Teza Doctorat Sandu Petru

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “IULIU HAŢIEGANU”CLUJ-NAPOCA
ŞCOALA DOCTORALĂ
CLUJ-NAPOCA 2019
2 Sandu Petru
Studiul unor aspecte ale sportului social la nivel comunitar pentru menținerea sănătății și îmbunătățirea
calității vieții adolescenților și tinerilor 3
TEZĂ DE DOCTORAT
Studiul unor aspecte ale sportului social

la nivel comunitar pentru menținerea
sănătății și îmbunătățirea calității vieții
adolescenților și tinerilor
Doctorand Petru Sandu
Conducător de doctorat Prof.dr. Floarea Mocean

4 Sandu Petru
Scopul nostru nu este acela de a crea campioni, ci oameni sănătoşi.

Nu record, ci armonie, nu ură, ci camaraderie; nu victorie personală,
ci victoria naţiunii; nu specula, ci jertfa”
Prof. Dr. Iuliu Hațieganu, 1932
6 Sandu Petru
LISTA DE PUBLICAŢII
Articole publicate in extenso ca rezultat al cercetării doctorale
1. Sandu P, Bondor C, Mocean F. Explorarea infrastructurii şi a programelor

comunitare accesate de studenţii medicinişti pentru practicarea activităţilor
fizice. Palestrica of the third millennium – Civilization and Sport 2015; Vol. 16,
no. 2, April-June, 138–143. CNCSIS B+ (studiu cuprins în capitolul 2 –
contrbuția personală)
2. Sandu P, Cherecheș RM, Baba CO, Revnic RN, Mocean F. Environmental
influences on physical activity – Romanian youths' perspectives. Children and
Youth Services Review 2018; Volume 95, Pages 71-79. ISI Factor de impact
1.383 (studiu cuprins în capitolul 4 – contribuția personală)
8 Sandu Petru
CUPRINS
INTRODUCERE 13
STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII

1. Inactivitatea fizică: consecințe negative și magnitudine 18
1.1. Impactul negativ medical, social și economic al inactivității fizice 18
1.2. Magnitudinea inactivității fizice: România în context European 19
2. Nivelurile recomandate și beneficiile activității fizice în rândul
22
copiilor și tinerilor
2.1. Nivelurile recomandate de activitate fizică în rândul copiilor,
22
2.2. Beneficiile activității fizice în rândul adolescenților și tinerilor 23
3. Promovarea activității fizice pentru sănătate la nivel mondial,
24
european și național
3.1. Activitatea fizică și sportul pentru toți – drepturi fundamentale ale omului 24
3.2. Ghiduri, strategii și politici de promovare a activității fizice pentru
sănătate la nivel mondial și european – implicații la nivel național
25
4. Provocări și arii de progres în promovarea AFpS în rândul
30
4.1. Decalajul cercetare – politici & practici în promovarea AFpS la nivel
mondial
30
4.2. Arii de progres în promovarea AFpS în rândul adolescenților și tinerilor 31
CONTRIBUŢIA PERSONALĂ
1. Ipoteza de lucru/obiective 37
2. Studiul 1 - Explorarea nivelurilor, a infrastructurii și a
programelor comunitare accesate de studenții la medicină 38
pentru practicarea activităților fizice
2.1. Introducere 38
2.2. Ipoteza de lucru/obiective 39
2.3. Material şi metodă 39
2.4. Rezultate 40
2.5. Discuţii 48
2.6. Concluzii 49
3. Studiul 2 - Evaluarea atitudinilor, opiniilor, comportamentelor
52
și a cunoștințelor medicilor de familie cu privire la
10 Sandu Petru
recomandarea de activități fizice pentru adolescenți și tineri

3.1. Introducere 52
3.4. Rezultate 55
3.5. Discuţii 66
3.6. Concluzii 68
4. Studiul 3 - Influența factorilor de mediu asupra nivelurilor de
practicare a activităților fizice pentru sănătate la adolescenți și 70
tineri
4.1. Introducere 70
4.4. Rezultate 73
4.5. Discuţii 79
4.6. Concluzii (eventual) 80
5. Discuţii generale 83
6. Concluzii generale 89
7. Originalitatea şi contribuţiile inovative ale tezei 93
REFERINŢE 95
ANEXE 104
ABREVIERI UTILIZATE IN TEXT
OMS Organizația Mondială a Sănătății

Disability Adjusted Life Years (Anii de viață ajustați pentru
DALYs
dizabilitate și decese premature)
TVM Țări cu venituri mari
TVMM Țări cu venituri mici și mijlocii
YLL Years of life lost (Ani de viață pierduți)
AF Activitate fizică
Activitate fizică pentru sănătate (En. HEPA - Health
AFpS
Enhancing Physical Activity)
MVPA Actvități fizice de intensitate moderată-crescută (E.n
Moderate vigourous physical activity)
UE Uniunea Europeană
YRBSS Youth Risk Behavior Surveillance System
HBSC Health Behavior in School Aged Children
CNA Consiliul Național al Audiovizualului
ONU Organizația Națiunilor Unite
ODD Obiective de Dezvoltare Durabilă
FRSpT Federația Română Sportul pentru toți
MENCS Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice
MTS Ministerul Tineretului și Sportului
FSSU Federația Sportului Școlar și Universitar
Politici informate de dovezi (En. Evidence Informed Policy
PID
Making-EIPM)
IMC Indicele de masă corporală
EFS Educație fizică și sport
Leisure time physical activities (activități fizice de timp
LTPA
liber)
12 Sandu Petru
INTRODUCERE
Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), inactivitatea fizică
reprezintă unul dintre principalii factori de risc pentru morbiditate și mortalitate la
nivel mondial, în principal prin intermediul creșterii poverii bolilor cardiovasculare, a
cancerelor și a diabetului zaharat de tip 2 în rândul populațiilor (1). Deși consecințele
negative majore sociale și economice ale inactivității fizice au fost demonstrate fără
echivoc în literatura de specialitate, aceasta rămâne în continuare ”cenușăreasa”
factorilor de risc pentru bolile cronice, politicile de sănătate și resursele consecutive
alocate diminuării acestui comportament fiind mult mai puține decât în cazul celorlalți
principali factori de risc pentru morbidiate și mortalitate prin boli cronice la nivel
mondial (respectiv fumatul, hipertensiunea arterială și hiperglicemia) și raportat la
importanța problemei (2).
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, practicarea activităților fizice (AF)
de către copii, adolescenți și tineri (în conformitate cu recomandările) contribuie
pozitiv la o dezvoltare sănătoasă a aparatului musculo-scheletal (oase, mușchi și
articulații) și a sistemului cardiovascular (inima și plămânii), la creșterea gradului de
dezvoltare neuromotorie (coordonare și control al mișcărilor), precum și la
menținerea unei greutăți corporale în limitele normale. De asemenea, AF prezintă și
beneficii psihologice în rândul tinerilor prin creșterea controlului simptomelor de
anxietate și depresie și sprijinirea procesului de dezvoltare socială prin oferirea de
oportunități de integrare și interacțiune socială, exprimare personală și creșterea
stimei de sine (3).
Cu toate acestea, în România, la vârsta de 15 ani, doar 11% dintre fete și 21%
dintre băieți ating recomandările OMS, respectiv efectuează 60 de minute de activitate
fizică moderată-intensă zilnic, în fiecare zi a săptămânii (4). Acest procent este similar
celui înregistrat la nivel mondial (aproximativ 20% dintre adolescenți sunt destul de
activi, conform criteriilor OMS) (5).
În domeniul promovării AF pentru sănătate (AFpS) în rândul adolescenților și
tinerilor, educația, sănătatea, sportul și administrațiile publice locale au un rol esențial,
alături de familie și colegi/prieteni. Mediul natural, mediul fizic - construit, mediul
comunitar, cel familal și cel școlar influențează percepțiile, atitudinile și
comportamentele adolescenților și tinerilor cu privire la practicare AFpS.
Având în vedere pauperitatea studiilor efectuate în țările în curs de dezvoltare
cu privire la influența factorilor din mediul comunitar asupra practicării AF la
adolescenți și tineri, această lucrare de cercetare a urmărit explorarea acestor factori și
a unor modalități de influențare pozitivă a publicului țintă în vederea adoptării unui
stil de viață activ.
Partea de contribuții personale a acestei teze prezintă rezultatele obținute în
urma explorării factorilor din mediul comunitar asupra atitudinilor și a participării
adolescenților și tinerilor în AFpS.
Studiul 1 a urmărit explorarea nivelurilor de practicare a AF în rândul
studenților la medicină din două centre universitare din România, respectiv Cluj-
Napoca și Iași și identificarea infrastructurii și a programelor comunitare accesate de
14 Sandu Petru
aceștia pentru practicarea AF. Rezultatele relevă faptul că activitatea fizică legată de
transport este principalul mijloc al studenților de a fi activi. Majoritatea studenților la
medicină din cele două centre (aproximativ 65%) accesează infrastructura gratuită de
practicare a AF de timp liber și doar 20% sau unul din 5 studenți la medicină din cele
două centre studiate accesează infrastructura universității iar mai mult de 80% nu au
participat la programe comunitare de practicare a AF. Aceste rezultate sunt pe de-o
parte îngrijorătoare și pe de altă parte revelatoare cu privire la opțiunile de politici
publice locale favorabile promovării AF în rândul studenților.
Studiul 2 a urmărit explorarea atitudinilor, opiniilor, comportamentelor și a
cunoștințelor medicilor de familie din România cu privire la recomandarea de activități
fizice pentru adolescenți și tineri. Mai mult de jumătate dintre respondenţi consideră
că factorul care influenţează în cea mai mare măsură (fie pozitiv sau negativ) nivelurile
de activitate fizică în rândul adolescenților și tinerilor este propria dorință/voință a
acestora de a fi activi. Doar unul din 5 respondenți a raportat corect numărul
recomandat de minute de AF atât pentru copii cât și pentru adulți. Cu cȃt dispun de mai
puţine cunoştinţe (cu privire la nivelurile recomandate de AF în rândul tinerilor și
adulților), cu atȃt respondenții îşi apreciază nivelul de cunoştinţe (cu privire la
beneficiile AF asupra organismului) ca fiind mai ridicat. Aceste rezultate subliniază
necesitatea adoptării unor măsuri pentru creșterea gradului de informare a medicilor
de familie și pentru convingerea acestora de rolul pe care îl pot avea în promovarea AF.
Studiul 3 și-a propus explorarea opiniilor și a percepțiilor adolescenților asupra
influenței relative a factorilor personali (intrinseci), de mediu și comunitari
(extrinseci) asupra atitudinilor și comportamentelor legate de diferite tipuri de
activitate fizică (de transport, timp liber sau în mediul școlar). Disponibilitatea,
calitatea, proximitatea infrastructurii și diversitatea și vizibilitatea programelor
comunitare de promovare AF, alături de factori sociali (familie și prieteni) îi
influențează pe adolescenți în deciziile pe care le iau legate de AF de transport, timp
liber și în mediul școlar. Alocarea mai multor resurse, dezvoltarea de politici
intersectioriale (transport urban, educație, sănătate, sport) de promovare a sănătății
(și AF îndeosebi) și promovarea programelor comunitare de practicare a AF direct, în
mediul școlar, pot contribui la creșterea nivelurilor de practicare AF în rândul
adolescenților.
Această lucrare nu ar fi fost posibilă fără sprijinul doamnei Prof. Univ. Dr.
Floarea Mocean, Disciplina de Sănătate Publică și Management, coordonator științific al
tezei, căreia îi mulțumesc pentru îndrumarea continuă, sfaturile oferite și eforturile
depuse pe parcursul studiilor doctorale. Le mulțumesc, de asemenea, membrilor
comisiei de îndrumare – doamnei Prof. Univ. Dr. Adriana Mureșan, doamnei Prof. Univ.
Dr. Monica Popa și domnului Prof. Univ. Dr. Dan Dumitrașcu.
Pe parcursul studiilor doctorale am fost beneficiar al unei burse doctorale în
cadrul proiectului cu 159/1.5/S/138776 cu titlul „Model colaborativ instituțional
pentru translatarea cercetării științifice biomedicale în practica clinică – TRANSCENT”.
STADIUL
ACTUAL
AL
CUNOAŞTERII
16 Sandu Petru
1. Inactivitatea fizică: consecințe negative și

magnitudine
1.1. Impactul negativ medical, social și economic al

inactivității fizice
Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), inactivitatea fizică reprezintă
unul dintre principalii factori de risc pentru morbiditate și mortalitate la nivel mondial,
în principal prin intermediul creșterii poverii bolilor cardiovasculare, a cancerelor și a
diabetului zaharat de tip 2 în rândul populațiilor (1). Într-un studiu publicat în anul
2012 în primul număr special al revistei The Lancet adresat activității fizice, Lee și
colegii estimau că inactivitatea fizică cauzează anual aproximativ 6% din bolile
coronariene, 7% din diabetul zaharat de tip 2 și 10% din cancerele de sân și de colon.
De asemenea, în urma analizei făcute în cadrul aceluiași studiu, autorii menționau că
inactiviatea fizică a fost cauza a peste 9% din decesele survenite în anul 2008,
reprezentând mai mult de 5.3 milioane de persoane din totalul de 57 de milioane de
decese înregistrate acel an (6).
Această povară a bolilor cronice asociată inactivității fizice are, pe lângă
costurile sociale negative și costuri economice majore, consecutive îngrijirilor de
sănătate, scăderii productivității muncii și creșterii anilor de viață ajustați la dizabiliate
(disability adjusted life years – DALYs). Un studiu publicat în anul 2016 în cel de al
doilea număr special al revistei The Lancet adresat activității fizice, estima costurile
medicale pentru bolile asociate inacitivității fizice la 53.8 miliarde de dolari la nivel
mondial pentru anul 2013 (80,8% dintre acestea fiind plătite de țările dezvoltate
economic). La aceste costuri se adăugau 13.7 miliarde de dolari prin scăderea
productivității muncii (60,4% provenite din țările cu venituri mari - TVM), precum și
13.4 milioane de DALYs (7) (75% provenind din țările cu venituri mici și mijlocii -
TVMM). Un DALY reprezintă un an de viață sănătoasă pierdut de către o persoană.
Pentru o anumită problemă de sănătate, DALYs se calculează ca suma dintre anii de
viață pierduți în urma decesului prematur (raportat la speranța de viață la vârsta la
care a survenit decesul) – years of life lost (YLL) și anii de viață trăiți cu dizabilitate de
către persona care suferă de o afecțiune care îi reduce capacitatea funcțională – years
of lost due to disability (YLD) (8). Costurile mai mari (procentual și în termeni
absoluți) cu serviciile de sănătate și consecutive scăderii productivității muncii
observate în TVM față de TVMM, coroborate cu numărul mai mare de DALYs proveniți
din TVMM (în comparație cu TVM) ne oferă o imagine de ansamblu asupra poverii
negative majore economice respectiv sociale pe care inactivitatea fizică o are asupra
tuturor societăților, indiferent de gradul de dezvoltare economică.
În rândul copiilor, adolescenților și tinerilor, inactivitatea fizică este asociată cu
un risc mai crescut de suprapondere și obezitate (9), performanțe școlare mai scăzute
(10) și un risc mai ridicat de adoptare a altor comportamente la risc pentru sănătate,
precum: fumatul (11), consumul de alcool (12) sau droguri (13) sau comportamentul
violent (14) (comparativ cu o populație activă). De asemenea, nivelurile de activitate
18 Sandu Petru
fizică (AF) din adolescență sunt un predictor al acestui comportament la vârsta de

adult (15), altfel spus un adolescent activ este mai probabil să evolueze într-un adult
activ, în timp ce unul sedentar va fi mai probabil un adult sedentar. Nu în ultimul rând,
la tranziția de la copilărie la adolescență, este descrisă o scădere marcată a nivelurilor
de activitate fizică, fapt care, alături de cele prezentate anterior, subliniază importanța
promovării unui stil de viață activ în rândul copiilor și a adolescenților (16).
Deși consecințele negative majore sociale și economice ale inactivității fizice au
fost demonstrate fără echivoc în literatura de specialitate, aceasta rămâne în
continuare ”cenușăreasa” factorilor de risc pentru bolile cronice, politicile de sănătate
și resursele consecutive alocate diminuării acestui comportament fiind mult mai
puține decât în cazul celorlalți principali factori de risc pentru morbidiate și
mortalitate prin boli cronice la nivel mondial (respectiv fumatul, hipertensiunea
arterială și hiperglicemia) și raportat la importanța problemei. Conform lui Bull și
Bauman (2), acest statut al inactivității fizice se datorează, în principal, următorilor 8
factori: 1. necunoașterea și/sau neacceptarea dovezilor existente în ceea ce privește
impactul negativ al inactivității fizice; 2. lipsa unui consens cu privire la nivelurile
recomandate de activitate fizică pentru prevenirea bolilor cronice; 3. (spre deosebire
de fumat, exces de alcool sau alte comportamente la risc pentru sănătate) inactivitatea
fizică nu este identificată sau conceptualizată ca un factor de risc în sine, deoarece este
un comportament care face parte din viața de zi cu zi; 4. inactivitatea fizică nu poate fi
măsurată atât de precis astfel încât să se poată obține o estimare validă a riscului
pentru sănătate; 5. inactivitatea fizică nu este considerată o problemă de sănătate
publică în țările în curs de dezvoltare; 6. nivelurile de practicare a activităților fizice în
rândul întregii populații nu pot fi schimbate; 7. lipsa asumării responsabilității unui
singur sector sau minister în ceea ce privește abordarea problemei inactivității fizice,
care conduce la necesitatea identificării unor soluții integrate și a unor parteneriate în
afara domeniului sănătății; 8. insuficienta promovare la nivel politic și comunicare
pentru susținerea importanței includerii activității fizice în ansamblul de politici
publice de promovare a sănătății. Toate aceste aspecte conduc la o atenție în general
mai scăzută acordată de guvernele naționale abordării inactivității fizice la nivel
populațional, în comparație cu alte comportamente la risc pentru sănătate precum
fumatul, consumul de alcool sau droguri, alimentația nesănătoasă sau comportamentul
violent.
1.2. Magnitudinea inactivității fizice: România în context

European
Cunoașterea nivelurilor de practicare și a determinanților atitudinilor și a
comportamentelor populației legate de activitatea fizică prezintă o importanță
deosebită prin prisma posibilității de utilizare a acestor informații în cadrul planificării
politicilor de sănătate publică naționale și locale.
Conform unui studiu publicat de Hallal și colegii în anul 2012 (17), în primul
număr al revistei The Lancet adresat activității fizice, la nivel mondial, 80.3% dintre
adolescenți cu vârste între 13 și 15 ani nu practicau activități fizice la nivelurile
recomandate de OMS (minim 60 de minute de MVPA/zi).
La nivel European, singurul instrument utilizat pentru evaluarea nivelurilor de
practicare, a atitudinilor și comportamentelor legate de activitatea fizică în rândul
adulților (în cadrul acestui studiu, adulții sunt considerați persoane cu vârsta ≥ 15 ani)
este Eurobarometrul pentru sport și activitate fizică. Conform rezultatelor
Eurobarometrului 472, publicat în martie 2018 (18), în cadrul căruia au fost
chestionate față în față 28,031 persoane adulte din cele 28 de State Membre ale Uniunii
Europene (UE), aproape jumătate dintre Europeni (46%) nu au făcut exerciții sau nu
au practicat niciodată un sport, procentul fiind în creștere în comparație cu anul 2013
(42%). La acest capitol, România se situează pe locul 4 în ordine descrescătoare, cu un
procent de 63% dintre respondenți care au declarat că nu fac niciodată exerciții sau nu
practică un sport (în creștere cu 3% față de anul 2013) (19). De asemenea, există o
disparitate la nivel European în ceea ce privește nivelurile de practicare a activităților
fizice regulate în rândul bărbaților (44%) și a femeilor (36%), în special la grupa de
vârstă 15-24 de ani. În România, procentul bărbaților de 15-24 de ani care au declarat
că nu fac niciodată exerciții sau nu practică un sport era de 35%, al femeilor din aceeași
categorie de vârstă fiind aproape dublu, de 60% (19). La nivel European, procentul
persoanelor care fac exerciții sau practică un sport scade odată cu înaintarea în vârstă,
de la 62% la grupa de vârstă 15-24 de ani, la 46% la 25-39 de ani și 30% peste 55 de
ani. Nu în ultimul rând, persoanele cu nivel scăzut de educație și cele care întâmpină
dificultăți financiare sunt mai puțin active comparativ cu restul populației (18).
În ceea ce privește locurile unde persoanele practică activități fizice, România se
situează pe locul 2 (după Slovacia) la nivelul UE în ceea ce privește procentul
persoanelor care sunt active acasă (60%), aproape dublu față de media Europeană
(32%), în țara noastră înregistrându-se de asemenea și cele mai scăzute procente,
dintre toate țările UE, în ceea ce privește practicarea activităților fizice în parcuri sau
spații deschise (17%), într-un club sportiv (4%) sau într-un centru sportiv (3%) (18).
Aceste date pot fi interpretate în contextul numărului insuficient de spații verzi, în
special în marile centre urbane din România, precum și a resurselor limitate pe care
cetățenii din România pot sau doresc să le aloce pentru practicarea activităților fizice.
Nu în ultimul rând, această tendință accentuată a românilor de practicare a activităților
fizice acasă ar putea fi influențată și de percepția acestora cu privire la oportunitățile
de practicare a activităților fizice în zona în care locuiesc (doar 12% dintre
respondenții din România fiind total de acord că au destul oportunități în comparație
cu 31%, media țărilor UE), precum și de percepția privitoare la oportunitățile oferite
de cluburile sportive locale (doar 12% dintre respondenții din România fiind total de
acord că acestea oferă destul oportunități, comparativ cu 29%, media țărilor UE) (19).
Aceste informații sunt foarte relevante în propunerea de politici de promovare a
activităților fizice în rândul populației, care trebuie să țină cont de cultura, preferințele
și nevoile acesteia, pentru a avea impactul dorit. În cazul României, se poate avansa
ipoteza importanței amenajării de noi spații verzi sau parcuri, creșterii numărului de
cluburi și centre sportive în cartiere și facilitării accesului populației la aceste
oportunități (de exemplu prin subvenționarea unei părți din taxa de acces), pentru a
avea un impact pozitiv asupra nivelurilor de practicare a activităților fizice în rândul
populației.
În ceea ce privește evaluarea activității fizice la adolescenții din România, există
două studii care se desfășoară periodic, unul efectuat la nivel European, în care
România raportează datele la nivel național, respectiv studiul Health Behavior in
School Aged Children - HBSC și unul efectuat la nivel național, realizat de către
Institutul Național de Sănătate Publică, în rândul populației de elevi din România,
20 Sandu Petru
respectiv Youth Risk Behavior Surveillance System – YRBSS, efectuat pe baza unei
metodologii și a unui instrument dezvoltate de CDC, Atlanta (20). În continuare, voi
prezenta o sinteză a rezultatelor prezentate în cele mai recente rapoarte dezvoltate pe
baza celor două studii.
Conform raportului internațional HBSC 2013-2014 (4), în România, 23% dintre
fetele și 39% dintre băieții de 11 ani au raportat cel puțin 60 de minute de activități
fizice de intesitate medie-crescută în fiecare zi a săptămânii (moderate to vigorous
physical activity – MVPA: acele activități care presupun un efort fizic ce conduce la o
creștere perceptibilă a frecvenței cardiace și la o respirație accelerată) (21), valori
peste media țărilor incluse în studiu (respectiv 21% la fete și 30% la băieți). În
România, la vârsta de 13 ani, aceste procente scad la 16% la fete și 28% la băieți
(menținându-se totuși deasupra mediei țărilor participante în studiu, de 15% la fete și
25% la băieți), pentru ca la 15 ani aceste procente să fie cele mai mici (considerând
grupa de vârstă studiată, 11-15 ani), de doar 11% la fete și 21% la băieți, procente
identice cu media țărilor participante în studiu. Din aceste date se pot extrage
următoarele teme de discuție: 1. procentul îngrijorător al copiilor și adolescenților (din
România și de la nivel European) care nu ating nivelurile activitate fizică recomandate
de OMS (respectiv minim 60 de minute de MVPA în fiecare zi a săptămânii) (22), de
aproximativ 75% la 11 ani, 80% la 13 ani și 85% la 15 ani; 2. procentul mai mic al
fetelor care ating nivelurile recomandate, în comparație cu băieții; 3. scăderea
nivelurilor de practicare a activităților fizice odată cu înaintarea în vârstă. Aceste
ultime două aspecte au fost identificate și în rezultatele prezentate în Eurobarometrul
pentru sport și activitate fizică, adresat persoanelor adulte.
Rezultatele studiului YRBSS 2016 (23) relevă un procent de doar 23,2% dintre
elevii chestionați (elevi de liceu, clasele 9-12, vârsta cuprinsă între 15-19 ani) care au
raportat practicarea a minim 60 de minute de MVPA în 4-7 zile din săptămâna
anterioară aplicării chestionarului, procentul fiind mai mare la clasa a IX a față de clasa
a XII a. De asemenea, se observă un decalaj între nivelurile de practicare a MVPA în 2-3
zile din săptămâna anterioară aplicării chestionarului în rândul băieților (26,56%) față
de fete (19,87%). Nu în ultimul rând, este prezentat un trend descendent al MVPA la
acest nivel de practicare (de 2-3 ori/săptămână) față de anul 2010 (când procentele
erau de 32,13% la băieți și 28,62% la fete). Rezultatele studiului YRBSS 2016 sunt în
concordanță cu rezultatele Eurobarometrului 472 și ale raportului HBSC 2013-2014 și
confirmă ipotezele discutate anterior, cu privire la: 1. procentul ridicat de adolescenți
care nu ating nivelurile recomandate de activitiate fizică, diferențele dintre genuri și
scăderea nivelurilor de practicare a activităților fizice odată cu înaintarea în vârstă.
2. Nivelurile recomandate și beneficiile activității

