ARGUMENT

Lucrarea de fata Metode si procedee ce pot fi utilizate pentru a determina

schimbarea si calitatea vietii persoanelor cu dizabilitati , prezinta aspecte practice in
domeniul asistentei sociale domeniu unde principiu solidaritatii sociale este fundamental in
solutionarea cazurilor sau a situatiilor de dificultate in care se gasesc unii membri ai societatii
noastre .
Tinand cont de directivele, recomandarile si de documentele internationale si europene
in domeniu,recunoscand faptul ca situatia persoanelor cu handicap poate fi imbunatatita numai
prin implicarea activa a elevului sau profesorului, a vecinului sau colegului de munca, a omului
de afaceri sau a muncitorului, deci a fiecaruia dintre noi, cel mai important este ca :
o
fiecare sa contribuie la trecerea de la abordarea medicala a persoanelor cu
handicap la abordarea prin prisma drepturilor omului ;
o
sa schimbam sistemul de evaluare a persoanelor cu handicap astfel incat sa se
scoata in evidenta ceea ce pot face acestea si nu ceea ce nu pot ;
o
sa construim astfel incat orice persoana sa se poata deplasa liber indiferent de
tipul de handicap, de varsta sau de mijlocul compensatoriu pe care il foloseste ;
o
sa promovam pe piata muncii actiuni concrete, iar persoanele cu handicap sa
se bucure de beneficiile muncii si a initiativelor lor private ;
o
sa discutam cu cei din jurul nostrum, sa-i educam pe copiii nostri, astfel incat
sa inteleaga ca dizabilitatea este parte a diversitatii umane normale ,ceva de care nu
trebuie sa ne temem, in sensul ca intr-un anume moment al vietii sau in anumite
situatii fiecare se poate confrunta cu o dizabilitate .
Un rol important in solutionarea cazurilor sociale il are asistenta sociala ce trebuie sa
intervina cu profesionalism si metode specifice potrivit atributiilor stabilite prin actele normative
in vigoare .
Pentru a interveni prompt si eficient asistentul social trebuie sa cunoasca domeniul in
care lucreaza si mijloacele pe care le are la dispozitie pentru solutionarea problemelor sociale ce
se ivesc .
Statul trebuie sa se implice semnificativ in ameliorarea conditiilor de viata, astfel incat
standardele de civilizatie si calitate a vietii sa fie respectate, avand o responsabilitate in crearea
bazelor legale pentu metodele necesare atingerii obiectivelor deplinei participari la viata societatii
si a egalitatii sanselor pentru persoanele cu dizabilitati .
Este evident ca succesul in integrarea acestor persoane nu depinde numai de
administratia publica centrala. Este nevoie de colaborarea familiilor, de mobilizarea intregii
comunitati, a organizatiilor de voluntari, a institutiilor si de sprijinul opiniei publice, care trebuie
sa fie vigilenti privitor la toate formele de intoleranta si sa-si dea seama ca au datoria de a permite
persoanelor ce sufera de o dizibiltate sa participa la o viata cat mai normala posibil.
Strategia de ansamblu urmareste sa asigure acestor persoane, oricare ar fi natura
handicapului, o participare cat mai larg posibila la viata social-economica si un grad cat mai inalt
de autonomie .

CAP.1

PROBLEMA METODEI IN ASISTENTA SOCIALA

Ca activitate propriu-zisa, asistenta sociala consta in aplicarea profesionala a

cunostintelor valorilor, principiilor si tehnicilor in vederea :
o ajutorarii unor populatii pentru a avea acces la unele servicii;
o consilierii si terapiei unor indivizi, familii sau grupuri ;
o ajutorarii unor comunitati sau grupuri in vederea optimizarii sociale ;
o participarii la procesele relevante de reglementare sociala, inclusiv la nivel legislativ.
Obiectivele asistentei sociale, sintetizate, se refera la instalarea sau reinstalare unor
interactiuni reciproc benefice intre indivizi si societate pentru imbunatatirea calitatii vietii
pentru toate partile implicate Asistentul social este interfata, elementul ce face legatura intre
persoana si mediu, asigurand succesul interactiunii prin organizarea activitatilor si sarcinilor,
organizare ce poate fi definita generic interventie .
Din aceasta definire deriva doua mari probleme ce trebuie clarificate si precizate .Prima
se refera la categoriile de profesionisti care sunt obligati sa practice asistenta sociala si a doua, la
principalele cai sau metode de realizare a interventiei .
1.1. Conceptualizari cu privire la metoda
o metoda este un mod sistematic de a proceda ( NASW);
o metoda este un proces sistematic de ordonare a activitatilor pentru o performanta
viitoare ( Schwartz);
o metoda este o activitate planificata, cu sarcini realizate si scopuri atinse (Max Siporin
o metoda este cadrul in care se desfasoara abilitatile asistentului social (Morales si
Sheafor ).
Initial, primele metode identificate in practica asistentei sociale faceau trimiteri la
modalitatile de lucru particulare (procedee) pe care le aplica un asistent social in lucrul cu un
client, un grup sau o comunitate, pentru ca mai tarziu distinctia intre metodele traditionale si cele
moderne sa ajunga pana la diferente in utilizarea teoriilor si aplicatiilor.
Etapele metodei generale, derulate in mod secvential, sunt :
o evaluarea preliminara si angajamentul;
o etapa de investigatie sau de culegere a informatiilor despre client si problema sa ;
o evaluarea resurselor si realizarea contractului ;
o interventia propriu-zisa si indeplinirea sarcinilor ;
o evaluarea rezultatelor si analiza contractului ;
o incheierea relatiei.
Ca profesiune, asistenta sociala este complet diferita de formele de ajutor natural.
La aceasta categorie de profesionisti ajung acele persoane care nu reusesc sa depaseasca
dificultatile utilizand formele naturale de sprijin .Prin activitatea de suport oferita de asistentul
social care este una organizata stiintific, sunt focalizate resurse pe care clientul nu le poate
mobiliza pe cale naturala .In fapt, asistentul social activeaza resurse naturale printr-un efort
professional in vederea mentinerii clientului in afara zonei de risc si in functionalitatea sociala;
2

acest scop specific nu poate fi indeplinit de un alt profesionist al interventiei, fie ea individuala
sau de grup.

