraw- Hill: 2006.
82. Riederer, P.; Lachenmayer, L.; Laux, G. Clinical applications of MAO-inhibitors. Curr
Med Chem 2004, 11, 2033-2043, doi:10.2174/0929867043364775.
83. Takahata, K.; Minami, A.; Kusumoto, H.; Shimazu, S.; Yoneda, F. Effects of selegiline
alone or with donepezil on memory impairment in rats. Eur J Pharmacol 2005, 518,
140-144, doi:10.1016/j.ejphar.2005.06.024.
84. Aventis Pharma România. Agenda Medicală; Editura Medicală: București, 2003.
85. Bullock, R. New drugs for Alzheimer's disease and other dementias. Br J Psychiatry
2002, 180, 135-139, doi:10.1192/bjp.180.2.135.
86. Ellis, J.M. Cholinesterase inhibitors in the treatment of dementia. J Am Osteopath Assoc
2005, 105, 145-158.
87. Ritchie, C.W.; Ames, D.; Clayton, T.; Lai, R. Metaanalysis of randomized trials of the
efficacy and safety of donepezil, galantamine, and rivastigmine for the treatment of
Alzheimer disease. Am J Geriatr Psychiatry 2004, 12, 358-369,
doi:10.1176/appi.ajgp.12.4.358.
88. Cummings, J.L.; Schneider, L.; Tariot, P.N.; Kershaw, P.R.; Yuan, W. Reduction of
behavioral disturbances and caregiver distress by galantamine in patients with
Alzheimer's disease. Am J Psychiatry 2004, 161, 532-538,
doi:10.1176/appi.ajp.161.3.532.
89. Woodruff-Pak, D.S.; Vogel, R.W., 3rd; Wenk, G.L. Galantamine: effect on nicotinic
receptor binding, acetylcholinesterase inhibition, and learning. Proc Natl Acad Sci U S
A 2001, 98, 2089-2094, doi:10.1073/pnas.031584398.
90. Wilcock, G.K.; Lilienfeld, S.; Gaens, E. Efficacy and safety of galantamine in patients
with mild to moderate Alzheimer's disease: multicentre randomised controlled trial.
Galantamine International-1 Study Group. Bmj 2000, 321, 1445-1449,
doi:10.1136/bmj.321.7274.1445.
91. Areosa, S.A.; Sherriff, F. Memantine for dementia. Cochrane Database Syst Rev 2003,
10.1002/14651858.cd003154, Cd003154, doi:10.1002/14651858.cd003154.
92. Uivarosan, D.; Abdel Daim, M.; Endres, L.; Purza, L.; Iovan, C.; Bungau, S.; Furau, C.;
Tit, D.M. Effects of a proteic swine extract associated to recovery treatment on
functional independence and quality of life in patients post stroke. Farmacia 2018, 66,
826-830, doi:10.31925/farmacia.2018.5.12.
93. Kolb, B.; Whishaw, I.Q. Brain plasticity and behavior. Annu Rev Psychol 1998, 49, 43-
64, doi:10.1146/annurev.psych.49.1.43.
94. Davidson, R.J.; Jackson, D.C.; Kalin, N.H. Emotion, plasticity, context, and regulation:
perspectives from affective neuroscience. Psychol Bull 2000, 126, 890-909,
doi:10.1037/0033-2909.126.6.890.
95. Hötting, K.; Röder, B. Beneficial effects of physical exercise on neuroplasticity and
cognition. Neurosci Biobehav Rev 2013, 37, 2243-2257,
doi:10.1016/j.neubiorev.2013.04.005.
96. Budde, H.; Wegner, M.; Soya, H.; Voelcker-Rehage, C.; McMorris, T. Neuroscience of
exercise: Neuroplasticity and its behavioral consequences. Neural Plast 2016, 2016,
3643879, doi:10.1155/2016/3643879.
159
__________________________________________________________________________________________
97. Venturelli, M.; Scarsini, R.; Schena, F. Six-month walking program changes cognitive
and ADL performance in patients with Alzheimer. Am J Alzheimers Dis Other Demen
2011, 26, 381-388, doi:10.1177/1533317511418956.
98. Eggermont, L.H.; Swaab, D.F.; Hol, E.M.; Scherder, E.J. Walking the line: a
randomised trial on the effects of a short term walking programme on cognition in
dementia. J Neurol Neurosurg Psychiatry 2009, 80, 802-804,
doi:10.1136/jnnp.2008.158444.
99. Eggermont, L.H.; Knol, D.L.; Hol, E.M.; Swaab, D.F.; Scherder, E.J. Hand motor
activity, cognition, mood, and the rest-activity rhythm in dementia: a clustered RCT.
Behav Brain Res 2009, 196, 271-278, doi:10.1016/j.bbr.2008.09.012.
100. Eggermont, L.H.; Blankevoort, C.G.; Scherder, E.J. Walking and night-time
restlessness in mild-to-moderate dementia: a randomized controlled trial. Age Ageing
2010, 39, 746-749, doi:10.1093/ageing/afq115.
101. Kwak, K. P3-235: Exercise training in very old adults with mild cognitive impairment:
Improvements on BDNF peripheral levels and cognition. Alzheimers Dement 2015, 11,
P722-P722, doi:10.1016/j.jalz.2015.06.1607.
102. Smith, P.J.; Blumenthal, J.A.; Hoffman, B.M.; Cooper, H.; Strauman, T.A.; Welsh-
Bohmer, K.; Browndyke, J.N.; Sherwood, A. Aerobic exercise and neurocognitive
performance: a meta-analytic review of randomized controlled trials. Psychosom Med
2010, 72, 239-252, doi:10.1097/PSY.0b013e3181d14633.
103. Tseng, C.N.; Gau, B.S.; Lou, M.F. The effectiveness of exercise on improving cognitive
function in older people: a systematic review. J Nurs Res 2011, 19, 119-131,
doi:10.1097/JNR.0b013e3182198837.
104. Burke, S.N.; Ryan, L.; Barnes, C.A. Characterizing cognitive aging of recognition
memory and related processes in animal models and in humans. Front Aging Neurosci
2012, 4, 15, doi:10.3389/fnagi.2012.00015.
105. Lee, H.S.; Park, S.W.; Park, Y.J. Effects of physical activity programs on the
improvement of dementia symptom: A meta-analysis. Biomed Res Int 2016, 2016,
