Lucrare de Diploma Schizofrenia

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
,, DOC. LUCA” CERNICA
LUCRARE DE DIPLOMĂ
COORDONATOR ,
PROFESOR ASISTENT. MEDICAL. LICENŢIAT,
ROMAN MAGDALENA
ABSOLVENT,
ACOPEAN ANNA
- Promoţia 2023-
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
,, DOC. LUCA” CERNICA
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Nursingul pacientului în schizofrenie
COORDONATOR ,
PROFESOR ASISTENT. MEDICAL. LICENŢIAT,
ROMAN MAGDALENA
ABSOLVENT,
ACOPEAN ANNA
- Promoţia 2023-
Cuprins
Argument.............................................................................................................................................1
CAPITOLUL I
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a sistemului nervos.........................................................3
1.Noţiuni de anatomie.........................................................................................................................3
1.1 Sistemul nervos.............................................................................................................................3
1.2 Noţiuni de fiziologie......................................................................................................................5
1.2.1 Fiziologia emisferelor cerebrale...............................................................................................5
2.Schizofrenia......................................................................................................................................6
2.1 Definiţie .........................................................................................................................................6
2.2 Etiologie.........................................................................................................................................7
2.3 Simptomatologie...........................................................................................................................7
2.4 Diagnostic......................................................................................................................................9
2.5 Evolutie şi prognostic...................................................................................................................9
2.6 Tratament....................................................................................................................................10
CAPITOLUL II
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu schizofrenie..........11
1. Internarea-externarea pacientului în spital...............................................................................12
1.1 Recoltarea produselor
biologice................................................................................................13
1.2Pregătirea bolnavului pentru recoltarea sângelui pentru examene hematologice,
biochimice..........................................................................................................................................14
1.3 Pregătirea pacientului pentru recoltarea urinei pentru examene
biochimice......................15
1.4 Pregătirea pacientului pentru
electroencefalografie...............................................................16
1.5 Pregătirea pacientului pentru
electrocardiogramă( EKG )....................................................17
1.6 Instrumente de evaluare a pacientului
schizofren...................................................................18
1.1.1 Scala PANSS ( Positive and negative Symptom Scale for
Schizophrenia )...................,....18
1.1.2 Scala CDSS ( Calgary Depression Scale for
Schizophrenia )..............................................18
1.1.3 Scala BPRS ( The Brief Psychiatric Rating
Scale )..............................................................18
1.1.4 Examenul
neurologic.............................................................................................................
.18
2. Îngrijiri specifice acordate bolnavului de schizofrenie.............................................................19
2.1 Intervenţii autonome

specifice..................................................................................................19
2.1.1 Comunicarea........................................................................................................
....................19
2.1.2 Hidratarea
organismului.........................................................................................................
20
2.1.3 Igiena.....................................................................................................................
....................22
2.1.4 Mobilizarea...........................................................................................................
....................22
3.INTERVENŢII DELEGATE SPECIFICE.................................................................................24

3.1 Măsurarea parametrilor
vitali..................................................................................................24
3.2 Măsurarea şi notarea tensiunii
arteriale..................................................................................25
3.3 Măsurarea şi notarea
pulsului...................................................................................................25
3.4 Observarea şi notarea
respiraţiei..............................................................................................25
3.5 Măsurarea şi notarea
temperaturii...........................................................................................26
3. 6.Administrarea
tratamentului....................................................................................................26
3.7 Educaţie pentru
sănătate...........................................................................................................27
3.8 Profilaxie..............................................................................................................................
........28
CAPITOLUL III
Procesul de îngrijire al unui pacient cu schizofrenie......................................................................29
1. Nevoile fundamentale după V. Henderson................................................................................29
2.PREZENTARE DE CAZURI......................................................................................................30
2.1 STUDIU DE CAZ NR. 1............................................................................................................31
2.2 STUDIU DE CAZ NR. 2............................................................................................................36
2.3 CAZ CLINIC NR. 3...................................................................................................................42
Anexe.................................................................................................................................................47
Bibliografie........................................................................................................................................50
MOTTO
"Cel mai mare lucru care-l poţi face pentru un prieten nu

este să-i dai din bogăţiile tale, ci să i le scoţi la iveala pe cele
ascunse în el insuşi."
Benjamine Disraeli
I. Argument
Schizofrenia este o tulburare psihică gravă care are un efect profund asupra vieţii
individului, afectând în acelaşi timp şi familia sau prietenii acestuia. Simptomele, formele
clinice variate sub care se poate prezenta schizofrenia, ca şi evoluţia bolii variază
considerabil de la un individ la altul, ceea ce face ca diagnosticul şi managementul
pacientului schizofren să fie o sarcină dificilă pentru clinician. În sprijinul acestei idei este şi
afirmaţia conform căreia nu există două cazuri identice de schizofrenie.
Am ales această temă deoarece acest domeniu, psihiatric, a reprezentat o zonă

fascinantă, ceea ce m-a determinat să imi pun alte şi alte intrebări în căutarea unor
răspunsuri şi soluţii. În acest domeniu se lucrează cu “ mintea şi cu sufletul omului “ şi îmi
sunt un permanent stimul în a mă perfecţiona, astfel incât să îmi ating nivelul optim al
capacităţilor personale spre a fi un adevărat profesionist.
Un alt argument al lucrării este convingerea că, deşi se crede in mod curent că având
schizofrenie nu se mai poate duce o viaţă normală,realitatea dovedeşte în multe dintre cazuri
posibilitatea reinserţiei sociale a bolnavului cu condiţia ca acesta să beneficiezeîin primul
rând de asistenţă specializată iar apoi de inţelegerea,toleranţa,sprijinul comunităţii.
Obiectivele prezentului proiect sunt:
1. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale sistemului nervos central.

2. Prezentarea generală a schizofreniei.
3. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical generalist în îngrijirea bolnavului cu
schizofrenie.
4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu schizofrenie.
5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu schizofrenie.
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe profesionale:
1. Analizează semnele şi simptomele specifice afecţiunilor neurologice.
1
2. Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagnosticele de îngrijire la pacienţii cu
schizofrenie.
3. Elaborează planul de îngrijire.
4. Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii.
5. Asigură echipamentele şi materialele necesare.
6. Pregăteşte materialele şi medicamentele în vederea administrării.
7. Aplică intervenţiile proprii şi delegate.
8. Evaluează rezultatele îngrijirilor aplicate.
9. Implementează programe de educaţie pentru sănătate.
10.Evaluează rezultatele acţiunilor de educaţie pentru sănătate.
2
CAPITOLUL I
DATE GENERALE
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a sistemului nervos
1.Noţiuni de anatomie
Sistemul nervos pune în contact organismul cu mediul exterior şi coordonează unitar

activitatea celorlalte aparate şi sisteme.
Segmentele sistemului nervos central (SNC) sunt:
-Măduva spinării
-Trunchiul cerebral
-Cerebelul
-Diencefalul
-Emisferele cerebrale
Organele nervoase care formează nevraxul sunt învelite de sistemul meningeal, format din
trei membrane:
-Piamater
-Arahnoida
-Duramater
1.1 Sistemul nervos, deşi unitar, este subîmparţit în două părţi:
I. Sistemul nervos de relaţie

3
II. Sistemul nervos vegetativ
I. Sistemul nervos de relaţie este format din:
Sistemul nervos central – reprezentat de mielencefal, metencefal, mezencefal, diencefal,

telencefal.
Sistemul nervos periferic – reprezentat prin nervii cranieni şi nervii spinali
(rahidieni).
II. Sistemul nervos vegetativ este format din:
Sistemul nervos simpatic
Sistemul nervos parasimpatic
Centrii nervoşi vegetativi sunt grupaţi distinct la nivelul sistemului central şi

coordonează activitatea organelor interne prin intermediul unor fibre efectoare proprii.
Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central.
Emisferele cerebrale sunt separate prin fisura interemisferică şi legate în partea bazala prin
formaţiuni de substanţă albă:
- Corpul calos
- Trigonul cerebral
- Comisura albă anterioară
- Comisura albă posterioară
Fiecare emisferă cerebrală are trei feţe:
- Convexa externă
- Mediala internă
- Bazala
4
Feţele emisferelor cerebrale sunt brazdate de numeroase şanturi, unele adânci care
delimitează lobi ( frontal, parietal, temporal, occipital), altele superficiale care delimitează
girusuri sau circumvoluţii cerebrale (precentral, postcentral, hipocampic etc.).
Structural emisferele cerebrale sunt alcătuite din substanţă cenuşie dispusă la

suprafaţă formând scoarţa cerebrală şi substanţă albă la interior, alcătuită din fibre de
asociaţie, comisurale şi de proiecţie.
1.2 Noţiuni de fiziologie
1.2.1 Fiziologia emisferelor cerebrale
Rolul specific al creierului este de a prelucra informaţia. Informaţia pătrunde în

sistemul nervos la nivelul receptorilor, de unde este transmisă la scoarţă, în ariile senzitive
specifice.
Aceste informaţii sunt comparate la nivelul ariilor asociate cu cele culese de alţi
analizatori, precum şi cu ariile asociative cu cele culese de alţi analizatori, precum şi datele
din memorie. Pe baza sintezei complexe este elaborată starea de conştiinţă, sunt luate
deciziile voliţionale şi automate.
Scoarţa cerebrală, cel mai recent apăruta filogenetic, îndeplineşte trei categorii de
funcţii:
- Funcţii senzitive.
- Funcţii asociative.
- Funcţii motorii.
Pe baza acestor funcţii, se nasc procesele psihice caracteristice fiinţei umane: cognitive,
afective, volitive. Paleocortexul sau sistemul limbic îndeplineşte trei categorii de roluri:
5
Rolul de centru cortical
La om simţul olfactiv are şi o componenţă emoţională cu efect stimulator sau

inhibitor. Pe baza mirosului animalele recunosc de la mare distanţă atât partenerul de sex şi
adversarul, prada şi duşmanul.
Rolul în reglarea actelor de comportament instinctual.
Reprezintă un ansamblu de activitaţi psihice, somatice si vegetative desfăşurate în

vederea satisfacerii unor necesităţi primare ale organismului- alimentarea, hidratarea, funcţia
sexuală, stăpânirea unui teritoriu, obţinerea libertăţii.
La baza actelor de comportament se află un proces nervos complex numit motivaţie sau
impuls.
Nu există activitate umană fără un proces motivaţional.
Însuşi procesul de invăţare şi memorizare are la bază motivaţia.
Rolul în procesele psihice afective.
Procesele fiziologice complexe care generează aceste stări au la bază o serie de

circuite funcţionale pe care sistemul limbic le realizează cu hipotalamusul, formaţia
reticulară a triunghiului cerebral, ariile corticale asociative. Pe baza acestor conexiuni
sistemul limbic poate elabora unele reflexe condiţionate simple. Este dificil şi eronat să
localizăm funcţiile cele mai înalte ale creierului. Nu există centri ai gândurilor sau ai voinţei,
nu există centru al învăţăturii sau memoriei, nu există un centru anatomic precis al
conştiinţei.
Procesele nervoase de nivel superior, care au trecut graniţa fiziologiei spre

psihologie, nu pot fi înţelese şi studiate cu metodele curente ale fiziologiei experimentale.
Din analiza vieţii psihice umane se disting trei compartimente psiho - fiziologice:
- Compartimentul cognitiv – de cunoaştere.