fizice în rândul copiilor și tinerilor
2.1. Nivelurile recomandate de activitate fizică în rândul

copiilor, adolescenților și tinerilor
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, copii și tinerii cu vârste cuprinse
între 5 și 17 ani ar trebui să acumuleze cel puțin 60 de minute de activități fizice de
intesitate medie-crescută (MVPA) în fiecare zi a săptămânii. Efectuarea activităților
fizice (AF) pentru o durată mai mare decât cele 60 de minute zilnice poate aduce
beneficii suplimentare. De asemenea, OMS recomandă ca majoritatea activităților fizice
zilnice ale copiilor și tinerilor să fie aerobe, iar activitățile cu intesitate ridicată să
includă și exerciții de tonfiere musculară și fortificare osoasă, de cel puțin 3 ori pe
săptămână. Acestea din urmă pot fi executate sub forma unor jocuri de mișcare, a
alergatului sau a săriturilor (22). Aceste recomandări ale OMS au fost acceptate și
preluate și de către Centrul pentru Prevenirea și Control Bolilor (Center for Disease
Control and Prevention) (24), Statele Unite ale Americii, Comisia Europeană (25) și de
către majoritatea guvernelor naționale care au dezvoltat și adoptat recomandări
proprii. Trebuie menționat faptul că aceste niveluri de practicare a AF sunt
recomandate pentru copii și tineri cu vârste cuprinse între 5 și 17 sănătoși, care nu
suferă de afecțiuni care să implice contraindicații specifice pentru anumite tipuri de
AF. Cu toate acestea, oricând este posibil (afecțiunea o permite), copii și tinerii cu
dizabilități ar trebui să fie sprijiniți de către specialiști din domeniul medical pentru a
atinge nivelurile recomandate de AF prin activități adaptate la dizabiliatea pe care o
prezintă (3).
În România nu există un ghid național în ceea ce privește nivelurile
recomandate de AF în rândul copiilor, adolescenților și tinerilor sau chiar în rândul
adulților. Singurele recomandări vizibile în spațiul public sunt cele aferente
programului desfășurat în parteneriat de către Consiliului Național al Audiovizualului
(CNA) și International Advertising Association, ”Pentru un stil de viață sănătos”, în
cadrul căruia, conform Codului de reglementare a conținutului audiovizual (26),
radiodifuzorii trebuie să difuzeze zilnic unul dintre cele 8 mesaje de avertizare legate
de adoptarea unui stil de viață sănătos. Unul dintre acestea se referă la beneficiile
pentru sănătate a practicării a minim 30 de minute de mișcare în fiecare zi. Deși
oportun pentru populația adultă, fiind întrucâtva în acord cu recomandările OMS (care
stipulează minim 150 de minute de MVPA sau minim 75 de minute de activitate fizică
de intenstitate ridicată pe săptămână (27) și nu 210 min/săptămână, conform
recomandărilor din programul CNA), acest mesaj nu adresează nevoile de AF ale
copiilor, adolescenților și tinerilor, putând, într-o anumită măsură, să afecteze negativ
preluarea și utilizarea recomandărilor OMS în ceea ce privește nivelurile de practicare
a AF la copii, adolescenții și tinerii din România. În fine, recomandările OMS în ceea ce
privește nivelurile recomandate de practicare a AF în rândul copiilor, adolescenților și
tinerilor pot fi regăsite în Strategia Națională pentru Sport 2016-2032, publicată în
22 Sandu Petru
anul 2016, dar neadoptată până la momentul redactării prezentei teze de doctorat
(28).
În lipsa adoptării formale (la nivel strategic sau legislativ) a unor recomandări la
nivel național în ceea ce privește nivelurile de practicare a AF în rândul copiilor,
adolescenților și tinerilor, politicilor și programelor de promovare a acestui
comportament în rândul populației le lipsește atât argumentul de referință, sub
auspiciile căruia și-ar putea desfășura activitatea, cât mai ales indicatorul de referință,
pe baza căruia ar putea evalua progresul atins în urma activităților desfășurate. Din
acest raționament rezidă importanța adoptării la nivel formal în România a unor
recomandări clare și specfice în ceea ce privește nivelurile de practicare a AF în rândul
diferitelor categorii populaționale.
2.2. Beneficiile activității fizice în rândul adolescenților și

tinerilor
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, practicarea AF de către copii,
adolescenți și tineri (în conformitate cu recomandările) contribuie pozitiv la o
dezvoltare sănătoasă a aparatului musculo-scheletal (oase, mușchi și articulații) și a
sistemului cardiovascular (inima și plămânii), la creșterea gradului de dezvoltare
neuromotorie (coordonare și control al mișcărilor), precum și la menținerea unei
greutăți corporale în limitele normale. De asemenea, AF prezintă și beneficii
psihologice în rândul tinerilor prin creșterea controlului simptomelor de anxietate și
depresie și sprijinirea procesului de dezvoltare socială prin oferirea de oportunități de
integrare și interacțiune socială, exprimare personală și creșterea stimei de sine (3).
Aceste informații sunt sprijinite și completate de dovezi de dată recentă
sintetizate în cadrul raportului științific publicat în anul 2018 de către Comitetul
Consultativ pentru Ghidul privind Activitatea Fizică (Physical Activity Guidelines
Advisory Committee) (29). Conform acestui raport, există dovezi puternice (provenite
în urma sintetizării rezultatelor prezentate în revizii sistematice ale literaturii și meta
analize – dovezi de nivel I) (30) cu privire la beneficiile MVPA asupra capacității
cardiovascuare și a exercițiilor de rezistență asupra tonusului muscular la copii și
adolescenți. De asemenea, niveluri crescute de AF sunt asociate cu creșteri mai mici în
greutate și adipozitate mai redusă în rândul acestora, cu o densitate osoasă mai
crescută (comparativ cu copiii și adolescenții inactivi), cu o structură a osului mai bună
și oase mai puternice.
Pe lângă aceste beneficii directe asupra dezvoltării și a sănătății fizice, AF au și
un rol pozitiv în dezvoltarea neuro-cognitivă (31) și performanța școlară (32) în
rândul copiilor și tinerilor. De asemenea, practicarea regulată a activităților fizice la
vârsta copilăriei și a adolescenței prezintă beneficii indirecte sau mai exact pe termen
lung, prin posibilitatea acumulării unor abilități și deprinderi motrice și a unor
obiceiuri necesare adoptării unui stil de viață activ în perioada de adult tânăr (33); un
rol important în acest proces îl are și educația fizică, despre a cărei beneficii voi
elabora însă într-un subcapitol separat.
3. Promovarea activității fizice pentru sănătate la

nivel mondial, european și național
3.1. Activitatea fizică și sportul pentru toți – drepturi

fundamentale ale omului
Sportul pentru toți, definit pentru prima dată în anul 1966 de către Consiliul
Europei (34) drept acel concept care încorporează, pe lângă sportul organizat și
diferite tipuri de activități fizice, de la jocuri spontane la exerciții fizice simple
practicate regulat, a fost elaborat în Carta Europeană a Sportului pentru Toți, adoptată
în anul 1976. În cadrul acesteia, la articolele I și II se preciza faptul că fiecare individ
are dreptul de a participa la activități sportive, acestea fiind un factor important pentru
dezvoltarea umană și trebuind să fie sprijinite în mod corespunzător din fonduri
publice (35). Pornind de la principiile Cartei din 1976, Carta Europeană a Sportului,
adoptată în anul 1992 și revizuită în 2001 (36), își propune să constituie un cadru
legislativ pentru dezvoltarea politicilor de promovare a sportului în Statele Membre,
ale căror guverne s-au angajat să faciliteze accesul tuturor persoanelor la practicarea
activităților fizice, dar copiilor și tinerilor în special.
Ideea conform căreia educația fizică și sportul nu sunt doar comportamente
sanogene care trebuie încurajate și sprijinite de autoritățile publice, ci unul dintre
drepturile fundamentale ale omului, a fost pentru prima dată prezentată în Carta
Internațională pentru Educație Fizică, Activitate Fizică și Sport, adoptată în cadrul celei
de a douăzecea sesiuni a Conferinței Generale a Organizației Națiunilor Unite pentru
Educație, Știință și Cultură (UNESCO), care avut loc la Paris, în 21 noiembrie 1978 (37).
Acest document include 11 articole care cuprind o serie de afirmații cu privire la
importanța asigurării, la nivel de stat, a unui cadru propice pentru practicarea de către
toate persoanele a educației fizice, activităților fizice sau a sportului de calitate, pentru
atingerea potențialului maxim la nivel individual și social.
Pornind de la principiile Cartei originale, ediția revizuită a Cartei Internaționale
pentru Educație Fizică, Activitate Fizică și Sport, adoptată în anul 2015 (38), a introdus
principii noi precum egalitatea de gen, non-discriminarea și incluziunea socială în și
prin sport. În ediția revizuită a Cartei sunt de asemenea subliniate beneficiile
activității fizice, importanța sustenabilității în sport, a includerii persoanelor cu
dizabilități și a protejării copiilor împotriva posibilelor pericole precum: metode
neconforme de antrenament și competiție, supraantrenamentul sau presiunea
psihologică sau de orice altă natură.
Dreptul egal și oportunități de practicare a sportului și a activităților fizice în
rândul copiilor și tinerilor (dar și adulților) au fost pe parcursul timpului incluse și în
alte tratate sau convenții, norme, principii sau proceduri internaționale, dar nu într-o
manieră directă, ci prin referirea la obligațiile statului de asigurare a dreptului la
sănătate a populației, a dreptului la odihnă și la activități de agrement (39).
24 Sandu Petru
3.2. Ghiduri, strategii și politici de promovare a activității

fizice pentru sănătate la nivel mondial și european – implicații
la nivel național
Având în vedere epidemia de obezitate care s-a răspândit la nivel mondial (în
special în țările industrializate) în ultimii 30 de ani și îndeosebi prevanța în creștere a
obezității în rândul copiilor (40), promovarea activităților fizice pentru sănătate
(AFpS) în rândul populației a devenit o prioritate la nivelul organizațiilor
internaționale de promovare a sănătății și a guvernelor deopotrivă. În acest sens, în
ultimii 20-30 de ani, au fost dezvoltate și revizuite la nivel internațional și european o
serie de inițiative, ghiduri, recomandări și strategii, menite să stimuleze și să ghideze
guvernele naționale în adoptarea unor măsuri adecvate pentru creșterea nivelurilor de
practicare a activităților fizice în rândul populației, cunoscut fiind faptul că activitatea
fizică reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de protecție pentru
contracararea supraponderii și a obezității și a bolilor cronice asociate. În cele ce
urmează voi prezenta pe scurt cele mai importante inițiative în acest sens la nivel
mondial și european și implicațiile lor în ceea ce privește promovarea activității fizice
în rândul copiilor și a tinerilor din România. Activitatea fizică pentru sănătate a fost
definită drept orice formă de activitate fizică care aduce beneficii din punct de vedere
al sănătății și al capacității funcționale, fără a provoca daune sau a prezenta riscuri
nejustificate (41).
Planul Global de Acțiune pentru Activitate Fizică (Global Action Plan for
Physical Activity) 2018-2030, ”Mai mulți oameni activi pentru o lume mai sănătoasă”
(42), lansat de către OMS pe 4 Iunie 2018 la Lisabona, Portugalia, are ca principală
țintă scăderea inactivității fizice în rândul adulților și adolescenților cu 15% până în
anul 2030. Pentru atingerea acestei ținte, sunt propuse 4 obiective, respectiv: 1.
Crearea unor societăți active; 2. Crearea unor medii de viață propice practicării
activităților fizice; 3. Dezvoltarea unor persoane active; 4. Crearea unor sisteme care să
sprijine activitatea fizică în rândul populației. Pentru punerea în aplicare a celor 4
obiective sunt recomandate 20 de tipuri de politici publice bazate pe dovezi și sunt
descrise rolurile pe care Secretariatul General al OMS, guvernele naționale și alte
persoane interesate ar trebui să și le asume pentru o bună implementare a Planului de
Acțiune. Conceptul principal care este prezentat în acest document este acela al nevoii
unei abordări sistemice asupra promovării activității fizice. Având în vedere
determinanții complecși ai acestui comportament, de la nivel social, comunitar
și de mediu, se subliniază faptul că nu există o singură soluție pentru a reuși
modificarea comportamentală dorită la nivelul întregii populații, ci o serie de
măsuri corelate, prin intermediul cărora se poate obține o schimbare a mediului
de viață, care să îi faciliteze individului o schimbare comportamentală (mai)
facilă și sustenabilă. Nu în ultimul rând, în cadrul acestui Plan de Acțiune este
subliniată importanța implicării administrațiilor publice și a altor actori locali în
promovarea activității fizice, având în vedere importanța experiențelor loco-regionale
în dezvoltarea ulterioară a unor inițiative la nivel național. Progresul în atingerea țintei
menționate anterior va fi evaluat cu ajutorul a doi indicatori, respectiv: nivelurile de
inactivitate fizică în rândul adulților cu vârsta de 18 ani și peste și nivelurile de
inactivitate fizică în rândul adolescenților cu vârsa cuprinsă între 11-17 ani. Prin
această decizie se subliniază importanța acordată monitorizării inactivității fizice în
rândul adolescenților și a măsurilor dedicate care trebuie luate pentru a contracara

acest fenomen.
În anul 2015, în cadrul Summit-ului Organizației Națiunilor Unite (ONU) a fost
adoptată Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, un program de acțiune globală care
cuprinde 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) adresate în egală măsură TVM și
TVMM (43). Conform Biroului ONU Sport pentru dezvoltare și pace, sportul (la nivel
amator și profesionist deopotrivă) poate contribui (în mod direct sau indirect și intr-o
mai mică sau mai mare măsură) la atingerea fiecăruia din cele 17 ODD. Conform unui
raport al ONU, sportul poate contribui direct și semnificativ în atingerea ODD 3-
sănătate și bunăstare, 4 – educație de caliate, 5 – egalitate de gen, 8 – muncă decentă și
creștere economică, 11 – orașe și comunități durabile, 16 – pace, justiție și insituții
eficiente și 17 – parteneriate pentru realizarea obiectivelor, putând avea o contribuție
indirectă și/sau mai limitată și în atingerea celorlalte ODD (44). De asemenea, în anul
2018, ONU a lansat un Ghid de Acțiune pentru utilizarea sportului în atingerea ODD
(45). În cadrul acestui document sunt prezentate o serie de exemple pe care statele
membre ONU le pot utiliza pentru atingerea la nivel național a ODD cu ajutorul
sportului. Unul dintre exemplele prezentate este Cupa Mondială a ODD pentru Tineri,
un proiect pilot care a avut ca scop creșterea nivelul de informare și a conștientizării
elevilor cu privire la importanța sportului pentru atingerea ODD. În cadrul proiectului,
80 de băieți și fete provenind de la 8 școli din statul New York au participat la activități
de informare și la un turneu de fotbal, îmbinând în acest mod activitatea fizică și
competiția cu procesele de învățare și comunicare/colaborare în ceea ce privește rolul
sportului în atingerea ODD. Nu în ultimul rând, la nivelul statelor membre a ONU,
începând cu anul 2014, ziua de 6 aprilie a fiecărui an a fost declarată Ziua
Internațională a Sportului pentru Dezvoltare și Pace, o zi în cadrul căreia se urmărește
creșterea nivelului de conștientizare la nivel populațional și decizional cu privire la
potențialul sportului în atingerea ODD.
Biroul Regional European al OMS a publicat în anul 2016 Strategia Europeană
2016-2025 pentru promovarea activității fizice la nivelul Regiunii Europene a OMS
(46). Având ca reper Planul Global de Acțiune pentru Prevenirea Bolilor Cronice 2013-
2020 (care țintea o scădere de 10% a nivelurilor de inactivitate fizică în rândul
populației generale în perioada propusă) (47), în cadrul acestui document sunt
prezentate 5 arii prioritare pentru promovarea activității fizice. Dintre acestea, Aria
Prioritară 2: sprijinirea dezvoltării copiilor și adolescenților, conține trei obiective,
respectiv: 1. Promovarea activității fizice în timpul sarcinii și a copilăriei timpurii; 2.
Promovarea activității fizice în învățământul pre-școlar și școlar; 3. Promovarea
activităților fizice recreaționale în rândul copiilor și adolescenților. Pentru atingerea
fiecăruia dintre aceste obiective sunt prezentate o serie de măsuri, pe care guvernele
Statelor Membre le pot adopta în colaboare cu alți actori sociali. În ceea ce privește
structurile de la nivelul Regiunii Europene a OMS cu rol în promovarea AFpS, trebuie
menționată rețeaua HEPA Europe – Rețeaua Europeană de promovare a AFpS (48).
Înființată în anul 2005, HEPA Europe este o rețea profesională a cărei principal
obiectiv este o sănătate mai bună și bunăstarea populației din zona europeană a OMS,
prin practicarea AFpS în rândul întregii populații. Având afiliate peste 180 de insituții
din 28 de țări din Regiunea Europeană a OMS, HEPA Europe desfășoară, prin
intermediul a 10 grupuri de lucru, o varietate de activități (cursuri, conferințe, proiecte
de cercetare) și livrează documente de interes în domeniul cercetării și a politicilor de
26 Sandu Petru
promovare a AFpS (articole și rapoarte științifice, policy brief-uri) . Unul dintre aceste
grupuri de lucru (denumit Exchange of Experiences in physical activity and sports
promotion in children and adolescents) are ca obiectiv promovarea AFpS în rândul
copiilor și adolescenților.
La nivelul Uniunii Europene (UE), două dintre cele mai cunoscute referințe
în ceea ce privește promovarea activității fizice sunt reprezentate de Cartea Albă
privind Sportul, 2007 (49) și Ghidul UE de promvoare a activității fizice, 2008 (25).
Cartea Albă privind Sportul reprezintă una dintre primele și principalele contribuții ale
Comisiei Europene în ceea ce privește rolul sportului în viața de zi cu zi a cetățenilor
UE. Cartea Albă cuprinde 3 teme, respectiv: rolul social al sportului (sportul ca
fenomen social), dimensiunea economică a sportului (contribuția sportului la creșterea
economică și crearea de locuri de muncă) și organizarea sportului (rolul organizațiilor
publice și private în guvernarea sportului). Ghidul UE de promovare a activității fizice
include o prezentare a beneficiilor activităților fizice, a importanței abordării
intersectoriale în promovarea acestora (în special a sectoarelor sport, sănătate și
educație dar și a transportului și planificării urbane, a mediului de lucru și a serviciilor
pentru seniori), și a indicatorilor de monitorizare și evaluare a progresului în atingerea
obiectivelor propuse. De asemenea, sunt oferite o serie de recomandări pentru
creșterea gradului de conștientizare a populației cu privire la importanța promovării
AF. În ceea ce privește AF la copii și tineri, acest ghid pune accentul pe importanța
disponbilității unor ore de educație fizică de calitate pentru stimularea practicării AF în
rândul acestora. O serie de măsuri precum timpul alocat acestei materii, existența
infrastructurii și a echipamentelor necesare, pregătirea profesională a profesorilor de
educație fizică și adaptarea conținutului orelor la posibilitățile și preferințele elevilor
sunt propuse pentru a crește impactul educației fizice asupra timpului total petrecut în
cadrul AF în rândul copiilor și tinerilor.
Inițiative ale UE de dată mai recentă pentru sprijinirea promovării AF în Statele
Membre sunt reprezentate de Planul de Acțiune pentru Sport 2017-2020 (50) (în cadrul
căruia prioritatea 1 este reprezentată de protejarea drepturilor copiilor care practică
sport și prevenirea abuzurilor și prioritatea 3: sport și societate prezintă necesitatea
promovării activității fizice pentru sănătate –AFpS <<health enhancing physical
activity-HEPA>>), Recomandarea Consiliului Europei pentru promovarea intersectorială
a AFpS (51) (adoptată în anul 2013, în cadrul căreia sunt propuși o serie indicatori de
monitorizare a progresului în ceea ce privește politicile intersectoriale naționale de
promovare a AFpS și este impusă, la 6 luni de adoptarea documentului, numirea unui
Punct Focal HEPA care să raporteze datele privind atingerea acestor indicatori) sau
Concluziile Consiliului Europei în legătură cu promovarea abilităților motrice și a
particiării copiilor în activități fizice și sportive (52). Adoptat în anul 2015, în cadrul
acestui ultim document este lansat un apel către Statele Membre pentru
implementarea de politici inter-sectoriale (în special în domeniile educație, sănătate și
tineret) de promovare a activităților fizice în rândul copiilor, în conformitate cu
recomandările specifice ale Grupului de Experți al Comisiei în domeniul promovării
activității fizice pentru sănătate (HEPA XG) (53). Nu în ultimul rând, cu ocazia
sărbătoririi Săptămânii Europene a Sportului 23-30 septembrie, 2017, a fost adoptat în
Tartu, Estonia, Tartu Call for a Healthy Lifestyle, un document semnat de Comisarii
europeni Phil Hogan (agricultură și dezvoltare rurală), Tibor Navracsics (educație,
cultură, tineret și sport) și Vytenis Andrikiukaitis (sănătate și siguranță alimentară).
Acest acord cuprinde 15 linii de acțiune de urmat în următorii doi ani consecutivi
semnării acordului (deci până la finalul anului 2019) pentru promovarea unui stil de
viață sănătos în rândul populației din Europa. AFpS (HEPA) și sportul sunt în centrul
majorității acestor puncte de acțiune a Tartu Call for a Healthy Lifestyle. Pentru
stimularea practicării AFpS în rândul copiilor și tinerilor sunt propuse: creșterea
nivelului de finanțare a proiectelor de cercetare în acest domeniu, în special a celor
desfășurate în cadrul școlii, sprijinirea colaborării între școli și cluburile sportive și
dezvoltarea de activități specifice adresate acestora în cadrul Săptămânii Europene a
Sportului. Semnarea acestui acord de către Comisari europeni din 3 domenii a urmărit
evidențierea importanței unor abordări inter-sectoriale în procesul de promovare a
unui stil de viață sănătos prin intermediul AFpS (54). Pentru sprijinirea tuturor acestor
inițiative ale Comisiei Europene în domeniul sportului și a AFpS, începând cu anul
2014 a fost deschisă o linie de finanțare în programul Erasmus, denumită Erasmus +
Sport, adresată proiectelor colaborative în acest domeniu la nivel european. Bugetul
alocat acestei linii de finanțare a fost majorat în fiecare an de la lansare, pentru a
sublinia la nivel simbolic și a sprijini la nivel practic dezvoltarea acestui domeniu în
cadrul politicilor UE.
Dintr-o perspectivă istorică, în cadrul politicilor și a recomandărilor OMS și ale
Comisiei Europene, activitatea fizică a fost abordată împreună cu nutriția, drept două
dintre componentele principale în promovarea unui stil de viață sănătos și evitarea
apariției bolilor cronice. În sprijinul acestei afirmații stau o serie de documente
strategice cum ar fi Planul Global de Acțiune 2013-2020 pentru prevenirea și controlul
bolilor cronice (47), documente politice cum ar fi Concluziile Consiliului Europei în
ceea ce privește nutriția și activitatea fizică, acțiuni comune de cercetare, cum ar fi
Acțiunea Comună pentru Nutriție și Activitate Fizică și structuri cum ar fi Platforma
europeană pentru acțiune în domeniul nutriției, activității fizice și sănătății (55). Cu
toate acestea, în ultimii ani, dată fiind importanța din ce în ce mai crescută acordată
ambelor domenii, se observă o tranziție spre adoptarea unor strategii și politici
dedicate care să cuprindă toate informațiile descoperite în fiecare dintre cele două
domenii, chiar dacă în continuare, se recomandă ca aceste strategii să fie implementate
în coodonare, pentru a se atinge impactul dorit.
Conform unui raport al Grupului de Experți al Comisiei Europene (HEPA XG)
(56), în România există o politică națională pentru promovarea sportului pentru toți în
rândul populației. Lansată în anul 2001 de către Federația Română Sportul pentru toți
(FRSpT) sub forma unei strategii naționale, Programul National “Sportul pentru toti –
Romania mileniului III – un alt mod de viață” își propune 4 obiective, respectiv:
garantarea accesului universal la practicarea activităților sportiv-recreative, formarea
de mentalități și atitudini favorabile unui stil de viață activ, asigurarea condițiilor
materiale necesare practicării activităților fizice într-un mediu curat și sigur și
descentralizarea și oferirea de programe local adaptate nevoilor și tradițiilor locale.
Pentru atingerea acestor obiective din Programul Național sunt propuse 17 sub-
programe specifice pe sub-domenii de activitate și adresarea diferitelor categorii
populaționale , dintre care două sunt adresate copiilor și tinerilor, respectiv Baby Sport
(adresat copiilor cu vârste cuprinse între 0-6 ani) și Fun Sport (adresat copiilor și
tinerilor cu vârste cuprinse între 7-25 ani) (57). Acest program nu cuprinde însă
indicatori de rezultat sau termene limită pentru atingerea anumitor ținte, astfel încât
evaluarea eficacității și a impactului asupra populației nu pot fi determinate. Bugetul
28 Sandu Petru
alocat în anul 2018 de către Ministerul Tineretului și Sportului către FRSpT, de