doi:10.1155/2016/2920146.
106. Barcelos, N.; Shah, N.; Cohen, K.; Hogan, M.J.; Mulkerrin, E.; Arciero, P.J.; Cohen,
B.D.; Kramer, A.F.; Anderson-Hanley, C. Aerobic and cognitive exercise (ACE) pilot
study for older adults: executive function improves with cognitive challenge while
exergaming. J Int Neuropsychol Soc 2015, 21, 768-779,
doi:10.1017/s1355617715001083.
107. Uddin, M.S.; Mamun, A.A.; Sumsuzzman, D.M.; Ashraf, G.M.; Perveen, A.; Bungau,
S.G.; Mousa, S.A.; El-Seedi, H.R.; Bin-Jumah, M.N.; Abdel-Daim, M.M. Emerging
promise of cannabinoids for the management of pain and associated neuropathological
alterations in Alzheimer's disease. Front Pharmacol 2020, 11, 1097,
doi:10.3389/fphar.2020.01097.
108. Ganguli, M.; Chandra, V.; Kamboh, M.I.; Johnston, J.M.; Dodge, H.H.; Thelma, B.K.;
Juyal, R.C.; Pandav, R.; Belle, S.H.; DeKosky, S.T. Apolipoprotein E polymorphism
and Alzheimer disease: The Indo-US Cross-National Dementia Study. Arch Neurol
2000, 57, 824-830, doi:10.1001/archneur.57.6.824.
109. Gheorghe, G.; Toth, P.P.; Bungau, S.; Behl, T.; Ilie, M.; Stoian, A.P.; Bratu, O.G.;
Bacalbasa, N.; Rus, M.; Diaconu, C.C. Cardiovascular Risk and Statin Therapy
Considerations in Women. Diagnostics 2020, 10, 483-483.
110. Cutler, R.G.; Kelly, J.; Storie, K.; Pedersen, W.A.; Tammara, A.; Hatanpaa, K.;
Troncoso, J.C.; Mattson, M.P. Involvement of oxidative stress-induced abnormalities in
ceramide and cholesterol metabolism in brain aging and Alzheimer's disease. Proc Natl
Acad Sci U S A 2004, 101, 2070-2075, doi:10.1073/pnas.0305799101.
160
__________________________________________________________________________________________
111. Tit, D.M.; Pallag, A.; Iovan, C.; Furau, G.; Furau, C.; Bungau, S. Somatic-vegetative
Symptoms Evolution in Postmenopausal Women Treated with Phytoestrogens and
Hormone Replacement Therapy. Iranian Journal of Public Health 2017, 46, 1528-1534.
112. Tit, D.M.; Bungau, S.; Cioara, F.; Suciu, R.N. COMPARATIVE STUDY ON THE
EFFECTS OF HORMONE REPLACEMENT THERAPY AND
PHYTOESTROGENS IN THE PREVENTION OF THE POSTMENOPAUSAL
OSTEOPOROSIS. Osteoporosis International 2015, 26, S245-S245.
113. de Oliveira, A.M.; Radanovic, M.; de Mello, P.C.; Buchain, P.C.; Vizzotto, A.D.;
Celestino, D.L.; Stella, F.; Piersol, C.V.; Forlenza, O.V. Nonpharmacological
interventions to reduce behavioral and psychological symptoms of dementia: A
systematic review. Biomed Res Int 2015, 2015, 218980, doi:10.1155/2015/218980.
114. Kales, H.C.; Kim, H.M.; Zivin, K.; Valenstein, M.; Seyfried, L.S.; Chiang, C.;
Cunningham, F.; Schneider, L.S.; Blow, F.C. Risk of mortality among individual
antipsychotics in patients with dementia. Am J Psychiatry 2012, 169, 71-79,
doi:10.1176/appi.ajp.2011.11030347.
115. Lyketsos, C.G.; Lopez, O.; Jones, B.; Fitzpatrick, A.L.; Breitner, J.; DeKosky, S.
Prevalence of neuropsychiatric symptoms in dementia and mild cognitive impairment:
results from the cardiovascular health study. Jama 2002, 288, 1475-1483,
doi:10.1001/jama.288.12.1475.
116. Hersch, E.C.; Falzgraf, S. Management of the behavioral and psychological symptoms
of dementia. Clin Interv Aging 2007, 2, 611-621, doi:10.2147/cia.s1698.
117. Yang, M.H.; Lin, L.C.; Wu, S.C.; Chiu, J.H.; Wang, P.N.; Lin, J.G. Comparison of the
efficacy of aroma-acupressure and aromatherapy for the treatment of dementia-
associated agitation. BMC Complement Altern Med 2015, 15, 93, doi:10.1186/s12906-
015-0612-9.
118. Cerga-Pashoja, A.; Lowery, D.; Bhattacharya, R.; Griffin, M.; Iliffe, S.; Lee, J.;
Leonard, C.; Ricketts, S.; Strother, L.; Waters, F., et al. Evaluation of exercise on
individuals with dementia and their carers: a randomised controlled trial. Trials 2010,
11, 53, doi:10.1186/1745-6215-11-53.
119. Chen, R.C.; Liu, C.L.; Lin, M.H.; Peng, L.N.; Chen, L.Y.; Liu, L.K.; Chen, L.K. Non-
pharmacological treatment reducing not only behavioral symptoms, but also psychotic
symptoms of older adults with dementia: a prospective cohort study in Taiwan. Geriatr
Gerontol Int 2014, 14, 440-446, doi:10.1111/ggi.12126.
120. Gorelick, P.B.; Scuteri, A.; Black, S.E.; Decarli, C.; Greenberg, S.M.; Iadecola, C.;
Launer, L.J.; Laurent, S.; Lopez, O.L.; Nyenhuis, D., et al. Vascular contributions to
cognitive impairment and dementia: a statement for healthcare professionals from the
american heart association/american stroke association. Stroke 2011, 42, 2672-2713,
doi:10.1161/STR.0b013e3182299496.
121. Thayer, J.F.; Yamamoto, S.S.; Brosschot, J.F. The relationship of autonomic imbalance,
heart rate variability and cardiovascular disease risk factors. Int J Cardiol 2010, 141,
122-131, doi:https://doi.org/10.1016/j.ijcard.2009.09.543.
122. Dichgans, M.; Markus, H.S.; Salloway, S.; Verkkoniemi, A.; Moline, M.; Wang, Q.;
Posner, H.; Chabriat, H.S. Donepezil in patients with subcortical vascular cognitive
impairment: a randomised double-blind trial in CADASIL. Lancet Neurol 2008, 7, 310-
318, doi:10.1016/s1474-4422(08)70046-2.
123. Abdel-Daim, M.M.; Abo El-Ela, F.I.; Alshahrani, F.K.; Bin-Jumah, M.; Al-Zharani, M.;