- Compartimentul volitiv – decizional.
6
- Compartimentul afectiv.
2.Schizofrenia
2.1 Definiţie
Schizofrenia, denumită şi psihoză, este caracterizată printr-un ansamblu de simptome

asociate, dominate de discordanţa ideoafectivă, incoerenţa proceselor de gândire,
ambivalenţă, autism, halucinaţii şi idei delirante în general nesistematizate. Boala evoluează
către o disociaţie psihică cu o gravă dezorganizare a personalitaţii şi deficit de integrare în
ambianţă.
b. Clasificare
-SCHIZOFRENIA PARANOIDĂ - sau delirantă reprezintă forma cea mai tipică de

schizofrenie.
-SCHIZOFRENIA HEBEFRENICĂ - este o formă ce se instalează la pubertate şi se

caracterizează prin comportament pueril, prostesc.
-SCHIZOFRENIA TARDIVĂ - apare după vârsta de 40 de ani şi este caracterizată

prin predominanţa fenomenelor halucinatorii şi a delirului paranoid, mai sistematizat
decat în celelalate forme de schizofrenie.
-SCHIZOFRENIA COPILULUI - boala a fost observată începând încă de la vârsta

preşcolară (3-4 ani) şi prezintă în general aceleaşi forme clinice ca şi schizofrenia
adultului. Apare pe nesimţite la copiii cu un anumit tip de comportament şi de
personalitate.
7
2.2 Etiologie
Frecvenţa cazurilor de schizofrenie este aproximativ de 1% din

populaţie.Schizofrenia afectează în egală măsură ambele sexe, indiferent de rasă, unii autori
susţinand totuşi o incidenţa mai crescută la populaţia nordică. Se remarcă un coefiecient
mai crescut de morbiditate prin schizofrenie la populaţia pauperă din aglomerările urbane.
Schizofrenia denumită şi psihoza hipotimică discordantă, se caracterizează printr-o bizară
înstrăinare afectivă de la condiţia umană, funcţiile de cunoaştere fiind în acelaşi timp
eventual intacte atunci când sunt analizate fiecare în parte.
2.3 Simptomatologie
Tulburările psihice din schizofrenie ar putea fi grupate în două mari sindroame:
1. Sindromul disociativ
Cuprinzând tulburări ale câmpului conştiinţei, tulburări ale desfăşurării gândirii,
dezogranizarea vieţii afective, comportamentul catatonic.
2. Sindromul delirant paranoid

Cuprinzând trăirile delirante (delirul de influenţă, depersonalizarea) şi delirul autist
consecutive acestor trăiri.
Principalele tulburări psihice ce alcătuiesc conţinutul acestor sindroame constau în

urmatoarele:
Tulburările de percepţie - Sunt reprezentate de halucinaţii. Cele mai caracteristice

halucinaţii sunt cele auditive.
Halucinaţii corporale - Se întalnesc de asemenea frecvent: bolnavul simte că un

animal îi umbla prin abdomen, simte că i se mişcă un picior sau o mână (deşi acestea stau
nemişcate) simte că cineva îi extrage sângele sau creierul etc.
8
Tulburările de gândire - Sunt reprezentate de gândirea incoerentă, cu lipsa
legăturii între idei sau a relaţiilor logice între aceste idei. În ceea ce priveşte conţinutul
gândirii, tulburarea cea mai caracteristică este DELIRUL.
Tulburarile de vorbire - Însoţesc de regulă şi exprimă tulburările de gândire, mai

ales în formele avansate ale schizofreniei. Cea mai gravă tulburare de limbaj, care exprimă
gândirea incoerentă a bolnavului, este SCHIZOFAZIA. Schizofazia constă dintr-o
înşiruire de expresii şi fraze fără nici o legatură între ele, cuvinte noi - create de bolnav
(neologisme) şi care au semnificaţie numai pentru el, astfel incât limbajul bolnavului
devine de neinţeles pentru ceilalţi.
Tulburările de scris - Sunt legate de tulburările de gândire şi vorbire si exprimă

mai ales incoerenţa gândirii.
Tulburările de afectivitate – Sunt reprezentate de lipsa legăturii afective între

trăirile delirante ale bolnavului şi comportamentul său. La începutul bolii, schizofrenii pot
prezenta o scădere sau chiar o pierdere a afecţiunii pentru cei apropiaţi, care poate evolua
către inversiune afectivă.
2.4 Diagnostic
În prezent, diagnosticul de schizofrenie se pune în baza satisfacerii criteriilor fie a

ICD-X (criterii europene), fie a DSM-IV (criterii americane) şi care în linii mari sunt:
Cel puţin două dintre urmatoarele criterii definesc tulburarea, iar un singur
criteriu o face probabilă (se exclud fenomenele consecutive abuzului si sevrajului la alcool
sau alte toxicomanii).
a. Gânduri transmise de la distanţă, inserţia sau furtul ideilor.
b. Alte deliruri decât cele de persecuţie sau gelozie cu durată mai mare de o lună.
c. Idei delirante de orice tip însoţite de halucinaţii pentru cel puţin o săptămână.
d. Halucinaţii auditive care comentează actele pacientului sau comportamentul acestuia, voci
care conversează.
9
e. Halucinaţii verbale nonafective care comunică cu pacientul.
f. Halucinaţii de orice tip pe parcursul zilei, care durează cel puţin o lună.
g. Tulburări ale gândirii acompaniate de efecte tocite sau inadecvate, deliruri, halucinaţii de
orice tip sau comportament marcat dezorganizat.
2.5 Evoluţie şi prognostic
Ţinând seama de varietatea mare de evoluţie a bolii de la individ la individ, precum şi

de vârsta şi felul debutului se apreciază ca 25 – 30% dintre bolnavi se vindecă, 30 -50%
evoluează către forme cronice care permit reîntoarcerea în familie şi societate, 15 – 20%
ajung la forme cronice grave, care nu permit reîntoarcerea bolnavului în familie şi societate,
iar între 1 – 5% din bolnavi mor datorită, direct sau indirect, bolii (sinucidere, negativism
alimentar, infecţii intercurente, răniri). Prognosticul este cu atât mai întunecat cu cât boala
debutează la o vârstă mai tânară cel mai nefavorabil fiind prognosticul schizofreniei
infantile.
2.6 Tratament
Tratamentul în schizofrenie are drept scop anularea fenomenelor psihopatologice,

prevenirea reapariţiei lor ca şi compensarea defectului personalităţii. Recuperarea şi
reintegrarea familială şi socio – profesională a bolnavului.
CHIMIOTERAPIA, ca rezultat al psihofarmacologiei moderne a influenţat evoluţia

schizofreniei şi destinul bolnavilor, considerând remisiunile bolii la 75 – 80 % pentru cei
internaţi la debutul bolii, cât şi semnificativa ameliorare a evoluţiei trenante şi cronice.
10
Dintre fenotiazine cele mai folosite sunt:
CLORPROMAZINA : 300-600 mg/zi, considerat neurolepticul de referinţa.

LEVOMEPROMAZIN : neuroleptic, antipsihotic, cu acţiune sedativă intensă, inhibitor
simpatic central. Se administrează oral în psihoze, doza de atac 200 – 300 mg/zi, doza de
intreţinere 25 – 50mg, în injecţii intramusculare repetat de 3 – 4 ori/zi (la bolnavii culcaţi
sub controlul pulsului si presiunii arteriale).
TRIFLUOPERAZIN – neuroleptic major, anxiolitic, antiemetic. Se administrează oral sub

formă de drajeuri conţinând echivalentul a 0,0005 gr de trifluoperazin bază sau fiole de 1ml
conţinând echivalentul a 0,0005 gr de diclorhidrat de trifluoperazin.
HALOPERIDOL – neuroleptic sever care se asociază cu ROMPARKIN pentru a evita

apariţia sindromului extrapiramidal.
Tratamentul insulinic cura SAKEL a fost restrâns prin modalităţile şi eficienţa

neurolepticelor.
Terapia electroconvulsivantă pastrează însă indicaţii în formele rezistente la

neuroleptice.
În acest cadru de măsuri recuperatorii deţine o evidentă importanţă ergoterapia şi toate

procedurile psihoterapeutice de inserţie în relaţiile de viaţă şi de activitate.
11
CAPITOLUL II
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu
schizofrenie
2.1. Internarea pacientului in spital
Spitalul este o instituţie sanitară destinată îngrijirii bolnavilor şi organizată pentru servicii
permanente.În spital se internează bolnavii în stare gravă care necesită o îngrijire şi
supraveghere permanentă şi o atenţie deosebită din partea asistentei medicale.
Spitalul cuprinde urmatoarele parţi componente funcţionale :
- serviciul de primire unde începe pregătirea psihică a pacientului. El este

primit cu zambetul pe buze şi cu cuvinte de încurajare, esenţială fiind cucerirea încrederii
bolnavului în profesionalismul cadrelor sanitare. Pacieţtii vor fi dezbracaţi şi examinaţi. La
nevoie pacientul este ajutat de asistentă şi asezat în poziţia necesară examinarii
- secţia cu paturi este partea componentă a spitalului înzestrată cu paturi si

sala de tratamente, unde se asigură asisteţa corespunzatoare a bolnavilor spitalizaţi -
prelucrări sanitare - aici se face deparazitarea şi îmbaierea bolnavului, după care acesta va
fi îmbracat în lenjerie curată şi condus pe secţia cu paturi.
Bolnavilor schizofreni, la internarea în spital, asistenta de psihiatrie le întocmeşte foaia

de nursing în care consemnează cu mare atenţie nevoile speciale ale acestor bolnavi în
funcţie de priorităţi. Ea stabileşte diagnosticul de nursing, îşi alege obiectivul pe care îl
urmăreşte, intervenţiile la care recurge şi face evaluarea rezultatelor obţinute. La ieşirea din
spital încurajăm pacientul să urmărească situaţiile sociale în care el se simte bine.
Foaia de nursing, întocmită de asistentă, va reflecta evoluţia stării pacientului pe toată

perioada internării lui în spital şi va veni în întâmpinarea medicului în vederea orientării
conduitei terapeutice.
12
Schizofrenia, având tendinţa la cronicizare, în perioadele de remisie se recurge la terapia
suportivă care ajută la prevenirea sau amânarea recăderilor. Activităţile de terapie suportivă
a pacienţilor cu schizofrenie constau în:
- activităţi de grupuri de suport;
- activităţi recreative ( jocuri, vizionări de filme );
- activităţi de antrenare a abilităţilor sociale şi vocaţionale.
În grupul de suport, asistenta urmăreşte: atmosfera, ambianţa, participarea fiecăruia,
comunicarea, cooperarea, ascultarea, posibilitatea de confruntare, respectful faţă de ceilalţi.
Scopul terapiei suportive este: redobândirea abilităţilor sociale ( relaţionare interumană

mai uşoară ), dobândirea unui sentiment de participare la viaţa colectivă, înţelegerea situaţiei
pe care o traversează, mobilizându-şi forţele adaptative, într-o atmosferă de acceptare şi
securitate.
Bolnavilor schizofreni, la internarea în spital, asistenta de psihiatrie le întocmeşte foaia

de nursing în care consemnează cu mare atenţie nevoile speciale ale acestor bolnavi în
funcţie de priorităţi. Ea stabileşte diagnosticul de nursing, îşi alege obiectivul pe care îl
urmăreşte, intervenţiile la care recurge şi face evaluarea rezultatelor obţinute. La ieşirea din
spital încurajăm pacientul să urmărească situaţiile sociale în care el se simte bine.
Foaia de nursing, întocmită de asistentă, va reflecta evoluţia stării pacientului pe toată