CAP. 2

CONCEPTUL DE SCHIMBARE IN ASISTENTA SOCIALA

Esenta interactiunii de asistenta sociala este focalizata pe procesul de schimbare si

modificare, in mod direct sau subtil a comportamentului clientilor.Pentru aceasta asistentul social
trebuie sa posede mai mult decat o simpla cunoastere stiintifica a comportamentului uman si a
motivatiei acestuia .Profesionistii schimbarii trebuie sa probeze multiple calitati, atat personale
cat si profesionale, pentru a se asigura ca sunt parcurse toate etapele si fazele schimbarii,
indiferent de dificultatile intampinate .
Schimbarea sociala dupa Helen Harris Perlman, inseamna o modificare, o variatie o
deplasare in natura sau in directia unei structuri ori a unui proces. Dezvoltarea, in conceptia
aceluiasi autor, inseamna o schimbare continua in timp .
Schimbarea poate fi definita ca o modificare brusca, rapida, uneori neasteptata, iar
dezvoltarea este considerata o modificare lenta .Relativismul conceptului de schimbare deoarece
implica anumite elemente legate de timp, de variatie, impune de fiecare data o explicitare in
cadrul situatiei pe care dorim sa o schimbam .
Nu ne putem da seama de schimbare daca nu exista un proces de comparatie intre
diferitele stadii de evolutie a unui anumit sistem. De aceea atunci cand dorim sa observam modul
in care s-a schimbat situatia unui individ sau a unei categorii de indivizi vulnerabili, nu facem
altceva decat sa comparam situatia lor in diferite momente ( inainte de interventia asistentului
social si dupa interventia asistentului social, de ex.).
Nimeni nu poate explica o problema sociala si nu poate interveni pentru o schimbare
pozitiva daca nu intelege foarte bine situatia existenta .In situatia actuala este nevoie de planuri
de dezvoltare care inseamna dincolo de schimbare obiective ce trebuie atinse .
Schimbarea, prin definitie inseamna inlocuirea unui lucru cu altul, a unui sistem cu altul
Dezvoltarea cere de fapt o proiectare a schimbarii in directia dorita, iar aceasta directie este
dictata de obiectivele propuse pentru imbunatatirea si cresterea calitatii vietii persoanelor cu
dizabilitati .
Ca proces unitar ce consta in achizitionarea de modele noi de actiune, procesul de
schimbare poate fi definit si prin atributele sale :
a.
schimbarea survine ca rezultat a unei decizii personale si isi propune autorealizarea
sinelui prin evitarea disconfortului si durerii ;
b. schimbarea survine atunci cand persoanele se confrunta cu consecintele propriului
comportament accepta ca acestea sunt indezirabile si doresc o stare de bunastare si
fericire ;
c.
schimbarea este rezultatul invatarii unor diferite moduri de comportament ce provoaca
raspunsuri sau reactii diferite din partea semenilor care, la randul lor isi modifica
propriul comportament ;
d. schimbarea este o componenta esentiala a adaptarii individuale la exigentele dinamice
ale sistemelor sociale din care fac parte indivizii ;
e.
atunci cand partile componente se schimba, cu siguranta se va schimba si intregul
sistem, desi pot exista diferente de ritm, intensitate, durata .

CAP.3

ASISTENTA SOCIALA - COMPONENTA A SISTEMULUI

GENERAL DE PROTECTIE SOCIALA

3.1. CONCEPTUL DE ASISTENTA SOCIALA

Asistenta sociala reprezinta o componenta a sistemului de protectie sociala si este
ansamblul de institutii si masuri prin care statul, autoritatile publice ale administratiei locale si
societatea civila asigura prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare sau permanente
ale unor situatii care pot genera marginalizarea sau excluderea sociala a unor persoane, asa cum
se mentioneaza in actul normativ care reglementeaza sistemul national de asistenta sociala in
Romania, Legea nr.705/2001.
Rolul principal al serviciilor sociale consta in ajutorarea categoriilor cele mai
vulnerabile de a-si pastra locul in colectivitate limitandu-se riscurile marginalizarii si ajutand la
restabilirea legaturilor cu comunitatea si piata muncii .
Principalele actiuni in abordarea politicii sociale se axeaza pe eradicarea saraciei
extreme, eliminarea situatiilor de excluziune sociala severa si promovarea incluziunii sociale
dezvoltarea capacitatilor individuale, dezvoltarea capacitatii autoritatilor publice nationale,
judetene si locale de identificare a problemelor sociale, de evaluare si monitorizare a politicilor si
programelor activizarea fortelor comunitare, a initiativelor colective si dezvoltarea unei culturi a
parteneriatului social .
De asemenea se urmareste crearea unor servicii si institutii la standarde europene
incadrate cu personal de specialitate care sa asigure calitatea implementarii masurilor de asistenta
sociala .
In acest context devin deosebit de importante pregatirea personalului si constientizarea
autoritatilor locale implicate in rezolvarea problemelor sociale din comunitate, diversificartea
sistemului de prestatii, dezvoltarea si diversificarea sistemului de servicii sociale cu respectarea
standardelor de calitate, modernizarea institutiilor de asistenta sociala astfel incat sa asigure
cadrul optim de desfasurare a activitatii de asistenta sociala .
Se impune si adoptarea unei politici de sustinere financiara atat in ceea ce priveste
realizarea masurilor de asistenta sociala ( prestatii si servicii sociale ), cat si pentru formarea si
perfectionarea personalului de specialitate .
3.2.