500.000 lei (58), poate fi însă utilizat ca un indicator indirect al impactului pe care
această federație sportivă îl poate avea prin implementarea unui program național de
promovare a sportului pentru toți în rândul unei populații de aproximativ 20 de
milioane de locuitori. În același raport al HEPA XG mai sunt menționate: un protocol
de colaborare între Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice (MENCS),
Ministerul Tineretului și Sportului (MTS) și Comitetul Olimpic Român (care are ca scop
îmbunătățirea educației, sănătății și a statutului social al copiilor și tinerilor prin
intermediul practicării activităților fizice și a sportului), formarea, în anul 2014, a unui
grup de lucru inter-sectorial pentru promovarea activității fizice (conform
recomandărilor cuprinse în Recomandarea Consiliului Europei pentru promovarea
intersectorială a AFpS (51), adoptată în anul 2013), Strategia Națională pentru Sport
2014-2028 (neadopatată, blocată la stadiul de proiect) și programul BIOMOTRIC,
lansat în anul 2016 (care își propune să se constituie într-un instrument pentru
evaluarea morfo-funcțională a elevilor din România).
Pe lângă documentele și structurile prezentate mai sus, prin analiza literaturii
de specialitate am mai identificat următoarele instrumente strategice și structuri de
promovare a AFpS/sportului pentru toți în rândul copiilor și tinerilor din România:
Strategia Națională pentru Sport 2016-2032 (28), dezvoltată de Ministerul Tineretului
și Sportului (neadopatată, blocată la stadiul de proiect), Strategia Sportului Școlar și
Universitar 2016-2032 (59), dezvoltată de Ministerul Educației Naționale și Cercetării
Științifice - Federația Sportului Școlar și Universitar -FSSU (neadopatată, blocată la
stadiul de proiect).
Având în vedere faptul că pentru nici unul dintre documentele prezentate sau
grupul de lucru amintit nu am putut identifica, la momentul redactării acestei lucrări,
un raport de activitate/progres, trebuie adusă în discuție problema implementării de
facto a strategiilor în domeniul AFpS/sportului pentru toți în România și a evaluării
activităților întreprinse în acest sector de activitate. În absența unor informații
concrete (prin indicatori cunatificabili) legate de implementare și evaluare, impactul
acestor strategii și al activității structurilor prezentate este imposibil de cuantificat din
punct de vedere științific și practic.
4. Provocări și arii de progres în promovarea

AFpS în rândul adolescenților și tinerilor
4.1. Decalajul cercetare – politici & practici în promovarea
AFpS la nivel mondial
În scopul atingerii unui impact pozitiv sustenabil asupra populației de copii și
tineri, deciziile și politicile consecutive de promovare a AFpS în rândul acestora trebuie
să fie informate de cele mai recente dovezi (60). Derivat din conceptul de medicină
bazată pe dovezi (evidence based medicine), concept apărut în anii 1990, politicile
informate de dovezi - PID (EN: Evidence Informed Policy Making-EIPM) reprezintă
acele procese de dezvoltare a politicilor în care sunt integrate experiența, expertiza și
judecate persoanelor interesate, dar și cele mai recente dovezi științifice, din literatura
de specialitate (61). Importanța utilizării PID în promovarea sănătății este recunoscută
și sprijinită de OMS încă din anul 2005, an în care a fost înființată Rețeaua pentru
politici informate de dovezi (62). Această rețea are ca principal scop promovarea unor
parteneriate sustenabile, în special în TVMM, între dezvoltatorii de politici, fatorii de
decizie, cercetători și societate civilă, pentru facilitarea dezvoltării și implementării
unor politici care să utilizeze cele mai noi dovezi disponibile. În sprijinul ideii de PID în
domeniul promovării AFpS în rândul populației au fost dezvoltate și ghidurile de
promovare a activității fizice adoptate la nivel mondial, de către OMS, la nivelul
Comisiei Europene, precum și la nivel național în TVM precum Statele Unite ale
Americii, Marea Britanie sau Germania. Importanța acestor ghiduri este atât la nivel
practic/instrumental, prin sprijinirea practicienilor în adoptarea unor metode cât mai
eficiente (în concordanță cu cele mai recente dovezi) de promovare a AFpS în rândul
populației, cât și la nivel simbolic/politic, prin sublinierea importanței acordate
acestui domeniu de către organizațiile internaționale și guvernele din TVM.
În ciuda acestor eforturi concertate, la nivel mondial există un decalaj major
între cunoștințele acumulate în literatura de specialitate cu privire la beneficiile AFpS
și la modalitățile de promovare a activităților fizice în rândul populației, respectiv
politicile și programele dezvoltate și implementate pe baza acestor informații (63). De
exemplu, un studiu efectuat în Australia, care a urmărit explorarea cunoștințelor și a
nivelului de utilizare a celor mai recente dovezi de către specialiștii în domeniul
activiății fizice, a relevat faptul că doar 35% dintre respondenți utilizau cele mai
recente ghiduri naționale și 48% utilizau strategia națională în domeniu în practica
zilnică (64). Cauzele utilizării scăzute a dovezilor existente în cadrul politicilor și
programelor de promovare a sănătății în general (și în politicile de promovare a
activității fizice în special) au fost îndelung studiate în literatura de specialitate și
variază de la teoria celor două communități (conform căreia cercetăorii și factorii de
decizie sunt două comunității foarte diferite, cu principii de lucru, pregătire
profesională, scopuri și activități diferite, ceea ce îi face să fie incompatibili în
comunicare/colaborare) (65) (66), la aspecte specifice legate de irelevanța din punct
de vedere politic sau practic a rezultatelor cercetării științifice (mai exact, paucitatea
30 Sandu Petru
studiilor care oferă informații legate de eficacitatea, analiza cost-beneficiu a unor

intervenții de promovare a AFpS, aspecte de interes pentru factorii de decizie) (67),
sau desincronizarea temporală cercetare-politică-practică (respectiv nevoia factorilor
de decizie de a primi informații rapide confruntată cu nevoia de timp a cercetătorilor
pentru a studia și dezvolta concluzii definitive, relevante). Implicarea factorilor de
decizie timpuriu în procesul de cercetare, sincronizarea agendei politice cu cea a
domeniului academic, actualizarea modalităților de luare a deciziilor la nivelul
instituțiilor publice (prin introducerea recomandărilor de colaboare cu instituții de
cercetare și utilizar a dovezilor), adaptarea mijloacelor și a instrumentelor utilizate în
disemninarea rezultatelor cercetării la nevoile publicului țintă, identificarea unor
campioni politici care să susțină din punct de vedere mediatic eforturile de informare a
politicilor publice cu cele mai noi dovezi științifice sunt modalități prin care acest
deziderat poate fi atins, cu scopul final de obținere a unui impact pozitiv asupra
populației țintă (68) (69).
4.2. Arii de progres în promovarea AFpS în rândul

Deși în urma adoptării strategiilor și a politicilor descrise mai sus s-au
înregistrat progrese în ceea ce privește gradul de conștientizare asupra importanței
promovării AFpS, aceste progrese nu s-au tradus, de cele mai multe ori, într-o creștere
obiectivă a nivelurilor de practicare a AF în rândul populației generale (70). Studiile
efectuate la nivel european și mondial pe populații de copii și tineri au relevat progrese
în acest sens, limitate însă doar la unele țări sau regiuni, în timp ce la nivel european și
mondial, prevalența copiilor și a tinerilor sedentari se menține la niveluri foarte
crescute. Câteva dintre motivele din spatele acestei lipse de eficiență în promovarea
AFpS în rândul copiilor și tinerilor au fost descrise în sub-capitolul 4.1. În continuare,
voi prezenta 3 dintre cele mai importante arii de progres în promovarea AFpS la nivel
mondial în rândul copiilor și tinerilor, aspecte de interes atât din punct de vedere
științific, cât și politic și practic, și voi evidenția modalitățile prin care cele 3 studii
efectuate ca parte a prezentei cercetări doctorale au încercat să adreseze aceste nevoi,
universal valabile dar cu atât mai mult resimțite în TVMM.
Pentru alocarea resurselor necesare dezvoltării și punerii în practică a unor
politici/strategii naționale de promovare a AFpS în rândul populației de copii și tineri,
este în primul rând necesară justificarea nevoii acestor politici/strategii. Această
justificare nu poate fi susținută în lipsa unor date concrete cu privire la nivelurile de
practicare a activităților fizice în rândul populației țintă și compararea acestor date cu
cele din țările din regiune sau de la nivel european. De asemenea, cunoașterea
nivelurilor de practicare a AF în rândul copiilor și tinerilor și a tiparelor
comportamentale legate de activitatea fizică în rândul acestora reprezintă informații
de interes pentru cercetători și practicieni, în cadrul eforturilor de a studia și aplica
programe de promovare a AFpS eficiente, cu impact pozitiv pe termen mediu și lung
asupra acestui grup țintă. Așadar, disponibiliatea unor date obiective și reprezentative
la nivel populațional, cu privire la nivelurile de activitate fizică este esențială, aceasta
fiind prima arie de progres asupra căreia există eforturi de dezvoltare. Cu toate
acestea, la nivel mondial, se observă o serie de limitări privitoare la evaluarea
nivelurile de activitate fizică. Acestea țin de multitudinea de instrumente care pot fi
utilizate (respectiv evaluări subiective prin intermediul diferitelor chestionare de auto-

evaluare a nivelurilor de activitate fizică sau a jurnalelor de auto-evaluare sau evaluări
obiective prin intermediul pedometrelor sau accelerometrelor) (71), de modalitățile
de definire și cuantificare a beneficiilor pentru sănătate a diferitelor tipuri de activități
fizice (de intesitate scăzută, moderate-intese sau de intesitate crescută) (72) sau de
efectuarea prepoderent a studiilor transversale și de cunoștințele limitate cu privire la
corelațiile între factorii sociali și de mediu și nivelurile de practicare a activităților
fizice în rândul copiilor și tinerilor (73). Nu în ultimul rând, paucitatea studiilor care
oferă informații legate de eficacitatea, analiza cost-beneficiu a unor intervenții de
promovare a AFpS, subliniată anterior, reprezintă o limitare majoră, atât la nivel
decizional cât și pentru specialiștii în domeniul promovării AFpS în rândul copiilor și
tinerilor (74). Această nevoie de date obiective, reprezenative și comparabile la nivel
mondial, este cu atât mai acută în rândul TVMM, precum România. Astfel, o revizie
sistematică a literaturii, publicată în anul 2016 de către Barbosa Filho și colegii, a
relevat faptul că, din 50 de revizii sistematice ale literaturii analizate (dintre care 9
metanalize) și alte 25 de studii originale (cuprinzând 20 de intervenții), doar 3.1%
dintre studiile prezentate (referitoare la programe de promvoare a AFpS în rândul
copiilor și adolescenților) proveneau din TVMM (75). De asemenea, la nivel național,
lipsa unor date provenite din măsurători obiective, a unor studii longitudinale pe
eșantioane reprezentative la nivel național sau a unor programe naționale evaluate
corespunzător, limitează posibilitățile de dezvoltare și implementare a unor policiti
informate de dovezi în domeniul promovării AFpS în rândul copiilor și tinerilor din
România. În acest sens, studiile 1 și 3 din prezenta cercetare doctorală, în cadrul cărora
sunt explorate corelațiile dintre factorii din mediul social și construit, oportunitățile
locale de practicare a AFpS și nivelurile și atitudinile adolescenților (elevi de clasa a 11
a) și tinerilor (studenți la medicină) cu privire la practicarea activităților fizice, își
propun să acopere o parte din nevoile de date prezentate mai sus, reprezentând, din
cunoștințele noastre, primele studii de acest fel din România.
O a doua arie de progres la nivel mondial în promovarea AFpS în rândul
copiilor și tinerilor este legată de nevoia de intervenții comunitare, de implicarea
autorităților publice locale și altor persoane interesate la nivel local în promovarea
AFpS. Există o serie de argumente în sprijinul ideii de implicare a administrațiilor
publice locale în promovarea AFpS (76). Dintre acestea, două dintre cele mai
importante argumente sunt legate de: 1) influența factorilor din mediul comunitar
asupra nivelurilor de practicare a activităților fizice (în special în rândul copiilor și
adolescenților, care prezintă un grad de mobilitate mai scăzut decât al adulților) și
nevoia consecutivă de includere a promovării AFpS în cadrul tuturor politicilor locale,
în special al celor legate de sport, sănătate, transport și mobilitate urbană, amenajarea
spațiiilor publice în special. Această abordare se încadrează în modelul socio-ecologic
de promovare a AFpS, conform căruia nivelurile de practicare a activităților fizice sunt
influențate de o gamă largă de factori de la nivel individual și din mediile social, fizic și
politicile publice. În această paradigmă, în absența unor spații comunitare propice
practicării activităților fizice, politicile și programele de promovarea a AFpS au un
impact limitat. De aceea, este importantă implicarea și responsabilizarea autorităților
publice locale cu privire la includerea în toate politicile locale a promovării unor medii
și servicii comunitare care să faciliteze un stil de viață activ; 2) nevoia de adaptare a
politicilor și programelor de promovare a AFpS la nevoile, cultura și preferințele
32 Sandu Petru
populației dintr-o anumită zonă și investirea resurselor necesare implementării și

evaluării unor politici/programe locale de promvoare a AFpS. Astfel, deși importanța
dezvoltării unor strategii naționale de promovare a activității fizice este incontestabilă,
nevoia crescută de coordonare inter-sectorială, de resurse și de adaptare a
proiectelor/programelor specifice la caracteristicile populației țintă întăresc
importanța rolului actorilor locali în promovarea AFpS (77). Această problemă este cel
mai acut resimțită în TVMM, precum România, în care lipsa structurilor de
guvernare/coordonare (atât la nivel național cât și local) în domeniul promovării
AFpS, dezinteresul la nivel social și politic, lipsa de cultură la nivel populațional cu
privire la importanța practicării AF, infrastructura deficitară și lipsa specialiștilor în
domeniu (politicilor/programelor de promovare a AFpS) conduc la situații în care, deși
există documente politice adoptate la nivel național, gradul scăzut de implementare și
absența evaluării impactului acestora la nivel local, în comunitate, limitează drastic
posibilitățile de progres și apariția de modificări comportamentale (pozitive)
sustenabile la nivel social. În acest sens, în cadrul studiilor 1 și 2 din prezenta cercetare
doctorală sunt explorate aspecte privitoare la influența factorilor din mediul comunitar
(infrastructură, programe comunitare) asupra nivelurilor de practicare și a atitudinilor
adolescenților și tinerilor față de AFpS.
Nu în ultimul rând, o a treia arie de progres la nivel mondial în promovarea
AFpS în rândul copiilor și tinerilor, este legată de dezvoltarea unor strategii, politici și
programe într-o paradigmă inter-sectorială, prin implicarea persoanelor interesate din
diferite sectoare (sport, sănătate, educație, administrația publică locală, transport și
infrastructură, etc.) și de la mai multe niveluri (european, național, regional, local și
comunitar). Nevoia de intersectorialitate rezultă atât din argumentele prezentate mai
sus (privitoare la necesitatea colectării unor date de prevalență și de impact, a
implicării autorităților publice locale pentru coordonarea unor modificări structurale,
la nivel comunitar) dar poate mai ales din importanța asumării publice, la nivelul
guvernelor naționale și locale, a promovării sănătății în toate politicile (health in all
policies) (78), concept susținut de OMS, care presupune o abordare a politicilor publice
care ia în considerare în mod explicit și sistematic implicațiile pentru sănătatea
populației a politicilor din toate domeniile (79). În domeniul promovării AFpS în
rândul copiilor și tinerilor, educația, sănătatea, sportul și administrațiile publice locale
au un rol esențial, alături de familie și colegi/prieteni.
CONTRIBUŢIA
PERSONALĂ
34 Sandu Petru
1. Ipoteza de lucru. Obiective

Ipotezele de lucru și obiectivele generale pentru fiecare cele 3 studii care
urmează să fie prezentate sunt:
Studiul 1:
Ipoteza de lucru: Preferințele și comportamentul studenților la medicină cu
privire la practicarea AF sunt influențate de infrastructura și serviciile disponibile în
mediul universtar și la nivel comunitar.
Obiectivul general: Explorarea nivelurilor, a infrastructurii şi a programelor

comunitare accesate de studenţii medicinişti pentru practicarea activităţilor fizice.
Studiul 2:
Ipoteza de lucru: Cunoștințele raportate, atitudinile, opiniile și propriul
comportament al medicilor de familie cu privire la practicarea AFpS le influențează
atitudinile și opiniile acestora în ceea ce privește promovarea AF în cadrul cabinetelor
de medicină de familie.
Obiectivul general: Evaluarea atitudinilor, opiniilor, comportamentelor și a
fizice pentru adolescenți și tineri.
Studiul 3:
Ipoteza de lucru: Atitudinile și nivelurile raportate de practicare a diferitelor
tipuri de activități fizice (legate de transport, de timp liber sau în mediul școlar) în
rândul adolescenților din România sunt influențate de mediile în care aceștia locuiesc,
învață și se deplasează.
Obiectivul general: Analiza influenței factorilor de mediu asupra atitudinilor și
a nivelurilor de practicare a diferitelor tipuri de AF în rândul adolescenților din
România.
36 Sandu Petru
2. Studiul 1. Explorarea nivelurilor, a infrastructurii

și a programelor comunitare accesate de studenții la
medicină pentru practicarea activităților fizice
2.1. Introducere
Importanța practicării activităților fizice în rândul adolescenților și tinerilor este
dată atât de impactul imediat, asupra menținerii unei mase corporale în limitele
recomandate (80), dezvoltarea armonioasă, creșterea capacității cognitive și a
performanțelor academice (81), facilitarea proceslor de socializare și evitarea
debutului unor comportamente la risc (de ex. fumat, consum de droguri sau alcool)
(82), cât și pe termen mediu și lung, prin prisma faptului că abilitățile dezvoltate și
obiceiurile formate la această vârstă au o tendință ridicată de continuare în viața de
adult. Așadar, studii din literatura de specialitate au demonstrat faptul că adolescenții
și tinerii activi au evoluat în adulți activi, în timp ce aceia sedentari au evoluat, într-o
proporție covârșitoare, în adulți sedentari (15) (83) (84).
Studenții la facultatea de medicină reprezintă un grup țintă special în ceea ce
privește cercetarea comportamentelor legate de sănătătate, îndeosebi în ceea ce
privește practicarea activităților fizice. Astfel, studii din literatura de specialitate au
relevat faptul că propriile atitudini și comportamentul studenților la medicină legate
de practicarea AF au un impact direct asupra viitoarelor opinii și a comportamentului
acestora de recomandare a practicării AF în rândul pacienților. Nivelurile crescute de
practicare a AF în perioada facultății s-au validat într-o mai mare deschidere către
promovarea activității fizice în rândul pacienților acestor medici (85) (86). Nu în
ultimul rând, cunoașterea stării de sănătate a studenților la medicină și a personalului
medical trebuie să reprezinte o prioritate, prin prisma importanței acestei categorii
profesionale în promovarea și menținerea sănătății în rândul întregii populații și a
resurselor importante investite în dezvoltarea acestui segment profesional.
Astfel, este important să explorăm nivelurile de activitate fizică în rândul
studenților la medicină, atât ca predictor al comportamentelor benefice pentru
sănătate în rândul acestora cât și ca predictor al comportamentului legat de
promovarea AF în practica medicală.
Nivelurile de practicare a AF în rândul populației generale sunt influențate de
factori de mediu, respectiv disponibilitatea infrastructurii și a serviciilor de practicare
a AF, suportul social (familie și grup de colegi/prieteni) sau programele comunitare
disponibile (cursuri de învățare a unei discipline sportive, concursuri sportive pentru
amatori, etc.) (87).
Influența factorilor de mediu asupra atitudinilor și comportamentelor legate de
activitate fizică este cu atât mai importantă la adolescenți și tineri, având în vedere
faptul că nivelul lor de autonomie în ceea ce privește comportamentele adoptate este
mai scăzut decât cel al adulţilor (88).
38 Sandu Petru
Perioada studenției reprezintă (sau ar trebui să reprezinte) o perioadă

privilegiată din punct de vedere al posibilității de accesare a infrastructurii și
serviciilor de practicare a AF, dat fiind faptul că în general acestea pot fi accesate în
mod gratuit ca parte a serviciilor oferite de universități. De asemenea, în studenție este
mult mai ușor pentru un tânăr să identifice un grup de colegi/prieteni cu care să poată
practica activități fizice. Trecerea de la perioada de student la cea de adult tânăr
(angajat, cu familie, cu mai puțin timp liber disponibil) presupune o serie de schimbări
majore în viața individului, care, conform literaturii de specialitate, conduc de cele mai
multe ori la scăderea nivelurilor de practicare a AF. Astfel, este importantă menținerea
unor niveluri ridicate de AF în perioada studenției, pentru a forma și stabiliza o serie
de obiceiuri benefice pentru sănătate, care să fie urmate într-o măsură cât mai mare în
perioada de adult tânăr (89).
Date fiind toate argumentele prezentate mai sus, studiul de față și-a propus
explorarea nivelurilor de practicare a AF în rândul studenților la medicină din două
centre universitare din România, respectiv Cluj-Napoca și Iași, și identificarea
infrastructurii și a programelor comunitare accesate de aceștia pentru practicarea AF.
2.2. Ipoteza de lucru. Obiective

Ipoteza de lucru: Preferințele și comportamentul studenților la medicină cu
privire la practicarea AF sunt influențate de infrastructura și serviciile disponibile în
mediul universtar și la nivel comunitar.
Obiectivul general: Explorarea nivelurilor, a infrastructurii şi a programelor

comunitare accesate de studenţii medicinşti pentru practicarea activităţilor fizice.
Obiective specifice:
1.1 Evaluarea nivelurilor de practicare a AF în rândul studenților la medicină din cele
două centre universitare
1.2 Explorarea infrastructurii de practicare a AF accesate de către studenții la
medicină din cele două centre universitare
1.3 Explorarea programelor comunitare de practicare a AF accesate de către studenții
la medicină din cele două centre universitare
2.3. Material și metodă

