Bratu Cristiana

Eseu Introducere in Asistenta Sociala

Asistenta Sociala – Semestrul I

Asistenta sociala a persoanelor bolnave psihic

Indiferent de specializare, noi , ca viitori asistenti sociali , ne putem intalni printre

cazurile cu care ne vom confrunta , cu bolnavii psihic. Uneori tulburarile nervoase apar in forme
incipiente in diferite situatii sociale, pierderea unei locuinte, a unui serviciu , in cazurile de abuz,
violenta asupra membrilor familiei, devianta etc. sau in situatii de urgenta psihiatrica cum este
cazul suicidului sau a tentivei de suicid. Rolul asistentului social in bolile psihice consta nu in
depistare cauzelor bolii, a clasificarii diagnosticelor, desi este importanta o informatie asupra
lor ,ci concentrarea atentiei in cunoasterea implicatiilor afectiunii asupra individului si a familiei
acestuia. Asistentul social in munca sa cu bolnavii mintal , tebuie sa surprinda si sa inlature ,
impactul acestor tulburari asupra clientului si a familiei sale, si sa ofere sfaturi practice pentru
strategiile de interventie. Modelele conceptuale cu care se opereaza mai frecvent, , efectele
bolilor psihice asupra individului sau familiei , modelele de interventie , evaluarea unor situatii
din diferite perspective la care se adauga si cea sociala cu rezultate bune in tratarea acestor boli,
modul in care asistentul social poate monitoriza un asfel de bolnav, diversitatea temelor si
rolurilor pe care le poate avea un asistent social in relatia cu clientul si nu in ultimul rand
importanta rezolvarii urgentelor psihiatrice , ocupa spatii largi.

In situatiile de interventie in cazul bolilor mintale este important de subliniat ca asistentul social
trebuie sa se concentreze asupra aspectelor care il ajuta sa-si inteleaga clientul si dificultatile cu
care acesta se confrunta in spatiul social si nu aspectele etiologice sau cele legate de patologia
bolii. Tinand cont de aspectele etice ale profesiei cu ar fi confidentialitatea, el poate discuta
problemele care apar cu colegii, cu alte persoane implicate sau cu rudele clientilor fara a dezvalui
identitatea clientului. Pentru asistentii sociali nu este atat de importnata patologia de baza , ci
implicatiile sociale si impactul comportamentelor rezultate. Pentru cei care propun modelele
alternative se pun in fata trei probleme :

Este corect sa se aplice cuvantul boala , tulburarilor psihice?

Exista pericolul ca medicii sa aplice eticheta de boala psihica, unor persoane cu probleme in
viata de zi cu zi ( alcoholism, delincventa , comportament criminal)?

Este interventia psihiatrica distructiva fizic , prin aplicare unor tratamente medicamentoase , prin
asocierea unor etichete stigmtizante ?

Americanul Szasz (1960) in articolul “Mitul bolii mintale “ argumenteaza ca termenul de boala
este aplicat tulburarilor mintale ca metafora . Medicii trateaza oamenii care actioneaza bizar ca si
cum ar fi bonavi . Pe masura ce psihiatria incepe sa se dezvolte ca disciplina acest” ca si cum”
este lasat la o parte si oamenii chiar sunt tratati ca si bolnavi . In acest context apare mitul bolii
mintale. Szasz subliniaza ca de fapt oamenii nu sufera de boli , ci de probleme de viata . Teoria
sa se bazeaza pe faptul ca nu sunt leziuni fizice identificate la cei care sufera de boli mintale , iar
daca ar interveni vreo leziune fizica, atunci diagnosticul ar fi redefinit ca o boala ce revine
domeniului neurologiei .

Szasz prezinta o conceptie asemanatoare cu a lui Laing asupra psihiatriei conventionale , desi
atitudiile lor sunt diferite . Szasz sustine ca indivizii nu pot face fata problemelor sociale , sunt
“depasisi de situatie “ si ca singurul contract legitim este cel care se incheie liber intre medic si
pacient, iar Laing considera ca societatea impinge individul la imbolnavire , acesta este practic
impins catre nebunie si nu face decat sa raspunda la lumea nebuna din jurul sau pentru a scapa de
tensiunile si paradoxurile de neevitat ale vietii cotidiene.