Almutairi, B.; Alyousif, M.S.; Bungau, S.; Aleya, L.; Alkahtani, S. Protective effects of
thymoquinone against acrylamide-induced liver, kidney and brain oxidative damage in
rats. Environ Sci Pollut Res Int 2020, 27, 37709-37717, doi:10.1007/s11356-020-
09516-3.
161
__________________________________________________________________________________________
124. Elhelaly, A.E.; AlBasher, G.; Alfarraj, S.; Almeer, R.; Bahbah, E.I.; Fouda, M.M.A.;
Bungău, S.G.; Aleya, L.; Abdel-Daim, M.M. Protective effects of hesperidin and
diosmin against acrylamide-induced liver, kidney, and brain oxidative damage in rats.
Environ Sci Pollut Res Int 2019, 26, 35151-35162, doi:10.1007/s11356-019-06660-3.
125. Makkar, R.; Behl, T.; Bungau, S.; Zengin, G.; Mehta, V.; Kumar, A.; Uddin, M.S.;
Ashraf, G.M.; Abdel-Daim, M.M.; Arora, S., et al. Nutraceuticals in neurological
disorders. Int J Mol Sci 2020, 21, 4424, doi:10.3390/ijms21124424.
126. Haider, S.; Tabassum, S.; Perveen, T. Scopolamine-induced greater alterations in
neurochemical profile and increased oxidative stress demonstrated a better model of
dementia: A comparative study. Brain Res Bull 2016, 127, 234-247,
doi:10.1016/j.brainresbull.2016.10.002.
127. Petersen, R.C.; Thomas, R.G.; Grundman, M.; Bennett, D.; Doody, R.; Ferris, S.;
Galasko, D.; Jin, S.; Kaye, J.; Levey, A., et al. Vitamin E and donepezil for the treatment
of mild cognitive impairment. N Engl J Med 2005, 352, 2379-2388,
doi:10.1056/NEJMoa050151.
128. Kook, S.Y.; Lee, K.M.; Kim, Y.; Cha, M.Y.; Kang, S.; Baik, S.H.; Lee, H.; Park, R.;
Mook-Jung, I. High-dose of vitamin C supplementation reduces amyloid plaque burden
and ameliorates pathological changes in the brain of 5XFAD mice. Cell Death Dis 2014,
5, e1083, doi:10.1038/cddis.2014.26.
129. Glasø, M.; Nordbø, G.; Diep, L.; Bøhmer, T. Reduced concentrations of several
vitamins in normal weight patients with late-onset dementia of the Alzheimer type
without vascular disease. J Nutr Health Aging 2004, 8, 407-413.
130. Smith, A.D. Prevention of dementia: a role for B vitamins? Nutr Health 2006, 18, 225-
226, doi:10.1177/026010600601800304.
131. Calvaresi, E.; Bryan, J. B vitamins, cognition, and aging: a review. J Gerontol B Psychol
Sci Soc Sci 2001, 56, P327-339, doi:10.1093/geronb/56.6.p327.
132. Kabir, M.T.; Uddin, M.S.; Zaman, S.; Begum, Y.; Ashraf, G.M.; Bin-Jumah, M.N.;
Bungau, S.G.; Mousa, S.A.; Abdel-Daim, M.M. Molecular mechanisms of metal
toxicity in the pathogenesis of Alzheimer's disease. Mol Neurobiol 2020,
10.1007/s12035-020-02096-w, doi:10.1007/s12035-020-02096-w.
133. Hershey, C.O.; Hershey, L.A.; Varnes, A.; Vibhakar, S.D.; Lavin, P.; Strain, W.H.
Cerebrospinal fluid trace element content in dementia: clinical, radiologic, and
pathologic correlations. Neurology 1983, 33, 1350-1353, doi:10.1212/wnl.33.10.1350.
134. Abdel-Daim, M.M.; El-Tawil, O.S.; Bungau, S.G.; Atanasov, A.G. Applications of
antioxidants in metabolic disorders and degenerative diseases: Mechanistic approach.
Oxid Med Cell Longev 2019, 2019, doi:10.1155/2019/4179676.
135. Abdel-Daim, M.M.; Abo, E.L.; K., S.; Aleya, L.; Bungău, S.G.; Najda, A.; Saluja, R.
Alleviation of Drugs and Chemicals Toxicity: Biomedical Value of Antioxidants. Oxid
Med Cell Longev 2018, 2018, doi:10.1155/2018/6276438.
136. Vauzour, D. Effect of flavonoids on learning, memory and neurocognitive performance:
relevance and potential implications for Alzheimer's disease pathophysiology. J Sci
Food Agric 2014, 94, 1042-1056, doi:10.1002/jsfa.6473.
137. Dobrescu, D.; Manolescu, E.; Subtirica, V.; Negres, S.; Dobrescu, L.; Popescu, R.
Memomed: Memorator de Medicamente și Ghid Farmacoterapic; Editura Minesan:
București, 2006.
138. Wang, J.; Santa-Maria, I.; Ho, L.; Ksiezak-Reding, H.; Ono, K.; Teplow, D.B.;
Pasinetti, G.M. Grape derived polyphenols attenuate tau neuropathology in a mouse
model of Alzheimer's disease. J Alzheimers Dis 2010, 22, 653-661, doi:10.3233/jad-
2010-101074.
162
__________________________________________________________________________________________
139. Wang, J.; Ho, L.; Zhao, W.; Ono, K.; Rosensweig, C.; Chen, L.; Humala, N.; Teplow,
D.B.; Pasinetti, G.M. Grape-derived polyphenolics prevent Abeta oligomerization and
attenuate cognitive deterioration in a mouse model of Alzheimer's disease. J Neurosci
2008, 28, 6388-6392, doi:10.1523/jneurosci.0364-08.2008.
140. Kim, J.; Lee, H.J.; Lee, K.W. Naturally occurring phytochemicals for the prevention of
Alzheimer's disease. J Neurochem 2010, 112, 1415-1430, doi:10.1111/j.1471-
4159.2009.06562.x.
141. Ernst, E.; Pittler, M.H. Ginkgo biloba for Dementia. Clin Drug Investig 1999, 17, 301-
308, doi:10.2165/00044011-199917040-00006.
142. Ho, D.J.; Calingasan, N.Y.; Wille, E.; Dumont, M.; Beal, M.F. Resveratrol protects
against peripheral deficits in a mouse model of Huntington's disease. Exp Neurol 2010,
225, 74-84, doi:10.1016/j.expneurol.2010.05.006.
143. Braidy, N.; Jugder, B.E.; Poljak, A.; Jayasena, T.; Mansour, H.; Nabavi, S.M.; Sachdev,