perioada internării lui în spital şi va veni în întâmpinarea medicului în vederea orientării
conduitei terapeutice.
Schizofrenia, având tendinţa la cronicizare, în perioadele de remisie se recurge la terapia

suportivă care ajută la prevenirea sau amânarea recăderilor. Activităţile de terapie suportivă
a pacienţilor cu schizofrenie constau în:
- activităţi de grupuri de suport;
- activităţi recreative ( jocuri, vizionări de filme );
- activităţi de antrenare a abilităţilor sociale şi vocaţionale.
În grupul de suport, asistenta urmăreşte: atmosfera, ambianţa, participarea fiecăruia,
comunicarea, cooperarea, ascultarea, posibilitatea de confruntare, respectful faţă de ceilalţi.
13
Scopul terapiei suportive este: redobândirea abilităţilor sociale ( relaţionare interumană
mai uşoară ), dobândirea unui sentiment de participare la viaţa colectivă, înţelegerea situaţiei
pe care o traversează, mobilizându-şi forţele adaptative, într-o atmosferă de acceptare şi
securitate.
2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare
Bolnavul este condus de asistent în salonul prealabil hotarat de către medic. Salonul se alege
în funcţie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea şi stadiul bolii) şi sex. Asistentul
conduce bolnavul în salon, îl ajuta să-şi aranjeze obiectele personale în noptieră şi să se
instaleze comod în poziţia indicată de medic .
Bolnavului i se aduce la cunostinţa regulamentul de ordine interioară a secţiei precum şi

indicaţiile medicului referitoare la alimentaţie, poziţia indicată dacă este cazul şi scopul
acestuia. Asemenea i se explica necesitatea şi modul recoltarii de produse biologice şi

patologice în vederea efectuării analizelor de laborator indicate de medic.
Se vor asigura condiţiile de mediu necesare ameliorării şi vindecării bolii. Pentru a crea un
mediu de securitate şi confort şi pentru a diminua factorii de stres este indicat ca saloanele
să aibă o capacitate de 4 , max. 6 paturi cu o temperatura de 18-20°C sa fie curate, liniştite şi
bine aerisite cu aer umidificat.
Pregătirea patului şi accesoriului
Patul trebuie să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de
confort a pacientului, cât şi ale personalului de îngrijire. Trebuie să-i permită pacientului să
se poata mişca în voie, să nu-i limiteze mişcările, să poată la nevoie să coboare din pat, să
poate sta în poziţie şezand, sprijinindu-şi picioarele comod de podea. Patul trebuie să
permită ca asistenta să poată efectua tehnicile de îngrijire, învestigaţie şi tratament cât mai
comod. Patul trebuie să fie uşor de manipulat şi curaţat, prevăzut cu rotiţe, dispozitiv de
ridicare şi la nevoie apăratoare.
14
Patul va fi acoperit cu un cearşaf, muşama şi aleză. Pacientului i se oferă doua perne şi o
pătură din lâna moale, uşor de întreţinut. .Lenjeria trebuie să fie din bumbac cu cât mai
puţine cusături. Cearşaful trebuie să fie destul de mare.
Rolul autonom al asistentului medical
Rolul autonom al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu schizofrenie vizează

compensarea parţială sau totală a lipsei sau diminuării autonomiei, protejează, menţine şi
promovează sănătatea; uşurează suferinţa şi asistă individul în ultimele momente de viaţă;
stabileşte procesul de îngrijire; favorizează reintegrarea în familie sau societate. Pentru
îndeplinirea rolului necesită deprinderi şi capacităţi profesionale exercitându-le astfel :
▪ asigurarea condiţiilor de mediu:
- saloanele comune, coridoarele şi anexele spaţioase, bine luminate, cu mult aer, bine
îngrijite;
- uşile închise irită şi, adesea, traumatizează bolnavii, de aceea în interiorul secţiei, uşile
dintre saloane şi coridoare, camera de zi şi sala de mese trebuie ţinute deschise;
- încăperile anexe ca şi colţurile de coridoare trebuie să fie bine luminate, atât ziua cât şi
noaptea, întrucat în aceste locuri se pot izola bolnavii depresivi şi pot comite tentative de
sinucidere.
▪ îngrijiri generale:
- adoptarea unui comportament adecvat faţă de obsesiile bolnavului începe încă de la

primirea lui in spital.
- unele măsuri, ca de exemplu predarea obiectelor tăioase, briceagul, briciul, lame de ras
sau chibrituri sau alte obiecte periculoase, în mâinile bolnavilor, asistentul trebuie să le
execute cu tact deosebit;
▪ alimentaţia:
15
- alimentaţia bolnavilor la secţia de psihiatrie nu comportă probleme deosebite
dedietoterapie;
- alimentaţia trebuie să fie mixtă normocalorică , cu multe fructe, legume şi preparate din
lapte.
▪ supravegherea bolnavului:
- în afară de supravegherea obişnuită a funcţiilor somatice, obişnuite la toate secţiile de

spital, la secţiile de psihiatrie trebuie urmărite cu atenţie consumul cantităţilor de lichide,
modul de alimentare.
Rolul delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu schizofrenie vizează
abilitatea ei de a îndeplini sarcini si de a aplica îngrijiri medicale sub prescripţie medicală.
Asistentului medical îi revin următoarele atribuţii:
- recoltează produse patologice pentru examenul de laborator: sânge, urină;
- pregăteşte pacientul pentru examene: tomografia axială computerizată, rezonanţa

magnetică nucleară , electroencefalogramă;
- canulează o venă şi montează o perfuzie i.v;
- injecţii;
- pregăteşte şi administrează medicamentele la indicaţia medicului.
2.11. Externarea bolnavului
Medicul este cel care va hotarî momentul externării bolnavului când acesta nu mai necesită
o supraveghere permanentă şi poate continua tratamentul prescris la domiciliu. Asistenta va
pune la dispoziţia medicului documentele bolnavului necesare formulării epicrizei şi
completarii biletului de ieşire şi va asigura alimentaţia bolnavului până la externare.
16
Asistenta va anunţa familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea grija ca
bolnavul să-şi primească lucrurile personale de la magazia spitalului şi să aibă o
îmbracăminte corespunzatoare anotimpului.
Va aprofunda cu bolnavul indicaţiile primite de la medic şi cuprinse în biletul de ieşire.

Asistenta va conduce bolnavul la ieşire unde ţl lasă în grija aparţinătorilor.
1.1 Recoltarea produselor biologice
Examinările de laborator permit depistarea unor cazuri de boli infecţioase, precum şi

persoanele purtătoare de germeni patogeni, ele având rol în profilaxia bolilor infecţioase.
Utilitatea şi obiectivitatea rezultatelor examenelor de laborator depind de modul de

recoltare al produselor care se analizează şi de modul cum se efectuează examenul de
laborator.
Dacă modul de efectuare al analizelor este în sarcina personalului de laborator,

recoltarea produselor este efectuată de asistenta medicală. Pentru a se realiza în condiţii
optime asistenta trebuie să respecte următoarele norme generale: orarul recoltărilor,
efectuarea pregătirii psihice şi fizice a bolnavului, pregătirea instrumentarului şi materialelor
necesare pentru recoltare, tehnica recoltării propriuzise, completarea buletinului de trimitere
la laborator şi etichetarea produsului recoltat, păstrarea şi transportarea produsului recoltat.
Bolnavul este pregătit fizic printr-un regim alimentar, repaus la pat, aşezându-l într-o
anumită poziţie etc., toate pregătirile fiind efectuate în funcţie de recoltarea ce se va efectua.
Completarea imediată şi corectă a buletinelor de analiză, cât şi etichetarea produselor

recoltate, asigură evitarea înlocuirii rezultatelor între ele, fapt ce ar putea duce la erori grave.
17
Buletinul de analiză va cuprinde numele şi prenumele bolnavului, secţia, numărul foii de
observaţie, natura produsului, analiza cerută, data recoltării, numele celui care a recoltat.
Expedierea şi transportul produselor recoltate trebuie să se efectueze astfel încât acestea

să ajungă la laborator cât mai repede şi în starea în care au fost în organism. Ele se trimit
imediat pentru a se evita alterarea.
1.2 Pregătirea bolnavului pentru recoltarea sângelui pentru examene hematologice,

biochimice
A. Recoltarea sângelui venos pentru teste hematologice

Hemoleucograma completă este un test de rutină în examinarea paraclinică a bolnavului
psihiatric, pentru că există o varietate de afecţiuni medicale care pot cauza, exacerba sau
mima tulburările psihiatrice. Este compusă din: numărătoarea leucocitelor, formula
leucocitară, numărătoarea eritrocitelor, hematocritul, hemoglobina, indici eritrocitari,
numărătoarea reticulocitelor.Sângele venos se recoltează prin puncţie venoasă cu substanţe
anticoagulante.
Sedimentarea – aşezarea progresivă a elementelor figurate spre fundul eprubetei din

sângele necoagulabil lăsat în repaus. Este un fenomen fizic.
Viteza de sedimentare a hematiilor ( V.S.H. ) – rapiditatea cu care se produce aşezarea

hematiilor. Factorii inflamaţiei provoacă accelerarea căderii hematiilor.
Materiale necesare: ac recoltă steril; vacutainer pentru hematologie ( cu capac mov ),

vacutainer pentru V.S.H. ( cu capac negru ), garou de cauciuc, alcool, vată, pernă tare
elastică pentru articulaţia cotului, tăviţă renală, comprese sterile, manusi sterile.
Pentru determinarea hematocritului se recoltează 1-2 ml. sânge, care se amestecă cu 2

picături de heparină ( anticoagulant ).
18
B. Recoltarea sângelui pentru examene biochimice se efectuează prin puncţie venoasă,
dimineaţa, bolnavul fiind “a jeun”.
Se recoltează sânge fără substanţă anticoagulantă pentru determinarea: ureii,acidului
uric, creatininei, bilirubinei, colesterolului, lipidelor, testelor de disproteinemie ( 10cmc ),
fosfatazei,transaminazelor, amilazei, pentru electroforeză, fosfor, calciu, sideremie, rezerva
alcalină, ionogramă ( Na, K şi Cl ).Vacutainerele pentru biochimie sunt cu capac roşu.
1.3 Pregătirea pacientului pentru recoltarea urinei pentru examene biochimice
Examenul constantelor fizice şi chimice ale urinei informează asupra stării

funcţionale a rinichilor, cât şi a întregului organism.
Din urina recoltată se efectuează:
- examen fizic – se determină volumul, aspectul, culoarea, mirosul, densitatea, pH-ul;