ATRIBUTIILE ASISTENTULUI SOCIAL IN SISTEMUL DE PROTECTIE

A PERSOANELOR CU HANDICAP

Asistentul social are un rol extrem de important in materia protectiei speciale a

persoanelor cu handicap, el fiind de fapt liantul care asigura legatura intre sistemul administrativ
si beneficiarul
drepturilor, respectiv persoana cu handicap.
Atributiile asistentului social in materia protectiei speciale a persoanelor cu handicap
sunt reglementate in urmatoarele acte normative :

1. O.U.G. nr.102 /1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu

handicap aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.519/2003,cu modificarile
ulterioare ;
2. Hotararea Guvernului nr.427/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
conditiile de incadrare, drepturile si obligatiile asistentului personal al persoanei cu
handicap ;
3. Ordinul Ministrului Sanatatii si Familiei si Ministrului Administratiei Publice
nr.794/380/2002 privind aprobarea modalitatii de plata a indemnizatiei cuvenite parintilor
sau reprezentatilor legali ai copilululi cu handicap grav, precum si adultului cu handicap
grav sau reprezentantului sau legal;
4. Ordinul Ministrului pentru Coordonarea Secretariatului General al Guvernului si
Ministrului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei nr.290/609/2003 pentru
aprobarea normelormetodologice privind modalitatea de acordare a gratuitatii
transportului urban cu mijloace de transport in comun de suprafata sau cu metroul si
interurban, precum si pentru stabilirea acestei gratuitati pentru persoanele cu handicap
accentuat si grav, precum si pentru asistentii personali sau insotitorii acestora .
3.3.

o
o
o
o
o
o

PRINCIPII ETICE ALE ASISTENTULUI SOCIAL

In conformitate cu Legea nr.466/4.nov.2004, principiile etice ale asistentului social

sunt :
scopul principal al asistentului social este acela de a asista persoanele sau comunitatile
aflate in
nevoie, implicandu-se in identificarea, intelegerea, evaluarea corecta si
solutionarea problemelor sociale ;
asistentii sociali promoveaza principiile justitiei sociale, prevazute in actele normative cu
privire la asistenta sociala si serviciile sociale ;
asistentii sociali asigura egalizarea sanselor privind accesul persoanelor asistate la
informatii, servicii, resurse si participarea acestora la procesul de luare a deciziilor;
asistentii sociali respecta si promoveaza demnitatea individului, unicitatea si valoarea
fiecarei persoane ;
asistentii sociali sprijina persoanele asistate in eforturile lor de a-si identifica si clarifica
scopurile, in vederea alegerii celei mai bune optiuni ;
asistentii sociali contribuie la consolidarea relatiilor dintre persoane cu scopul de a
promova reface, mentine si/sau imbunatati calitatea vietii persoanelor, familiilor,
grupurilor, organizatiilor si comunitatilor .
3.4 . ROLUL ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALE IN ASISTENTA SOCIALA

La nivel central, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei este autoritatea

care elaboreaza politica de asistenta sociala, stabileste Strategia nationala de dezvoltare in
domeniu si promoveaza drepturile familiei, copilului, persoanelor singure, persoanelor varstnice,
persoanelor cu handicap si al oricaror persoane aflate in nevoie .
Principalele atributii in domeniul asistentei sociale :

o Coordoneaxa sistemul national de asistenta sociala, initiaza proiecte de acte normative

privind reforma sistemului national de asistenta sociala si urmareste aplicarea legislatiei
in domeniul asistentei sociale ;
o Defineste principiile de asistenta sociala ;
o Evalueaza la nivel national programele de asistenta sociala si propune strategia privind
politicile familiale pe baza analizei indicatorilor sociali ;
o Coordoneaza metodologic activitatea institutiilor specializate care asigura servicii
comunitare de asistenta sociala, finantate de la bugetul de stat si de la bugetele locale ;
o Dezvolta programe de parteneriat cu organisme si institutii internationale in domeniul
asistentei sociale ;
o Coordoneaza activitatea Directiilor generale de munca si protectie sociala ,etc.
Potrivit Ordonantei de urgenta nr.64/2003,in subordinea Ministerului Muncii,
Solidaritatii Sociale si Familiei se organizeaza si functioneaza :Autoritatea Nationala pentru
Protectia Copilului si Adoptie, Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap, precum si
Agentia Nationala pentru Protectia Familiei.
A.N.P.H. a elaborate proiectul de Strategie Nationala privind protectia speciala si
integrarea socio-profesionala a persoanelor cu handicap care a fost adoptat prin HG
nr.1215/2002. O etapa de o importanta majora pentru implementarea Strategiei Nationale o
reprezinta elaborarea Planului National de Actiune pentru perioada 2003-2006( PNA).
A.N.P.H. are in structura Comisia Superioara de Evaluare a persoanelor cu
handicap pentru adulti, cu activitate decizionala in solutionarea contestatiilor la certificatele de
incadrare intr-o Bucuresti. In subordinea A.N.P.H. functioneaza :
Institutul National Pentru Prevenirea si Combaterea Excluziunii Sociale a
Persoanelor cu Handicap este organizat si functioneaza ca institutie publica cu personalitate
juridica in subordinea Autoritatii Nationale a Persoanelor cu Handicap si indeplineste urmatoarele
atributii :
o elaboreaza studii, strategii si programe necesare proiectarii si implementarii politicii
A.N.P.H in domeniul protectiei speciale a persoanelor cu handicap ( preventie, recuperare,
integrare socio-profesionala );
o elaboreaza standarde in domeniu promovarii drepturilor persoanelor cu handicap;
o desfasoara activitati de consiliere, instruire si editare de publicatii in vederea
autofinantarii;
o elaboreaza materiale de natura metodologica ( planuri si programe de invatamant,
manuale teste si grile de evaluare, etc.) destinate activitatii de pregatire (initiere/
perfectionare) a personalului care activeaza in domeniul asistentei speciale a persoanelor
cu handicap ,etc.
CAP.4

VIZIUNEA SOCIALA A DIZABILITATII

In anul 1982 , Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) face urmatoarea distinctie intre
deficienta, incapacitate si handicap :
o deficienta orice pierdere sau anomalie a structurii sau functiei psihologice ,fiziologice
sau anatomice .

o incapacitatea orice restrictie sau lipsa ( rezultand dintr-o deficienta a capacitatii de a

efectua o activitate in maniera sau in cadrul a ceea ce se considera normal pentru fiinta
umana.);
o handicapul un dezavantaj pentru o persoana, rezultand dintr-o deficienta sau o
incapacitate care limiteaza sau impiedica indeplinirea unui rol care este normal,
depinzand de varsta sex, factori sociali si culturali pentru acea persoana .
OMS considera dizabilitatea ca fiind in principal o problema creata social si o
chestiune care tine in primul rand de integrarea completa a individului in societate .
Dizabilitatea nu este un atribut al unui individ, ci un complex de conditii create de
mediul social. Din aceasta cauza managementul acestei probleme necesita actiune sociala si este
responsabilitatea comuna a intregii societati, in sensul producerii acelor schimbari de mediu
necesare participarii persoanelor cu dizabilitati in toate domeniile vietii sociale .
Managementul dizabilitatii este asadar o problema de atitudine si de ideologie care
implica o schimbare sociala, ceea ce - in termini politici devine o problema de drepturi ale
omului .
4.1.