P.; Grant, R. Resveratrol as a potential therapeutic candidate for the treatment and
management of Alzheimer's disease. Curr Top Med Chem 2016, 16, 1951-1960,
doi:10.2174/1568026616666160204121431.
144. Fodor, K.; Tit, D.M.; Pasca, B.; Bustea, C.; Uivarosan, D.; Endres, L.; Iovan, C.; Abdel-
Daim, M.M.; Bungau, S. Long-Term Resveratrol Supplementation as a Secondary
Prophylaxis for Stroke. Oxidative Medicine and Cellular Longevity 2018,
10.1155/2018/4147320, doi:10.1155/2018/4147320.
145. Bungau, S.; Abdel-Daim, M.M.; Tit, D.M.; Ghanem, E.; Sato, S.; Maruyama-Inoue, M.;
Yamane, S.; Kadonosono, K. Health Benefits of Polyphenols and Carotenoids in Age-
Related Eye Diseases. Oxidative Medicine and Cellular Longevity 2019,
10.1155/2019/9783429, doi:10.1155/2019/9783429.
146. Rizk, M.Z.; Borai, I.H.; Ezz, M.K.; El-Sherbiny, M.; Aly, H.F.; Matloub, A.; Fouad,
G.I. Possible therapeutic role of Grape (Vitis vinifera) Leaves Polyphenolic Extract in
the regression of Aluminium-induced Alzheimer's disease in rats. J Mater Environ
Sci 2018, 9, 2098-2108.
147. Oprea, O.B.; Apostol, L.; Bungau, S.; Cioca, G.; Samuel, A.D.; Badea, M.; Gaceu, L.
Researches on the Chemical Composition and the Rheological Properties of Wheat and
Grape Epicarp Flour Mixes. Revista De Chimie 2018, 69, 70-75.
148. Ramassamy, C. Emerging role of polyphenolic compounds in the treatment of
neurodegenerative diseases: a review of their intracellular targets. Eur J Pharmacol
2006, 545, 51-64, doi:10.1016/j.ejphar.2006.06.025.
149. Bastianetto, S.; Dumont, Y.; Quirion, R. Catechins and resveratrol as protective
polyphenols against beta-amyloid-induced toxicity: possible significance to
Alzheimer’s disease. In Recent Advances on Nutrition and the Prevention of
Alzheimer’s disease, Ramassamy, C., Bastianetto, S., Eds. Transworld Research
Network, Inc: Kerala, India, 2011; pp. 145–154.
150. ANTIOXI VITA. Availabe online: https://www.phenalex.ro/antioxivita/ (accessed on
151. WHO. Dementia. Availabe online: https://www.who.int/news-room/fact-
sheets/detail/dementia (accesat la 8.09.2019).
152. Ponjoan, A.; Garre-Olmo, J.; Blanch, J.; Fages, E.; Alves-Cabratosa, L.; Martí-Lluch,
R.; Comas-Cufí, M.; Parramon, D.; Garcia-Gil, M.; Ramos, R. Epidemiology of
dementia: prevalence and incidence estimates using validated electronic health records
from primary care. Clin Epidemiol 2019, 11, 217-228, doi:10.2147/clep.s186590.
153. Garre-Olmo, J. Epidemiology of Alzheimer's disease and other dementias. Rev Neurol
2018, 66, 377-386.
154. Sala Frigerio, C.; Wolfs, L.; Fattorelli, N.; Thrupp, N.; Voytyuk, I.; Schmidt, I.;
Mancuso, R.; Chen, W.T.; Woodbury, M.E.; Srivastava, G., et al. The major risk factors
163
__________________________________________________________________________________________
for Alzheimer's disease: Age, sex, and genes modulate the microglia response to Aβ
plaques. Cell Rep 2019, 27, 1293-1306.e1296, doi:10.1016/j.celrep.2019.03.099.
155. Leszek, J.; Mikhaylenko, E.V.; Belousov, D.M.; Koutsouraki, E.; Szczechowiak, K.;
Kobusiak-Prokopowicz, M.; Mysiak, A.; Diniz, B.S.; Somasundaram, S.G.; Kirkland,
C.E., et al. The links between cardiovascular diseases and Alzheimer's disease. Curr
Neuropharmacol 2020, 10.2174/1570159x18666200729093724,
doi:10.2174/1570159x18666200729093724.
156. Cheng, Y.W.; Chiu, M.J.; Chen, Y.F.; Cheng, T.W.; Lai, Y.M.; Chen, T.F. The
contribution of vascular risk factors in neurodegenerative disorders: from mild cognitive
impairment to Alzheimer's disease. Alzheimers Res Ther 2020, 12, 91,
doi:10.1186/s13195-020-00658-7.
157. Blondell, S.J.; Hammersley-Mather, R.; Veerman, J.L. Does physical activity prevent
cognitive decline and dementia?: A systematic review and meta-analysis of longitudinal
studies. BMC Public Health 2014, 14, 510, doi:10.1186/1471-2458-14-510.
158. Gomez, R.G.; White, D.A. Using verbal fluency to detect very mild dementia of the
Alzheimer type. Arch Clin Neuropsychol 2006, 21, 771-775,
doi:10.1016/j.acn.2006.06.012.
159. Ye, B.S.; Kim, H.J.; Kim, Y.J.; Jung, N.Y.; Lee, J.S.; Lee, J.; Jang, Y.K.; Yang, J.J.;
Lee, J.M.; Vogel, J.W., et al. Longitudinal outcomes of amyloid positive versus negative
amnestic mild cognitive impairments: a three-year longitudinal study. Sci Rep 2018, 8,
5557, doi:10.1038/s41598-018-23676-w.
160. Monsch, A.U.; Bondi, M.W.; Butters, N.; Salmon, D.P.; Katzman, R.; Thal, L.J.
Comparisons of verbal fluency tasks in the detection of dementia of the Alzheimer type.
Arch Neurol 1992, 49, 1253-1258, doi:10.1001/archneur.1992.00530360051017.
161. Fleg, J.L. Aerobic exercise in the elderly: a key to successful aging. Discov Med 2012,
13, 223-228.
162. Larson, E.B.; Wang, L.; Bowen, J.D.; McCormick, W.C.; Teri, L.; Crane, P.; Kukull,
W. Exercise is associated with reduced risk for incident dementia among persons 65
years of age and older. Ann Intern Med 2006, 144, 73-81, doi:10.7326/0003-4819-144-
2-200601170-00004.
163. Forbes, D.; Forbes, S.C.; Blake, C.M.; Thiessen, E.J.; Forbes, S. Exercise programs for