- examen biochimic – se cercetează albumina, glucoza, puroiul, urobilinogenul, pigmenţii
biliari,amilaza, acetona. Se adaugă examenul sedimentului urinar.
Recoltarea urinei se face fie în urinar, fie în ploscă ( bazinet ).În scopul unui examen de
urină, se face educaţie sistematică a bolnavului, personalului auxiliar privind utilizarea
bazinetului. Aceştia trebuie să ştie: să utilizeze numai bazinetul gol şi curat; să urineze fără
defecaţie, să verse imediat urina în borcanul colector de urină, să nu urineze în timpul
toaletei efectuată pe bazinet.
Analizele se efectuează pe urina emisă în 24 de ore.
19
1.4 Pregătirea pacientului pentru electroencefalografie
Electroencefalograma ( EEG ) reprezintă metoda de înregistrare grafică a activităţii

electrice cerebrale cu ajutorul electrozilor plasaţi pe scalp sau cu microelectrozi profunzi,
fiind cea mai importantă metodă de explorare funcţională cerebrală.
Materiale necesare:
Biopotenţialele generate de neuroni au amplitudini reduse astfel că se impune

utilizarea unor aparate cu o capacitate mare de amplificare şi filtrare a semnalului electric.
Un electrocardiograf este dotat cu 4 – 32 canale de culegere şi amplificare şi un sistem de
înscriere grafică.
Sistemul de culegere este compus din electrozi şi conductori electrici.
Sistemul de amplificare poate mări de 1 milion de ori biocurenţii cerebrali.
Sistemul de afişaj sau de înscriere utilizează un osciloscop catodic sau un galvanometru cu

peniţe inscriptoare.
Sistemul de etalonare înregistrează amplitudinea respectiv viteza de derulare a hârtiei.
Pregătirea pacientului:
Pacientul va sta în clinostatism, cu ochii închişi şi gura uşor întredeschisă, relaxat

fizic şi psihic. înainte cu 12 – 24 ore de înregistrarea EEG, pacientul nu va consuma ceai
negru, cafea, cacao, ciocolată, alcool, iar dacă urmează tratament cu antihistaminice,
vitamine de grupul B, hormone, hipotensoare, somnifere, sedative, tranchilizante, acesta va
fi întrerupt. Pacientul nu trebuie să fie febril, să fi fost traumatizat fizic şi psihic, glicemia şi
calcemia în limite normale.
Montajul electrozilor EEG:
Electrozii trebuie plasaţi în mai multe planuri, simetric, la distanţe egale de reperul
central şi la o distanţă minimă între electrozi de 2-3cm. După modelul de amplasare al
electrozilor pe scalp se descriu montaje longitudinal, transversal, circulare, radiare.
20
Aplicarea şi fixarea electrozilor se efectuează după prealabila degresare a tegumentului cu
alcool şi umezirea electrozilor cu o soluţie salină saturată sau pastă electrolitică, pacientul
putând rămâne în poziţie şezândă sau poate fi culcat în decubit dorsal cu un suport în
regiunea cervicală.
Etapele înregistrării EEG: traseu de referinţă – stare de veghe, ochi închişi, relaxare
fizică şi psihică; traseu la deschiderea ochilor; traseu cu ochii închişi şi activare prin
hiperpnee; stimulare luminoasă intermitentă cu 6 Hz şi 12 Hz; activări suplimentare.
1.5 Pregătirea pacientului pentru electrocardiogramă( EKG )
Electrocardiograma este indicată în psihiatrie pentru monitorizarea eficienţei şi a

efectelor secundare ale unor medicamente ce pot afecta activitatea electrică a inimii.
Electrocardiograma este efectuată de obicei de către un cadru medical, iar rezultatul

este interpretat de către un medic, precum un internist, un medic de familie, cardiolog sau
chirurg.Pacientul primeşte de obicei EKG-ul ca dovadă a examinării sale de către un medic.
Electrocardiograful este portabil, astfel încât EKG-ul poate fi efectuat, practic,

oriunde. înainte de efectuarea EKG-ului, pacientul trebuie să-şi îndepărteze toate bijuteriile
şi hainele de pe jumătatea superioară a corpului, de la nivelul mâinilor şi a picioarelor.
În timpul electrocardiogramei pacientul va sta întins pe o masă sau pe un pat. Zonele

de la nivelul pieptului, mâinilor şi a picioarelor unde vor fi plasaţi electrozii, sunt curăţate şi
eventual rase, pentru a furniza o suprafaţă curată şi netedă. Între piele şi electrozi poate fi
plasat un gel special sau nişte mici tampoane îmbibate cu alcool sanitar, pentru a îmbunătăţi
conducerea impulsurilor electrice. Pot fi folosiţi şi electrozi de unică folosinţă ce nu necesită
gel sau alcool.
În cazul aparatelor mai vechi, electrozii trebuie repoziţionaţi în timpul testării. După
terminarea investigaţiei electrozii şi gelul sunt îndepărtaţi. Pe durata efectuării testului,
21
pacientul nu trebuie să se mişte sau să vorbească, deoarece activitatea musculară poate
influenţa rezultatul.
Pentru rezultate optime, pacientul trebuie să stea întins, nemişcat şi să respire normal;
uneori medicul poate ruga pacientul să-şi ţină respiraţia pentru câteva secunde. O
electrocardiogramă durează în medie 5 până la 10 minute. în unele cazuri, această perioadă
se poate prelungi, de exemplu, atunci când se măsoară ritmul cardiac. Plasarea electrozilor
se face în ordinea următoare:
- roşu - braţ drept
- galben – braţ stâng
- verde – gleznă stângă
- negru – gleznă dreaptă
1.6 Instrumente de evaluare a pacientului schizofren
1.6.1 Scala PANSS ( Positive and negative Symptom Scale for Schizophrenia )
- standard al evaluării profilului clinic al pacientului cu schizofrenie şi de asemenea, un
important indicator al răspunsului la tratament; - 7 itemi pentru
simptomele pozitive ( idei delirante, halucinaţii );
- 7 itemi pentru simptomele negative ( retragere socială, afect tocit );
- 16 itemi pentru psihopatologia generală (suspiciozitate, iritabilitate, necooperare );
1.6.2 Scala CDSS ( Calgary Depression Scale for Schizophrenia )
- evaluarea depresiei din schizofrenie;
- 8 itemi de explorat ( depresia, lipsa de speranţă, lipsa de valoare, vinovăţia );
22
1.6.3 Scala BPRS ( The Brief Psychiatric Rating Scale )
- măsoară atât simptomele psihotice cât şi cele nonpsihotice în afecţiunile psihiatrice

majore şi în special în schizofrenie;
- măsoară următoarele domenii: preocupări somatice, anxietate, răcire emoţională,

dezorganizare a gândirii conceptuale, sentimente de vină, tensiune, manierism şi posturi,
idei de grandoare, stare depresivă, ostilitate, suspiciozitate, comportament
halucinator,lentoare motorie, necooperare, conţinut bizar al gândirii, afect tocit, stare de
excitaţie, dezorientare.
1.6.4 Examenul neurologic
Are un rol important în evaluarea pacientului psihiatric şi, consecutiv, are implicaţii
importante în instituirea unei terapii adecvate.
Examinarea neurologică poate evidenţia unele semne şi simptome neurologice care relevă
existenţa unei afecţiuni de natură neurologică.
Examinarea neurologică cuprinde evaluarea bolnavului, a simptomelor neurologice,

evidenţiate prin întrebări ţintite adresate acestuia şi prin executarea unor manevre specific,
care furnizează informaţii obiective despre starea unor sisteme ale sistemului nervos.
Pentru început, se solicit pacientului să relateze motivele pentru care s-a prezentat,
concentrându-se asupra simptomelor cheie în ceea ce priveşte localizarea, intensitatea,
durata, frecvenţa de apariţie a acestora în timp, dacă a mai efectuat tratament, care au fost
substanţele administrate ş ice effect au avut asupra simptomelor prezentate.
23
Ulterior se are în vedere istoria medicală neurologică a membrilor familiei şi propria
istorie personală ( evoluţia sarcinii, naşterea, dezvoltarea psihomotorie şi cea psihosocială )
şi evenimente patologice ( traumatisme, ifecţii, intoxicaţii etc. ).
Examinarea neurologică propriuzisă cuprinde:
- examinarea motorie de bază – vizează tonusul, forţa musculară şi motilitatea, puse în

evidenţă prin mişcări pasive aplicate extremităţilor, observarea mersului normal,
mersul pe vârfuri şi călcâie, execuţia unor mişcări simple;
- examinarea mişcărilor coordonate – mişcări alternative rapide ale mâinilor şi
picioarelor, mişcări ritmice secvenţiale ( atingerea călcâiului cu genunchiul
contralateral ), vorbirea, scrisul;
- testarea sensibilităţii;
- examinarea nervilor cranieni;
- testarea funcţiilor corticale – orientarea în timp, spaţiu, atenţia, memoria
2.ÎNGRIJIRI SPECIFICE ACORDATE BOLNAVULUI CU SCHIZOFRENIE
2.1 INTERVENŢII AUTONOME SPECIFICE
2.1.1 Comunicarea
În vederea obţinerii complianţei terapeutice în schizofrenie, asistenta trebuie să

colaboreze cu pacientul, să-i arate încredere, să-l trateze ca pe o persoană nu ca pe un
bolnav, să aibă o atitudine prietenoasă, , să caute un contact regulat cu pacientul oferindu-i
atenţie pozitivă şi arătându-i că-l acceptă şi-l apreciază. Când se vorbeşte de schizofrenie se
pune accentul pe importanţa înţelegerii bolnavului, a limbajului său. Prima sarcină este să
însoţim pacientul în lumea privată, personală, şi apoi, gradual, să-l facem mai flexibil faţă de
lumea obişnuită.
24
A-l înţelege nu înseamnă doar a decoda mesajul său, ci şi a-l ajuta să experimenteze
un nou limbaj, să ajungă să fie iar conectat cu cei apropiaţi lui, şi a stabili scopuri rezonabile
în privinţa funcţionării sociale, familiale şi profesionale. Intervenţia vizează
comportamentul, factorii biosociali şi procesele neurologice. Aceste arii pot fi influenţate
prin psihoterapie, medicamente sau ambele. Decizia se ia în funcţie de starea pacientului. În
mod normal se consideră că psihoterapia şi medicamentele, împreună, pot face mai mult
decât fiecare separat.
Schizofrenicul comunică adesea indirect, fie că se teme să-şi exprime sentimentele,

de teama că va fi respins, fie că doreşte să menţină distanţa faţă de noi. Noi care intrăm în
contact cu el şi cerem să vorbească mai rar dacă nu înţelegem, urmărim conexiunile făcute
de pacient. Este important ca pacientul să simtă că este tratat cu respect şi nu este pus într-o
poziţie de inferioritate, pentru că altfel nu va coopera. Scopul final este de a-l ajuta pe
pacient să comunice şi să aibă relaţii interpersonale sănătoase.
Îl învăţăm pe pacient cum să abordeze şi să etapizeze o sarcină, cum să folosească o

atingere, cum să le vorbească altora şi cum să le explice anumite lucruri, cum să raţioneze şi
cum să coopereze.
2.1.2 Hidratarea organismului
Apa este lichidul solvent al tuturor substanţelor chimice, organice şi anorganice,

necesare funcţionării organismului.
În mod normal există un echilibru între lichidele introduse în organism şi pierderile

fiziologice. În situaţii patologice se produce un dezechilibru în compoziţia hidroelectrolitică,
ducând la deshidratare pierdere patologică sau retenţie de apă ( hiperhidratare ).
Menţinerea echilibrului hidromineral şi a schimburilor dintre diferitele

compartimente se realizează printr-un mechanism complex de coordonare.
25
Deshidratarea extracelulară este cel mai des întâlnită şi necesită o reechilibrare urgenţă.
Hidratarea corectă trebuie să ţină seama de modificările osmotice ale plasmei, de scăderea
volumului de lichide, de modificările pH-ului şi de compoziţia ionică a plasmei.
Hidratarea organismului se face pe cale naturală per os sau parenteral: intravenos,