DEFINITIA HANDICAPULUI SI DIMENSIUNEA

HANDICAPULUI

SOCIALA IN

DEFINIREA

Persoanele cu handicap sunt acele persoane carora mediul social neadaptat deficientelor
lor fizice senzoriale, psihice, mentale, le impiedica total sau le limiteaza accesul cu sanse egale
la viata sociala potrivit varstei, sexului, factorilor materiali, sociali si culturali proprii, necesitand
masuri proprii de protectie sociala in sprijinul integrarii lor sociale si profesionale .Aceasta
definitie este inscrisa in Legea nr.519/2002, privind protectia speciala si incadrarea in munca a
persoanelor cu handicap .
Dimensiunea sociala in definirea handicapului conduce la :
o identificarea situatiilor mediului fizic si social care pot restrange libertatea persoanelor cu
handicap (accesibilitatea in imobil, in mijloacele de transport in comun, in institutiile
publice, comportamente dezagreabile ale semenilor );
o fundamentarea deciziei privind acordarea de prestatii, accesul la un anumit tip de transfer
financiar, la un anumit tip de ingrijire si la anumite mijloace tehnice sociale avand drept
scop eliminarea sau reducerea dezavantajelor.

4.2. DEZAVANTAJELE PERSOANELOR CU HANDICAP

In acceptia lui Phillip Wood, conceptul de handicap este egal cu dezavantaje
.Dezavantajele sunt urmarite pe trei planuri :
o individual (limitarea autonomiei mobilitatii dar si a exercitarii drepturilor cetatenesti
integrarii sociale, avctivitatilor de loisir;
o al familiei (timpul pentru ingrijiri si activitati terapeutice si recuperatorii ,povara
economica, tuburarea raporturilor dintre membrii familiei);
o in plan social ( scaderea productivitatii ,necesitatea mobilizarii de fonduri, organizarea
serviciilor, etc.);

Astfel, dezavantajele diverse pe care le au persoanele cu handicap trebuie sa-si aiba

corespondenta in :
o serviciile de recuperare (kinetoterapie, logopedie, terapie complexa balneologie, masaj);
o sociale ( de ex. accesibilizarea cladirilor publice, amenajarea locuintei, a mijloacelor de
transport );
o educative ( adaptarea scolii si a salii de clasa, programe modulare );
o profesionale ( adaptarea locului de munca, facilitate pentru angajatori );
o de pregatire ( training ) pentru locul de munca ;
o serviciile de protezare .
Data fiind importanta factorilor de mediu in generarea handicapului, societatea are
responsabilitatea de baza in reducerea dezavantajelor pe care le are o persoana cu o anumita
deficienta.

CAP . 5 ALTERNATIVE PENTRU PERSOANA CU HANDICAP

Domeniul protectiei speciale a persoanelor cu handicap necesita o deosebita atentie si
concentrare asupra problemelor cu care se confrunta acest segment de populatie atat din partea
institutiilor administratiei publice centrale cat si din partea autoritatilor locale .
Pornind de la aceasta premise, A.N.P.H. a elaborat proiectul de Strategie Nationala
privind protectia speciala si integrarea socio-profesionala a persoanelor cu handicap care a fost
adoptat prin H.G nr.1215/2002.
Obiectivul principal al Strategiei Nationale este crearea unui sistem de protectie si
suport continuu si integrat pentru persoanele cu handicap in vederea cresterii calitatii vietii
acestora .
5.1. INDICATORII CALITATII VIETII
Calitatea vietii persoanei se raporteaza la :
o fiinta fizica (ce mananca, bea, starea de sanatate, igiena, mentinerea activismului
personal );
o fiinta psihologica ( propria acceptare a ceea ce este persoana; diminuarea supararii si
stresului mentinerea sanatatii mintale, a bunei dispozitii, a gandi si a actiona independent
o fiinta spirituala ( celebreaza evenimentele speciale ale vietii, are idei despre bine si rau are
un sens al vietii, ajuta pe altii in nevoie, mentine speranta in viitor, practica activitati
religioase sau spirituale );
o apartenenta fizica ( nu se simte singur unde traieste si isi petrece viata, are o casa, are un
spatiu pentru intimidate, are propriile lucruri, are vecini, participa intr-o arie geografica
mai larga );
o apartenenta sociala ( apartine unei familii, are un sot, o sotie sau o persoana de atasament,
are prieteni, este socializat intr-un grup mic, interactioneaza, se simte parte a unui grup
social mai larg );
8

apartenenta la comunitate( poate merge in comunitate, participa la principalele

evenimente ale comunitatii, are acces la educatie si invatare, are acces la activitati de
munca semnificative, are acces la servicii medicale si sociale, are proprii bani pe care-i
cheltuie dupa dorinta );
o activitati practice ( lucreaza in jurul casei, ajuta alti oameni sa faca ceva, merge in diferite
locuri se plimba, se intalneste cu cineva, munceste sau invata );
o activitati de loisir ( participa la spectacolele publice, alege si practica diverse sporturi,
lectura, Tv,etc., are vacante si le petrece, viziteaza si are relatii de petrecere a timpului
liber );
o activitati de dezvoltare (invata despre lucruri noi, isi dezvolta calitatile fizice, rezolva
probleme, incearca noi solutii ).
Aceasta lista de calitati ale vietii poate fi folosita atat in evaluarea calitatii vietii unei
persoane, cat si in implicarea persoanei cu handicap in stabilirea propriului program, pornind de
la ceva ce-i place in mod deosebit, in mai mica masura sau deloc.
Dupa standardele internationale elaborate de diferite organisme, indicatorii calitatii vietii
sunt :
o bunastarea materiala ( nivel de trai decent );
o starea de bine fizica ;
o starea de bine emotionala ;
o relatii interpersonale ;
o autodeterminare ( stapanirea propriei vieti) ;
o incluziunea sociala;
o respectarea drepturilor fundamentale.
o