people with dementia. Cochrane Database Syst Rev 2015,
10.1002/14651858.CD006489.pub4, Cd006489,
doi:10.1002/14651858.CD006489.pub4.
164. de Oliveira, F.F.; Chen, E.S.; Smith, M.C.; Bertolucci, P.H.F. Longitudinal lipid profile
variations and clinical change in Alzheimer's disease dementia. Neurosci Lett 2017, 646,
36-42, doi:10.1016/j.neulet.2017.03.003.
165. Lefèvre-Arbogast, S.; Gaudout, D.; Bensalem, J.; Letenneur, L.; Dartigues, J.F.;
Hejblum, B.P.; Féart, C.; Delcourt, C.; Samieri, C. Pattern of polyphenol intake and the
long-term risk of dementia in older persons. Neurology 2018, 90, e1979-e1988,
doi:10.1212/wnl.0000000000005607.
166. Lee, H.; Kim, D.; Lee, W.; Kim, H.Y.; Kim, Y. Preventive approach for overcoming
dementia. Arch Pharm Res 2019, 42, 647-657, doi:10.1007/s12272-019-01168-3.
167. Potì, F.; Santi, D.; Spaggiari, G.; Zimetti, F.; Zanotti, I. Polyphenol health effects on
cardiovascular and neurodegenerative disorders: A review and meta-analysis. Int J Mol
Sci 2019, 20, 351, doi:10.3390/ijms20020351.
168. Moosavi, F.; Hosseini, R.; Saso, L.; Firuzi, O. Modulation of neurotrophic signaling
pathways by polyphenols. Drug Des Devel Ther 2016, 10, 23-42,
doi:10.2147/dddt.s96936.
164
__________________________________________________________________________________________
169. Huang, T.C.; Lu, K.T.; Wo, Y.Y.; Wu, Y.J.; Yang, Y.L. Resveratrol protects rats from
Aβ-induced neurotoxicity by the reduction of iNOS expression and lipid peroxidation.
PLoS One 2011, 6, e29102, doi:10.1371/journal.pone.0029102.
170. Vita, J.A. Polyphenols and cardiovascular disease: effects on endothelial and platelet
function. Am J Clin Nutr 2005, 81, 292s-297s, doi:10.1093/ajcn/81.1.292S.
171. Libro, R.; Giacoppo, S.; Soundara Rajan, T.; Bramanti, P.; Mazzon, E. Natural
phytochemicals in the treatment and prevention of dementia: An overview. Molecules
2016, 21, 518, doi:10.3390/molecules21040518.
172. Albarracin, S.L.; Stab, B.; Casas, Z.; Sutachan, J.J.; Samudio, I.; Gonzalez, J.; Gonzalo,
L.; Capani, F.; Morales, L.; Barreto, G.E. Effects of natural antioxidants in
neurodegenerative disease. Nutr Neurosci 2012, 15, 1-9,
doi:10.1179/1476830511y.0000000028.
173. Karuppagounder, S.S.; Pinto, J.T.; Xu, H.; Chen, H.L.; Beal, M.F.; Gibson, G.E. Dietary
supplementation with resveratrol reduces plaque pathology in a transgenic model of
Alzheimer's disease. Neurochem Int 2009, 54, 111-118,
doi:10.1016/j.neuint.2008.10.008.
174. Abd El-Mohsen, M.; Bayele, H.; Kuhnle, G.; Gibson, G.; Debnam, E.; Kaila Srai, S.;
Rice-Evans, C.; Spencer, J.P. Distribution of [3H]trans-resveratrol in rat tissues
following oral administration. Br J Nutr 2006, 96, 62-70, doi:10.1079/bjn20061810.
175. Vingtdeux, V.; Giliberto, L.; Zhao, H.; Chandakkar, P.; Wu, Q.; Simon, J.E.; Janle,
E.M.; Lobo, J.; Ferruzzi, M.G.; Davies, P., et al. AMP-activated protein kinase signaling
activation by resveratrol modulates amyloid-beta peptide metabolism. J Biol Chem
2010, 285, 9100-9113, doi:10.1074/jbc.M109.060061.
176. Ho, L.; Pasinetti, G.M. Polyphenolic compounds for treating neurodegenerative
disorders involving protein misfolding. Expert Rev Proteomics 2010, 7, 579-589,
doi:10.1586/epr.10.69.
177. Krikorian, R.; Boespflug, E.L.; Fleck, D.E.; Stein, A.L.; Wightman, J.D.; Shidler, M.D.;
Sadat-Hossieny, S. Concord grape juice supplementation and neurocognitive function
in human aging. J Agric Food Chem 2012, 60, 5736-5742, doi:10.1021/jf300277g.
178. Pitkälä, K.; Savikko, N.; Poysti, M.; Strandberg, T.; Laakkonen, M.L. Efficacy of
physical exercise intervention on mobility and physical functioning in older people with
dementia: a systematic review. Exp Gerontol 2013, 48, 85-93,
doi:10.1016/j.exger.2012.08.008.
179. Chew, J.; Chong, M.S.; Fong, Y.L.; Tay, L. Outcomes of a multimodal cognitive and
physical rehabilitation program for persons with mild dementia and their caregivers: a
goal-oriented approach. Clin Interv Aging 2015, 10, 1687-1694,
doi:10.2147/cia.s93914.
180. Hauer, K.; Schwenk, M.; Zieschang, T.; Essig, M.; Becker, C.; Oster, P. Physical
training improves motor performance in people with dementia: a randomized controlled
trial. J Am Geriatr Soc 2012, 60, 8-15, doi:10.1111/j.1532-5415.2011.03778.x.
181. Taylor, M.E.; Lord, S.R.; Brodaty, H.; Kurrle, S.E.; Hamilton, S.; Ramsay, E.; Webster,
L.; Payne, N.L.; Close, J.C. A home-based, carer-enhanced exercise program improves
balance and falls efficacy in community-dwelling older people with dementia. Int
Psychogeriatr 2017, 29, 81-91, doi:10.1017/s1041610216001629.
182. Scala Globala de Deteriorare Reisberg. Availabe online:
https://kupdf.net/download/scala-globala-de-deteriorare-
reisberg_58fdd010dc0d607213959e88_pdf (accesat 30.07.2017)
165
__________________________________________________________________________________________
ANEXE
Anexa 1
FORMULAR DE CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT
INVESTIGATORUL: ………………………………………………………….
NR. DE ÎNREGISTRARE INIŢIALELE