subcutanat, intraosos ( în excepţii ).
Calea orală declanşează o serie de reflexe vasomotorii şi secretorii necesare unui bun
echilibru funcţional. Prin hidratarea orală sunt aduse şi sărurile necesare dacă nu lipsesc
condiţiile osmotice de reţinere a apei. Stenoza pilorului, vărsăturile, inflamaţiile
intraperitoneale ( stările de şoc ) etc. contraindică această cale.
Calea rectală permite administrarea lichidelor fie sub formă de clorură de sodiu 80%0,
fie sub formă de soluţie glucozată 47%0. Hidratarea pe cale rectală se face sub formă de
clismă picătură cu picătură.
Dintre numeroasele soluţii utilizate pentru hidratarea organismului fac parte următoarele:
- soluţia izotonică de clorură de sodiu numită ser fiziologic ( 7,50-9%0 ) sau hipertonă
10-20%;
- bicarbonatul de sodiu, soluţie izotonică de 1,4% în ser fiziologic sau Ringer;
- lactatul de sodiu – soluţie izotonică 1,9%;
- glucoză – soluţie izotonică de 47%0 sau lactoză 90%0. Glucoza se mai utilizează şi în
concentraţie de 20-30%;
- soluţia de clorură de potasiu 2% în amestec cu soluţie glucozată izotonică.
Restabilirea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic al spaţiului intracelular se efectuează
cu soluţii de electroliţi multipli sau amestecuri de soluţii simple.
Hidratarea organismului prin perfuzie are ca scop hidratarea şi mineralizarea organismului;

administrarea medicamentelor la care se urmăreşte un efect prelungit; depurativ-diluând şi
favorizând excreţia din organism a produşilor toxici; completarea proteinelor sau altor
component sangvine; alimentaţie pe cale parenterală.
26
2.1.3 Igiena
Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare are ca scop menţinerea

tegumentelor într-o stare perfectă de curăţenie în vederea prevenirii unor complicaţii
cutanate, pentru stimularea funcţiilor pielii care au un rol important în apărarea organismului
şi pentru asigurarea unei stări de confort necesară bolnavului.
Baia generală sau duşul vor fi efectuate în mod obligatoriu celpuţin de două ori pe
săptămână. Cu această ocazie i se va schimba şi lenjeria. Dacă în timpul băii, starea general
a bolnavului se alterează, de urgenţă se dă drumul apei, susţnând capul bolnavului; se
acoperă şi i se acordă primul ajutor. Bolnavii în stare gravă, în timpul băii, sunt aşezaţi în
decubit dorsal sau în poziţie şezândă, fiind spălaţi cu duşul mobil. Bolnavul trebuie mişcat
cu blândeţe pentru a nu-I produce alte modificări în starea sa. În timpul îmbăierii, se va
vorbi mereu cu bolnavul şi se va supraveghea starea sa generală. Toaleta general se
efectuează cel puţin o dată pe săptămână, dimineaţa sau seara. Nu se va efectua niciodată
înainte sau la două ore după servirea mesei. Convalescenţilor de boli infecţioase, după baia
de curăţenie, li se efectuează o baie antiseptică.
2.1.4 Mobilizarea
Se face în funcţie de: natura bolii, starea generală, tipul de reactivitate a pacientului,
perioada de exerciţii pasive şi active pentru refacerea condiţiei musculare.
În funcţie de tipul de mişcare impus se pregătesc: halat , papuci, fotoliu, cârje. Se
informează pacientul despre procedură, scop etc. Se măsoară pulsul, TA, se observă starea
pacientului, expresia feţei (coloraţia tegumentelor, respiraţia). Se poate determina gradul de
flexie a articulaţiei cu goniometrul.
Mobilizarea bolnavului începe cu mişcări active şi pasive: mişcarea capului,
degetelor, mâinii, gleznelor, mişcarea şi schimbarea de poziţie a membrelor superioare şi
inferioare, păstrând poziţia de decubit.
Urmează :
-aşezarea în poziţia şezând, în mod pasiv la început
27
-aşezarea în poziţia şezând – în mod activ, de mai multe ori /zi - crescându-se numărul de
minute
-aşezarea în poziţie şezând la marginea patului, fotoliu în mod pasiv, apoi activ
-aşezarea pacientului în poziţie ortostatică şi primii paşi
A. Mobilizarea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului
1. Asistenta se aşează la marginea patului cu picioarele depărtate şi cu genunchii flectaţi.

Introduce o mână la spatele pacientului sub omoplat, iar cealaltă mână sub regiunea
poplitee. Bolnavul se poate ajuta, fie sprijinindu-se de marginea patului, fie îmbrăţişând
gâtul asistentei. Odată cu ridicarea pacientului în poziţie şezând, asistenta va roti picioarele
bolnavului într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia.
2. În cazul pacienţilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mâinile asistenta aşează braţele
pacientului peste abdomen. Membrul inferior dinspre asistentă îl trece peste celălalt din
partea opusă. Asistenta aşează o mână sub omoplatul pacientului cu dosul palmei, iar
cealaltă sub genunchii acestuia. Ridică pacientul în poziţie şezând, rotindu-i în acelaşi
timp picioarele într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia.
Bolnavul nu trebuie menţinut mult timp în această poziţie; prima aşezare pe marginea
patului să fie numai câteva minute. Dacă el devine palid sau cianotic sau se plânge că are
ameţeli va fi imediat aşezat înapoi în pat, controlându-i-se pulsul. Durata şederii la marginea
patului în ziua următoare se poate prelungi cu câteva minute.
B. Aşezarea în fotoliu
Asistenta aşează fotoliul cu marginea laterală lipită de marginea patului. Pune un pled pe
fotoliu. îmbracă pacientul cu halat şi ciorapi. Aduce pacientul în poziţie şezând la marginea
patului. Se aşează în faţa pacientului şi introduce mâinile sub axilele acestuia. Pacientul se
sprijină cu mâinile pe braţele sau umerii asistentei. Asistenta ridică pacientul în picioare şi,
întorcându-l cu spatele către fotoliu, îl aşează încet în fotoliu,îl acoperă cu pledul iar sub
picioare se poate aşeza un scăunel.
28
C. Ridicarea în poziţie ortostatică
1. După ce pacientul este aşezat în poziţie şezând, pe marginea patului, asistenta de lângă
pacient stă cu spatele la pat, sprijină pacientul de sub ambele axile şi-l ridică. Se poate
menţine , la prima ridicare , câteva minute.
2. Asistenta se aşează în faţa pacientului care stă în poziţie şezând la marginea patului.
Fixează cu genunchii ei genunchii pacientului, iar cu mâinile îl ţine de sub axile. Pacientul
se prinde de umerii asistentei sau de gâtul acesteia. Prin împingere în genunchii pacientului,
centrul de greutate al asistentei coboară, crescănd astfel forţa de ridicare a pacientului.
3.INTERVENŢII DELEGATE SPECIFICE
3.1 Măsurarea parametrilor vitali
Sistemul nervos vegetativ controlează şi supraveghează funcţiile vitale ale

organismului,cum ar fi: activitatea cardiacă, presiunea sangvină, procesul de schimburi de
gaze-respiratia,procesul de digestie.Aceasta însemnând că reglează activitatea viscerală a
organelor interne,deci pentru a putea urmări activitatea întregului organism se vor
monitoriza TA, pulsul, frecvenţa respiraţiilor, temperatura, fiecare dintre acestea vor oglindi
activitatea organismului.
Monitorizarea pacienţilor se poate face cu ajutorul monitoarelor care pot în aceelaşi
timp să urmărească toate aceste valori ale funcţiilor vitale, permiţând o fluiditate mai bună a
activităţii cadrelor medicale, dar această monitorizare se poate face şi clasic cu ajutorul
tensiometrelor montate pe 1/3 medie a braţului bolnavului şi cu ajutorul stetoscopului, a
monitorizării pulsului la nivelul feţei interne a braţului , la nivelul regiunii radio-carpiene
prin compresia degetelor cadrului medical pe antebraţul bolnavului, iar temperatura cu
termometru. Monitorizarea pacienţilor se face prin 3 modalităţi:
29
-monitorizarea clinică - care însemnează supravegherea permanentă a comportamentului
bolnavului, a evoluţiei bolii,înregistrarea acestor date în foaia de observaţie după un orar
bine stabilit de medic, astfel vor fi notateTA, pulsul, temperatură, frecvenţa respiraţiilor ,
diureza,bilanţul hidric;
-monitorizarea biologică - care pune în evidenţă un grafic al valorilor biologice în decurs de
24-72 ore prin recoltarea diferitelor seturi de analize;
-monitorizarea instrumentară este cea care se poate face cu ajutorul aparatelor ECG, EEG,
monitorizarea pulsului, presiunii arteriale şi a funcţionalităţii aparatului de ventilaţie
artificială, această metodă fiind rezervată acelor pacienţi care prezintă un potenţial evolutiv
nefavorabil.
Toate aceste modalităţi de supraveghere a pacienţilor au ca scop posibilitatea de a

surprinde orice evoluţie nefavorabilă a stării de sănătate sau a bolii asfel încât să se poată
găsi soluţii rapide pentru îmbunătăţirea stării de sănătate,dar şi pentru a putea evita
agravările şi complicaţiile.
3.2 Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale
Tensiunea arterială – presiunea exercitată de pereţii arteriali asupra presiunii sângelui

circulant.
Factori determinanţi – forţa de contracţie a inimii, elasticitatea şi calibrul vaselor,
vâscozitatea sângelui.
Valorile tensiunii arteriale sunt variabile cu tonusul neurovegetativ, starea glandelor
endocrine, starea vaselor, volumul urinei şi a sângelui circulant. Scop – descoperirea
modificărilor morfofuncţionale ale inimii şi vaselor.
Materiale necesare – aparat tensiune, stetoscop, stilou cu cerneală roşie, foaia de
temperatură
30
Etape de execuţie – pregătirea materialelor, pregătirea bolnavului psihică şi fizică,
execuţia tehnicii propriu-zisă, reorganizarea locului de muncă, notarea cifrică, notarea
grafică, interpretarea rezultatelor.
3.3 Măsurarea şi notarea pulsului