Alti teoreticieni precum , Bateson si Lidz, sustin ca pentru a intelege natura tulburarilor psihice
trebuie sa examinam reteaua intima de relatii sociale, obiceiurile familiale , in cadrul caruia
opereaza pacientul. O critica puternica se indreapta si asupra institutiilor care se ocupa de aceste
tulburari psihice din perspectiva sociala, Goffman descrie in lucrarea “Asylum” viata dintr-un
spital psihiatric American si sugereaza ca pacientii nu sufera de o boala ci din cauza unor
intamplari nadorite . Autorul considera ca pacientii ar fi evitat stigmatul bolii daca ar fi fost
sprijiniti de reteaua familiala , rude, prieteni, daca ar fi avut o locuinta buna si o slujba stabila .
Cei care au lucrat in spital subliniaza ca multi sunt in siguranta acolo pentru ca nu au alta
alternativa , locuri adecvate in care sa traiasca , din cauza simptomatologiei , iar manifestarile
bolii sunt din cauze nesigure . Multi nu pot face fata rigorilor si cererilor lumii inconjuratoare
care pretinde o participare regulata la un serviciu si un registru de comportamente de raspuns si
relatii sociale . Proiectele realizate in ultimul timp pentru persoanele cu astfel de tulburari ,
presupun realizarea unor casa, centre de zi , ateliere protejate de munca care sa ofere slujbe asa
cum arata si Goffman in evaluarea sa .

Scheff se refera la teoria etichetarii legata de devianta, cum ar fi aparitia unor comportamente
asociate stigmatului de bolnav psihic, cea de hot sau criminal . Boala mintala este o forma de
incalcare a unor reguli , motiv pentru care a si fost numita “ devianta secundara” , care de multe
ori nu se refera la normele de baza , sociale , ci la reactiile de incalcare a regulilor ca urmare a
popularizarii unor modele de bonavi psihic in media.

Repercursiunile etichetarii unei persoane ca si bolnav psihic, pot mentine individul in postura de
“ a fi singur” si poate persista tot restul vietii. Eticheta va fi disputata atunci cand se incearca sa
se obtina introducerea clientului in procesul spitalizarii, la locul de munca sau in scoala, in relatie
cu colegii.. iar la aceasta se adauga respingerea si “batjocura” la care sunt supusi.

Eysenk considera ca unele tulburari psihotice si nevrotice pot fi tratate din perspectiva
psihologica , medicala, dar si prin forme de educatie sociala intensiva. Autorul considera ca si
Szasz ca boala psihica nu este determinata de o leziune , ci de incapacitatea de adaptare si de
infruntare a vietii de toate zilele.

Forma si structura comportamentelor determinate de tulburarea mintala sunt importante pentru

medicul psihiatru intrucat permite diagnosticarea. Pentru asistentul social este important
continutul relatarilor clientului care poate indica punctul de pornire in descoperirea dificultatilor
intampinate de acesta si pentru a stabili ordinea prioritatilor , nevoilor. Eforturile celui bolnav
sunt de a reprima aceste dificultati si de a aparea cat mai normal posibil. Asistentul social trebuie
sa -I castige increderea si sa-I transmita simpatia prntru efortul de a-si pastra rationalitatea si de
a-si controla sentimentele. Nevoile clientului si ale familiei sale, pot fi impartite in trei directii:
nevoi emotionale, nevoi socio-economice, nevoi psihice.
Rolul asistentului social este DE A :

 Clarifica comunicarile distorsionate

 Reabilita relatiile de familie
 Restabili functionarea familiei si a individului
 Demonstra clientului sentimente empatice , de sinceritate si caldura
 Sustine o comunicare bazata pe realitate
 A se concentra asupra aspectelor “ aici “ si “ acum”.
 De a evita sa fie atras in discutarea unui material bizar bazat pe conceptii false.
 A Evita incercarile de amuzament, doar raspunsuri , clare , simple si neurtre
 A stabili un ritm al comunicarii si al interventiei pe care familia sa il accepte
 A fi constient de forta existenta in client si de slabiciunile aparente precum si de ariile de
disfunctii.

In concluzie rolul asistentului social este de a se familiariza cu terminologia psihiatrica pentru a

intelege diagnosticul clienului, conceptele cu care opereaza medical, dar nu necesita implicare si
insusirea modelului medical sau regimul medicamentos in intregime. Rolul lui este de a observa
modul in care clientul este considerat , care sunt capacitatile si resursele lui , punctele tari, de
adaptare la mediul inconjurator . Sa stabileasca si sa dezvolte strategii prin care pacientul poate
sa se descurce mai bine in familie si in mediul social si sa incerce sa resolve unele probleme
sociale stresante pentru el .