AL SUBIECTULUI………………………..... SUBIECTULUI…………………
Vi se propune să participaţi la un studiu de cercetare care urmărește îmbunătățirea

tratamentului pacienților cu demență. Înainte de a vă decide asupra participării, este important
ca dumneavoastră să înţelegeţi motivul efectuării acestui studiu, ce anume implică el şi ce
beneficii, riscuri şi dificultăţi poate să aducă. Vă rugăm să citiţi următoarele informaţii cu
atenţie şi să le discutaţi cu alte persoane (familie, prieteni) dacă doriţi. Acordaţi-vă timpul
necesar pentru a vă decide dacă doriţi sau nu să participaţi la studiu. Dacă doriţi să participaţi
la acest studiu de cercetare, veţi fi rugat să semnaţi acest formular.
Scopul studiului
Atenţia acestui studiu este axată asupra îmbunătăţirii tratamentului şi a calităţii vieţii
pacienţilor afectaţi de demență prin administrare complementară de polifenoli-resveratrol,
adică un antioxidant.
În afară de rolurile sale antioxidanți și antiinflamatoare puternice, dovezile sugerează
că resveratrolul facilitează și distrugerea non-amiloidogenă a proteinei precursoare de amiloid
(APP) și promovează eliminarea peptidelor beta-amiloid (Aβ) neurotoxice, un pas esențial în
prevenirea și încetinirea Patologie AD.
Resveratrolul acționează sinergic cu tratamentele alopate. Singura atenționare este in
cazul persoanelor care urmează un tratament cu anticoagulante.
Implicarea dumneavoastră în studiu
Prin faptul că va oferiți voluntar în acest studiu, sunteți de accord cu următoarele:
1. Toate datele medicale care vă privesc vor putea fi analizate de către medicul care vă
urmăreşte şi echipa de cercetare.
2. Veți fi supus unui examen clinic complet, în urma căruia se va stabili un protocol de
tratament, ținând cont de vârsta dumneavoastră și de bolile asociate.
166
__________________________________________________________________________________________
3. Veti reveni pentru consultație și evaluare la 6 luni și la 12 luni de la vizita inițială; de