Puls arterial – senzaţia de şoc percepută la palparea unei artere superficial
comprimată incomplete pe un plan rezistent
Scop – obţinerea de informaţii privind starea anatomo-funcţională a inimii şi vaselor.
Materiale necesare – ceas cu secundar sau cronometru, creion roşu, foaia de temperatură.
Etape de execuţie – pregătirea psihică şi fizică a bolnavului, executarea tehnicii, notarea
cifrică, notarea grafică, reorganizarea locului de muncă, interpretarea frecvenţei pulsului.
3.4 Observarea şi notarea respiraţiei
Respiraţia – funcţia important prin care se realizează aportul de oxigen necesar

proceselor vitale ale organismului, în paralel cu eliminarea în atmosferă a dioxidului de
carbon rezultat din acestea.
Scop – constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, aprecierea evoluţiei

bolii, recunoaşterea complicaţiilor, prognosticul bolii.
Materiale necesare – ceas cu secundar, foaie de observaţie, pix verde
Etape de execuţie – pregătirea materialelor, pregătirea bolnavului, efectuarea tehnicii,

notarea cifrică, notarea grafică, interpretarea rezultatelor.
3.5 Măsurarea şi notarea temperaturii
Temperatură – rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldură prin

dezintegrarea alimentelor energetice.
31
Termoreglare – funcţia organismului care menţine echilibrul între producerea căldurii
(termogeneză) şi pierderea căldurii (termoliză) pentru păstrarea valorilor constant
(homeotermie) de 36,7 – 37C dimineaţa şi 37 – 37,3C seara.
Scop – descoperirea unor modificări patologice ale valorii temperaturii corpului.
3.6.Administrarea tratamentului
Administrarea medicamentelor se realizează pe cale orală şi sublinguală, pe cale

rectală, pe cale percutantă, pe suprafaţa tegumentelor, pe cale parenterală, pe cale
respiratorie, pe suprafaţa mucoaselor prin instilare.
În îngrijirea bolnavului de o importanţă practică deosebită este să se cunoască pentru fiecare

medicament doza terapeutică, doza maximă, doza toxică, doza letală.
Doza medicamentului introdus în organism acţionează şi în funcţie de calea de

administrare deoarece absorbţia se face în mod diferit. De exemplu:
-pe cale orală substanţele medicamentoase sunt inactivate parţial de sucurile digestive şi
astfel, cantitatea absorbită în sânge este mai mică decât cea administrată;
-pe cale intramusculară absorbţia se produce lent;
-pe cale intravenoasă, doza medicamentului acţionează integral şi rapid, având un efect
puternic, violent.
Administrarea medicamentelor este o muncă de mare răspundere ( pe care noi

asistentele o efectuăm sub îndrumarea medicului ) şi pentru evitarea erorilor care pot fi
fatale, trebuie să respectăm cu stricteţe următoarele reguli:
-respectarea medicamentului prescris de medic;
-identificarea medicamentului de administrat prin verificarea etichetei înainte de

administrare;
32
-verificarea calităţii medicamentului, să nu fie alterate, degradate;
-respectarea căii de administrare este obligatorie;
-respectarea orarului de administrare şi a ritmului prescris de medic;
-respectarea dozei prescrise;
-respectarea somnului fiziologic al bolnavului, orarul de administrare va fi stabilit astfel

încât să nu fie necesară trezirea bolnavului cu excepţia antibioticelor;
-evitarea incompatibilităţii dintre medicamente;
-servirea bolnavului cu doza unică de medicament;
-respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor;
-lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise de medic;
-anunţarea imediată a greşelilor de administrare a medicamentelor;
-administrarea imediată a medicamentelor deschise; -
prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti.
3.7 Educaţie pentru sănătate
Schizofrenia reprezintă o tulburare psihică majoră cu evoluţie cronică, care necesită o

abordare complexă, ce depăşeşte sfera medicală, extinzându-se spre sfera socială şi cea
existenţială.
În acest sens, o strategie terapeutică urmăreşte readaptarea la viaţa comunitară prin
măsuri de reabilitare psiho-socială, precum şi aplicarea unor modele de „calitate a vieţii“,
care urmăresc atât satisfacerea nevoilor, cât şi a dorinţelor bolnavului.
33
Asistenţa unui bolnav de schizofrenie se face conform unui plan de management
psihiatric, adaptat individual şi care ţine cont de factorul evolutiv, factorul economic,
factorul etic şi de indicatorii „calităţii vieţii“.
Deciziile de orientare terapeutică şi socială au un caracter interactiv şi sunt adaptate

nu numai nevoilor, ci şi preferinţelor pacientului.
OBIECTIVE GENERALE
-reducerea factorilor de risc şi de vulnerabilizare pentru boala psihică prin initierea de

programe preventive în colaborare cu alte ministere şi cu organizaţii nonguvernamentale
specializate în domeniul sănătăţii mintale;
-reformarea sistemului de îngrijiri de sănătate mintală în vederea creşterii accesibilităţii şi

calităţii serviciilor;
-completarea legislaţiei în domeniul sănătăţii mintale care să asigure atât protecţia

drepturilor bolnavilor psihici şi buna funcţionare a unităţilor furnizoare de servicii, cât şi
protecţia stării de sănătate mintală a populaţiei;
-asigurarea unui nivel optim de resurse care să asigure buna desfăşurare a activităţilor
menite să ducă la ameliorarea stării de sănătate mintală a populaţiei;
-crearea unor subsisteme de “interfaţă” prin stabilirea de conexiuni cu alte sisteme în
vederea unei abordări intersectoriale care să ducă la creşterea eficacităţii intervenţiilor 3.8
Profilaxie
Schizofrenia nu poate fi prevenită. Cu toate acestea, există măsuri pentru a evita

recurenţa episoadelor de schizofrenie. Deşi medicaţia antipsihotică poate asigura o
34
ameliorare eficientă a simptomelor schizofreniei, cel puţin 50% dintre persoanele cu
schizofrenie vor suferi o recurenţă în termen de un an.
Unul dintre motivele majore de recidivare constă în întreruperea medicaţiei. Aceasta se

poate datora unor efecte secundare neplăcute sau deranjante, sau neînţelegerii în totalitate a
importanţei tratamentului. Persoanele cu schizofrenie, şi familiile acestora, trebuie să
primească informaţii extensive şi bine pregătite, pentru a le permite să înţeleagă pe deplin
natura simptomelor schizofreniei, evoluţia tulburării şi importanţa luării medicaţiei.
CAPITOLUL III
Procesul de îngrijire al unui pacient cu schizofrenie
1. Nevoile fundamentale după V. Henderson
Nevoile fundamentale Manifestări de Manifestări de Surse de

independenţă dependenţă dificultate
1. A respira şi a avea o T.A – 150/65 mm - stare de agitaţie
bună circulaţie Hg şi agresivitate
P – 95 b/min - anxietate
R – 21 r/min
2. A bea şi a mânca Glucide: 4 - 6g/kgC/24h - inapetenţă - anxietate
Proteine:4-6g/kgC/24h - stare depresivă
Lipide: 1-2g/kgC/24h
35
36
despre boală
-anxietate
- stare depresivă
11. A se realiza - dificultate în a-şi - schizofrenia
asuma un rol
social
12. A se recrea - dezinteres de a - oboseală
participa la - anxietate
activităţi - mediu
recreative spitalicesc
necunoscut
13. A invăţa să-şi - dezinteres de a - anxietate
păstreze sănătatea învăţa
- mediu social
- stare depresivă
14. A-şi practica religia - acţionează conform
valorilor şi credinţelor sale
2.PREZENTARE DE CAZURI
Pentru susţinerea informaţiilor din prima parte a lucrării s-au efectuat studii de caz.
în prima etapă, pe baza datelor obţinute prin anamneză, examenul clinic şi observaţia
psihiatrică se poate concepe un plan individualizat al nevoilor fundamentale ale pacientului,
după conceptul Virginiei Henderson.
În a doua etapă, se realizează un plan de îngrijiri în funcţie de nevoile specifice
pacientului şi evoluţiei acsestuia.
Alcătuirea unui plan de îngrijiri presupune şi flexibilitatea acestuia în funcţie de
evoluţia pacientului sub terapia medicamentoasă. Astfel, în timp ce în etapa iniţială pot fi
37
preponderente aspectele ce ţin de nevoile fiziologice şi igienă, ulterior predomină aspectele
de comunicare şi de activitate în vederea reinserţiei sociale.
III.1. CAZ CLINIC NR.1
Perioada 05.04.2013-11.04.2013
Culegerea datelor:
Nume: P.
Prenume:M.
Vârstă:37 de ani
Sex:M
Ocupaţie:fara ocupatie
Religia: creştin-ortodoxă
Cetăţenie:română
Domiciliu:Botoşani
Istoricul bolii: Pacient aflat în evidenţa, Spitalului de Psihiatrie Botosani, se internează

pentru o nouă decompensare a simptomatologiei de aspect discordant manifestată prin nelinişte
psihomotorie, iritabilitate, halucinaţii auditive, insomnia.
Motivele internării: Prezintă tulburări calitative de percepţie de tipul halucinaţiilor

auditive. Dificultăţi de concentrare şi de menţinere a atenţiei, hipoprosexie spontană şi
voluntară. Hipomnezie de fixare şi de evocare. Orientat temporo-spaţial, auto-şi allopsihic.
Gândire cu flux ideoverbal mai lent, ideaţie interpretative-delirantă de urmărire. Somn Indus
medicamentos; dificultăţi adaptativ-relaţionale in mediul social.
38
Manifestările de dependenţă: Dispoziţie disforică, pacient uşor neliniştit psihomotor în
timpul examinării, cooperează cu dificultate, relative comunicativ, iritabilitate, irascibilitate
cu tebdinţă la heteroagresivitate.
Data internării: 05.04.2013
Data externării: 11.04.2013
EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE
1.Nevoia de a evita pericolele- alterarea stării de sănătate legate de anxietate şi

manifestată prin dezechilibrele metabolice şi neuropsihice.
2. Nevoia de a se alimenta-bonava prezintă dezechilibru prin tulburări

hidroelectrolitice.
3.Nevoia de a elimina- perturbarea activităţii genital legată de amenoree, prurit,

disurie.
4. Nevoia de a se odihni- perturbare modului de somn,legat de stres şi prognosticul

bolii manifestat prin somn insuficient.
5.Nevoia de a menţine tegumentele curate- riscul alterării integrităţii

tegumentelor,leziuni de grataj,leucoree.
6.Nevoia de a comunica-perturbarea imaginii de sine,comunicare dificilă,puditate

nejustificată.
7.Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea-ignoranţă legată de cunoştinţe

insuficiente.
8.Nevoia de a respire şi a avea o bună circulaţie-bolnava prezintă o respiraţie

normal,fără efort cu mişcări toracice simetrice,16 respiraţii pe min.
9.Nevoia de a se mobiliza-bolnava prezintă system osteo articular integru,este

capabilă să-şi controleze mişcările.Are o postură adecvată,mişcările sunt adecvate.
39
10.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca- bolnava se îmbracă şi se dezbracă singură
fără nici un ajutor din partea personalului medical.
11.Nevoia de a menţine temperature corpului în limite normale-bolnava prezintă

febră, frison.
12.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori-bolnava este de

religie ortodoxă,practicantă,respectând şi practicând valorile spiritual.
13.Nevoia de a fi ocupat şi de a se realiza-bolnava este preocupată în vedere

continuării studiilor.
14.Nevoia de a se recreea-bolnava citeşte.
PLAN ÎNGRIJIRE – CAZ CLINIC 1
PERIOADA 05.04.2013-11.04.2013
40
Nevoia Diagnosti Obiective Intervenţii
fundamentală cul de Evaluare
Autonome Delegate
nursing
1.Nevoia de a -pacientul - pacientul să- - evaluez gradul 05.04.2013
prezintă şi satisfacă anxietăţii -obiectiv
evita pericolele
alterarea nevoile în - îi vorbesc nerealizat
stării de funcţie de calm,lent,cu 11.04.2013
sănătate starea de răbdare -starea de
legată de sănătate - anxietate
anxietate - pacientul să psihoterapie ----------- este
şi beneficieze de diminuată
dezechilib siguranţă
-
re psihologică indepărtează
metabolic pentru toate
e şi neuro- înlăturarea elementele
psihice. anxietăţii
ameninţătoar
e pentru
persoana sa
sau alte
persoane
2.Nevoia de a se -insomnie - combaterea -i se favorizează Se 05.04.2013
insomniei odihna administreaz -obiectiv
odihni
pacientului, prin ă: nerealizat
suprimarea - psihotrope 11.04.2013
surselor care-i majore: -pacientul
pot determina Haloperidol prezintă
insomnie: 2 tb/zi stare
reducerea satisfăcăto
zgomotului, Majeptil 1 are
evitarea tb/zi
discuţiilor cu
voce tare, Levomepr
închiderea uşilor omazin 3
la salon
tb/zi
3. Nevoia de a fi -apatie - înlăturarea - am discutat cu --------------- 09.02.2013
pacientul
ocupat si de a se stării de pacientul ori de
participă la
realiza indiferenţă câte ori acesta a
activităţile
simţit nevoia; cotidiene
-ajut pacientul să- dacă
41 este
şi recapete solicitat;
încrederea în sine, s-a
INVESTIGAŢII DE LABORATOR
INVESTIGAŢIE
RECOMANDATĂ REZULTATE VALORI
NORMALE
Calcemie 8,6 mg% ↓ 8,6 mg% ↓ 1,13-1,32 mmoli/l
Glicemie 137 mg% ↑ 80-120mg%
colesterol seric total 240mg/dl

