Lipsa activității fizice este una dintre consecințele cele mai puțin dezirabile ale ”sistemului

nostru de transport”. Suprematia autovehiculului nu este singura cauză a cresterii inactivitatii in

viata noastra. Activitățile de birou și cele de agreement pasive, cum ar fi vizionarea de filme,
mediul online, contribuie, de asemenea, la un stil de viață sedentar. Dar transportul joacă un rol
major în crearea unei populații inactive. Consecințele pentru sănătate sunt dezastruoase. Nu
numai că un stil de viață sedentar reduce starea de sănătate și bunăstarea, dar crește riscul
multora dintre bolile cronice, inclusiv bolile cardiace, hipertensiunea arterială, osteoporoza,
diabetul, cancerul, anxietatea, depresia și speranța de viață (Pate et al 1995).

Majoritatea oamenilor știu că activitatea fizică este bună pentru sănătatea lor, dar mulți nu știu
cât de multă activitate este necesară pentru a aduce beneficii. Și puțini sunt cat ar trebui să fie de
activi. Mai puțin de 30% din persoanele din RUMB cu vârsta de peste 16 ani sunt active fizic
cu frecvența și regularitatea necesare. Dintre femeile tinere, doar 10% sunt suficient de active
pentru a avea beneficii. Acestea sunt rezultatele deprimante ale a două sondaje efectuate în 1990
și 1991 a unui eșantion reprezentativ de peste 7.000 de persoane din întreaga Anglie (Walker &
Hoinville 1995). Concluzia a fost că majoritatea oamenilor supraevalueaza miscarea din viața lor
și subestimează cata miscare trebuie să facă pentru a avea beneficii asupra sănătatii.

Ne putem imbunatati sanatatea cu 30 de minute de activitate fizică sustinuta (moderată- intensă)

zilnic(Pate et al 1995). Cele 30 de minute pot fi compuse din scurte perioade de activitate pe tot
parcursul zilei. Nu este necesar să fie concentrate într-o explozie de efort fizic! Nici nu trebuie
asezate într-un program de exerciții intense într-o sală de gimnastică!

Mersul pe jos si cu bicicleta, sunt moduri de transport care pot contribui la programul zilnic de
miscare. Mersul cu bicicleta regulata de până la 10 mph ( 16 Km / h) și mersul pe jos rapid la o
viteză de 5-6 km/ora (3-4 mph) , 3-5 km (două sau mai multe mile), ne va imbunatati sănătatea.

Alte activități zilnice de intensitate moderată pot fi: curățenia în casă, săparea grădinii, cosirea
gazonului cu o mașină de tuns iarba: de intensitate mare: amestecarea cimentului sau
zugravirea, înotul cu efort moderat, tenis de masă și fotbal.

Timpul acordat miscarii conteaza! Avem beneficii de sanatate mai mari daca efectuam în
activități de intensitate moderata jumătate de oră zilnic, decat 10 minute de activitate viguroasă
zilnic .

Beneficiile activității fizice asupra sistemului cardiovascular sunt bine cunoscute. În această
coloană, aș dori să mă concentrez asupra osteoporozei.

Osteoporoza este cauza majorității fracturilor osoase suferite de persoanele în vârstă, în special
femeile în vârstă. Până la vârsta de 60 de ani, un sfert dintre femeile din Marea Britanie sunt
afectate de osteoporoză. Până la vârsta de 70 de ani, jumătate sunt afectate. Ca urmare a
osteoporozei, există aproximativ 180.000 de fracturi de șold în fiecare an. Până la vârsta de 90 de
ani, un sfert dintre femei se pot aștepta la o fractură de șold (DOH 1995).
Riscul unei fracturi de șold poate fi redus la jumătate prin activitate fizică regulată. Dar tipul de
activitate este la fel de important ca și și regularitatea. Pentru a preveni osteoporoza și fracturile,
activitatea trebuie să fie de tipul celor care poartă greutatea. Asta inseamna sa mergi in loc de
inot. Cea mai bună prevenire este să începeți la începutul vieții, de preferință înainte de
pubertate, și să o mențineți pe tot parcursul vieții. Cei care rămân activi fizic au mai puține șanse
de cădere, își pot menține echilibrul și mobilitatea în vârstă și rămân independenți mai mult decât
cei care sunt sedentari (DOH 1995).

Majoritatea femeilor nu sunt suficient de active pentru a reduce riscul de osteoporoză. Atât
bărbații, cât și femeile devin mai puțin active pe măsură ce îmbătrânesc. Dar chiar și femeile mai
tinere nu sunt la fel de active pe cât ar trebui să fie (Walker & Hoinville 1995). Este posibil ca
femeile vârstnice și de vârstă mijlocie să încetinească rata pierderii osoase și chiar să mărească
masa osoasă ca urmare a creșterii activității fizice (Smith et al 1986). Dar exista beneficii reale
ale miscarii în ceea ce privește osteoporoza.

Efectele activității fizice anterioare și recente asupra riscului de fractură de șold au fost
examinate într-un studiu canadian (Jaglal et al, 1993). Nivelurile de activitate ale mai mult de
380 de femei aflate în postmenopauză care au avut o fractură de șold au fost comparate cu cele
ale a peste 1100 de femei mai în vârstă care nu avuseseră o fractură de șold. Pentru a estima
nivelurile anterioare de activitate, au întrebat femeile cât de active erau atunci când aveau vârsta
de 16, 30 și 50 de ani. Pentru a estima activitatea recentă, au întrebat despre activitate în ultimul
an sau în anul anterior fracturii șoldului. Cercetătorii au luat în considerare toți ceilalți factori
importanți care influențează riscul de fracturi, cum ar fi fumatul, cantitatea de calciu din dietă,
utilizarea terapiei de înlocuire a hormonilor etc. Au constatat că activitatea fizică trecută,
moderată sau intensă, efect de protecție. Cu alte cuvinte, femeile care erau active atunci când
erau mai tinere aveau doar o jumătate de probabilitate de a avea o fractură de șold decât femeile
care nu fuseseră active. Activitatea recentă a fost, de asemenea, protective asupra fracturilor atât
timp cât a fost moderată. Dar din anumite motive, femeile care au fost foarte active în trecutul
recent nu au fost protejate de fractura de șold.

Referinte:
1. DOH 1995, Health of the Nation Physical Activity Task Force, Proposals for comprehensive physical activity strategy
for England, Consultation Paper, Department of Health, London.
2. Walker & Hoinville, 1995, Physical Activity Matters Across England, Health Education Authority, London.
3. Jaglal et al. 1993, Past and recent physical activity and risk of hip fracture, Am J Epidemiol, 138:2, 107-18.
4. Pate et al, 1995, Physical Activity and Public Health – recommendation from the Centers for Disease Control and
Prevention and the American College of Sports Medicine, 273,5, p402-407.
5. Smith & Raab, 1986, Osteoporosis and physical activity, Acta Meal Scand Suppl, 711, p149-56.