5.2.. NECESITATEA UNEI PERIOADE DE TRECERE SPRE INCLUZIUNRE

Dezinstitutionalizarea - o etapa fireasca
Abordarea problematicii persoanei cu handicap din perspectiva drepturilor omului,
definirea handicapului ca un dezavantaj de a carui diminuare este responsabila si societatea,
valorizarea principiului sanselor egale a condus la o noua abordare a serviciilor pentru persoanele
cu dizabilitati si la o restructurare radicala a acestora .Restructurarea si dezvoltarea serviciilor
pentru persoanele cu handicap, in momentul actual raspunde exigentei majore care vizeaza
integrarea persoanei cu handicap in societate, asigurarea activitatii si participarii acesteia,
indeplinirea tuturor rolurilor pe care le au ceilalti membri ai comunitatii in care traieste .
In momentul de fata exista foarte multe persoane institutionalizate: unele in institutii
care corespund standardelor de calitate, altele in institutii care nu corespund standardelor de
calitate . Standardele de calitate nu sunt numai standarde de ingrijire si ale practicii profesionale
(centrate pe ce face profesionistul ) ci se raporteaza la atingerea unor scopuri orientate spre
calitatea vietii fiecarei persoane cu handicap.
Conform Strategiei Nationale, institutiile care nu corespund standardelor de calitate,
normelor de capacitate (sub 50 de locuri ), necesitatii de profesionisti, trebuie sa intre intr-un
proces de restructurare .Se ia in calcul nu numai transferul unui anumit numar de beneficiari in
alte facilitate rezidentiale, dar si posibilitatea dezinstitutionalizarii unora dintre ei .

Pregatirea acestora si familiilor care-i primesc trebuie facuta cu multa grija si trebuie
inceputa cu suficient de mult timp inainte de a incepe procesul de restructurare, pentru a nu le
produce un soc ( lor si familiilor lor ) prin reintegrarea brusca in familie .Trebuie sa existe o
perioada de acomodare cu mediul extraspitalicesc, trebuie sa se identifice cu acele elemente din
viata lor care le sunt necesare in acest mediu stabilirea obiectivelor, a mijloacelor de realizare si a
etapelor de parcurs.
Dezinstitutionalizarea trebuie deasemenea sustinuta de consiliere pe termen mediu sau
lung ( in functie de situatie ) si de programe de suport familial.
In elaborarea planului de restructurare trebuie tinut seama de faptul ca pentru a obtine o
reforma institutionala, echilibrata, care sa raspunda nevoilor identificate si sa asigure atingerea
obiectivelor Strategiei Nationale si Strategiei Judetene, pentru finantarea proiectelor de
restructurare, se recomanda :
1. proiect de restructurare a institutiei existente ;
2. proiect de infiintare de unitati rezidentiale ( centru de talie mica, de tip familial, locuinte
protejate, etc);
3. proiect de dezvoltare de servicii comunitare alternative existente sau de infiintare a unora
noi .
Institutionalizarea in perspectiva integrarii Romaniei in U.E.
Crearea de noi alternative trebuie sa se realizeze cu pastrarea institutiilor anterioare si cu
ameliorari in cadrul paradigmei date, o anumita perioada de timp . Este nevoie de o atenta analiza
a situatiei existente pentru identificarea problemelor, vazand nu numai solutii globale la nivel
categorical ci si solutii posibile adecvate pe cat posibil situatiei fiecaruia .
Centrele Rezidentiale trebuie sa fie amplasate in comunitate sau in proximitatea
acesteia astfel incat:
o sa permita accesul beneficiarilor la toate resursele si facilitatile existente ( sanatate,
educatie, munca, cultura, petrecerea timpului liber,relatii sociale, etc.)
o sa asigure beneficiarilor conditii de locuit conform nevoilor de viata si asistenta ale
acestora ;
o sa asigure fiecarui beneficiar un spatiu personal, adecvat, intr-un dormitor ;
o sa existe spatii pentru prepararea / servirea hranei care corespund cerintelor de igiena,
siguranta, accesibilitate, functionalitate si confort ale beneficiarilor ;
o sa aiba acces la spatii igienico-sanitare adecvate nevoilor lor ;
o sa aiba acces la spatii commune, care includ : camere in care se pot desfasura activitati
sociale recreativ-culturale, sportive, religioase, spatii in care beneficiarii isi pot primi
vizitatorii, spatii pentru activitati de recuperare socializare, spatii pentru activitati de
terapie ocupationala /ergoterapie, spatii destinate asistentei medicale curente, spatii in
aer liber, etc.
o trebuie asigurat fiecarui beneficiar un program de recuperare ce are ca finalitate
dezvoltarea autonomiei ( personale, sociale, morale ) acestuia ;
o trebuie asigurate conditii pentru ca beneficiarii sa fie informati si sa aiba acces la
serviciile educationale ale comunitatii, in functie de nevoile si optiunile individuale;
o trebuie sa se asigure sprijin beneficiarilor pentru a deveni membri activi ai comunitatii de
apartenenta prin activitati ca :consiliere juridical , asistenta sociala ,pregatirea pentru
10

viata independenta , consiliere pentru adaptarea locuintei, indrumare vocationala ( sprijin