2.3.1. Perioada de desfășurare și modul de administrare a studiului
Pentru testarea ipotezei de lucru și atingerea obiectivelor stabilite, am

desfășurat, în perioada noiembrie-decembrie 2014, un studiul transversal cantitativ,
prin utilizarea ca instrument a unui chestionar auto-administrat, aplicat cu ajutorul
unui software online dedicat pentru administrare de chestionare – QualtricsTM.
Chestionarul a fost trimis pe grupurile de email a studenților de la Facultatea de
Medicină din două centre universitare, Cluj-Napoca și Iași, anii de studiu 1-6, prin
intermediul reprezentanților de an. Astfel, ne-am asigurat de faptul că invitația în
studiu a fost transmisă tuturor potențialilor respondenți. Pentru a maximiza rata de
participare, invitația a fost transmisă prin intermediul grupurilor de email ale

studenților de 3 ori în interval de 2-3 săptămâni.
2.3.2. Subiecți luați în studiu
Am abordat studenți la medicină, anii 1-6, de la Facultatea de Medicină din

cadrul Universității de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, respectiv a
Universității de Medicină și Farmacie ”Gr. T. Popa”Iași. Singurul criteriu de includere în
studiu a fost calitatea de student la una dintre cele două universități.
2.3.3. Instrumentul utilizat pentru colectarea datelor
Am utilizat un chestionar auto-administrat, aplicat prin intermediul unui

software online dedicat pentru administrare de chestionare – QualtricsTM. Chestionarul
a fost alcătuit din 4 secțiuni: Secțiunea 1 - Informații demografice și antropometrice;
Secțiunea 2 - Întrebări privitoare la nivelurile de practicare a AF; Secțiunea 3 -
Întrebări de evaluare a cunoștințelor privind sportul și activitatea fizică; Secțiunea 4 -
Întrebări privitoare la accesarea infrastructurii și a programelor comunitare pentru
practicarea activităților fizice.
2.3.4. Prelucrarea statistică a datelor
Datele colectate prin intermediul chestionarului aplicat online au fost analizate

cu ajutorul programelor statistice Microsoft Excel și SPSS 20.0. Am efectuat statistici
descriptive și am utilizat teste statistice avansate (testul Man-Whitney) pentru
explorarea anumitor corelații între preferințele exprimate de studenți și nivelurile de
practicare a AF în rândul acestora.
2.4. Rezultate
2.4.1. Caracteristicile socio-demografice ale lotului de subiecți
Un număr total de 386 de studenți din Cluj-Napoca și Iași au răspuns la

chestionarul online. Dintre aceștia, în urma curățării bazei de date, am obținut un
număr final de 334 de respondenți care au parcurs întregul chestionar și au răspuns la
majoritatea întrebărilor. Un număr de 138 de studenți au fost de la Universitatea de
Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, în timp ce de la Universitatea de
Medicină și Farmacie ”Gr. T. Popa”Iași au răspuns 196 studenți.
În ceea ce privește caracteristicile socio-demografice ale respondenților, am
observat un procent mai mare de subiecți de gen feminin, cu o diferență semnificativă
statistic (p=0.007) în ceea ce privește distribuția în funcție de genul respondenților
între cele două centre, Cluj și Iași (Tabelul I).
În funcție de anul de studiu, am înregistrat un număr mai mare de răspunsuri de
la studenții din anii 1,2 și 5, față de cei din anii 3, 4 și 6. Cu toate acestea, diferența nu a
fost seminicativă statistic (p=0.08). De asemenea, pentru UMF Iași nu a existat o
40 Sandu Petru
diferență semnificativă în ceea ce privește distribuția în funcție de gen pe diferiți ani de

studiu (p=0.15)(Tabelul 1).
În ce privește vârsta respondenților, majoritatea (95%) aveau vârsta între 19-24
ani, majoritatea având 19, 20, 21 și 23 de ani, corelându-se cu respondenții de anii 1,2
și 5, mai bine reprezentați în eșantionul luat în studiu.
Cu ajutorul masei corporale și a taliei auto-raportate, am calcultat indicele de
masă corporală. Media, la nivelul respondenților din ambele universități, a fost de
21.06, SD = 3.28. Au fost înregistrate diferențe semnificative statistic între respondenții
de gen feminin (IMC = 20.61 ± 2.87) și masculin (21.18 ± 2.95) de la UMF Cluj.
Tabel I. Caracteristicile socio-demografice ale respondenților

U.M.F. Cluj U.M.F. Iaşi
Parametrii P
(n=138) (n=196)
Vârsta (medie±SD) 21.58±1.78 21.62±2.46 0.400
Gen masculin, n (%) 36 (26.1) 28 (14.4) 0.007
Anul de studiu, n (%) – – –
I 23 (16.7) 47 (24.2)
II 30 (21.7) 45 (23.2)
III 16 (11.6) 27 (13.9)
0.083
IV 15 (10.9) 24 (12.4)
V 39 (28.3) 29 (14.9)
VI 15 (10.9) 22 (11.3)
IMC (medie±SD) 21.18±2.95 20.97±3.51 0.190
2.4.2. Nivelurile de practicare a AF în rândul studenților
Din evaluarea numărului mediu de zile, într-o săptămână obișnuită, în care

studenții au raportat AF legată de transport sau de timp liber și a numărului mediu de
minute de AF în fiecare dintre aceste zile, am calcultat numărul mediu de
minute/săptămână de practicare a AF legate de transport și a celor de timp liber.
Rezultatele revelă un număr mediu ridicat de minute.
Astfel, se pot observa (Tabelul II) niveluri ridicate de practicare a AF legate de
transport la studenții din ambele centre universitare, studenții de la UMF Cluj raportând
semnificativ (p=0.03) mai multe minute/săptămână petrecute mergând pe jos sau pe
bicicletă pentru a se deplasa dintr-un loc în altul comparativ cu studenții de la UMF Iași.
În ceea ce privește activitatea fizică de timp liber, nivelurile de practicare raportate sunt
mult mai scăzute (față de AF de transport) pentru ambele loturi de studenți, diferențele
dintre cele două loturi nefiind semnificative statistic (p=0.276) (Tabelul II).
Tabel II. Distribuția nivelurilor de practicare a AF (legate de transport și de timp liber) în rândul
studenților din cele două centre universitare
Minute/săptămână UMF Cluj UMF Iași P
(medie) (N=138) (N=196)
AF legată de transport 470 315 0.03
AF de timp liber 124 85 0.276
2.4.3. Infrastructura accesată de studenții la medicină pentru

practicarea AF de timp liber
Respondenții au fost rugați să introducă (răspuns deschis) cele mai frecvente 3

locuri pe care le-au accesat în ultimele 12 luni (premergătoare completării
chestionarului) pentru practicarea activităților fizice de timp liber.
Numărul total de răspunsuri/opțiuni exprimate de către cei 334 de respondenți,
studenți la medicină în cele două centre universitare a fost de 606.
Pentru o mai bună sistematizare și posibilitate de analiză și interpretare a
rezultatelor, aceste răspunsuri deschise au fost organizate în următoarele patru
categorii:
în locuință sau în jurul acesteia (am inclus aici următoarele tipuri de răspunsuri:
acasă, în camera de cămin, în curtea mea, în cartier, pe aleile din jurul blocului sau a
căminului) (CJ,n=13; IS, n=31);
în spatiu liber (outdoor), infrastructură accesibilă în mod gratuit (am inclus aici
următoarele tipuri de răspunsuri: parc, stadion, pistă de alergare, străzi, dealuri, munte,
plajă) (CJ, n=108; IS, n=123);
infrastructură accesibilă cu plată (am inclus aici următoarele tipuri de răspunsuri: săli
de fitness, terenuri sintetice de fotbal, piscină, sală de dansuri) (CJ, n=117; IS, n=117);
infrastructura gratuită a universității (am inclus aici următoarele tipuri de
răspunsuri: universitatea, sala de sport a universității, terenul de sport al universității)
(CJ, n=50; IS, n=69).
Rezultatele obținute în urma acestei sistematizări a răspunsurilor oferite la
această întrebare deschisă sunt prezentate în Figura 1. Așa cum se poate observa, doar
aproximativ 35% din totalul opiniilor exprimate de studenții la medicină din cele două
centre, Cluj și Iași, implică accesarea infrastructurii plătite, restul de 65% fiind
reprezentate de tipuri de infrastructură gratuită, respectiv facilitățile oferite de
universități, infrastructura outodoor și facilitățile de practicare din locuință și din jurul
acesteia.
De asemenea, se poate observa faptul că doar aproximativ 20% dintre
respondenți, deci unul din 5 studenți raportează frecventarea infrastructurii gratuite de
practicare a AF de timp liber din cadrul universității la care studiază.
Nu în ultimul rând, nu au fost observate diferențe semnificative între cele două
centre studiate, Cluj și Iași, în ceea ce privește cele 4 tipuri de infrastructură accesată
(p=0.20).
42 Sandu Petru
Fig. 1. Distribuția (%) a respondenților în funcție de cele 4 tipuri de instrastructură accesate pentru
practicarea AF de timp liber
2.4.4. Caracteristicile socio-demografice și preferințele studenților din

cele două centre privitoare la cele 4 tipuri de infrastructură de practicare
a AF de timp liber
În ceea ce privește tipurile de infrastructură accesată pentru practicarea AF de

timp liber, am observat o diferență semnificativă statistic între tipurile de infrastructură
accesată în funcție de anul de studiu, pentru studenții de la ambele universități
(p=0.002,IS; p=0.020,CJ). Astfel, pentru ambele universități, studenții din anii 1 și 2 au
accesat mai mult infrastructura universtății în comparație cu studenții din anii 3-6. De
asemenea, s-a putut observa o diferență semnificativă statistic între vârsta medie a
studenților care au accesat diferite tipuri de infrastructură de practicare a AF de timp
liber, atât în cazul UMF Cluj (p=0.001) cât și în cazul UMF Iași (p=0.004). Această
diferență este concordantă cu rezultatele obținute în ceea ce privește anii de studiu și
tipul de instrastructură accesată (Tabelul III).
Tabel III. Caracteristicile socio-demografice ale respondenților din cele două centre și tipurile de
infrastructură de practicare a AF de timp liber accesate
Parametrii Acasă Outdoor Plătită Universitate P
U.M.F. Cluj
Vârsta(medie±SD) 22.69±1.38 21.89±1.64 21.79±1.93 20.80±1.50 <0.001
Gen masculin, n (%) 2 (15.4) 30 (27.8) 21 (22.1) 15 (30.0) 0.552
Anul de studiu, n(%)
I 1 (7.7) 12 (11.1) 15 (15.8) 12 (24.0)
II 1 (7.7) 23 (21.3) 19 (20.0) 18 (36.0)
III 0 (0.0) 11 (10.2) 11 (11.6) 8 (16.0)
0.020
IV 1 (7.7) 9 (8.3) 11 (11.6) 3 (6.0)
V 6 (46.2) 38 (35.2) 31 (32.6) 6 (12.0)
VI 4 (30.8) 15 (13.9) 8 (8.4) 3 (6.0)
IMC (medie±SD) 20.90±2.65 21.35±2.75 21.69±3.15 21.53±2.79 0.802
U.M.F. Iaşi
Vârsta (medie±SD) 21.65±2.26 22.03±2.79 21.54±2.37 20.77±2.33 0.004
Gen masculin, n (%) 1 (3.2) 13 (10.7) 23 (19.8) 11 (15.9) 0.057
Anul de studiu, n (%)
I 8 (25.8) 26 (21.7) 34 (29.6) 23 (33.3)
II 5 (16.1) 28 (23.3) 24 (20.9) 32 (46.4)
III 5 (16.1) 13 (10.8) 8 (7.0) 5 (7.2)
0.002
IV 5 (16.1) 16 (13.3) 17 (14.8) 2 (2.9)
V 2 (6.5) 18 (15.0) 17 (14.8) 3 (4.3)
VI 6 (19.4) 19 (15.8) 15 (13.0) 4 (5.8)
IMC (medie±SD) 20.83±3.02 21.14±3.91 21.25±3.37 20.15±3.04 0.069
2.4.5. Programele comunitare accesate de către studenții la medicină din

cele două centre pentru practicarea AF de timp liber
Respondenții au fost rugați să menționeze dacă în ultimele 12 luni anterioare

completării chestionarului au participat la programe comunitare de practicare a AF.
Aceste programe au fost definite ca incluzând cursuri pentru învățarea unei discipline
sportive, evenimente sportive organizate de către adminstrația publică locală sau ONG-
uri studențești, competiții de alergare sau alte tipuri de evenimente organizate la nivel
local.
Marea majoritate a respondenților (82.3% Cluj și 84.6% Iași) au declarat că nu
au participat în ultimele 12 luni anterioare completării chestionarului la programe
comunitare de practicare a AF (Figura 2).
44 Sandu Petru
Fig. 2. Distribuția studenților din cele două centre în funcție de participarea la programe
comunitare de practicare a AF
2.4.6. Caracteristicile socio-demografice și participarea studenților la

programe comunitare de practicare a AF
Nu au fost observate diferențe semnificative statistic între caracteristicile socio-

demografice ale participanților și non-participanților la programe comunitare de
practicare a AF din cele două centre studiate, Cluj și Iași (Tabelul IV).
Tabel IV. Distribuția respondenților în funcție de caracteristicile socio-demografice și statusul de

participare la programe comunitare de practicare a AF
Parametrii Participanți Non participanți P
U.M.F. Cluj
Vârsta (medie±SD) 21.37±1.74 21.85±1.77 0.296
Gen masculin, n (%) 5 (25.0) 23 (24.7) 1.000
I 2 (10.0) 14 (15.1)
II 8 (40.0) 16 (17.2)
III 3 (15.0) 8 (8.6)
0.104
IV 2 (10.0) 10 (10.8)
V 2 (10.0) 35 (37.6)
VI 3 (15.0) 10 (10.8)
IMC (medie±SD) 20.77±2.12 21.46±3.06 0.547
U.M.F. Iaşi
Vârsta (medie±SD) 21.50±2.77 21.65±2.48 0.596
Gen masculin, n (%) 6 (27.3) 14 (11.7) 0.088
I 4 (18.2) 31 (26.1)
II 8 (36.4) 28 (23.5)
III 2 (9.1) 13 (10.9)
0.456
IV 4 (18.2) 11 (9.2)
V 3 (13.6) 18 (15.1)
VI 1 (4.5) 18 (15.1)
IMC (medie±SD) 20.25±2.25 20.87±3.55 0.902
Cei care au raportat participarea la programe comunitare de practicare a AF

(N=35) au dat ca exemple de astfel de programe cursuri de inițere în dans organizate de
Organizația Studenților Mediciniști (OSM) sau cluburi private de dans, cursuri de inițiere
în înot, volei sau arte marțiale, competiții de alergare organizate la nivel local, sau
competiții de tenis de masă organizate de OSM în colaborare cu catedra de educație
fizică din cadrul UMF Cluj (raportate de studenții de la această universitate)
În ceea ce privește principalele motive invocate pentru neparticiparea la astfel
de programe, majoritatea respondenților care au completat răspunsul la această
întrebare (N=17) au declarat că nu sunt pasionați de partea competitivă a sportului și că
fac mișcare doar din pasiune sau pentru a-și menține starea de sănătate.
2.4.7. Nivelurile de cunoștințe în legătură cu practicarea AF în rândul

studenților la medicină
Procentajul de răspunsuri corecte la cele 10 întrebări din secțiunea cunoștințe a
variat aproximativ între 10 și 80%, având o medie de aproximativ 50% (Tabelul V).
46 Sandu Petru
Tabel V. Procentul răspunsurilor corecte la fiecare dintre întrebările din secțiunea cunoștințe
Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Întrebare
Răspunsuri 30 50 10 70 20 30 40 60 80 70
corecte
(%)
Întrebările la care au fost oferite cele mai multe răspunsuri corecte, respectiv
50% sau mai mult dintre respondenți au răspuns corect, au fost întrebările 2, 4, 8, 9 și
10, legate de cel mai eficient tip de antrenament, cel aerob-anaerob (întrebarea 2), rata
metabolică mai scăzută a femeilor față de bărbați (întrebarea 4), importanța activităților
fizice după vârsta de 30 de ani, având în vedere scăderea masei musculare (întrebarea
8), caracteristicile cheie ale AF pentru îmbunătățirea condiției fizice, respectiv frecvența,
intensitatea și durata (întrebarea 9) și necesitatea includerii suplimentelor proteice
pentru creșterea masei musculare (întrebarea 10) (vezi Anexa 1).
În ceea ce privește întrebările cu rate de răspuns corect sub 50%, acestea s-au
referit la procentul de calorii care ar trebui să provină din carbohidrați la o persoană
activă fizic (întrearea 1), existența sau nu a unor activități care permit eliminarea
țesutului adipos din anumite zone ale corpului (întrebare 3), perioada necesară
observării unor îmbunătățiri semnificative în condiția fizică (întrebarea 5), nivelul de
practicare a AF care maximizează arderea grăsimilor (întrebarea 6), și faptul că o
persoană cu masă corporală mai mare consumă mai multe calorii în timpul aceluiași
antrenament față de o persoană cu masă corporală mai mică (întrebarea 7) (vezi Anexa
1).
Așa cum se poate observa în Figura 3, numărul răspunsurilor corecte a variat
de la 47 la 269, având o medie de aproximativ 156, jumătate din numărul total de
respondenți, de 334.
Fig. 3. Numărul de respondenți care au oferit răspunsuri corecte pentru fiecare dintre cele 10
întrebări de testare a cunoștințelor privitoare la practicarea AF
Nu au fost observate diferențe semnificative statisic între nivelul de cunoștințe

și anul de studiu sau nivelul auto-evaluat de practicare a AF.
2.5. Discuţii
Studiul de față și-a propus explorarea nivelurilor de practicare a AF în rândul
studenților la medicină din două centre universitare din România, respectiv Cluj-Napoca
și Iași și identificarea infrastructurii și a programelor comunitare accesate de aceștia
pentru practicarea AF.
Diferențele semnificative statistic între media IMC-ului studentelor (gen
feminin) față de studenți (gen masculin) ar putea fi explicate ori printr-o diferență reală
sau o eroare sistematică de raportare influențată de conceptul de dezirabilitate socială:
subiecții de gen feminin având un potențial mai ridicat pentru a fi sau a se simți
stigmatizati și astfel având tendința de a raporta o greutate mai scăzută (90).
Rezultatele acestui studiu relevă niveluri ridicate de practicare a AF legate de
transport la studenții din ambele centre universitare, studenții de la UMF Cluj raportând
semnificativ (p=0.03) mai multe minute/săptămână petrecute mergând pe jos sau pe
bicicletă pentru a se deplasa dintr-un loc în altul comparativ cu studenții de la UMF Iași.
În comparație cu activitatea fizică legată de transport, nivelurile de practicare a
activităților fizice de timp liber raportate sunt mult mai scăzute (față de activitatea fizică
de transport) pentru ambele loturi de studenți, diferențele dintre cele două loturi nefiind
semnificative statistic (p=0.276). Preferința studenților de a fi activi din punct de vedere
fizic ca modalitate de transport mai degrabă decât ca modalitate de petrecere a timpului
liber trebuie analizată din prisma abilităților și a interesului pe care aceștia îl au față de
AF de timp liber și a resurelor (de timp, financiare) diferite necesare pentru aceste două
tipuri de AF.
Dintre cei care au raportat AF de timp liber, majoritatea (65%) accesează
infrastructura gratuită (locuința sau spațiul din jurul locuinței, infrastructură outdoor
sau spațiile dedicate AF ale universităților) penru practicarea AF. Rezultatele studiului
de față sunt în concordanță cu un alt studiu condus în România, pe un eșantion
reprezentativ din populația 14-35 ani. Subiecții din acest studiu au declarat că cel mai
frecvent accesează infrastructura outdoor (29%), spațiile publice (21%) și propria
locuință (17%) pentru practicarea activităților fizice. În același studiu, 56% dintre
responenți au declarat că nu cheltuiesc nici o sumă lunară pentru accesarea serviciilor
de practicare, 21% plăteau între 10 și 50 de lei lunar și doar 2% peste 200 lei (91).
Doar aproximativ 20% dintre respondenți au raportat utilizarea infrastructurii
universității. Aceste rezultate conduc la posibila concluzie a lipsei de interes (sau poate a
accesului limitat?) al acestora pentru utilizarea infrastructurii universităților. Nu în
ultimul rând, accesul limitat la infrastructura universităților ar putea fi cauzat de
necesitatea plății accesului la această infrastructura sau de infrastructura insuficientă
sau de calitate scăzută care nu satisface nevoile și asteptările studenților. Un studiu
similar efectuat în Australia a relevat o scădere în utilizarea de către infrastructurii de
practicare a AF consecutivă introducerii unei taxe de acces (92). Faptul că semnificativ
(p=0.002,IS; p=0.020,CJ) mai mulți studenți de anul 1 și 2, atât din centrul Cluj cât și de la
Iași, accesează infrastructura de practicare a AF din cadrul univesităților față de cei de
anii 3-6 confirmă faptul că în general studenții accesează această infrastructură în anii în
care au ore de EFS obligatorii, pentru ca apoi, din varii morive, să se orienteze către alte
locații și servicii.
Influențarea pozitivă a atitudinilor și cunoștințelor precum și a
comportamentului studenților la medicină în legătură cu practicarea AF poate aduce
48 Sandu Petru
beneficii directe prin modelele comportamentele promovate de aceștia și practicile

abordate în legătură cu promovarea AF în rândul pacienților (93).
Doar aproximativ 50% dintre studenții chestionați au răspuns corect la
întrebările legate de cele mai eficiente modalități de practicare a AF și beneficiile
acestora pentru sănătate. Aceste rezultate sunt în concordanță cu alte studii din
literatură, care relevă procente similare în ceea ce privește nivelurile de cunoștințe ale
studenților la medicină cu privire la diferite tipuri de activități fizice, precum și la
beneficiile acestora asupra organismului (94). Aceste aspecte sunt extrem de relevante
prin prisma asocierii între nivelurile (obiective și auto-percepute) de cunoștințe și de
practicare a AF în rândul studenților la medicină și comportamentul acestora cu privire
la recomandarea AF în practica medicală. Astfel, studii din literatura de specialitate au
relevat o asociere pozitivă între niveluri crescute de cunoștințe și de practicare a AF în
rândul studenților și nivelurile de recomandare a AF în rândul pacienților acestora (86).
Din această perspectivă, trebuie studiate și discutate curriculele facultăților de medicină,
prin prisma modalităților de introducere a subiectelor și discuțiilor legate de importanța
promovării AF pentru un stil de viață sănătos sau pentru ameliorarea unei condiții
medicale. În lipsa unui bagaj solid de cunoștințe și a unor abilități și comportamente pro
activitate fizică, specialiștii din domeniul medical nu vor avea deschiderea și
competențele necesare pentru a contribui semnificativ la promovarea acestui
comportament în rândul populației (95).
Sunt necesare cercetări ulterioare asupra modalităților de influențare pozitivă a
practicării AF de către studenți și prezentarea rezultatelor acestor studii către
autoritățile guvernamentale la nivel național și local precum și către administrațiile
universităților, pentru a maximiza impactul pozitiv asupra acestei populații cheie prin
oferirea cadrului propice de practicare AF în timpul facultății. De asemenea, este
necesară o analiză comprehensivă a posibilităților de introducere a unor capitole legate
de promovarea AF în cadrul materiilor predate pe parcursul studiilor medicale.
2.6. Concluzii
Studiul de față și-a propus explorarea nivelurilor de practicare a AF în rândul
studenților la medicină din două centre universitare din România, respectiv Cluj-Napoca
și Iași și identificarea infrastructurii și a programelor comunitare accesate de aceștia
pentru practicarea AF. În urma analizei datelor obținute se pot trage următoarele
concluzii:
1. Studenții la medicină din cele două centre studiate practică mult mai multă AF
legată de transport decât AF de timp liber, cei din centrul Cluj raportând
semnificativ (p=0.03) mai multă AF legată de transport decât cei din Iași.
2. Majoritatea studenților la medicină din cele două centre (aproximativ 65%)
accesează infrastructură gratuită de practicare a AF de timp liber.
3. Doar 20% sau unul din 5 studenți la medicină din cele două centre studiate
accesează infrastructura universității.
4. Există o diferență semnificativă între studenții din anii 1 și 2 de studii față de anii
3-6 (p=0.002,IS; p=0.020,CJ) în ceea ce privește accesarea infrastructurii de
practicare a AF a universității. Astfel, mai probabil raportarea accesului la
infrastructura universității s-a referit la orele de educație fizică din programa