130 mg/dl.
40 1 h 2-13mm/1h 12-
V.S.H 17mm/2h
TRATAMENT MEDICAMENTOS
Medicament Doza şi calea de Perioada

administrare administrării
recomandată
Haloperidol 2tb /zi 05.04.2013-

11.04.2013
Majeptil Perfuzie i.v.-2 05.04.2013-

fl./zi 11.04.2013
42
Levomepromazin 3 tb/zi 05.04.2013-
11.04.2013
Paluxetil 20mg 20mg 1/zi 05.04.2013-

dimineaţa 11.04.2013
Metronizadol Oral 1 tb. la 6 05.04.2013-

ore 11.04.2013
Tinidazol Oral 4 tb. pe zi 05.04.2013-

priză unică 11.04.2013
Metronizadol i.v. 500 mg la 05.04.2013-

12h 11.04.2013
EVALUARE FINALĂ
Pacientul P.M. în vârstă de 37 ani,cu domiciliul în Botoşani, - pacientul este

externat, starea generală este bună; parametrii vitali sunt în limitele normale:
TA = 130/60 mmHg,
P = 78 b/min R = 16 resp/min T = 36,2˚C ;I se administrează tratamentul prescris de

către medic . Va urma tratamentul în ambulatoriu conform Rp.
- revine la control pe peste 1 lună
- pacientul fiind externată în data de 11.04.2013.
CAZ CLINIC NR.2
Perioada 09.02.2013 – 15.02.2013
43
Culegerea datelor:
Nume: P.
Prenume: A.
Vârstă: 54 ani
Sex:M
Ocupaţia: : pensionat medical
Domiciliu: Botoşani
Antecedente:heredo-colaterale-nesemnificative
Istoricul bolii:. Pacient in vârstă de 54 de ani, diagnosticat cu Schizofrenie paranoidă, cu

multiple internări psihiatrice în antecedente este adus pentru o simptomatologie psihotică
manifestată prin agitaţie psiho-motorie, comportament halucinator delirant, tulburări de
percepţie, heteroagresivitate verbal şi obiectuală, internându-se prin procedură
nonvoluntară, conform Legii 487/2002. Prima internare psihiatrică în 1980.
Motivele internării: Este adus la camera de gardă cu ambulanţa şi poliţia. Din procesul
verbal al poliţiei reiese că pacientul a fost găsit pe stradă, fiind reţinut pentru o
simptomatologie psihotică manifestată prin: stare de agitaţie psiho-motorie, comportament
halucinator-delirant, heteroagresivitate verbal şi obiectivală, tulburări de percepţie în
multiple modalităţi senzoriale, impulsivitate, interpretări delirante, ideaţie delirantă mai slab
sistematizată-de influenţă, de transmitere a gândurilor, de persecuţie, de urmărire, de
grandoare, insomnia mixte.
.
Examen clinic general în limite normale.
Analize de laborator: colesterol seric total – 240mg/dl, n rest fiind n limite normale. ȋ ȋ
Examene paraclinice: EKG – traseu cu ritm sinusal fără elemente patologice.
44
Tratament: Rispolept sol. orală 1mg/ml Rispolept iniţial, crescut ulterior: 2ml-0-4ml;
Diazepam sol. injectabilă fiole a 10mg/2ml 1-0-1, ulterior retras din schemă;
Levomepromazin 25mg iniţial: 1/2-0-1/2,crescut ulterior la 2 cp/zi seara; Depakine Chrono
iniţial: 300mg 1cp-0-1cp, crescut ulterior: 500mg-0-500mg; Romparkin 2mg 1cp-0-0 la
nevoie: 1 fiolă sol. injectabilă Diazepam; 1 fiolă sol. injectabilă Prozin 25mg/5ml. Data
internării:09.02.2013
Data externării:15.02.2013


hidroelectrolitice.

disurie.



nejustificată.

insuficiente.


45
11.Nevoia de a menţine temperature corpului în limite normale-bolnavul prezintă

febră, frison.
12.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori-bolnavul este de


14.Nevoia de a se recreea-bolnavul citeşte.
46
PLAN DE ÎNGRIJIRE –CAZ CLINIC NR.2
PERIOADA 09.02.2013 – 15.02.2013
47
pacientul majoritatea
să-şi activităţilor
recapete
încrederea
în sine,
comunicân
d
4.Nevoia de a -insomnie -pacientul să -învăţ 09.02.2013
dormi si se beneficieze de insomnie
pacientul să
odihni somn ---------- 11.02.2013
corespunzător practice somn de noapte
cantitativ şi bun, odihnitor,
tehnici de
calitativ indus
relaxare medicamentos
înainte de obictiv
realizat
culcare;
-nu las
bolnavul să
doarmă în
timpul zilei;
identific
nivelul şi
cauza
anxietăţii la
acest
bolnav
5.Nevoia de a - deficit de -alimentaţie şi - - -bolnavul se
se alimenta hidratare şi hidratare am implicat hidratează şi
alimentare corespunzătoar pacientul la mănâncă
e alcătuirea
hranei;
urmăresc ca
bolnavul să
se hidrateze
şi să se
alimenteze
cum
trebuie;
48
INVESTIGAŢIA REZULTATE VALORI NORMALE

RECOMANDATĂ
colesterol seric total 240mg/dl 130 mg/dl.
Colesterolemie 1.40g% 1.80-2.80g%
VSH 10mm/1ora 1-10mm/1ora
7-13mm/2ore
Glicemie 94mg% 0.80-1.20mg%
Uree Sanguina 0.3 0.20-0.40g%
MEDICAMENT DOZA ŞI CALEA PERIOADA

DE ADMINISTRĂRII
ADMINISTRARE
RECOMANDATĂ
Rispolept 1mg/ml oral 09.02.2013

11.02.2013
Diazepam 10mg/2ml 09.02.2013
11.02.2013
Levomepromazin 25mg iniţial:1/2-0- 09.02.2013

1/2,crescut ulterior la 14.02.2013
2 cp/zi seara
EVALUARE FINALĂ
Pacientul P.A. în vârstă de 54ani,cu domiciliu în Botoşani,este adus la camera de

gardă cu ambulanţa şi poliţia în data de 09.02.2013 la spitalul de Psihiatrie Botoşani .Din
procesul verbal al poliţiei reiese că pacientul a fost găsit pe stradă, fiind reţinut pentru o
49
simptomatologie psihotică manifestată prin: stare de agitaţie psiho-motorie, comportament
halucinator-delirant, heteroagresivitate verbal şi obiectivală, tulburări de percepţie În urma
tratamentului evoluţia este favorabilă,pacientul fiind externată în data de 15.02.2013.
50
CAZ CLINIC NR.3
Perioada 09.02.2013 – 15.02.2013
Culegerea datelor:
Nume: P.
Prenume: I.
Vârstă: 56 ani
Sex: F.
Ocupaţia:pensionara
Domiciliu:Botoşani
Antecedente medicale: : fără semnificaţie psihiatrică
Anamneza socio-familială: un fiu- medic resident;şcolarizare-studii superioare; locuieşte

singură
Motivele internării: Motivele internării: Pacientă aflată la prima internare ȋn Spitalul

“Psihiatric Botosani“ este adusă de fiu pentru nelinişte anxioasă, retragere
social,comportament apato-abulic, somn superficial, disociaţie ideo-afectivă,
simptomatologie agravată ȋn urma decesului recent al mamei ( dec.2011). Istoricul bolii:
Simptomatologia psihotică de tip schizofren a debutat ȋn adolescenţă şi a primit asistenţă
psihiatrică ȋn secţia de psihiatrie Botosani. Ȋn prezent este adusă de fiu pentru o
simptomatologie reziduală negativă agravată după decesul recent al mamei cu care
domicilia.
Diagnostic medical: Schizofrenie paranoidă
51
Data internării:09.02.2013
Data externării:15.02.2013


hidroelectrolitice.

disurie.



nejustificată.

insuficiente.



11.Nevoia de a menţine temperature corpului în limite normale-bolnava prezintă

febră, frison.
12.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori-bolnava este de

52
14.Nevoia de a se recreea-bolnava citeşte.
PLAN DE ÎNGRIJIRE –CAZ CLINIC NR.3
PERIOADA 09.02.2013-15.02.2013
Diagnostic de Obiective Evaluare
Nevoia nursing ț
Intervenii
fundame Autonome Delegate
ntală
1.Nevoia -Vulnerabilitatea faţă -Pacienta sa -am asigurat 09.02.2013
de pericole beneficieza de un conditiile de stare de agitatie
de a mediu de mediu psihomotorie 4/h
evita siguranta fara adecvate prin se sisteaza
accidente. indepartarea
pericolel Pacienta sa-si obiectelor ce
imobilizarea.
e satisfaca singura ar putea rani ----------- 11.02.2013
nevoile persoana sau - pacienta este mai
fundamentale in pe ceilalti. linistita,
decurs de 3-4 -am creat un cooperanta, familia
zile. mediu optim ei se implica la
Pacienta sa-si pentru ca ingrijirea sa
exprime pacienta sa-si devenind suportul
intelegerea poate exprima ei moral.
masurilor de emotiile, nevoi
securitate in le.
termen de 3-4 -am asigurat
zile legatura
pacientei cu
familia prin
vizite
frecvente si a
informat-o
despre starea
pacientei.
-am imobilizat
pacienta
impreuna cu
echipa de
ingrijire in
camasa
speciala
pentru a
prevenii
ranirea sa,
sau a celor din
jur. Am linistit
pacienta,
adresandu-i
cuvinte
linistitoare
53
2.Nevoia - Comunica- - Pacienta sa - Am Am 09.02.2013
de a comunice cu alte supravegheat administratla indicatia Agresivitate
verbala,
comunic rea inadecvata lanivel afectiv persoane in mod eficace in termen permanent pacienta,
medicului 1fiola plego supiciozitate. Nu se lasa convins sa
a de 3-4 zile. punandu-I in mazin(I.M) participle la