pentru angajare, formare, orientare si integrare in munca ), socializare si petrecere a
timpului liber ;
o beneficiarii trebuie incurajati sa mentina relatia cu familia, reprezentantul legal, prietenii,
prin telefon, corespondenta, vizite, etc.
o centrele rezidentiale trebuie sa selecteze, angajeze si sa promoveze personalul pe criterii
de competenta ( calificare, experienta, abilitati profesionale atitudine, motivatie, etc.)
o in vederea cresterii calitatii serviciilor oferite, centrele rezidentiale trebuie sa dezvolte o
politica de colaborare activa cu alte institutii sociale, de ocrotire a sanatatii, culturale,
religioase, cu organizatiile neguvernamentale implicate in asistenta sociala a persoanelor
cu handicap, etc.
5.3. CREAREA ALTERNATIVELOR
Pentru promovarea unei noi calitati a vietii persoanei cu handicap, pentru stimularea
activitatii si participarii sale la nivelul vietii familiale, al educatiei, al activitatilor de munca si de
timp liber sunt necesare doua componente majore :
1. schimbarea atitudinii / mentalitatii ;
2. crearea de servicii centrate pe nevoile speciale ale persoanei cu handicap si a
suportului individualizat ;
Schimbarea atitudinilor presupune in primul rand schimbarea modalitatilor de
abordare a persoanei cu handicap .Persoana trebuie privita ca un cetatean, membru al comunitatii,
care sa aleaga alternativele care exista si stau in fata pentru a avea o calitate a vietii.Fiecare fiinta
umana are nevoie de un plan de viitor iar persoana cu handicap are nevoie de un cerc de suport
individual .Din aceasta perspectiva este esentiala cunoasterea aspectelor pozitive ale persoanei cu
handicap, a ceea ce poate face si ceea ce va face mai bine in viitor daca va primi sprijinul
necesar .In ceea ce priveste mentalitatile, se cer schimbate atitudinile publicului larg care sa
inteleaga ca persoanele cu handicap vor sanse egale nu caritate, vor eliminarea barierelor sociale
care conduc la discriminare si excludere si nu supraprotectie .
Este deosebit de importanta responsabilizarea familiei, implicarea in acordarea
suportului necesar si in asigurarea activitatii si participarii, a realizarii rolurilor pe care si
persoana cu handicap le poate avea .
Crearea de servicii centrate pe nevoile speciale ale persoanei cu handicap si a suportului
individualizat
In procesul de aplicare a Strategiei Nationale privind protectia sociala si integrarea
sociala a persoanelor cu handicap si a Planului de Actiune, constructia serviciilor alternative face
parte dintr-un proces structurat care se desfasoara paralel cu dezinstitutionalizarea si cu
prevenirea institutionalizarii Tintele principale ale serviciilor sunt reprezentate de promovarea
vietii independente si a unei participari totale .
Grupele mari de servicii ( alternative la institutionalizare) sunt :
o servicii la domiciliu ;
o servicii tip centre de zi ;
o servicii rezidentiale si semirezidentiale .

11

Serviciile la domiciliu - la nivelul comunitatii locale trebuie sa existe o gama larga de

servicii la domiciliu. Oferta de servicii trebuie sa fie diversa: ingrijire a persoanelor dependente
24 din 24 de ore sau perioade mai reduse de timp; realizarea de cumparaturi; pregatirea mesei;
realizarea curateniei si asigurarea igienei personale; servicii de recuperare; servicii educationale;
servicii de masaj; kinetoterapie; de formare de deprinderi pentru o viata activa; de reabilitare
vocationala; de consiliere a persoanei cu handicap si a familiei pentru a-si cunoaste si sustine
drepturile .
Centrele de zi sunt alternative care asigura in timpul zilei, persoanei aflata in familie o
gama larga de servicii .Activitatile si serviciile oferite in centrele de zi, dintre cele mai diverse,
sunt : art-terapie, terapie cognitiva, terapie complexa, dezvoltarea abilitatilor de cominicare,
ingrijire medicala, meloterapie, tratament neuropsihiatric, educatie religioasa, etc.
Serviciile rezidentiale si semirezidentiale - Institutiile de interes public pentru protectia
speciala a persoanelor cu handicap aflate in coordonarea Autoritatii Nationale pentru Persoanele
cu Handicap cu character rezidential sunt de mai multe tipuri : Centre de ingrijire si asistenta ;
Centre de recuperare si reabilitare; Centre de integrare prin terapie ocupationala ;Centre de
recuperare si reabilitare neuropsihiatrica ; Centre pilot de recuperare si reabilitare a persoanelor
cu handicap .
Alternative rezidentiale
Alternativele la institutiile traditionale sunt locuintele protejate .Acestea se diferentiaza
in functie de persoanele care locuiesc in cadrul lor si gradul de supraveghere de care au nevoie.In
locuintele de grup pot trai 6-8-10 persoane avand asistenta printr-o persoana de suport (sprijin) 24
din 24.De asemenea persoanele cu handicap primesc consiliere si alte tipuri de sprijin in functie
de identificarea nevoilor .
Alternative semirezidentiale
Centrele de criza reprezinta un tip de institutie semirezidentiala menite sa asigure
prevenirea institutionalizarii ; populatia tinta este persoana cu handicap sau familia sa . Aici li se
asigura cazare, masa, servicii de recuperare, ingrijire si consiliere atat pentru ei cat si pentru
familie.
5.4.OBIECTIVE PRIVIND SCHIMBAREA SI CRESTEREA CALITATII VIETII
Conform Strategiei Nationale si Strategiei Judetene, persoanele cu handicap beneficiaza
de drepturi si oportunitati reale in vederea imbunatatirii calitatii vietii, dupa cum urmeaza :
o transformarea institutiilor rezidentiale existente din unitati pasive de internare si
supraveghere, in institutii cu o politica activa de integrare sociala a persoanelor cu
dizabilitati ;
o promovarea accesului la serviciile necesare pentru a sustine integrarea sociala si a preveni
marginalizarea persoanelor cu dizabilitati ;
o infiintarea de servicii comunitare integrate centre de zi, centre de consiliere si informare
atat pentru persoanele cu dizabilitati cat si pentru familiile acestora, echipe mobile pentru