obligatorie a anilor 1 și 2 de la facultățile de medicină.
5. Majoritatea (82.3% Cluj și 84.6% Iași) studenților nu au accesat programe
comunitare de practicare a AF în ultimele 12 luni premergătoare completării
chestionarului; nu există diferențe semnificative statistic legate de caracteristicile
SD ale participanților și non-participanților la astfel de programe.
6. Doar aproximativ 50% dintre studenții chestionați au cunoștințe bune cu privire la
cele mai eficiente modalități de practicare și beneficiile AF asupra organismului.
50 Sandu Petru
3. Studiu 2 - Evaluarea atitudinilor, opiniilor,

comportamentelor și a cunoștințelor medicilor de
familie cu privire la recomandarea de activități fizice
pentru adolescenți și tineri
3.1. Introducere
Beneficiile practicării activităților fizice în rândul adolescenților și tinerilor au
fost documentate pe larg în literatura de specialitate și promovate prin intermediul
unor documente strategice dezvoltate de către organizații guvernamentale și non-
guvernamentale la nivel internațional (3). Cu toate acestea, nivelurile de practicare a
AF în rândul adolscenților sunt foarte scăzute, 80% din aceștia neatingând nivelurile
recomandate de OMS (5). Cauzele acestei situații sunt diverse și intricate iar soluțiile,
deși în bună parte identificate, greu de implementat.
Promovarea activităților fizice în cadrul medicinei primare este un concept
dezvoltat destul de recent (utlimii 10-15 ani), prin intermediul căruia se încearcă
implicarea sectorului medical, respectiv a medicinei primare, în promovarea AF în
rândul populației. Premizele de la care s-a pornit în dezvoltarea acestui concept au
avut la bază studii din literatura de specialitate care au relevat următoarele aspecte:
 practicarea (respectiv lipsa practicării) activităților fizice are un impact important
asupra stării de sănătate a populației, sectorul sportiv neavând cunoștințele,
expertiza și responsabilitatea de evaluare și adresare a acestor aspecte.
 populația este mai receptivă la mesaje legate de propria sănătate (inclusiv de
practicarea AF) atunci când acestea sunt livrate de către personalul medical, în
special de către medici (96). De asemenea, medicii și personalul medical în general
pot deveni modele de urmat pentru pacienții pe care îi au consiliază cu privire la
adoparea unui stil de viață sănătos. Un studiu în acest sens a relevat faptul că
semnificativ mai mulți participanți la un studiu au considerat medicul de familie
mai de încredere și informația (transmisă de acesta) mai motivantă atunci când l-
au văzut pe acesta practicând ceea ce promova (97).
 medicina primară reprezintă un mediu propice pentru livrarea unor mesaje de
promovarea a unor comportamente benefice sănătății, atât datorită cadrului în
care se livrează serviciul cât și a relației de lungă durată, de încredere și
cunoaștere reciprocă între personalul medical și client/pacient. O analiză
sistematiă a literaturii efectuată în anul 2012 a relevat creșteri ale nivelurilor de
practicare a AF la 12 luni de la livrarea unei intervenții în cadrul medicinei
primare (98).
Astfel, în unele țări precum Danemarca (99), Suedia (100), Marea Britanie (101)
sau Canada (102), au fost dezvoltate așa numitele ”scheme” de promovare a AF în
52 Sandu Petru
cadrul medicinei primare, având diferite denumiri (En. physical activity on

prescription – PAP; exercise on prescription – EoP; exercise referral; exercise
counseling;) și modalități de implementare, dar având în general la bază aceeleași
principii:
 implicarea medicului de familie sau de medicină generală (En. General Practitioner
– GP) în livrarea către pacienți/persoane unor mesaje legate de importanța
practicării AF
 prescrierea/promovarea de AF dedicate pacienților sau persoanelor avute în grijă
(cu sau fără colaborarea cu specialiști în domeniul sportului/AF)
 urmărirea/monitorizarea și evaluarea progresului individual consecutiv schemei
prescrise și efectuarea de adaptări în funcție de nevoi
 rambursarea directă și dedicată (parțială sau totală) a acestor servicii de către stat
atât medicilor de familie cât și populației care accesează infrastructură și servicii
de practicare a AF, în urma eliberării unei prescripții în acest sens.
Aceste caracteristici de bază ale ”schemelor” de promovare a AF în medicina
primară variază de la țară la țară, în funcție de necesități și resursele di0n sistemul
medical și economic.
În ciuda faptului că aceste inițiative s-au dovedit de succes în țările în care au
fost implementate (100), există o serie de limitări pentru implementarea lor la scară
largă, respectiv:
 reticența personalului personalului medical de a aborda subiectul AF, în contextul
lipsei unor cunoștințe și a abilităților în acest domeniu, datorate la rândul lor
absenței unor cursuri de formare în perioada de pregătire (facultate și rezidențiat)
cât și în perioada de practică
 lipsa (raportată a) timpului necesar pentru abordarea acestui subiect în cadrul
consultației din cabinetul de medicină de familie
 lipsa fondurilor pentru rambursarea de către stat a serviciilor de practicare a AF
recomandate/prescrise
 influența (pozitivă sau negativă) a atitudinilor, opiniilor și comportamentului
studenților la medicină și a medicilor cu privire la practicarea AF asupra
comportamentului acestora în ceea ce privește promovarea AF în discuțiile pe
care le au cu pacienții. În acest context, literatura de specialitate relevă faptul că
studenții la medicină care se declară activi și care raportează cunoștințe bune în
ceea ce privește beneficiile AF asupra organismului abordează mai des acest
subiect în discuțiile cu pacienții decât cei sedentari sau fără cunoștințe (103) (104)
(85).
Astfel, luând în considerare argumentele prezentate mai sus și faptul că în
literatura de specialitate nu am putut identifica nici un studiu care să analizeze
oportunitatea introducerii unei scheme de promovare a AF în medicina primară într-o
țară est-europeană, în curs de dezvoltare, scopul studiului de față a fost explorarea
atitudinilor, opiniilor, comportamentelor și a cunoștințelor medicilor de familie din
România cu privire la recomandarea de activități fizice pentru adolescenți și tineri.

În conformitate cu rezultatele existente în literatura de specialitate, pentru
studiul de față am elaborat următoara ipoteză de lucru generală:
Ipoteza de lucru: cunoștințele raportate, atitudinile, opiniile și propriul

comportament al medicilor de familie cu privire la practicarea AFpS la influențează
atitudinile și opiniile acestora în cea ce privește promovarea AF în cadrul cabinetelor
de medicină de familie.
Obiectivul general: evaluarea atitudinilor, opiniilor, comportamentelor și a
fizice pentru adolescenți și tineri
1.1: Evaluarea atitudinilor și a opiniilor medicilor de familie cu privire la importanța
promovării AFpS în rândul adolscenților și tinerilor
1.2: Evaluarea comportamentelor medicilor de familie cu privire la promovarea unui
stil de viață sănătos (inclusiv a AF) în cadrul consultației din cabinetul de medicină de
familie
1.3: Evaluarea cunoștințelor medicilor de familie cu privire la nivelurile recomandate
de AF pentru copii și adolescenți (< 18 ani) și adulți (18-64 ani).

Pentru testarea ipotezei de lucru și atingerea obiectivelor propuse, am realizat,
în perioada mai-iunie 2018, un studiu transveral cantitativ pe un eșantion
reprezentativ din populația de medici de familie din județul Cluj. Instrumentul utilizat
a constat într-un chestioar auto-administrat, livrat prin intermediul unui software
online de administrare de chestionare - QualtricsTM.
Recrutarea în studiu a medicilor de familie a fost realizată prin intermediul
grupurilor de discuție ale acestora, astfel încât ne-am asigurat de faptul că toți medicii
din județ au primit invitația de participare.
Chestionarul utilizat a cuprins 4 secțiuni, respectiv: Secțiunea 1:
Atitudini/Opinii (privitoare la importanța AFpS și a rolului medicului de familie în
promovarea acestora); Secțiunea 2: Comportamente (legate de promovarea unui stil
de viață sănătos în cadrul consultațiilor pe care le oferă populației de pacienți din
propria listă, respectiv adolescenților și tinerilor); Secțiunea 3: Cunoștințe (cu privire
la nivelurile de AF recomandate de către OMS pentru copii și adolescenți: < 18 ani,
respectiv pentru adulți: 18-64 ani); Secțiunea 4: Informații socio-profesionale (ani de
experiență în specialitate, mediul de desfășurare al activității: urban sau rural, genul,
nivelul autoevaluat de cunoștințe cu privire la beneficiile AF și modalități de
recomandare a AF).
Întrebările din cadrul celor 4 secțiuni au avut la bază o analiză cuprinzătoare a
literaturii de specialitate, urmată de analiza celor mai importanți factori care
influențează atitudinile și comportamentul medicilor de familie în legătură cu
prescrierea/promovarea AF în cadrul cabinetului de medicină de familie.
Prelucrarea și analiza datelor a fost efectuată cu ajutorul programului de analiză
statistică SPSS.
54 Sandu Petru
Definițiile utilizate în cadrul chestionarului:

1. Adolescenți și tineri: conform definiției Națiunilor Unite, persoane cu vârsta
cuprinsă între 10-19 ani (adolescenți), respectiv între 15-24 ani (tineri).
2. Activitate fizică: conform OMS, orice mișcare a corpului produsă de musculatura
scheletică, care necesită consum energetic. Sunt incluse astfel și mersul de jos sau pe
bicicletă în scop de deplasare sau activități în casă care implică consum de energie
(aspirat, mutat lucruri, grădinărit, etc.).
3. Recomandarea de activități fizice: Un concept cu diferite denumiri in limba engleză:
”physical activity on prescription”, ”exercise on prescription”, ”exercise referral”, care
cuprinde programele publice de promovare a sănătății în care medicii (în special
medici de familie) se implică în identificarea nevoilor și recomandarea (directă sau în
urma colaborării cu un specialist în domeniu) de activități fizice pentru diferite
categorii populaționale.
3.4. Rezultate
3.4.1. Structura populației și a eșantionului
Un total de 350 de medici de familie din județul Cluj au fost invitați să participe
la studiu. Dintre aceștia, au răspuns afirmativ 84, pentru o rată de răspuns de
aproximativ 25%. Structura eşantionului în funcţie de mediul de desfăşurare a
activităţii nu diferă semnificativ de structura populaţiei de medici de familie din
judeţul Cluj: χ 2(1)=0,002 (p=0,964). Structura eşantionului în funcţie de gen nu
diferă semnificativ de structura populaţiei de medici de familie din judeţul Cluj:
χ 2(1)=1,921 (p=0,166).
Putem afirma faptul că eşantionul utilizat în cercetare este reprezentativ pentru
populaţia de medici de familie din judeţul Cluj în ceea ce priveşte structura în funcţie
de gen şi de mediul de desfăşurare a activităţii (urban/rural) – Tabelele VI și VII.
Notă* Pentru acuratețea datelor prezentate, deoarece volumul eşantionului studiat a fost
mai mic decȃt 100, în continuare rezultatele vor fi prezentate ca frecvenţe relative, nu
procente (procentul reprezentând frecvenţa relativă înmulţită cu 100).
Tabel VI. Structura populației studiate
Locul de desfăşurare a activitităţii

(localizarea cabinetului de medicină de
familie):
Mediul Urban Mediul Rural Total
Genul Feminin Frecv.abs. 200 87 287
% din total 57,1 24,9 82,0
Masculin Frecv.abs. 34 29 63
% din total 9,7 8,3 18,0
Total Frecv.abs. 234 116 350
% din total 66,9 33,1 100,0
Tabel VII. Structura eșantionului studiat

Locul de desfăşurare a activitităţii
(localizarea cabinetului de medicină de
familie):
Mediul Urban Mediul Rural Total
Genul Feminin Frecv.abs. 39 25 64
% din total 46,4 29,8 76,2
Masculin Frecv.abs. 17 3 20
% din total 20,2 3,6 23,8
Total Frecv.abs. 56 28 84
% din total 66,7 33,3 100,0
Eșantionul studiat este alcătuit într-o mai mare măsură din respondenți de gen
feminin, care își desfăşoară a activitatea în mediul urban (aproximativ 0,5 din totalul
respondenților).
3.4.2. Vechimea în specialitate
Respondenţii profesează ca medic de familie de 1 – 40 de ani (m=17,5 ani;

Md=17,5 ani). Jumătate dintre ei profesează ca medic de familie de cel mult 17 ani şi
jumătate (Figura 4).
Fig. 4. Histograma vechimii în specialiate a medicilor de familie respondenți

56 Sandu Petru
3.4.3. Nivelul autoevaluat de activitate fizică
Mai mult de jumătate dintre medicii de familie respondenți se autoevaluează

drept activi din punct de vedere fizic – Figura 5.
Fig. 5. Nivelul autoraportat de activitate fizică în rândul medicilor de familie
3.4.4. Nivelul autoevaluat de cunoștințe cu privire la beneficiile

activității fizice asupra organismului
Mai mult de 90% dintre respondenţi consideră că au cunoştinţe bune sau foarte
bune cu privire la beneficiile activităţii fizice asupra organismului (Figura 6).
Fig. 6. Nivelul autoevaluat de cunoștințe cu privire la beneficiile activității fizice asupra

organismului
3.4.5. Nivelul autoevaluat de cunoștințe cu privire la modalitățile de

recomandare a activităților fizice în rândul adolescenților și
tinerilor
Mai mult de 80% dintre respondenţi consideră că au cunoştinţe bune cu privire

la modalităţile de recomandare a activităţilor fizice în rȃndul adolescenţilor şi tinerilor
(Figura 7).
Fig. 7. Nivelul autoevaluat de cunoștințe cu privire la modalitățile de recomandare a

activităților fizice în rândul adolescenților și tinerilor
3.4.6. Atitudini/Opinii
Mai mult de jumătate dintre respondenţi consideră că factorul care influenţează

în cea mai mare măsură (fie pozitiv sau negativ) nivelurile de activitate fizică în rândul
adolescenților și tinerilor este propria dorință/voință a acestora de a fi activi (Figura
8). Respondentul care a ales varianta alt factor a precizat ”familia și școala” drept
factori principali care influențează practicarea AF în rândul adolescenților.
58 Sandu Petru
Fig. 8. Opiniile medicilor de familie cu privire la influența relativă a factorilor personali și de

mediu asupra nivelurilor de practicare a AF în rândul adolscenților și tinerilor
Chestionați în legătură cu rolul medicului de familie în ceea ce privește

recomandarea activităților fizice în rândul populației de adolescenți și tineri (întrebare
cu răspuns multiplu), aproximativ 80% au cosiderat că acesta ar fi de a promova AF în
discuțiile cu adolescenții, în timp ce aproape 70% au punctat și importanța identificării
nevoilor de AF și a comunicării acestora familiei adolescentului. Doar aproximativ o
treime au considerat utilă colaborarea cu specialiști în domeniul AF pentru dezvoltarea
unor recomandări adaptate nevoilor fiecărui tânăr/adolescent (Figura 9).
Fig. 9. Opiniile medicilor cu privire la rolul lor în promovarea AF la adolscenți

Chestionați în legătură cu cel mai relevant mijloc pentru sprijinirea medicilor de

familie în procesul de recomandare de activități fizice în rândul adolescenților și
tinerilor, opiniile respondenților au fost împărțite, variantele care au adunat cele mai
multe răspunsuri fiind legate de facilitarea (din punct de vedere legal a) colaborării
medic de familie – specialist AF (mai mult de o treime din respondenți 0.345) și
introducerea în contractul cadru a unui sistem dedicat de recompense pentru medicii
care desfășoară astfel de activități (mai puțin de o treime din respondenți: 0.321)
(Figura 10).
Fig. 10. Opiniile medicilor de familie cu privire la mijloacele formale, legale, de sprijinire a
promovării AF în cadrul serviciilor de medicină de familie
3.4.7. Opiniile medicilor de familie cu privire la diferitele tipuri de

oportunități de învățare cu privire la recomandarea AF
Majoritatea medicilor de familie participanți la studiu (aproximativ 79%) au

considerat că cele mai bune mijloace (atât ca modalitate de asimilare a informației cât
și ca posibilitate de a participa, având în vedere programul de lucru) prin intermediul
cărora s-ar putea informa/specializa cu privire la modalitățile de recomandare a
activităților fizice în rândul adolescenților și tinerilor sunt cursurile online. Această
60 Sandu Petru
modalitate a fost cel mai bine apreciată de către toate categoriile de medici, indiferent
de vechimea în specialitate (Tabelul VIII).
Tabel VIII. Preferințele exprimate de medicii de familie cu privire la diferitele tipuri de

modalități de învățare cu privire la recomandarea AF (întrebare cu răspuns multiplu)
Grupe pentru vechimea ca medic de familie
<5 ani 5-10 ani 11-20 ani >20 ani Total
Cursuri online 4 13 29 20 66
Întâlniri multi-
disciplinare de 1-2h 1 4 7 18 30
seara, în timpul
săptămânii
Workshop-uri de
weekend 2 6 11 11 30
Cursuri post-
universitare 2 6 11 3 22
Altă modalitate –
precizaţi 0 0 2 1 3
3.4.8. Promovarea unui stil de viață sănătos în cadrul consultațiilor
Aproape o treime dintre medici oferă sfaturi legate de un stil de viaţă sănătos
(alimentație, igienă corporală, activitate fizică, consum de tutun, alcool, etc.) tuturor
tinerilor pe care îi consultă. Cam tot o treime le oferă sfaturi la mai puţin de jumătate
dintre tineri (Figura 11).
Fig. 11. Distribuția medicilor în funcție de procentul de pacienți tineri cărora le oferă sfaturi
legate de un stil de viață sănătos
3.4.9. Cunoștințe privitoare la nivelurile recomandate de AF pentru

copii și adulți
Doar ceva mai mult de o treime, respectiv 32 de respondenți (0.38) au raportat

corect nivelurile recomandate de practicare a AF în rândul copiilor și adolescenților
< 18 ani (respectiv minim 60’ pe zi, în fiecare zi din săptămână sau minim 420’ pe
săptămână) (Figura 12).
Fig. 12. Distribuția respondenților în funcție de cunoștințele privitoare la nivelurile de AF

recomandate pentru copii și tineri < 18 ani.
În ceea ce privește cunoștințele privitoare la nivelurile de AF recomandate

pentru adulți (18-64 ani), numărul respodenților care au oferit răspunsuri corecte
(150’ pe săptămână conform recomandărilor OMS sau 30’ pe zi conform
recomandărilor naționale) a fost de asemenea de 32 (0.38), respondenții care au
oferit răspsuns corect la ambele întrebări fiind în număr de doar 17 (0.20).
Așadar, doar unul din 5 respondenți cunoaște nivelurile recomandate de activitate
fizică atât pentru copii cât și pentru adulți.
3.4.10. Genul și mediul de desfășurare a activității și nivelul de

cunoștințe
Nu există o diferență semnificativă din punct de vedere statistic (χ2(2)=1,087;

p=0,581) în ceea ce privește nivelul de cunoștințe privitoare la nivelurile recomandate
de practicare a AF în rândul copiilor și a adulților între medicii femei și bărbați
(Tabelul IX).
62 Sandu Petru
Tabel IX. Distribuția nivelului de cunoștințe în funcție de genul respondenților

Genul respondenților
Femei Bărbați Total
Ambele răspunsuri greșite 21 9 30
Un singur răspuns corect 29 8 37
Ambele răspunsuri corecte 14 3 17
Total 64 20 84
Nu există o diferență semnificativă din punct de vedere statistic (χ2(2)=2,970;

p=0,226) în ceea ce privește nivelul de cunoștințe privitoare la nivelurile recomandate
de practicare a AF în rândul copiilor și a adulților între medicii care practică în mediul
urban față de cei din mediul rural (Tabelul X).
Tabel X. Distribuția nivelului de cunoștințe în funcție de mediul de desfășurare a activității
Mediu
Urban Rural Total
Ambele răspunsuri greșite 22 8 30
Un singur răspuns corect 21 16 37
Ambele răspunsuri corecte 13 4 17
Total 56 28 84
3.4.11. Numărul de consultații și ponderea (%) pacienților tineri

cărora le oferă sfaturi legate de un stil de viață sănătos
Există o asociere directă între numărul total de pacienți consultați și procentul

de pacienți tineri cărora medicii de familie le oferă sfaturi legate de un stil de viață
sănătos. Asfel, medicii care au raportat un număr total mai mare de pacienți (și
pacienți tineri) consultați într-o săptămână obișnuită, au raportat și un procent mai
mare de pacienți tineri cărora le-au oferit sfaturi legate de un stil de viață sănătos
(Tabelele XI și XII).
Tabel XI. Distribuția medicilor în funcție de numărul de cosultații și (%) consultațiile în care
oferă stafuri legate de un stil de viață sănătos
Întrebare N Minimum Maximum m σ
Număr total pacienți/săpt 77 40 700 142,74 76,04
Număr pacienți tineri/săpt 75 2 200 40,49 35,49
(%) sfaturi din nr. total pacienți 78 2,0 100,0 67,80 32,23
consultați
(%) sfaturi din nr. total pacienți 79 0,0 100,0 17,03 20,46
tineri consultați
Total persoane care au oferit 70

răspunsuri la toate cele 4 întrebări
Prin calcularea coeficientului de corelaţie liniară (r) între întrebările legate de

numărul total de consultații (și numărul consultațiilor la tineri) şi întrebările legate de
procentul de consultații în care medicii au oferit sfaturi legate de un stil de viață
sănătos, am obținut doi coeficienţi de corelaţie semnificativi la un prag p<0,05. Astfel,
cu cȃt numărul de pacienţi consultaţi într-o săptămȃnă este mai mare, cu atȃt mai mare
este procentul tinerilor şi al adolescenţilor cărora medicii de familie le oferă sfaturi. De
asemenea, cu cȃt numărul de pacienţi adolescenţi şi tineri consultaţi pe săptămȃnă este
mai mare, cu atȃt mai mare este procentul adolescenţilor şi al tinerilor (sau al
părinţilor acestora) care solicită sfaturi legate de un stil de viaţă sănătos.
Tabel XII. Gradul de asociere între numărul total de pacienți și pacienți tineri consultați și
ponderea(%) a sfaturilor legate de un stil de viață sănătos
(%) sfaturi din nr. total (%) sfaturi din nr. total
pacienți consultați pacienți tineri consultați
Număr total r 0,193 0,121
pacienți/săpt p 0,049 0,152
N 74 74
Număr pacienți r 0,136 0,350**
tineri/săpt p 0,127 0,001
N 72 73
3.4.12. Nivelul autoevaluat de activitate fizică și nivelul de

cunoștințe
În urma calculării coeficientului de corelaţie a rangurilor (Spearman) între

nivelul de activitate fizică autoevaluat (am cotat 1=foarte sedentar; 2=sedentar;
3=activ; 4 = foarte activ) şi nivelul de cunoştinţe am obținut un coeficient de corelaţie:
ρ= -0,031; p=0,391. Astfel, nu există o corelație directă între nivelurile auto-evaluate și
cele raportate de practicare a activităților fizice și cunoștințele medicilor cu privire la
nivelurile recomandate de practicare a AF în rândul copiilor și a adulților (Tabelul
XIII).
64 Sandu Petru
Tabel XIII. Distribuția respondenților în funcție de nivelul auto-evaluat de activitate fizică și

nivelul de cunoștințe
Nivelul de activitate fizică Nivelul de cunoştinţe
scăzut mediu ridicat Total
Foarte sedentar 0 1 0 1
0,00 1,00 0,00 1,00
Sedentar 4 20 2 26
0,15 0,77 0,08 1,00
Activ 7 33 6 46
0,15 0,72 0,13 1,00
Foarte activ 4 5 2 11
0,36 0,46 0,18 1,00
Total 15 59 10 84
0,18 0,70 0,12 1,00
3.4.13. Nivelul auto-evaluat și nivelul obiectiv de cunoștințe
În urma calculării coeficientului de corelaţie a rangurilor (Spearman) între