-agresivitate verbala Pacienta sa-si valoare si 1 fiola activitati exprime
capacitatiile, diminuarea talentele
diazepam(I.
agresivitatii si realizarile. A M). am sup verbale in decurs m
dat ravegheat, 14.02.2013 de 3-4 zile.
posibilitatea masurat si Pacientul s-a Pacienta sa-si
pacientului sa notat in linistit, vorbeste
exprime ia singur foaia de calm dar continua
sentimentele decizii si sa-si temperatur sa refuze emotiile,
temerile exprime e functiile activitatiile zilnice in urmatoarele
dorintele, vitale
zile emotiile. Am a T.A=130/70 pacienta spune ca
jutat pacientul mmHg. La se simte bine, sa
indentifice indicatia odihnita, dornica
posibilitatiile medicului sa se intoarca la
sale de a am familie
asculta, de a administrat
schimba idei cu alti, de a
Zyprexa creea legaturi
10mg
semnificative. cp - 0+
Am antrenat 0+1
bolnavul in
diferite Piracetam
activitati care 400 mg cp
sa-i dea - 1+1+0
sentimentul de utilitate.
Multisis
dr -
1+0+1
54
3.Nevoia insomnie Pacienta sa Am asigurat Am 09.02.2013 de a beneficeze de un numar de ore
conditiile defavorizare a administratla indicatia Pacienta este nelinistita, dormi şi suficiente de somnului;
medicului suspiciosa dar a se somn si sa-si exprime semioscurizarea Zyprexacp-10mg cooperanta cu
echipa de ingrijire.
odihni diminuarea starii 0+0+1, Adoarme greu si

de oboseala in -indepartarea vitamina se trezeste decurs
de 2-3 zile factorilor complex obosita, agitata.
perturbatori si 0+0+01, 11.02.2013 rog si
ceilalti nitrazepam
membri ai cp 5mg Pacienta se
simte echipei la 0+0+1, Ca mai linistita,
spune ingrijire sa lactic cp ca a reusit sa
procedeze 1+1+1, 1 adoarma. asemanator. fiola
14.02.2013
Am observant plegomazin
si notat I.M Somn Indus
calitatea,
55
cantitatea 1 fiola Apetit prezent
somnului, diazepam
gradul de I.M
satisfacere al
celorlalte
nevoi
Am
supravegheat
comportament
ul pacientei
si am raportat
medicului
orice
schimbare
survenita.
4.Nevoia Pacienta Echiibrarea Informează Hidratar 09.02.2013

de a se manifestă hidroelectrolit pacieta e Obiectiv
alimenta alterarea stării de ică şi acido- asupra parentera nerealizat
şi nutriţie date de bazică necesităţii lă şi 11.02.2013
hidrata tulburări alimentaţie echilibra Echilibrare
digestive,dezhidr i şi re hidroelectroliti
atare hidratării hidroelec că ameliorată
trolitică 14.02.2013
prin adm Pacienta este
de echilibrată
perfuzie hidroelectroliti
cu c,nutritiv şi
glucoză hidratare
5%+ser reluată
fiziologi
c 9%
5.Nevoia Alterarea capacitatii Pacienta sa-si Am ajutat ---------- 09.02.2013
de realizare recapete pacienta sa pacienta sa-si
de a fi increderea si identifice exprime interesul
ocupat stima de sine in motivele in indeplinirea de
urmatoarele 3-4 comportament
si de a se zile. Pacienta sa ului sau.
activitati la
alegere. Prefera s
realiza fie constienta de astea singura.
propria sa Am indrumat
valoare si pacienta spre
competenta in acele activitati 11.02.2013
urmatoarele 3-4 care sunt pacienta este
zile. Pacienta sa- atractive si linistit, petrece 2h
si recapete totodatautile. in fata TV-ului si da
interesul fata de Am identificat dovada de
sine si de alti in impreuna cu intelegere a
56
decurs de 3-4
zile. pacienta emisiunilor vazute.
factorii care il
impiedica sa
se realizeze:
familia, limite 14.02.2013
economice, Pacienta isi
starea de exprima dorinta de
sanatate. a urma o scoala,
dar starea de
Am observat sanatate o
reactiile impiedica
pacientei la
luare
deciziilor.
INVESTIGAŢIA REZULTATE VALORI NORMALE

RECOMANDATĂ
Colesterolemie 1.40g% 1.80-2.80g%
V.S.H. 10mm/1ora 2-13mm/1h

12-17mm/2h
Glicemie 94mg% 0.80-1.20mg%
Creatinina 1.19mg% 0.6-1.20mg%
Uree Sanguina 0.30g% 0.20-0.40g%
57
Medicament Concentraţie şi Doza şi calea de Perioada

mod de prezentare administrare administrării
recomandată
Zyprexa 10 mg,oral 09.02.2013

Cp. 10.mg
11.02.2013
Nitrazepam 5mg,oral 09.02.2013

11.02.2013
Cp. 5 mg
Plegomazin 12.5 mg,i.m 09.02.2013

f.
14.02.2013
Diazepam i.m.2 fiole pe zi 09.02.2013

f, 10 mg
14.02.2013
CA. Lactic 750 mg,oral 09.02.2013

Cp. 250mg
16.02.2013
Piracetam 800 mg.oral 09.02.2013

Cp 250 mg
15.02.2013
Vitamine Complex 1 dr 09.02.2013

Cp
15.02.2013
EVALUARE FINALĂ
58
Pacienta P.i. în vârstă de 56ani,cu domociliul în Botoşani,se internează în data de
09.02.2013 ,in urma tratamentului, aceasta prezentand stare ameliorata ,este
externată în data de 15.02.2013.
59
CAPITOLUL IV.
CONCLUZIE
Schizofrenia reprezintă o problemă de sănătate publică,cu atât mai mult în contextul

în care accesul la informaţii de sănătate este deficitar şi fragmentat. În acest
context,abordarea acestei boli ar trebui să fie una complexa si să integreze mai multe
categorii profesionale implicate în acordarea asistenţei medicale.
O componentă importanta este reprezentată de conducerea corectă şi integrată a

tratamentului curativ. Pentru a realiza acest deziderat, toate componentele tratamentului
trebuie abordate şi respectate- tratamentul etiologic şi simptomatologic. Nu în ultimul rând,
îngrijirea oferită de asistentele medicale trebuie sa fie complementare masurilor oferite de
către medici.
Prezenta lucrare a făcut o trecere în revista tuturor aspectelor menţionate mai sus,
dorindu-se a se constitui într-un instrument util pentru cei implicaţi in tratarea schizofreniei.
Anexe
Anexa nr.1
60
Medicamente antipsihotice de primă Medicamente antipsihotice de a doua
generaţie generaţie
Clorpromazin Clozapină
Flufenazin Olanzapină
Haloperidol Risperidonă
Quetiapină
Amisulpridă
Ziprasidonă
Anexa nr.2
61
CT cerebral normal
62
Anexa nr.3 Electroencefalogama
III. Bibliografie
1. P. Brânzei- Psihiatrie, Editura "Didactică şi Pedagogică” Bucureşti 1999
2. L. Enescu- Farmacologie, Editura „Dimitrie Cantemir” Tg. Mureş, 1998
3. E. Minokowski- Schizofrenia, Editura IRI – Bucureşti 1999
63
4. T. Şerbănescu - Neurologie, Psihiatrie, Endocrinologie, Manual pentru cadre medii
Editura medicală Bucureşti 1978
5. T. Pirozynski- Manual de psihiatrie, Institutul de Medicină şi Farmacie Iaşi, 1991
6. Sub redacţia L. Titircă - Breviar de explorări funţionale şi îngrijiri speciale

acordate bolnavului pentru şcolile sanitare, Bucureşti 1998
64

Lucrare de Diploma Schizofrenia

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare de Diploma Schizofrenia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

,, DOC. LUCA” CERNICA

,, DOC. LUCA” CERNICA

2. Îngrijiri specifice acordate bolnavului de schizofrenie.............................................................19

2.1 Intervenţii autonome

3.INTERVENŢII DELEGATE SPECIFICE.................................................................................24

"Cel mai mare lucru care-l poţi face pentru un prieten nu

Am ales această temă deoarece acest domeniu, psihiatric, a reprezentat o zonă

Obiectivele prezentului proiect sunt:

1. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale sistemului nervos central.

1. Analizează semnele şi simptomele specifice afecţiunilor neurologice.

Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a sistemului nervos

Sistemul nervos pune în contact organismul cu mediul exterior şi coordonează unitar

Segmentele sistemului nervos central (SNC) sunt:

1.1 Sistemul nervos, deşi unitar, este subîmparţit în două părţi:

I. Sistemul nervos de relaţie

I. Sistemul nervos de relaţie este format din:

Sistemul nervos central – reprezentat de mielencefal, metencefal, mezencefal, diencefal,

Sistemul nervos periferic – reprezentat prin nervii cranieni şi nervii spinali

II. Sistemul nervos vegetativ este format din:

Sistemul nervos simpatic

Sistemul nervos parasimpatic

Centrii nervoşi vegetativi sunt grupaţi distinct la nivelul sistemului central şi

- Comisura albă anterioară

- Comisura albă posterioară

Fiecare emisferă cerebrală are trei feţe:

Structural emisferele cerebrale sunt alcătuite din substanţă cenuşie dispusă la

1.2 Noţiuni de fiziologie

1.2.1 Fiziologia emisferelor cerebrale

Rolul specific al creierului este de a prelucra informaţia. Informaţia pătrunde în

La om simţul olfactiv are şi o componenţă emoţională cu efect stimulator sau

Rolul în reglarea actelor de comportament instinctual.

Reprezintă un ansamblu de activitaţi psihice, somatice si vegetative desfăşurate în

Nu există activitate umană fără un proces motivaţional.

Însuşi procesul de invăţare şi memorizare are la bază motivaţia.

Rolul în procesele psihice afective.

Procesele fiziologice complexe care generează aceste stări au la bază o serie de

Procesele nervoase de nivel superior, care au trecut graniţa fiziologiei spre

- Compartimentul cognitiv – de cunoaştere.

Schizofrenia, denumită şi psihoză, este caracterizată printr-un ansamblu de simptome

-SCHIZOFRENIA PARANOIDĂ - sau delirantă reprezintă forma cea mai tipică de

-SCHIZOFRENIA HEBEFRENICĂ - este o formă ce se instalează la pubertate şi se

-SCHIZOFRENIA TARDIVĂ - apare după vârsta de 40 de ani şi este caracterizată

-SCHIZOFRENIA COPILULUI - boala a fost observată începând încă de la vârsta

Frecvenţa cazurilor de schizofrenie este aproximativ de 1% din

Tulburările psihice din schizofrenie ar putea fi grupate în două mari sindroame:

2. Sindromul delirant paranoid

Principalele tulburări psihice ce alcătuiesc conţinutul acestor sindroame constau în

Tulburările de percepţie - Sunt reprezentate de halucinaţii. Cele mai caracteristice

Halucinaţii corporale - Se întalnesc de asemenea frecvent: bolnavul simte că un

Tulburarile de vorbire - Însoţesc de regulă şi exprimă tulburările de gândire, mai

Tulburările de scris - Sunt legate de tulburările de gândire şi vorbire si exprimă

Tulburările de afectivitate – Sunt reprezentate de lipsa legăturii afective între

În prezent, diagnosticul de schizofrenie se pune în baza satisfacerii criteriilor fie a

2.5 Evoluţie şi prognostic

Ţinând seama de varietatea mare de evoluţie a bolii de la individ la individ, precum şi

Tratamentul în schizofrenie are drept scop anularea fenomenelor psihopatologice,

CHIMIOTERAPIA, ca rezultat al psihofarmacologiei moderne a influenţat evoluţia

CLORPROMAZINA : 300-600 mg/zi, considerat neurolepticul de referinţa.

TRIFLUOPERAZIN – neuroleptic major, anxiolitic, antiemetic. Se administrează oral sub

HALOPERIDOL – neuroleptic sever care se asociază cu ROMPARKIN pentru a evita

Tratamentul insulinic cura SAKEL a fost restrâns prin modalităţile şi eficienţa

Terapia electroconvulsivantă pastrează însă indicaţii în formele rezistente la

În acest cadru de măsuri recuperatorii deţine o evidentă importanţă ergoterapia şi toate