12

o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o

recuperarea la domiciliu a persoanei cu dizabilitati, necesare mentinerii si reintegrarii in

comunitate a persoanelor cu dizabilitati;
dezvoltarea unor servicii socio-medicale pentru ingrijirea persoanelor cu afectiuni psihice;
promovarea participarii persoanelor cu dizabilitati la activitati cultural-sportive si de
petrecere a timpului liber;
accesibilizarea mediului fizic, informational, a transportului si locuintei;
implicarea societatii civile, ONG-uri, asociatii ale persoanelor cu dizabilitati, institutii de
cult recunoscute de lege in elaborarea de proiecte care au ca obiectiv imbunatatirea
calitatii persoanelor cu dizabilitati ;
promovarea si incurajarea actiunilor de voluntariat;
asigurarea instruirii si formarii continuu personalului implicat in protectia si ingrijirea
persoanei cu dizabilitati;
asigurarea ponderii personalului de specialitate angajat in sistemul de protectie a
persoanelor cu handicap in raport cu tipurile de servicii;
identificarea permanenta a nevoilor de sprijin familial;
promovarea si sustinerea mediului familial ca fiind mediul cel mai favorabil protectiei si
ingrijirii persoanei cu handicap;
promovarea accesului la educatie si formare profesionala corelata cu nevoile persoanei cu
handicap in vederea cresterii sanselor de integrare sociala;
informare/ educare / promovarea imaginii persoanelor cu dizabiliati ;
corelarea sistemului de protectie a copilului cu handicap cu cel al adultului cu handicap;
imbunatatirea serviciilor de sprijin in vederea angajarii si crearea serviciilor de sprijin al
persoanelor cu handicap la locul de munca;
implicarea autoritatilor locale in procesul de imbunatatire a calitatii vietii persoanei
varstnice aflata in dificultate, prin continuarea procesului de descentralizare si asigurarea
serviciilor specifice nevoilor acestora ;
crearea unor servicii de ingrijire la domiciliu si extinderea acestui serviciu la nivelul
intregului judet, etc.

CAP. 6

INTEGRAREA IN MUNCA A PERSOANELOR CU DIZABILITATI

Ordonanta nr.102/1999 aprobata cu modificari si completari prin prin Legea

nr.519/2002, precum si Legea nr.76/2002 prevad dreptul la munca al persoanelor cu dizabilitati si
stimularea angajatorilor in vederea angajarii persoanelor cu dizabilitati .
De o importanta deosebita pentru asigurarea de sanse egale pentru persoanele cu
handicap sunt serviciile de pregatire pentru o viata activa si pentru o profesiune .Angajarea in
munca este considerata un element cheie pentru includerea sociala, pentru promovarea demnitatii
si vietii independente a persoanelor cu handicap .Atat in zonele urbane cat si in cele rurale,
persoanele cu dizabilitati trebuie sa beneficieze de oportunitati egale pentru o munca productiva
si avantajoasa pe piata muncii.

13

Statul trebuie sa sprijine activ integrarea persoanelor cu dizabilitati pe piata libera a

fortei de munca. Acest sprijin activ s-ar putea manifesta printr-o varietate de metode cum ar fi :
calificarea profesionala, sistemele de locuri de munca rezervate sau protejate, reduceri de taxe,
prevederi contractuale favorizante sau alte forme de sprijin tehnic sau financiar pentru
intreprinderile care angajeaza persoane cu dizabilitati . Statul trebuie sa incurajeze pe angajatori
sa faca ajustari rezonabile pentru acomodarea persoanelor cu dizabilitati .
Programul de actiune ale statului trebuie sa includa :
o masuri pentru proiectarea si adaptarea locurilor de munca si a cladirilor, in asa fel incat
acestea sa devina accesibile persoanelor cu diferite deficiente ;
o unelte si echipamente necesare precum si masuri pentru facilitarea accesului persoanelor
cu
dizabilitati la asemenea dispozitive si echipamente.
Statul trebuie sa initieze si sa sprijine campanii de crestere a constientizarii opiniei
publice, concepute astfel incat sa inlature atitudinile negative si prejudecatile cu privire la
muncitorii cu dizabilitati.Trebuie luate masuri pentru includerea persoanelor cu handicap in
programele de calificare si de angajari din sectoarele privat si informal .
Marketingul angajarii in reusita integrarii profesionale a persoanelor cu dizabilitati,
marketingul joaca un rol esential fiind o disciplina de management, fiind procesul care faciliteaza
relatia dintre nevoile consumatorilor si serviciilor de satisfacere optima a acestora . Marketingul
angajarii reprezinta interes pentru om si calitate, este un instrument eficient de a face legatura
intre elementele ce dau sens calitatii vietii ,o viata demna pentru persoanele cu dizabilitati .
CAP. 7

EGALIZAREA SANSELOR PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP

In toate societatile lumii mai sunt inca bariere in calea exercitarii drepturilor si
libertatilor persoanelor cu handicap.Egalizarea sanselor se bazeaza pe recunoasterea egalitatii in
drepturi a cetatenilor Egalizarea sanselor implica faptul ca necesitatile fiecarui individ si ale
tuturor indivizilor sunt de importanta egala si ele trebuie sa stea la baza planurilor facute de
societate .
Intelegerea principiului egalitatii sanselor egale are o importanta deosebita pentru
interiorizarea si promovarea drepturilor omului .Egalizarea sanselor persoanelor cu handicap
reprezinta o contributie esentiala la efortul international general de mobilizare a resurselor
umane.O atentie speciala trebuie acordata grupurilor de copii, femei, varstnici, saraci, persoanelor
cu handicapuri duble sau multiple, precum si minoritatilor.
Statul trebuie sa initieze si sa sprijine campanile de informare in legatura cu persoanele
cu handicap si politica din acest domeniu, transmitand mesajul ca persoanele cu handicap sunt
persoane cu aceleasi drepturi si obligatii ca si ceilalti, acest lucru justificand inlaturarea tuturor
obstacolelor din calea deplinei lor participari la viata societatii. Statul trebuie sa initieze si sa
promoveze programe destinate ridicarii nivelului de constientizare a persoanelor cu handicap
referitor la drepturile si potentialul lor.Finalitatea majora a tuturor politicilor si interventiilor
privind persoana cu handicap se refera la deplina participare si egalitate in drepturi .
Pentru realizarea participarii depline a persoanelor cu handicap nu este suficienta
existenta serviciilor de recuperare / reabilitare. Rezultatele educatiei, ale terapiei complexe, ale
recuperarii, ale utilizarii serviciilor de reabilitare raman incomplete, nefinalizate, daca persoanei
cu handicap prin schimbarile care au loc la nivelul comunitatii, prin serviciile existente nu i se