nivelul autoevaluat de cunoștințe cu privire la beneficiile activității fizice asupra
organismului şi nivelul obiectiv de cunoştinţe cu privire la nivelurile de AF
recomandate pentru copii și adulți, am obținut un coeficient de corelaţie semnificativ:
ρ=-0,232; p=0,017. Respectiv, cu cȃt dispun de mai puţine cunoştinţe, cu atȃt
respondenții îşi apreciază nivelul de cunoştinţe ca fiind mai ridicat (Tabelul XIV).
Tabel XIV. Distribuția respondenților în funcție de nivelul auto-evaluat și nivelul obiectiv de

cunoștințe
Nivelul de cunoştinţe
autoevaluat Nivelul de cunoştinţe evaluat obiectiv Total
scăzut mediu ridicat
Foarte bune 6 12 0 18
0,33 0,67 0,00 1,00
Bune 9 39 10 58
0,16 0,67 0,17 1,00
Slabe 0 7 0 7
0,00 1,00 0,00 1,00
Total 15 58 10 83
0,18 0,70 0,12 1,00
3.4.14. Cunoștințele auto-evaluate și comportamentul legat de

promovarea AF
În urma calculării coeficienților de corelație a rangurilor (Spearman) între

nivelurile auto-evaluate de cunoștințe privitoare la beneficiile AF asupra organismului,
respectiv nivelurile autoevaluate de cunoștințe cu privire la modalitățile de
recomandare a activităților fizice în rândul adolescenților și tinerilor și ponderea (%)
consultațiilor la pacienți adulți și pacienți tineri în care medicii au oferit sfaturi legate
de un stil de viață sănătos, toti coeficienții obținuți au fost nesemnificativi la pragul p=
0,05. Așadar, nu există o corelație directă între nivelul auto-evaluat de cunoștințe și
comportamentul legat de promovarea AF în cadrul consultațiilor din cabinetul de
medicină de familie (Tabelul XV).
Tabel XV. Distribuția respondenților în funcție de cunoștințele auto-evaluate și (%) consultații în

care abordează discuții legate de un stil de viață sănătos
(%) sfaturi din nr. total (%) sfaturi din nr. total
pacienți consultați pacienți tineri consultați
Cunoștințe auto-evaluate legate ρ 0,144 0,087
beneficiile AF p 0,106 0,225
N 77 78
Cunoștinte auto-evaluate legate de ρ 0,091 0,071
modalități de recomandare a AF tinerilor p 0,218 0,271
N 75 76
3.5. Discuții
Scopul studiului de față a fost explorarea atitudinilor, opiniilor,
comportamentelor și a cunoștințelor medicilor de familie din România cu privire la
recomandarea de activități fizice pentru adolescenți și tineri. Mai mult de jumătate
(aproximativ 55%) dintre respondenţi consideră că factorul care influenţează în cea
mai mare măsură (fie pozitiv sau negativ) nivelurile de activitate fizică în rândul
adolescenților și tinerilor este propria dorință/voință a acestora de a fi activi. Deși
inclusă în partea de atitudini și opinii, această întrebare are și o componentă de
cunoștințe, dat fiind faptul că influența factorilor de mediu asupra nivelurilor de
practicare a AF este confirmat în literatura de specialitate (87). Așadar, opinia
exprimată de mai mult de jumătate dintre respodenți poate fi considerată drept
incorectă și poate fi interpretată drept o lipsă de informare a practicienilor în ceea ce
privește factorii care influențează practicarea AF în rândul adolescenților și tinerilor.
Faptul că doar unul din 5 respondenți a raportat corect numărul recomandat de
minute de AF atât pentru copii cât și pentru adulți vine să confirme nivelul scăzut de
cunoștințe al medicilor de familie cu privire la recomandarea activităților fizice în
rândul tinerilor. Acest rezultat este în contradicție cu nivelurile auto-raportate de
cunoștințe, mai mult de 90% dintre respondenţi considerând că au cunoştinţe bune
sau foarte bune cu privire la beneficiile activităţii fizice asupra organismului și mai
66 Sandu Petru
mult de 80% dintre respondenţi considerând că au cunoştinţe bune cu privire la

modalităţile de recomandare a activităţilor fizice în rȃndul adolescenţilor şi tinerilor.
Faptul că numărul de discuții legate de un adoptarea unui stil de viață sănătos
este direct proporțional cu numărul de consultații săptămânale avute de medicii de
familie este un rezultat contradictoriu cu rezultate similare din literatura de
specialitate, care relevă faptul că medicii care au raportat mai mult timp alocat per
consultație au raportat și abordarea mai frecventă a unor discuții cu privire la
adoptarea unui stil de viață sănătos (105). Rezultatele studiului de față trebuie privite
însă cu rezerva caracterului de auto-raportare și a dezirabilității răspunsurilor oferite
de medicii de familie particpanți, dat fiind rolul perceput la nivel social al medicului de
familie în promovarea sănătății.
Cu cȃt dispun de mai puţine cunoştinţe (cu privire la nivelurile recomandate de
AF în rândul tinerilor și adulților), cu atȃt respondenții îşi apreciază nivelul de
cunoştinţe (cu privire la beneficiile AF asupra organismului) ca fiind mai ridicat. Acest
rezultat trebuie intepretat prin prisma dezirabilității răspunsurilor oferite de medicii
de familie participanți, dat fiind rolul perceput la nivel social al medicului de familie în
promovarea sănătății. Auto-evaluarea corectă și obiectivă a medicilor cu privire la
cunoștințele și abilitățile legate de la promovare AF este primul pas care trebuie
realizat în vederea creșterii calității și a numărului de ”prescripții” sau recomandări pe
care aceștia le pot oferi adolescenților și tinerilor în cadrul cabinetului de medicină de
familie. Acest rezultat este, într-o anumită măsură, în contradicție cu rezultate din
literatura de specialitate, în care nivelul scăzut (auto-evaluat/raportat) de cunoștințe
cu privire la promovarea AF a fost descris drept o limitare și creșterea nivelului drept
un factor facilitator (106).
În ceea ce privește preferințele exprimate de medicii de familie din toate
categoriile de vechime pentru cursurile online, ca modalități de învățare cu privire la
recomandarea AF, aceasta poate fi interpretată în două moduri: ca o deschidere a
practicienilor (indiferent de vârsta acestora și vechimea în profesie) pentru metode
moderne de învățare, sau ca o exprimare a lipsei disponibilității pentru alocarea unui
timp dedicat acestor tipuri de activități în afara programului și a săptămânii de lucru.
Acest rezultat trebuie interpretat în contextul unei analize sistematice a literaturii de
dată recentă. În cadrul acestui studiu, Lawn și colegii au concluzionat că un număr
scăzut de cursuri sau programe online (de e-learning) sunt destul de benefice pentru
practicieni în ceea ce privește echiparea acestora cu abilitățile și cunoștințele necesare
pentru oferirea de sprijin pentru auto-adminsitrare (En. ”self-management support”)
pentru pacienții cu boli cronice. Autorii studiului sugerează necesitatea combinării
metodelor de învățare în mediul online cu cele față în față, pentru atingerea impactului
pozitiv dorit din punct de vedere al cunoștințelor acumulate de medici dar și a
abilităților pe care aceștia le posedă în livrarea unor intervenții în rândul pacienților
(107).
Lipsa unei asocieri semnificative statistic între genul respondenților, mediul de
desfășurare a activității și nivelul de cunoștințe privitoare la nivelurile recomandate de
AF pentru adulți și copii poate fi explicată prin nivelul similar de informație la care au
acces medicii de familie care practică în mediul urban sau rural, accesul la informație
fiind mai probabil asociat cu o atitudine pro-activă a medicului decât cu mediul de
desfășurare a activității, vechimea în activitate sau genul acestuia.
Nu în ultimul rând, rezultatele studiului de față nu au relevat o diferență

semnificativă statistic în ceea ce privește nivelurile auto-raportate de promovare a
unui stil de viață sănătos (și în mod specific a practicării AF) în cadrul consultațiilor de
către medici cu niveluri raportate de practicare a AF și de cunoștințe cu privire la
beneficiile AF asupra organismului și legate de modalitățile de promovare a AF în
rândul adolescenților și tinerilor. Aceste rezultate sunt în contradicție cu literatura de
specialitate, în care nivelul de promovare a AF este direct proporțional cu cunoștințele
și propriile practici (108) (109). Rezultatele trebuie interpretate prin prisma
diferențelor socio-culturale și profesionale între eșantioanele luate în studiu în
literatură, toate din TVM și cel din România, TVMM, cât și a lotului de subiecți mic, care
ar putea limita observarea unor diferențe semnificative statistic, chiar dacă acestea ar
exista.
3.6. Concluzii
Scopul studiului de față a fost explorarea atitudinilor, opiniilor,
comportamentelor și a cunoștințelor medicilor de familie din România cu privire la
recomandarea de activități fizice pentru adolescenți și tineri. Din analiza rezultatelor
obținute reies următoarele concluzii:
1. Mai mult de jumătate (aproximativ 55%) dintre respondenţi consideră că factorul
care influenţează în cea mai mare măsură (fie pozitiv sau negativ) nivelurile de
activitate fizică în rândul adolescenților și tinerilor este propria dorință/voință a
acestora de a fi activi
2. Doar unul din 5 respondenți a raportat corect numărul recomandat de minute de
AF atât pentru copii cât și pentru adulți.
3. Numărul de discuții legate de un adoptarea unui stil de viață sănătos este direct
proporțional cu numărul de consultații săptămânale avute de medicii de familie.
4. Cu cȃt dispun de mai puţine cunoştinţe (cu privire la nivelurile recomandate de AF
în rândul tinerilor și adulților), cu atȃt respondenții îşi apreciază nivelul de
cunoştinţe (cu privire la beneficiile AF asupra organismului) ca fiind mai ridicat.
5. Majoritatea respondenților consideră că rolul medicului de familie este să
promoveze AF în discuțiile cu tinerii (78%) respectiv să comunice cu familia
acestora cu privire la AF a tinerilor (69%). Mai puțin de jumătate (42%) consideră
că ar putea avea rolul de a monitoriza progresul tinerilor cu privire la practicarea
AF și doar o treime (33%) că ar trebui să colaboreze cu specialiști din domeniul
sportului și a AF pentru promovarea AF în rândul tinerilor.
6. Mai mult de o treime dintre responenți consideră că facilitarea promovării AF în
cabinetul de medicină de familie ar putea fi făcută prin introducerea în contractul
cadru a unor recompense specifice, o altă treime considerând că facilitarea
colaborării medic-specialist AF și alocarea de fonduri pentru persoane, pentru
accesarea infrastructurii de practicare a AF ar fi cel mai bun mijloc.
68 Sandu Petru
4. Studiul 3 - Influența factorilor de mediu asupra

nivelurilor de practicare a activităților fizice pentru
sănătate la adolescenți și tineri
4.1. Introducere
Inactivitatea fizică și sedentarismul reprezintă doi factori de risc majori pentru
suprapondere și obezitate în rândul tinerilor și adolescenților. La rândul lor,
supraponderea și obezitatea sunt asociate cu afecțiuni precum apneea de somn și
afecțiuni ortopedice (110) (111), dar și cu probleme psihologice precum stimă de sine
scăzută, stigmatizare și depresie, precum și o calitate a vieții scăzută (Williams , et al.,
2005, p. 70).
Numeroasele beneficii ale practicării activităților fizice la adolescenți și tineri au
fost demonstrate cuprinzător în literatura de specialitate (capitolul 2 din Stadiul actual
al cunoașterii). Cu toate acestea, procentul adolescenților și tinerilor care ating
nivelurile de AF recomandate de OMS sunt din ce în ce mai scăzute (subcapitolul 1.2
din Stadiul actual al cunoașterii).
Conform OMS, urbanizarea accelerată a condus la dezvoltarea unor condiții de
mediu care descurajează sau limitează participarea indivizilor în AF, precum:
intesificarea marcată a traficului rutier, scăderea calității aerului, creșterea nivelului de
poluare, lipsa parcurilor, a spațiilor verzi, a trotuarelor și a facilităților recreaționale-
sportive sau creșterea violenței (112).
Influența factorilor de mediu asupra atitudinilor și comportamentelor legate
de activitate fizică este cu atât mai importantă la adolescenți și tineri, cu cât nivelul lor
de autonomie în ceea ce privește comportamentele adoptate este mai scăzut decât cel
al adulţilor (88).
Din acest motiv, în ultimii anii, interesul cercetătorilor în domeniu s-a mutat de
la studierea factorilor personali, intrinseci, care determină sau influențează atitudinile
și comportamentele legate de practicarea activităților fizice, asupra factorilor de mediu
care influențează acest comportament.
Astfel, într-o analiză a literaturii de specialitate, Loprinzi si colegii au ajuns la
concluzia că există un număr de medii și contexte cheie care influențează AF la
adolescenți și tineri, cum ar fi: unitățile de îngrijiri ale copiilor, transportul activ spre și
de la școală, pauzele școlare, educația fizică în școală, programele extra-școlare,
biserica, structurile medicale și școala (113). Oferirea de oportunități de practicare a
AFpS în aceste contexte/medii poate contribui la o creștere a timpului total petrecut de
adolescenți și tineri în AFpS. Aceste concluzii au fost susținute de o metanaliză
publicată în anul 2014 de Oliveira și colegii, care a arătat faptul că prezența și
disponibilitatea spațiilor recreaționale în zona de rezidență și proximitatea parcurilor
și a spațiilor de joacă pentru copii se asociază pozitiv cu creșteri ale nivelurilor de
practicare a AF în rândul acestora (114).
70 Sandu Petru
De asemenea, o analiză sistematică recentă a literaturii (2017), a confirmat și

întărit concluziile prezentate de analizele anterioare ale literaturii, prin recunoașterea
unei asocieri pozitive între disponibilitatea programelor de practicare a AF în cadrul
școlilor, caracterisiticile mediului de rezidență, existența structurilor de siguranță
pentru pietoni și bicicliști și nivelurile de practicare a AF de către adolescenți (115).
Deși există numeroase studii originale, analize sistematice ale literaturii și
metanalize care certifică rolul important pe care factorii de mediu îl joacă în stabilirea
unor comportamente pozitive legate de practicare AF la adolescenți și tineri,
majoritatea acestor studii includ populații din țări dezvoltate economic sau din țări de
pe alte continente decât cel european. Astfel, o analiză sistematică a literaturii condusă
de Barbosa Filho și colegii, care a analizat studiile ce descriau metode de promovare a
AF, a identificat doar 3,1% dintre aceste studii adresând populații din TVMM. Doar
unul dintre studiile incluse în această analiză aborda populații est-europeane,
explorând nivelul de asociere între preferințele și disponibilitatea infrastructurii
outdoor de practicare a AF în rândul adolescenților din Cehia și Polonia și cum
afectează această asociere nivelurile de practicare a AF în rândul acestor populații
(75).
Nu în ultimul rând, majoritatea studiilor indentificate în literatura de
specialitate abordează separat factorii din mediul construit, social, școlar sau familial
ca predictori ai comportamentului legat de practicarea AF la adolescenți și tineri și nu
explorează influența fiecăruia dintre aceste categorii de factori asupra diferitelor tipuri
de activitate fizică, precum: AF legată de transport, de timp liber sau în mediul școlar –
inclusiv educația fizică.
Luând în considerare argumentele prezentate mai sus, studiul de față și-a
propus explorarea, în cadrul unui eșantion de conveniență din populația de adolescenți
români, opiniilor și a percepțiilor acestora asupra influenței relative a factorilor
personali (intrinseci), de mediu și comunitari (extrinseci) asupra atitudinilor și
comportamentelor legate de diferite tipuri de activitate fizică (de transport, timp liber
sau în mediul școlar).
Pentru studiul de față am utilizat următoarele definiții:
1) Factori de mediu: totalitatea factorilor din mediile social: familie și prieteni, colegi
și anturajul școlar și fizic și comunitar: mediul natural și construit în zona de
rezidență (locuință) și caracteristicile mediului școlar (infrastructură și
echipamente)
2) Programe comunitare de practicare a AF: totalitatea oportunităților
locale/comunitare de practicare a AF, oferite de către instituții publice sau private,
precum: cursuri pentru învățarea unei discipline sportive, cluburi sportive școlare,
evenimente și concursuri sportive în mediul școlar sau comunitar/local, etc.

Ipoteza de lucru: atitudinile și nivelurile raportate de practicare a diferitelor
tipuri de activități fizice (legate de transport, de timp liber sau în mediul școlar) în
rândul adolescenților din România sunt influențate de mediile în care aceștia locuiesc,
învață și se deplasează.
Obiectivul general: Analiza influenței factorilor de mediu asupra atitudinilor și

a nivelurilor de practicare a diferitelor tipuri de AF în rândul adolescenților din
România
1.1 Analiza influenței factorilor de mediu asupra activității fizice legate de transport
1.2 Analiza influenței factorilor de mediu asupra activității fizice de timp liber
1.3 Analiza influenței factorilor de mediu asupra activității fizice în mediul școlar
1.4 Analiza influenței programelor comunitare de practicare a AF asupra atitudinilor
și a nivelurilor de practicare a acestor activități în rândul adolescenților din
România
1.5 Percepția adolescenților cu privire la legătura dintre practicarea AF și conceptul de
calitate a vieții.

4.3.1. Metodologia de lucru și populația abordată
Pentru testarea ipotezei, respectiv atingerea obiectivelor menționate anterior,

am desfășurat, în perioada Mai-Iunie 2015, o cercetare calitativă transversală pe un
eșantion de conveniență de 54 de elevi (28 băieți și 26 fete), extras din populația de
elevi de liceu a municipiului Cluj-Napoca.
Colectarea datelor a fost făcută prin intermediul unor interviuri de tip focus-
grup cu elevi de la 5 licee din municipiul Cluj-Napoca, selectate aleator, 3 din zona
centrală și două din zona cartierelor municipiului. Motivația alegerii acestei repartizări
a unităților de învățământ selectate pentru participare în studiu a fost reprezentată de
posibilitatea de colectare a opiniilor și a percepțiilor din rândul unor elevi cu status
socio-economic diferit. Astfel, chiar dacă nu am colectat în cadrul studiului date legate
de nivelul de venit al familiilor din care provin elevii, selectarea liceelor a fost făcută
având ca prim criteriu localizarea geografică (în funcție de diviziunile administrative
ale municipiului Cluj-Napoca), precum și din informații anecdotice și expertiza
profesională privind nivelul socio-economic al elevilor de la liceele centrale comparativ
cu cei de la liceele din cartierele municipiului.
Populația țintă a acestui studiu a fost reprezentată de elevii de liceu din
municipiul Cluj-Napoca, iar eșantionul care a participat în studiu a inclus elevi de clasa
a 11-a de la liceele înrolate în studiu. Motivația alegerii exclusive a elevilor de clasa a
11-a de liceu a fost legată de: 1) selectarea unor elevi cu vârsta mai mare de 18 ani,
pentru a putea contribui semnificativ la elucidarea ipotezei propuse și pentru a evita
necesitatea obținerii unui acord din partea părinților (procedură care ar fi prelungit și
potențial îngreunat perioada de desfășurare a colectării datelor) și 2) evitarea
abordării elevilor de clasa a 12-a, angrenați în finalizarea studiilor și susținerea
examenelor de final de ciclu de învățământ.
72 Sandu Petru
4.3.2. Recrutarea și înrolarea în studiu a participanților
Recrutarea participanților a fost făcută direct, prin intermediul unei prezentări a

studiului, programată în cadrul orei de dirigenție și susținută în fața fiecăreia dintre
clasele abordate, prezentare la care au asistat și profesorii diriginți. Înrolarea a fost
făcută prin prezentarea informațiilor din formularul de consmițământ informat și
selectarea pentru participarea la interviul focus-grup doar a acelor elevi care și-au dat
acordul să participe.
Studiul a fost desfășurat având atât acordul Comisiei de Etică a Universității de
Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, cât și acordul Inspectoratului
Școlar Județean Cluj.
4.3.3. Desfășurarea focus-grupurilor
Toate cele 5 interviuri focus-grup au fost conduse/facilitate pe baza unui ghid

de interviu care a cuprins 5 teme de discuție, respectiv: Tema 1: Activitatea fizică
legată de transport – infrastructură de practicare; facilitatori și bariere; Tema 2:
Activitatea fizică de timp liber – infrastructură: existență și accesibilitate; facilitatori și
bariere; Tema 3: Activitatea fizică în cadru școlar: educație fizică și sport și activități
fizice nelegate de orele de educație fizică și sport: accesibilitate, facilitatori și bariere;
Tema 4: Programe comunitare de practicare a activităților fizice: existență și
accesibilitate, facilitatori și bariere; Tema 5: Activitatea fizică și calitatea vieții (vezi
Anexa 3).
Cu acorul participanților, interviurile au fost înregistrate audio integral, pentru a
facilita utilizarea cât mai corectă și completă datelor colectate.
4.3.4. Prelucrarea, analiza și interpretarea datelor
Toate cele 5 interviuri au fost transcrise verbatim, codate și analizate conform

temelor abordate, care au fost identificate și selectate anterior în urma analizei
literaturii de specialitate, respectiv: influența factorilor din mediul social, fizic și
comunitar asupra atitudinilor și comportamentelor legate de AF de transport, timp
liber și în mediul școlar, existența și accesibilitatea programelor comunitare și
influența practicării AF asupra calității vieții.
4.4. Rezultate
Un număr de 54 de elevi de clasa a 11-a (28 băieți și 26 fete), cu vârsta de 18-19
ani, de la 5 licee din municipiul Cluj-Napoca au participat la cele 5 interviuri tip focus-
grup, pentru un număr mediu de aproximativ 11 persoane per interviu. Având în
vedere caracteristicile metodei calitative de colectare a datelor, unde accentul este pus
pe discuția de grup, nu pe opinia individuală a fiecărui participant, nu au fost colectate
informații socio-demografice ale participanților la interviuri.
Rezultatele obținute în urma analizei datelor colectate în cadrul celor 5 teme

de discuție sunt prezenate în detaliu în cele ce urmează și rezumate în Tabelul XVI.
4.4.1. Tema de discuție 1: Activitatea fizică legată de transport
”Traficul de dimineață este mult prea aglomerat și sunt foarte puține piste pentru
biciclete. Sincer să fiu, mi-e destul de teamă să merg la școală pe bicicletă”
Majoritatea participanților au declarat că în general merg zilnic pe jos cel puțin