fiecare dată veți răspunde la câteva întrebări simple privind starea dumneavoastră de sănătate.
Confidențialitate
Informaţiile obţinute în cadrul studiului vor fi înregistrate pe un computer fără a fi însă
menţionat şi numele dumneavoastră. Singura persoană care va şti că informaţia se referă la
dumneavoastră va fi medicul care vă urmăreşte pe parcursul studiului. Rezultatele studiului pot
fi publicate în teza de doctorat în realizarea căreia are loc această cercetare, respectiv în
literatura ştiinţifică medicală fără a vă fi dezvăluită identitatea.
În cazul în care aveţi întrebări cu privire la studiu vă rugăm să-l contactaţi pe:
Dr. .................................................. Tel. ...................................
Vă mulţumim că aţi citit acest document. Dacă v-aţi decis să luaţi parte la acest studiu, vă rugăm
să semnaţi acest formular şi să adresaţi orice întrebare medicului care se ocupă de
dumneavoastră în acest studiu, pentru a fi siguri că aţi înţeles în totalitate ceea ce se va întâmplă.
Vă rugăm să păstraţi exemplarul dumneavoastră din acest formular informativ şi de
consimţământ.
DOCUMENTAREA CONSIMŢĂMÂNTULUI
Subsemnatul (numele subiectului cu litere de tipar).........................................................
……………………………………..am citit şi am înţeles toate informaţiile care mi-au fost
oferite privind participarea mea la acest studiu şi afirm că am avut posibilitatea să discut şi să
adresez întrebări cu privire la acest subiect. Am primit răspunsuri la toate întrebările şi am luat
decizia de a participa la acest studiu în mod voluntar.
Înţeleg că mă pot retrage din studiu în orice moment doresc şi că, dacă procedez astfel,
acest lucru nu va afecta calitatea îngrijirii şi tratamentului de care voi beneficia în continuare
din partea medicilor.
Înţeleg că informaţiile pe care le furnizez vor fi procesate şi analizate în conformitate cu
prevederile prezentului studiu şi conform Convenţiei de Protejare a Datelor.
Înţeleg că voi primi o copie a acestui formular de Consimţământ Informat pe care l-am semnat.
Semnătura pacientului/aparținătorului: ..........................................
Data: ...........................................
167
__________________________________________________________________________________________
Anexa 2
FIŞĂ DE STUDIU/MONITORIZARE PACIENŢI
NUME, PRENUME:
SEX: M F MEDIU DE PROVENIENȚĂ: R U
STUDII EFECTUATE
Fără studii Ciclu primar Ciclu gimnazial
Școala profesionala Liceu Școala postliceală
Studii superioare Studii postuniversitare Nespecificat
OCUPAȚIA:
DIAGNOSTIC:
FACTORI DE RISC / COMORBIDITĂȚI:

Diabet zaharat Hipertensiune arterială Boli cardiace
Obezitate Hipercolesterolemie Dislipidemie
Gastrită Factori neurochimici Factori infecțioși
Traumatisme cranio-
cerebrale
MEDICAȚIE:
MONOTERAPIE TERAPIE COMBINATĂ
Donepezil Rivastigminum Galataminum
Memantinum Vinpocetinum Risperidonum
TRATAMENT DE RECUPERARE: DA NU
Kinetoterapie Masaj Termoterapie
Electroterapie Terapie contrastantă Terapie ocupațională
Hidrokinetoterapie Magnetoterapie Fizioterapie
TERAPIE ANTIODANTĂ DA NU
(ANTIOXIVITA)
EVALUARE INIȚIAL LA 6 LUNI LA 1 AN
Scor MMSE
Scala Reisberg stadiul
Scor ADL
Scor IADL
TG
LIPID
HDL
LDL
CHOL
VLDL
β-amiloid 1-42
ApoE
168
__________________________________________________________________________________________
169
__________________________________________________________________________________________
170

22 Teza Purza Lavinia Final-Semnat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

22 Teza Purza Lavinia Final-Semnat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROCEDURA OPERAȚIONALĂ Ediția: I Pagina 1 din 170

privind procesul de lucru în cadrul Revizia:

MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII

Anamaria Lavinia PURZA

Cap. I. Etiopatogenia și diagnosticul în demențe...................................................... 10

Cap. II. Tratamentul în demențe................................................................................ 25

Cap. III. Efectul terapiei antioxidante în demențe.................................................... 36

Cap. IV. Ipoteza de lucru. Obiective ......................................................................... 44

Cap.V. Material şi metode .......................................................................................... 45

Cap. VI. Rezultate și discuții....................................................................................... 51

VI.1.3. Patologie asociată............................................................................................... 52

VI.3.5.1. Profil lipidic............................................................................................ 91

Cap.VII. Concluzii generale......................................................................................... 148

Cap.VIII. Originalitatea tezei și contribuții inovative.............................................. 150

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

I.1. Caracteristici generale

I.1.1. Tipuri de demențe

I.2.1. Ipoteza cascadei amiloidului

interstițial (ISF), absorbția în sistemul circulator și limfatic a lichidului cefalorahidian (LCR),

I.2.1.1. Alterarea homeostaziei calciului

I.2.1.2. Procesul inflamator

I.2.2. Acumularea de radicali liberi

Modificări oxidative crescute suferite de proteine, legate de creşterea oxidării ADN şi

anumite teste ce evidenţiază că vitamina E protejează celulele neuronale de toxicitatea indusă

I.2.3. Ipoteza fragmentelor terminale C (CT) –

Fragmentul CT având 19 kDa a fost detectat şi în materia cenuşie, nivelul acestuia

α-secretaza este o enzimă ce are atât componente constitutive cât şi inductibile.

β-secretaza (BACE) a fost identificată ca o proteină prin omologie cu familia de

I.3.3. Reţelele neurofibrilare

I.4. Diagnosticare si monitorizare

I.4.1. Teste utilizate în diagnostic

4. Scale comportamentale- încadrări ale tiparelor comportamentale

II.1.1.1. Tacrin (Tetrahidroaminoacridina)

II.2. Tratamentul de recuperare în demențe

Există dovezi promițătoare că programele de exerciții pot avea un impact semnificativ în

II.2.1. Exercițiile fizice în ameliorarea declinului cognitiv

II.3. Terapii auxiliare si alternative

administrarea ar începe în faza preclinică a AD şi ar continua cel puţin 2 ani.Totuşi există şi

II.3.5. Intervenții nonfarmacologice pentru a reduce simptomele comportamentale si

exercițiile fizice, s-au dovedit a fi eficiente în gestionarea simptomelor comportamentale și

III.1. Antioxidanți generalități

III.2. Terapia antioxidantă în demență

proces de diferenţiere în anumite celule normale şi canceroase, pe când β-carotenul nu poate

Tabel III.2. Suplimente adiţionale celor de bază pentru pacienţii cu AD

În primele 2 luni se pot administra doze crescute de N-acetilcisteină - 1000 mg/ zi şi

mobilizează depozitele de zinc şi creşte excreţia sa urinară. Doze mărite de N-acetilcisteină şi

Flavonoidele au rol antioxidant [138,139], de captare a radicalilor liberi oxidativi şi rol

îmbunătăţirea metabolismului energetic al neuronilor, prin captarea speciilor reactive de

V.1. Metodologia generală a cercetării

Diagnosticul de demență a fost pus de către medicii specialiști, înainte de recrutarea în

3. Eficacitatea tratamentului de recuperare medicală în evoluţia pacienţilor cu demenţă; lot cu

V.3. Metode şi tehnici de evaluare utilizate

V.3.1 Evaluarea inițială

Descrierea kitului de beta amiloid:

V.4. Tratamentul folosit în studiu

V.5. Metode statistice

VI.1. EVOLUŢIA PACIENŢILOR CU DEMENŢĂ

VI.1.1. Date demografice

<70 ani 71-80 ani >80 ani

Figura VI.1. Distribuţia cazurilor în funcţie de vârstă

VI.1.2. Diagnostic clinic

Dementa Alzheimer Dementa senila Dementa mixta

Figura VI.2. Distribuţia cazurilor în funcţie de diagnostic