14

ofera aceleasi sanse pe care le au ceilalti in ceea ce priveste elementele fundamentale ale
traiului zilnic, viata de familie, educatia, viata activa si profesiunea, autogospodarirea, securitatea
financiara si personala, activitatea religioasa, relatii intime si sexuale, acces la facilitatile publice,
libertate si miscare si un stil general al vietii zilnice .
Statul are o responsabilitate in crearea bazelor legale pentru masurile necesare atingerii
obiectivelor deplinei participari la viata societatii si a egalitatii sanselor pentru persoanele cu
handicap.Legislatia trebuie sa tina cont de drepturile persoanelor cu handicap si sa favorizeze pe
cat posibil, participarea lor la viata civila.In scopul incurajarii participarii cat mai largi a acestor
persoane la viata societatii, se impun ,masuri care sa favorizeze utilizarea cat mai larga a
mijloacelor de comunicare: televiziune, radio, presa si telecomunicatii.Ar trebui luate masuri
pentru a sensibiliza publicul si a propaga cunostintele in materie de accesibilitate .
Pentru a evita, sau cel putin pentru a ameliora, situatiile in care persoanele cu handicap
se gasesc in dificultate, marginalizate si defavorizate, pentru a garanta acestor persoane egalitatea
de sanse si pentru a dezvolta autonomia loe personala, independenta economica si integrarea
sociala, este necesar de a le asigura dreptul la o securitate economica si sociala si la un nivel
decent de viata.Aceasta se va realize prin : asigurarea unui minimum vital, alocatii specifice si un
sistem de protectie sociala care sa vizeze protectia permanenta a persoanelor cu handicap.
CONCEPTE CHEIE
METODA in sensul utilizat de stiinte si in filosofie, este un mod de cercetare, o
maniera de cunoastere sau de transformare a realitatii; este o maniera de a face un lucru urmand
anumite principii si parcurgand niste etape intr-o anumita ordine, imprimand actiunii coerenta si
continuitate;
SCHIMBARE o modificare, o variatie, inlocuirea unui lucru cu altul, a unui sistem cu
altul;
DEZVOLTARE o schimbare continua in timp;
CALITATEA VIETII se refera la beneficiile utilizatorului ca efect al procesului de
furnizare a serviciilor ;
CALITATEA ASISTENTEI vizeaza calitatea resurselor si a activitatilor antrenate in
procesul de furnizare a serviciilor;
PROCEDEU- modul de utilizare a instrumentelor de investigare stiintifica;
INSTRUMENT un mijloc material utilizat de cecetator pentru cunoasterea stiintifica a
fenomenelor sociale ( ex. foaia de observatie, ghidul de interviu, etc);
STRATEGIE arta de a pune in relatie un ansamblu de factori, resurse umane,
materiale, institutionale si organizarea lor in vederea atingerii scopului propus. Strategia a
devenit un termen de referinta in terminologia actuala a asistentei sociale si se concretizeaza in
initierea unor proiecte de interventie in sensul schimbarii;
15

TEHNICA formele concrete pe care le imbraca metodele, fiind posibil ca una si

aceeasi metoda sa se realizeze cu ajutorul unor tehnici diferite;
SANSE EGALE reprezinta rezultatul prin care diferite sisteme ale societatii si
mediului, precum serviciile, activitatile, informarea si documentarea, sunt puse la dispozitia
tuturor, in particular a persoanelor cu dizabilitati;
EGALIZAREA SANSELOR- ( crearea de sanse egale ) este procesul prin care diferitele
sisteme sociale si de mediu ( infrastructura, servicii, activitati informative, documentare) devin
accesibile fiecaruia si, in special, persoanelor cu handicap.

BIBLIOGRAFIE

SELECTIVA

1.

Bocancea, C., Neamtu, G., Elemente de asistenta sociala Editura

Polirom, Iasi, 1999;

2.

Verza, E., - Metodologia persoanei cu handicap.Metodologii contemporane, in

logopedie si defectologie- Universitatea Bucuresti, 1988;

3.

Strategia National pentru protectia, integrarea si incluziunea sociala a

persoanelor cu handicap in perioada 2006- 2013,- Sanse egale pentriu
persoanele cu handicap catre o societate fara discriminari;

4.

Cojocaru, S.,- Metode appreciative in asistenta sociala-Editura Polirom,

Iasi,2005
Bruna Zani, Palmonari,A., - Manual de psihologia comunitatii -Editura
Polirom, Iasi, 2003;

5.
6.

Neamtu , G.,(coord),- Tratat de asistenta sociala-Editura Polirom, Iasi, 2003;

7.

Hurubean, A.,- Constructia metodologica a asistentei sociale - Editura

Polirom, Iasi, 2003;

8.

Ungureanu, I., - Paradigme ale cunoasterii societatii- Editura Humanitas,

Bucuresti, 1990;

9.

Alexandru, I.,- Persoana , personalitate,personaj-Editura Junimea, Iasi, 1988;

16

10.

Dumitru, I.A.,- Personalitate,atitudini si valori - Editura de Vest, Timisoara,

2001;

11.

King, G. Fundamentele cercetarii sociale -Editura Polirom, Iasi, 2000;

12.

Zamfir, E.; Badescu, I.; Zamfir , C.(coord)- Starea societatii romanesti dupa 10
ani de tranzitie, Editura Expert, Bucuresti, 2000;

13.

Rascanu, R.,- Psihologie medicala si asistenta sociala -Societatea Stiinta si

Tehnica, Bucuresti, 1996;

14.

Zamfir, C., Zamfir, E.,- Politici sociale.Romania in context European -Editura

Alternative, Bucuresti, 1995.

17