15 minute, de câteva ori pe zi. Cele mai frecvente rute practicate sunt de acasă la școală
și înapoi acasă, urmată de ieșitul cu prietenii în oraș și mersul la cumpărături cu familia
sau prietenii.
Cel mai frecvent menționați factori care le limitează adolescenților activitatea
fizică legată de transport sunt cei din mediul fizic (construit sau natural), respectiv:
lipsa pistelor pentru bicliclete și a parcărilor de biciclete (și teama consecutivă de a
circula în traficul rutier), lipsa unor trotuare de calitate (fără gropi sau denivelări) sau
aglomerarea trotuarelor cu mașini parcate ilegal sau distanțele lungi între destinațiile
de interes. Factorii sociali limitatori menționați cel mai frecvent au fost: transportul la
și de la școală cu mașina de către părinți sau colegi/prieteni, factori comunitari legați
de facilitatea de a călători gratuit cu mijloacele de transport în comun și factori legați
de mediul școlar: lipsa timpului liber (pentru a merge pe jos sau pe bicicletă spre și de
la școală) datorată programului școlar aglomerat.
În ceea ce privește facilitatorii pontențiali pentru creșterea transportului activ în
rândul adolescenților și tinerilor, majoritatea participanților la studiu au menționat în
primul rând necesitatea îmbunătățirii infrastructurii (atât în ceea ce privește pistele
pentru biciclete cât și trotuarele) și creșterea numărului și a calității spațiilor verzi
pentru a crește calitatea aerului și a face mediul mai agreabil de parcurs pe jos sau pe
bicicletă. Alți factori, menționați cu o frecvență mai redusă, au fost propria
plăcere/motivație (de merge pe jos/bicicletă), influența colegilor (posibilitatea de a
merge spre și de la școală pe jos cu colegii) și disponbilitatea de timp (un program
școlar mai puțin aglomerat).
Nu în ultimul rând, în ceea ce privește politicile și programele comunitare de
încurajare a transportului activ în rândul adolescenților și tinerilor, participanții la
interviuri au menționat oportunitatea posibilității de a închiria gratuit biciclete,
existența unei zile în fiecare lună fără transport în comun sau limitarea accesului
mașinilor personale în centrul orașului (pentru ca părinții sau prietenii să nu îi mai
poată aduce la școală – soluție propusă de și aplicabilă pentru elevii de la liceele din
centrul orașului).
4.4.2. Tema de discuție 2: Activitatea fizică de timp liber
”Ca să poți închiria un teren sintetic de fotbal ai nevoie de cel puțin 12 oameni, deci
interesul și participarea colegilor sau a prietenilor te influențează și pe tine; să nu mai zic
ce neplăcut este când unul sau doi anunță în ultimul moment că nu mai pot veni la
mișcare și trebuie să anulăm jocul pentru toată lumea”
74 Sandu Petru
Timpul mediu raportat de către participanți petrecut în activități fizice de timp

liber (leisure time physical activities - LTPA) a fost diferit între cele două categorii de
licee, fiind de 10 și respectiv 9 ore în medie/săptămână la cele două liceele din cartiere
și de doar 5,5, 3,5 și respectiv 3 ore în medie/săptămână la cele 3 licee centrale.
Cel mai frecvent practicate activități fizice de timp liber raportate au fost
fotbalul, înotul, jogging-ul, mersul pe bicicletă, baschetul și mersul pe role.
Conform participanților la interviurile de grup, cel mai des frecventate locuri
pentru practicarea acestor activități fizice de timp liber au fost: săli de sport/fitness,
terenuri artificiale de fotbal sau piscine private, urmate de parcuri și spații sportive
outdoor utilizate în regim gratuit și străzi/trotuare din zona de rezidență pentru
alergat, mers pe biclicletă sau pe role.
Principalele motive ale alegerii acestor tipuri de infrastructuri au fost legate de:
proximitatea față de casă, calitatea și igiena spațiilor și a echipamentelor, posibilitatea
de a merge cu colegi/prieteni, un raport bun calitate-preț sau chiar gratuitatea sau
caliatea aerului (motiv pentru alegere a parcurilor sau a spațiilor verzi în dauna unor
săli închise).
Principalii facilitatori menționați pentru practicarea activităților fizice de timp
liber au fost atât factori de mediu (externi), precum: programul școlar mai liber, familia
și prietenii (atât prin sprijin/apreciere cât și prin exemplul direct, de participare
proprie la activități fizice), mai multe facilități de practicare a activităților fizice în zona
locuinței, cât și personali (interni): plăcerea de a fi activ și motivația de îmbunătățire a
condiției fizice și de menținere a sănătății.
În ceea ce privește obstacolele, principalele menționate au fost lipsa sau
insuficiența instrastructurii de practicare a activităților fizice în proximitatea locuinței,
urmată de lipsa timpului, oboseala datorată programului școlar și lipsa banilor (pentru
accesarea infrastructurii și a serviciilor private, cu plată).
Nu în ultimul rând, în ceea ce privește politicile locale, elevii participanți au
apreciat faptul că cel mai important aspect pentru stimularea activităților fizice de
timp liber este legat de existenta, acessul liber (gratuit) și proximitatea față de
infrastructură de calitate, urmate de promovarea mai bună a cluburilor sportive (și
facilitarea accesului elevilor în regim gratuit sau cu plată redusă) și a programelor
comunitare disponibile (cursuri de inițiere într-o ramură sportivă, competiții de
alergare, etc.).
Tabel XVI. Rezumatul rezultatelor obținute în cadrul celor 5 teme de discuție

Tema 1: Tema 2: Tema 3: Tema 4: Tema 5: AF și
Activitatea fizică Activitatea fizică Activitatea fizică Programe calitatea vieții
legată de de timp liber în mediul școlar comunitare de
transport practicare a AF
Casă-școală-casă 9.5 ore vs. 4 1 oră de educație Majoritatea Conceptul de
este cea mai des ore/săptămână AF fizică și elevilor nu au auzit calitate a vieții
frecventată rută de de timp liber elevi sport/săptămână, de (și participat la) asociat sănătății
către elevi din licee cartiere considerată astfel de programe fizice, psihice și
vs. centrale insuficientă de în ultimele 12 luni sociale, fericirii,
către toți dezvoltării
respondenții individuale și
Factori limitatori: Fotbal și fitness Factori limitatori: Majoritatea valorizării tuturor
numărul și cele mai frecvent infrastructura programelor la oportunităților
calitatea scăzute raportate AF de deficitară, care au participat locale existente
ale trotuarelor și timp liber; programarea s-au desfășurat în pentru practicarea
pistelor pentru infrastructură inadecvată a orei mediul școlar și au AFpS
biciclete, traficul indoor, cu plată, de EFS avut ca disciplină
rutier aglomerat, cel mai des Factori facilitatori: sportivă fotbalul
distanțele lungi accesată, urmată posibilitatea de
între destinații, de parcuri și spații relaxare alături de
mersul cu mașina verzi; colegi, severitate
părinților sau a proximitatea, moderată din
colegilor calitatea, partea
diversitatea și profesorului de
siguranța, criterii EFS
de alegere a
infrastructurii
Factori facilitatori: Familia și colegii Propuneri O promovare mai Influența AF
mai multe piste sau prietenii pot fi îmbunătățire: mai bună în mediul asupra calității
pentru biciclete, faciliatori sau multe școlar, gratuitatea vieții percepută
sistem gratuit de limitatori direcți ore/săptămână, și creșterea prin prisma:
închiriere a (practicarea sau mai multă diversității acestor menținerii
bicicletelor, mai nu a AF) și diversitate și programe i-ar sănătății,
multe spații verzi, indirecți, simbolici intensitate în încuraja pe elevi să conectării sociale,
trotuare libere, (încurajare sau nu cadrul orei, participe și să fie dezvoltării
mai mult timp a adolescenților de îmbunătățirea activi cognitive, creșterii
liber practicare a AF) infrastructurii și perfomanței
implicarea academice, evitării
profesorului adopării unor
Politici locale Politici locale: AF din mediul comportamente
propuse: ziua fără reabilitare parcuri școlar limitată de dăunătoare
transport în și spații de joacă; lipsa cluburilor precum fumat,
comun, limitarea oferirea de sportive și accesul consum de alcool
accesului informații cu interzis la spațiile sau droguri
mașinilor în privire la de practicare a AF
centrul orașului oportunitățile
disponibile
76 Sandu Petru
4.4.3. Tema de discuție 3: activitatea fizică în mediul școlar
”O oră (de educație fizică) pe săptămână nu este de ajuns; nu avem timp să facem mai
nimic. Ca sa nu mai spunem că de fapt sunt 50 de minute, timp în care trebuie să ne și
shimbăm în echipament”
”Avem ora de educație fizică vinerea, ultima oră din program; facem încălzirea cu
domnul profesor și apoi ne lasă să jucăm fotbal. Cine vrea să facă mișcare rămâne, restul
pot pleca acasă”.
Cele mai plăcute aspecte raportate în legătură cu orele de educație fizică și sport
(EFS) au fost cele legate de posibilitatea de a fi activ alături de colegi, relaxarea și
strictețea moderată a profesorului de EFS; cele mai neplăcute au fost practicarea unei
singure discipline sportive (de exemplu volei), împărțirea sălii de sport cu alte clase
sau intesitatea scăzută în cadrul orei.
În ceea ce privește propunerile de schimbări ale orei de EFS, toți elevii
participanți au raportat nevoia a cel puțin încă unei ore de EFS, a programării acestor
ore în mijlocul programului școlar zilnic, a creșterii diversității și intenstității
activităților și a introducerii competițiilor în cadrul liceului. De asemenea, au mai fost
menționate necesitatea îmbunătățirii condițiilor de infrastructură (inclusiv vestiare și
dușuri) și echipamente și implicarea mai crescută a profesorului EFS în explicarea și
exemplificarea unor elemente tehnice, în special la gimnastică, proba care este cea mai
dificilă pentru majoritatea elevilor.
În legătură cu activitățile fizice din mediul școlar, în afara orelor de EFS,
respectiv în timpul pauzelor sau înainte și după programul de școală, elevii au
menționat o serie de limitări precum interdicția de a folosi curtea liceului înaintea sau
după programul școlar, lipsa unor spații adecvate pentru practicarea unor sporturi sau
aglomerația din curtea școlii care îi impiedică să folosească terenurile existente dar și
lipsa interesului unora dintre elevi pentru a practica activități fizice în mediul școlar.
Nu în ultimul rând, elevii participanți au menționat și lipsa unor cluburi pe
discipline sportive, organizate în spațiul școlar, în cadrul cărora să poată practica un
sport în mod organizat sub îndrumarea unui profesor de EFS sau antrenor.
4.4.4. Tema de discuție 4: Programe comunitare de practicare a AF
”Ne-ar plăcea să participăm la competiții sportive și în alte sporturi decât fotbal, să fie
mai bine promovate și să învățăm lucruri (sporturi) noi.”
”Ar trebui să vină (cei care organizează cursuri sau competiții) în școli și să promoveze
direct astfel de programe, sau chiar la televizor – pe lângă reclamele obișnuite ar putea
introduce și reclamă la un maraton, spre exemplu”
În ultimele 12 luni premergătoare participării la interviul de grup, doar câtiva

elevi au participat în programe comunitare/locale de practicare a AF, respectiv la
competiții sportive școlare organizate de către Ministerul Educației sau la competiții
de alergare organizate de ONG-uri locale (în calitate de participanți – alegători sau
voluntari). Cei care nu au participat au reclamat faptul că în competițile școlare
participă doar cei mai avansați elevi, care oricum practică sporturile respective și în
afara mediului școlar, iar numărul limitat de discipline sportive (fotbal sau baschet) le
limitează opțiunile de participare.
Majoritatea participanților au considerat că aceste programe comunitare de
practicare a AF nu sunt suficiente sau nu sunt destul de bine promovate, astfel încât
informația să ajungă și la ei; opinia generală a fost că elevii ar fi interesați să participe
dacă li s-ar oferi oportunități mai multe și mai variate, pentru toate categoriile de elevi,
cu mai multă sau mai puțină experiență, cu o condiție fizică mai bună sau mai puțin
bună. Participarea gratuită și oferirea unor oportunități de învățare au fost alte aspecte
menționate de elevi pentru creșterea impactului pozitiv al programelor comunitare de
practicare a AF în rândul adolescenților.
4.4.5. Tema de discuție 5: Activitatea fizică și calitatea vieții
”A fi sănătos, a trăi o viață lungă și activă; chiar și la televizor spun că ar trebui să facem
mișcare cel puțin 30 de minute în fiecare zi”.
”Dacă îți sunt oferite un mediu și un spațiu în care să fii activ fizic e clar că vei avea o
calitate a vieții mai bună; altfel, stând toată ziua în casă nu numai că vei avea o condiție
fizică precară dar și un comportament anti-social care te va afecta în timp”.
Opiniile elevilor participanți în legătură cu conceptul de calitate a vieții au inclus

aspecte precum: dezvoltarea unui stil de viață sănătos, a fi activ și a avea o alimentație
sănătoasă, a face parte dintr-o categorie socio-economică ridicată și a te dezvolta
constant ca individ, a fi fericit, a profita de toate oportunitățile care îți sunt oferite la
nivel comunitar, a avea o viață personală împlinită și a avea o viață lungă.
În ceea ce privește rolul activității fizice pentru menținerea sau îmbunătățirea calității
vieții, participanții de la toate cele 5 licee au fost de acord cu faptul că practicarea AF
are doar efecte benefice asupra calității vieții, prin mecanisme diverse, precum:
îmbunătățirea sănătății fizice și mintale, stimularea dezvoltării cognitive, definirea
caracterului, stimularea procesului de socializare și stabilirea de noi prietenii, oferirea
de prestigiu – în cazul practicării la nivel profesionist, îmbunătățirea performanțelor
școlare și evitarea adicțiilor (în special cele legate de droguri dar și fumatul sau
consumul de alcool).
La finalul interviului focus-grup, elevii au fost întrebați, în contextul întregii

discuții, care dintre cele două categorii de factori: personali (intrinseci) sau de mediu și
programe comunitare (extrinseci) are o mai mare influență asupra atitudinilor și
comportamentului lor legat de practicarea AF.
”Nu prea poți controla timpul liber pe care îl ai, dar poți controla ce faci în timpul liber
disponibil”.
Majoritatea participanților la interviurile de grup au fost de acord cu faptul că

voința și motivația personală, alături de componenta de mediu social (sprijinul
prietenilor și al familiei) sunt cele mai importante pentru ei în practicarea activităților
fizice. Cu toate acestea, unii participanți au fost de părere că cele mai importante
78 Sandu Petru
aspecte sunt cele legate de infrastructură și servicii, deoarece în lipsa unor condiții
propice pentru practicarea AF, cu timpul interesul scade și treptat dispare.
În final vom prezenta cele mai importante diferențe observate în răspunsurile

oferite de elevii din cele două categorii de licee, respective cele 3 centrale și cele două din
cartiere. Astfel, elevii de la liceele din cartiere au raportat mai multe minute petrecute
în AF legată de transport, un număr considerabil dintre aceștia locuind în localitățile
din zona metropolitană a municipiului și astfel având un drum mai lung de parcurs pe
traseul zilnic (luni-vineri) casă-școală-casă, care include mers pe jos și cu mijloacele de
transport în comun. Pe de altă parte, elevii de la liceele centrale care au raportat
utilizarea mijloacelor de transport în comun pentru a merge la școală, au avut distanțe
mai mici de parcurs de acasă la autobuz și de la autobuz la școală.
În ceea ce privește AF de timp liber, elevii de la liceele din cartiere au raportat
de aproximativ două ori mai multe ore pe săptămână petrecute în astfel de activități
(10, respectiv 9 ore, media raportată la cele două licee), față de cei de la liceele din
zona centrală (5,5, 3,5 și respectiv 3 ore). În ce privește caracteristicile infrastructurii
de practicare a AF de timp liber, elevii de la liceele din cartiere au apreciat mai mult
proximitatea față de locuință și gratuitatea, în timp ce elevii de la liceele din zona
centrală au pus accentul pe calitatea serviciilor urmată de proximitate.
În toate celelalte aspecte discutate, referitoare la AF în mediul școlar, programe
comunitare și AF și calitatea vieții, răspunsurile oferite de elevii din cele două categorii
de licee au fost similare.
4.5. Discuții
Studiul de față și-a propus explorarea opiniilor și a percepțiilor elevilor de liceu
asupra influenței relative a factorilor personali (intrinseci), de mediu și comunitari
(extrinseci) asupra atitudinilor și comportamentelor legate de diferite tipuri de
activitate fizică (de transport, timp liber sau în mediul școlar).
În ce privește activitatea fizică legată de transport, rezultatele obținute relevă
faptul că, în opinia elevilor, aceasta este în principal limitată de factorii din mediul fizic
(respectiv infrastructura deficitară, traficul rutier aglomerat) urmați, cu o importanță
secundară, de oportunitățile comunitare (gratuitatea la transport în comun) și factorii
sociali (părinți și colegi care îi transportă cu mașina). Aceste rezultate sunt
concordante cu studii similare din literatura de specialitate (116) (117).
De asemenea, propunerile venite din partea elevilor cu privire la posibilele
politici publice de adresare a factorilor care le limitează practicarea AF de transport,
respectiv creșterea numărului de piste, creșterea calității și eliberarea trotuarelor de
mașinile parcate, introducerea unei zile fără transport public, restricționarea accesului
mașinilor personale în centrul orașului sau creșterea numărului de spații verzi, sunt în
concordanță cu rezultate obținute în studii similare, în populații de adolescenți din alte
țări europene și de pe alte continente (118) (119).
Diferențele semnificative raportate în nivelurile de AF de timp liber practicate
de elevii din cele două categorii de licee pot fi interpretate în cel puțin două moduri,
respectiv: timpul liber diferit între cele două categorii de elevi (elevii din școlile din
zona centrală având un program școlar mai aglomerat și cerințe școlare mai ridicate
față de cei de la liceele din cartiere) sau oportunitățile (gratuite, outdoor) mai
numeroase de practicare a AF în localitățile adiacente municipiului față de zona

centrală (având în vedere zona de rezidență a celor două categorii de elevi). Aceste
rezultate sunt în contradicție cu studii similare din literatură, iar în interpretarea lor
trebuie considerate diferențele administrative și culturale între populațiile comparate
(120). Criteriile menționate pentru alegerea spațiilor pentru practicarea AF de timp
liber sunt în concordanță cu studiile din literatură.
Nu în ultimul rând, influența prietenilor și a familiei (direct, prin practicarea
împreună a AF sau indirect, simbolic prin sprijinul și încurajările oferite pentru a fi
activi fizic), menționate de elevii participanți, sunt în acord cu rezultate similare
raportate în alte studii (121).
Rezultatele obținute în legătură cu activitatea fizică în mediul școlar
(cuprinzând orele de educație fizică și sport și alte activități sportive: în pauze sau
înainte și după programul școlar) relevă insuficiența timpului acordat educației fizice
(doar o oră/săptămână la liceu în România), a infrastructurii și echipamentelor
deficitare și a programării nepotrivite a acestor ore, fiind în acord cu studii similare din
literatura de specialitate (122) (123). Relevanța acestor rezultate din punctul de
vedere al politicilor publice locale constă în sublinierea importanței creșterii
numărului de ore de EFS și oferirea elevilor de liceu mai multe oportunități de
practicare a AF într-un mediu organizat, în cadru școlar.
Programele comunitare de practicare a AF sunt de interes pentru elevi, dar
aceștia nu cunosc astfel de programe și deci nu le pot accesa. Beneficiile participării
adolescenților și tinerilor în astfel de programe au fost demonstrate (124) (125), astfel
încât este relevantă informarea și stimularea administrațiilor publice locale și a
prestatorilor privați pentru creșterea numărului de astfel de oportunități și
promovarea lor directă către publicul țintă, prin intermediul școlii, ca mediu de
transmitere a mesajelor și recrutare a persoanelor interesate.
Asocierea dintre practicarea AF și conceptul de calitatea vieții este una
directă din perspectiva elevilor intervievați, AF și sportul fiind asociate cu o mai bună
sănătate fizică, psihică și socială, contribuind la dezvoltarea personalității,
îmbunătățirea performanțelor școlare și evitarea comportamentelor de risc pentru
sănătate (fumat, consum de alcool sau droguri). Aceste rezultate sunt validate de studii
recente din literatură, care au identificat o calitate a vieții mai bună la studenții activi
față de cei sedentari (126).
4.6. Concluzii
Studiul prezentat și-a propus explorarea opiniilor și a percepțiilor elevilor de
liceu asupra influenței relative a factorilor personali (intrinseci), de mediu și
comunitari (extrinseci) asupra atitudinilor și comportamentelor legate de diferite
tipuri de activitate fizică (de transport, timp liber sau în mediul școlar).
Activitatea fizică legată de transport este influențată în mod preponderent de
mediul fizic, construit (numărul și calitatea trotuarelor și a pistelor pentru biciclete),
urmate de facilitățile (gratuitatea) de transport în comun și mersul la și de la școală cu
mașina părinților sau a colegilor.
Activitatea fizică de timp liber este de asemenea influențată de factorii din
mediul fizic, respectiv proximitatea și calitatea infrastructurii de practicare a AF,
siguranța și diversitatea acesteia; părinții și prietenii adolescenților joacă un rol
80 Sandu Petru
important din punct de vedere practic (practicarea AF împreună cu aceștia) și simbolic

(încurajarea acestora să practice AF); disponibilitatea, diversitatea și promovarea
directă (în cadrul școlar) a programelor comunitare de practicare a AF pot influența
pozitiv participarea adolescenților în astfel de programe.
Activitatea fizică din mediul școlar (orele de educație fizică și sport, activitățile
din timpul pauzelor, dinaintea și de după programul școlar) este influențată de
curriculumul național, care prevede doar o oră de educație fizică pe săptămână la ciclul
de învățământ liceal, dar și de cultura instituțiilor de învățământ cu privire la AF,
incluzând disponibilitatea și calitatea infrastructurii și a echipamentelor, programarea
orei de EFS în programul școlar, existența cluburilor pe ramuri sportive organizate în
cadrul școlii sau accesul la infastructură în timpul pauzelor și în afara programului
școlar. Toți acești factori pot stimula sau limita practicarea AF în mediu școlar de către
elevii de liceu.
În fine, în ceea ce privește diferențele dintre elevii de la liceele din centrul
municipiului față de cei de la liceele din cartiere, cei din urmă au raportat mai multă AF
legată de transport și de timp liber, AF în mediul școlar fiind similară. Alte diferențe
notabile sunt cele legate de citeriile de alegere a infrastructurii de practicare a AF de
timp liber, respectiv calitatea și proximitatea pentru cei din centru și gratuitatea și
proximitatea pentru cei de la liceele din cartiere.
5. Discuţii generale
Rezultatele primului studiu relevă niveluri destul de ridicate de practicare a AF
legate de transport la studenții din ambele centre universitare (470’/săpt CJ, 315’/săpt
IS) studenții de la UMF Cluj raportând semnificativ (p=0.03) mai multe
minute/săptămână petrecute mergând pe jos sau pe bicicletă pentru a se deplasa dintr-
un loc în altul comparativ cu studenții de la UMF Iași. Trebuie remarcat faptul că, luând
în considerare recomandările OMS în ceea ce privește niveluri minime de practicare a AF
în rândul adulților (> 18 ani), respectiv minimum 150 de minute pe săptămână de AF de
intensitate moderată-crescută, doar din activitatea fizică legată de transport, studenții
și-au acoperit, la modul teoretic, numărul necesar de minute/săptămână, nu însă la
intensitatea recomandată, mersul pe jos (sau chiar pe bicicletă în mediul urban)
neputând fi considerate AF de intensitate moderată-crescută.
În comparație cu activitatea fizică legată de transport, nivelurile de practicare a
activităților fizice de timp liber raportate au fost mult mai scăzute pentru ambele loturi
de studenți (124’/săpt CJ, 85’/săpt IS), diferențele dintre cele două loturi nefiind însă
seminificative statistic (p=0.276). Preferința studenților de a fi activi din punct de vedere
fizic ca modalitate de transport mai degrabă decât ca modalitate de petrecere a timpului
liber trebuie analizată din prisma abilităților și a interesului pe care aceștia îl au față de
AF de timp liber și a resurelor (de timp, financiare) diferite necesare pentru aceste două
tipuri de AF.
Majoritatea studenților la medicină (65%) din cele două centre luate în studiu
accesează infrastructura gratuită (locuința sau în jurul locuinței, infrastructură outdoor
sau spațiile dedicate AF ale universităților) penru practicarea AF. De asemenea, doar
aproximativ 20% dintre respondenți accesează infrastructura de practicare a AF oferită
de universitățile la care studiază, majoritatea din anii de studiu 1 și 2. Aceste rezultate
sunt pe de o parte revelatoare, prin prisma preferințelor studenților pentru accesarea
infrastructurii gratuite și pe de altă parte îngrijorătoare, prin prisma procentului scăzut
care accesează infrastructura de practicare a AF a universităților. Adresabilitatea scăzută
la infrastructura universităților ar putea fi explicată prin necesitatea plătirii accesului la
această infrastructură (cel puțin acest lucru este valabil pentru centrul universitar Cluj,
unde studenții care vor să închirieze sala de sport sau terenurile de sport trebuie să
plătească o taxă) sau de faptul că infrastructura oferită este insuficientă sau de calitate
scăzută, nesatisfăcând nevoile și asteptările studenților. Trebuie astfel luate în discuție
modalități de facilitare a accesului studenților la infrastructura de practicare a AF, prin
alocarea de fonduri (locale sau naționale) pentru dezvoltarea acestei infrastructuri și
eliminarea taxelor de acces pentru studenți, pentru ca aceștia să poată utiliza aceste
servicii fără nici o restricție de ordin financiar.
Nivelurile medii de cunoștințe (o medie de aproximativ 50% a răspunsurilor
corecte) ale studenților chestionați cu privire la cele mai eficiente modalități de
îmbunătățire a condiției fizice în urma practicării AF, precum și referitoare la beneficiile
AF asupra organismului reprezintă un rezultat care merită investigat în contiunare, date
fiind lipsa de asociere cu anul de studiu sau nivelurile de practicare a AF. Cert este faptul
că aceste cunoștințe par a fi mai mult obținute în urma propriilor cercetări sau ca
82 Sandu Petru
urmare a propriei practici, decât în mediul educațional-formal, în cadrul materiilor

predate în anii de studiu.
În fine, participarea studenților la medicină în programe comunitare de
practicare a AF este foarte scăzută (mai puțin de 20% în ambele centre), motivele
raportate pentru neparticipare fiind mixte, atât o lipsă de informare, cât și o lipsă de
interes pentru participarea în astfel de programe. Astfel, se impun atât creșterea
numărului și a diversității unor astfel de programe adresate studenților, în cadrul
universitar sau comunitar, cât și o îmbunătățire a promovării directe a acestor programe
către publicul țintă pentru a crește probabilitatea de participare. Un ultim aspect ar fi
latura financiară, gratuitatea sau reducerile acordate studenților interesați putând avea
beneficii, dată fiind disponibilitatea redusă a acestora pentru a plăti pentru servicii de
practicare a AF. În ultimii ani numărul competițiilor de alergare în special a crescut însă
acestea nu oferă facilități speciale pentru elevi sau studenți.
Rezultatele celui de-al doilea studiu relevă în primul rând un nivel scăzut de
cunoștințe ale medicilor de familie cu privire la nivelurile recomandate de practicare a
AF în rândul adulților și copiilor precum și în ceea ce privește factorii care influențează
participarea adolescenților și tinerilor în AF. Astfel, mai mult de jumătate (aproximativ
55%) dintre respondenţi consideră că factorul care influenţează în cea mai mare măsură
(fie pozitiv sau negativ) nivelurile de activitate fizică în rândul adolescenților și tinerilor
este propria dorință/voință a acestora de a fi activi. De asemenea, doar unul din 5
respondenți a raportat corect numărul recomandat de minute de AF atât pentru copii cât
și pentru adulți. Aceste rezultate, deși obținute în urma administrării a doar 3 întrebări,
relevă o situație îngrijorătoare, cu atât mai mult cu cât majoritatea medicilor de familie
chestionați au raportat în același timp cunoștințe bune și foarte bune cu privire la
beneficiile practicării activităților fizice asupra organismului (peste 90%), respectiv la
modalitățile de recomandare a AF în rândul adolescenților și tinerilor (peste 80%).
Această discordanță între cunoștințele auto-evaluate și cele evaluate obiectiv
impune în primul rând creșterea gradului de informare în rândul practicienilor cu
privire la nivelurile recomandate de practicare a AF în rândul adulților și copiilor
precum și în ceea ce privește factorii care influențează participarea adolescenților și
tinerilor în AF. În al doilea rând, este necesară dezvoltarea de oportunități de educație
medicală continuă pe care medicii, odată ce au înțeles nevoia și rolul lor în acest
domeniu, să le poată accesa pentru a-și îmbunătății cunoștințele și abilitățile în ceea ce
privește promovarea AF. În al treilea rând, trebuie creat la nivel de sistem cadrul legal
necesar pentru stimularea medicilor de familie de a promova AF în rândul pacienților
lor. Scheme de promovare a AF din țările nordice sau din alte TVM pot fi identificate,
analizate și adaptate la condițiile socio-economice și culturale din România, astfel încât
să creeze oportunități reale de implicare a personalului medical în promovarea unui stil
de viață activ, în colaborare cu practicieni din domeniul sportului, activității fizice,
kinetoterapiei și a domeniilor conexe.
Faptul că majoritatea medicilor de familie consideră că rolul lor este de a
promova AF în discuțiile cu tinerii și părinții acestora, dar doar o treime iau în calcul
colaborarea cu un specialist în domeniul AF în acest sens, confirmă diferența între
cunoștințele obiective și cele percepute/auto-evaluate de către medici și astfel
necesitatea creșterii gradului de informare și de conștientizare în rândul medicilor cu
privire la cunoștinețele și abilitățile pe care ar trebui să le aibă și rolul pe care ar putea
să îl joace în promovarea AF în rândul populației.
În fine, faptul că majoritatea respondenților au identificat cursurile online drept

mijloace preferate pentru îmbunătățirea cunoștințelor privitoare la beneficiile
practicării AF și mijloace de promovare a AF, combinat cu opiniile exprimate legate de
necesitatea introducerii în contractul cadru a unor recompense speciale pentru
facilitarea promovării AF în cadrul cabinetului de MF denotă lipsa de disponibilitate a
medicilor pentru dezvoltarea acestui serviciu având în vedere resursele (de timp și
materiale) actuale. Acest aspect conduce la necesitatea luării în calcul a dezvoltării unor
programe naționale sau scheme de promovare a AF în medicina generală, inspirate din
modelele țărilor nordice europene sau a altor TVM în care au fost deja dovedite eficiente,
și adaptate la contextul socio-economic și cultural din România. În acest fel, medicii de
familie ar avea atât contextul legal și procedural cât și stimulentele materiale necesare
introducerii promovării AF ca serviciu în cadrul cabinetului de medicină de familie.
Rezultatele celui de-al treilea studiu relevă o influență majoră a factorilor de
mediu asupra activității fizice legate de transport în rândul elevilor de liceu. În acest
sens, se impun politici publice locale de îmbunătățire a infrastructurii, respectiv a
calității și numărului trotuarelor și pistelor pentru biciclete, combinate cu campanii
pentru promovarea mersului pe jos și pe bicicletă și eventual, în final, când toate
condițiile fizice sunt propice, ținând cont și de acceptabilitatea la nivel social, eliminarea
gratuităților pentru transportul în comun, pentru stimularea transportului activ.
Activitatea fizică de timp liber și cea din mediul școlar al elevilor de liceu sunt
influențate atât de condițiile de infrastructură și servicii cât și de mediul social (părinți,
prieteni și colegi) și comunitar, respectiv disponibilitatea, varietatea și vizibilitatea
programelor comunitare de practicare a AF. Aceste rezultate conduc la necesitatea
îmbunătățirii accesului elevilor la infrastructura de practicare a AF în mediul școlar și în
proximitatea locuinței și la dezvoltarea și promovarea directă, în mediul școlar, a
oportunităților/programelor de practicare AF. De asemenea, se impune creșterea
numărului de ore de educație fizică și sport, pentru oferirea unui cadru formal de
dezvoltare a abilităților motrice de bază și deschidere a interesului elevilor pentru
practicarea AF.
Diferențele observate între nivelurile de practicare a AF în rândul elevilor de la
liceele din zona centrală față de cei de la liceele din zona cartierelor (cei din urmă
declarându-se mai activi), trebuie evaluate în detaliu și identificați factorii care
determină aceste diferențe. În cadrul cercetării de față am încercat cartografierea
locuinței elevilor participanți la interviurile de grup, în scopul dezvoltării unor hărți și a
elaborării unor ipoteze legate de distanța locuință-liceu (și accesul diferit la mijloace de
transport în comun) și activitatea fizică legată de transport. Numărul mic de elevi care
au raportat zona în care locuiesc a făcut însă imposibilă chiar și o analiză preliminară a
acestor aspecte.
Nu în ultimul rând, în ceea ce privește studiile 1 și 3, trebuie subliniat faptul că
acestea au fost realizate pe baza auto-raportării de către studenții la medicină respectiv
elevii de liceu a unor opinii, atitudini și comportamente. Pentru validarea rezultatelor
obținute sunt necesare studii ulterioare, în care, prin utilizarea unor mijloace obiective
de monitorizare și analiză a comportamentului legat de AF (accelerometre, pedometre,
observarea directă a comportamentului), să se studieze obiceiurile adolescenților și
tinerilor cu privore la AF și să se propună posibile modalități de influentare pozitivă a
acestora.
84 Sandu Petru
În urma analizei agregate a rezultatelor obținute celor trei studii, am realizat o

serie de recomandări, pe mai multe arii și domenii.
Propuneri la nivelul politicilor naționale

1. Creșterea numărului de ore de educație fizică și sport la ciclul de învățământ
liceal la cel puțin 2h/săptămână.
2. Modificarea curriculum-ului la materia EFS astfel încât să stimuleze și faciliteze
participarea tuturor elevilor și să pună accentul pe AFpS, în locul performanței
motrice.
3. Reforma sportului școlar și universitar: dezvoltarea unei strategii, alocarea
resurselor necesare, monitorizare și evaluare a rezultatelor prin prisma
beneficiilor aduse în starea de sănătate și calitatea vieții elevilor și studenților.
4. Modificare legii sportului astfel încât să faciliteze și să încurajeze parteneriatul
public-privat.
5. Dezvoltarea și punerea în aplicare a unei strategii inter-ministeriale (Ministerul
Educație Naționale, Ministerul Sănătății, Ministerul Tineretului și Sportului)
pentru promovarea unui stil de viață sănătos în rândul elevilor prin intermediul
activităților fizice desfășurate în mediul școlar.
Propuneri la nivelul politicilor locale

1. Dezvoltarea, punerea în aplicare și evaluarea unei strategii locale de
promovare a activității fizice pentru sănătate în rândul copiilor și tinerilor.
2. Inițierea de colaborări publice-private pentru punerea în valoare a potențialului
sectorului privat (din punct de vedere al serviciilor și infrastructurii disponibile) și
facilitatea accesului la oportunități de practicare a AF în rândul tuturor
adolescenților și tinerilor.
3. Alocarea din fondurile administrațiilor publice locale a unor resurse dedicate
pentru sprijinirea dezvoltării parteneriatelor dintre medicii de familie și
specialiștii și prestatorii de servicii de practicare a AF.
4. Dezvoltarea programelor comunitare (publice și private) de practicare a AF:
competiții, cursuri de deprindere a unei discipline sportive, etc. dedicate copiilor și
tinerilor și promovarea acestor programe în mediile școlar și universitar.
5. Facilitarea transportului activ prin amenajarea de piste de biciclete, amenajarea
trotuarelor și eliberarea acestora de mașini parcate, creșterea numărului de spații
verzi în zonele urbane centrale, supra-aglomerate, pentru ameliorarea calității
aerului respirat și creșterea calității estetice a mediului urban.
Propuneri la nivel educațional

1. Creșterea gradului de conștientizare și de cunoaștere în rândul populației
generale, dar în special în rândul profesorilor, părinților și a medicilor de
familie cu privire la importanța practicării AF și a educației fizice.
2. Ajustarea curriculelor Facultăților de Medicină, astfel încât să cuprindă și

cursuri privitoare la modalități de promovare/prescriere a AFpS, în rândul
adolescenților și tinerilor, dar și a diferitelor categorii de persoane cu diverse
patologii.
3. Creșterea nivelului de informare în rândul elevilor (prin intermediul materiei
educație pentru sănătate, sau prin alte mijloace, curriculare sau extra-curriculare)
cu privire la beneficiile practicării AF.
4. Dezvoltarea de cursuri de educație medicală continuă pentru medicii de
familie, privitoare la modalități de evaluare și monitorizare a nivelurilor de AF în
rândul populației și de promovare a unor mijloace adaptate de practicare a AF în
rândul adolescenților și tinerilor cu diferite nevoi și potențial fizic și motric.
5. Creșterea gradului de informare și de conștientizare în rândul părinților cu
privire la beneficiile AF pentru copii lor și la modalitățile de sprijinire a acestora
pentru practicarea AFpS.
86 Sandu Petru
6. Concluzii generale
1. Studenții la medicină din cele două centre studiate practică mult mai multă AF
legată de transport decât AF de timp liber, cei din centrul Cluj raportând
semnificativ (p=0.03) mai multă AF legată de transport decât cei din Iași.
2. Majoritatea studenților la medicină din cele două centre (aproximativ 65%)
accesează infrastructură gratuită de practicare a AF de timp liber.
3. Doar 20% sau unul din 5 studenți la medicină din cele două centre studiate
accesează infrastructura universității.
4. Există o diferență semnificativă între studenții din anii de studiu 1 și 2 față de cei
din anii 3-6 (p=0.002, IS; p=0.020, CJ) în ceea ce privește accesarea infrastructurii
de practicare a AF a universităților. Astfel, mai probabil raportarea accesului la
infrastructura universității s-a referit la orele de educație fizică din programa
obligatorie a anilor 1 și 2 de la facultățile de medicină.
5. Majoritatea (82.3% Cluj și 84.6% Iași) studenților nu au accesat programe
comunitare de practicare a AF în ultimele 12 luni premergătoare completării
chestionarului; nu există diferențe semnificative statistic legate de caracteristicile
SD ale participanților și non-participanților la astfel de programe.
6. Doar aproximativ 50% dintre studenții chestionați au cunoștințe bune cu privire la
cele mai eficiente modalități de practicare și beneficiile AF asupra organismului.
7. Mai mult de jumătate (aproximativ 55%) dintre medicii de familie consideră că
factorul care influenţează în cea mai mare măsură (fie pozitiv sau negativ)
nivelurile de activitate fizică în rândul adolescenților și tinerilor este propria
dorință/voință a acestora de a fi activi.
8. Doar unul din 5 medici de familie a raportat corect numărul recomandat de minute
de AF atât pentru copii cât și pentru adulți.
9. Numărul de discuții legate de un adoptarea unui stil de viață sănătos este direct
proporțional cu numărul de consultații săptămânale avute de medicii de familie.
10. Cu cȃt dispun de mai puţine cunoştinţe (cu privire la nivelurile recomandate de AF
în rândul tinerilor și adulților), cu atȃt medicii de familie îşi apreciază nivelul de
cunoştinţe (cu privire la beneficiile AF asupra organismului) ca fiind mai ridicat.
11. Majoritatea medicilor de familie incluși în studiu consideră că rolul lor este să
promoveze AF în discuțiile cu tinerii (78%) respectiv să comunice cu familia
acestora cu privire la AF a tinerilor (69%). Mai puțin de jumătate (42%) consideră
că ar putea avea rolul de a monitoriza progresul tinerilor cu privire la practicarea
AF și doar o treime (33%) că ar trebui să colaboreze cu specialiști din domeniul
sportului și a AF pentru promovarea AF în rândul tinerilor.
88 Sandu Petru
12. Mai mult de o treime dintre medicii de familie incluși în studiu consideră că
facilitarea promovării AF în cabinetul de medicină de familie ar putea fi făcută prin
introducerea în contractul cadru a unor recompense specifice, o altă treime
considerând că facilitarea colaborării medic - specialist AF și alocarea de fonduri
pentru persoane, pentru accesarea infrastructurii de practicare a AF ar fi cel mai
bun mijloc.
13. Activitatea fizică legată de transport a elevilor de liceu este influențată în mod
preponderent de mediul fizic, construit (numărul și calitatea trotuarelor și a
pistelor pentru bicliclete), urmat de facilitățile (gratuitatea) de transport în comun
și mersul la și de la școală cu mașina părinților sau a colegilor.
14. Activitatea fizică de timp liber a elevilor de liceu este de asemenea influențată de
factorii din mediul fizic, respectiv proximitatea și calitatea infrastructurii de
practicare a AF, siguranța și diversitatea acesteia; părinții și prietenii
adolescenților joacă un rol important din punct de vedere practic (practicarea AF
împreună cu aceștia) și simbolic (încurajarea acestora să practice AF);
disponibilitatea, diversitatea și promovarea directă (în cadrul școlar) a
programelor comunitare de practicare a AF pot influența pozitiv participarea
adolescenților în astfel de programe.
15. Activitatea fizică din mediul școlar (orele de educație fizică și sport, activitățile din
timpul pauzelor, dinaintea și de după programul școlar) este influențată de
curriculumul național, care prevede doar o oră de educație fizică pe săptămână la
ciclul de învățământ liceal, dar și de cultura instituțiilor de învățământ cu privire la
AF, incluzând disponibilitatea și calitatea infrastructurii și a echipamentelor,
programarea orei de EFS în programul școlar, existența cluburilor pe ramuri
sportive organizate în cadrul școlii sau accesul la infastructură în timpul pauzelor
și în afara programului școlar. Toți acești factori pot stimula sau limita practicarea
AF în mediu școlar de către elevii de liceu.
16. Elevii de la liceele din cartiere sunt mai activi din punct de vedere fizic decât cei de
la liceele din zona centrală, atât în ceea ce privește AF legată de transport cât și în
cea de timp liber.
17. Calitatea și proximitatea infrastructurii și a serviciilor de practicare a AF sunt
caracteristicile mai importante pentru elevii de la liceele din zona centrală atunci
când aleg un spațiu în care să fie activi, în timp ce gratuitatea și proximitatea
contează mai mult pentru cei de la liceele din cartiere.
Recomandări finale
Date fiind caracterul transversal și modalitățile de colectare a datelor prin

auto-raportare, studiile cuprinse în prezenta teză de doctorat au avut rolul de a explora
factorii care influențează practicarea AF în rândul adolescenților și tinerilor și anumite
modalități de îmbunătățire a promovării AF în practica medicinei de familie. Având în
vedere rezultatele obținute, se impun pe de o parte luarea unor măsuri de ordin
administrativ la nivel local și la nivelul instituțiilor de învățământ pre-universitar și
universitar pentru facilitarea accesului la oportunități de practicare a AF de către
adolescenți și tineri și pe de altă parte continuarea și aprofundarea cercetărilor în
domeniu, prin utilizarea unor studii longitudinale și a unor mijloace obiective de
măsurare a comportamentului, în vederea validării rezultatelor obținute în cercetarea
de față.
90 Sandu Petru
6. Originalitatea şi contribuţiile inovative ale tezei
Studiul de față a urmărit explorarea influenței factorilor din mediul comunitar

asupra practicării AF la adolescenți și tineri și identificarea unor modalități de
influențare pozitivă a publicului țintă în vederea adoptării și menținerii unui stil de
viață activ, pe tot parcursul vieții.
Originalitatea tezei constă în primul rând în abordarea unor metode de
cercetare mixte cantitativ-calitative, prin intermediul cărora s-a urmărit studierea în
ansamblu dar și în detaliu a aspectelor legate de influența factorilor de mediu asupra
practicării AF în rândul adolescenților și tinerilor.
Studiul 1 aduce în prim plan caracteristicile de practicare a AF în rândul
studenților la medicină. Aceștia, precum și medicii și personalul medical practicant
reprezintă grupuri țintă deosebit de importante prin prisma oferirii unor modele
pentru populația generală și a echipării acestora cu cunoștințele și abilitățile necesare
promovării AF în practica lor curentă.
Studiul 2 abordează atitudinile și cunoștințele medicilor de familie cu privire la
promovare/prescrierea AF în cabinetul de medicină de familie. Din cunoștințele mele,
acesta este primul studiu care abordează acest subiect într-o populație de medici de
familie dintr-o țară est-europeană, în curs de dezvoltare.
Studiul 3 ne oferă o imagine cuprinzătoare asupra influenței factorilor de mediu
asupra activității fizice la adolescenți. Prin utilizarea metodei interviului de grup, am
reușit obținerea unor rezultate cuprinzătoare, care, la fel ca studiul 2, sunt primele de
acest fel (care explorează caracteristicile de mediu asupra AF de transport, timp liber
și în mediul școlar la elevi de liceu) din România și din regiune.
Așadar, prin calitatea și caracterul cuprinzător al capitolului stadiul actual al
cunoașterii, metodele mixte cantitativ-calitative utilizate și temele și grupurile țintă
abordate, lucrarea de față se constituie într-o abordare avangardistă a subiectului
politicilor de promovare a activității fizice în rândul populației de adolescenți și tineri
din România, într-o țară în care medicina preventivă este cenușăreasa sistemului de
sănătate.
În concluzie, cuprinsul lucrării prezintă un important caracter de originalitate
prin abordarea, pentru prima dată în România, a unor teme de importanță majoră
pentru sănătatea populației și se constituie într-o potențială resursă din punct de
vedere științific și al politicilor publice, putând fi utilizată în mod instrumental (prin
citarea rezultatelor obținute) sau simbolic (prin punerea accentului pe importanța
abordării problemei practicării AF în rândul populației de adolescenți și tineri într-o
teză de doctorat) pentru sprijinirea progresului în acest domeniu și în final
contribuirea la promovarea și menținerea sănătății populației prin intermediul
practicării activităților fizice pentru sănătate – AFpS.
92 Sandu Petru
REFERINŢE
1. World Health Organization. Physical Activity - Fact Sheet. [Online]. [cited 2019 06 11.
Available from: HYPERLINK http://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/physical-
activity.
2. Bull F, Bauman A. Physical inactivity: the "Cinderella" risk factor for noncommunicable disease
prevention. Journal of Health Communication. 2011 Aug; 16(2): p. 13-26.
3. World Health Organization. Global Recommendations on Physical Activity for Health 5-17
years old. [Online].; 2011 [cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK
https://www.who.int/dietphysicalactivity/publications/physical-activity-recommendations-5-
17years.pdf?ua=1.
4. Inchley J et. al. eds. Growing up unequal: gender and socioeconomic differences in young
people's health and well-being. Health Behaviour in School-aged Children (HBSC) study:
international report from the 2013/2014 survey. Copenhagen: WHO Regional Office for Europe;
2016.
5. World Health Organization. Physical Activity - Key Facts. [Online]. [cited 2019 06 11. Available
from: HYPERLINK https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/physical-activity
6. Lee I, Shiroma E, Lobelo F, Puska P, Blair S, Katzmarzyk P, et al. Effect of physical inactivity on
major non-communicable diseases worldwide: an analysis of burden of disease and life
expectancy. The Lancet. 2012 July; 380(9838): p. 219-29.
7. Ding D, Lawson KD, Kolbe-Alexander TL, Finkelstein EA, Katzmarzyk P, van Mechelen W, et al.
The economic burden of physical inactivity: a global analysis of major non-communicable
diseases. The Lancet Physical Activity Series 2. 2016 Sep; 388(10051): p. 1311-1324.
8. World Health Organization. Health statistics and information systems - Metrics: Disability-
Adjusted Life Year (DALY). [Online]. [cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK
https://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/metrics_daly/en/.
9. Hills AP, Bo Andersen L, Byrne NM. Physical activity and obesity in children. British Journal of
Sports Medicine. 2011 Sep; 45(11): p. 866-870.
10. McPherson A, Mackay L, Kunkel J, Duncan S. Physical activity, cognition and academic
performance: an analysis of mediating and confounding relationships in primary school children.
BMC Public Health. 2018 Jul; 18(936): p. 1-9.
11. Papathanasiou G, Papandreou M, Galanos A, Kortinaou E, Tsepis E, Kalfakakou V, et al.
Smoking and Physical Activity Interrelations in Health Science Students. Is Smoking Associated
with Physical Inactivity in Young Adults? Hellenic Journal of Cardiology. 2012; 53(17-25): p. 17-
25.
12. Cych P, Kosendiak A, Kalwa M, Kosendiak J. Physical activity versus alcohol consumption
among teenagers in chosen middle schools from cities central and south-western Poland.
Advances in Clinical and Experimental Medicine. 2013 03-04; 22(2): p. 273-81.
13. Korhonen T, Kujala UM, Rose RJ, Kaprio J. Physical Activity in Adolescence as a Predictor of
Alcohol and Illicit Drug Use in Early Adulthood: A Longitudinal Population Based Twin Study.
Twin Research and Human Genetics. 2009 Jun; 12(3): p. 261-8.
14. Gentile A, Valantine I, Staskeviciute-Butiene I, Kreivyte R, Mujkic D, Ajdinovic A, et al.
Preventing Violence and Social Exclusion through Sport and Physical Activity: The SAVE Project.
Journal of Functional Morphology and Kinesiology. 2018; 3(2)(25): p. 1-3.
15. Itoh H, Kitamura F, Hagi N, Mashiko T, Matsukawa T, Yokoyama K. Leisure-time physical
activity in youth as a predictor of adult leisure physical activity among Japanese workers: a
cross-sectional study. Environmental Health and Preventive Medicine. 2017; 22(33): p. 1-8.
94 Sandu Petru
16. Dumith S, Gigante D, Domingues M, Kohl H. Physical activity change during adolescence: a
systematic review and a pooled analysis. International Journal of Epidemiology. 2011 Jun; 40(3):
p. 685-98.
17. Hallal P, Andersen L, Bull F, Guthold R, Haskell W, Ekelund U, et al. Global physical activity
levels: surveillance progress, pitfalls, and prospects. The Lancet - Physical Activity Seriers 1.
2012 Jul; 380(9838): p. 247-57.
18. European Commission. Special Eurobarometer 472: Sport and physical activity. [Online].;
2018 [cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK
http://data.europa.eu/euodp/en/data/dataset/S2164_88_4_472_ENG.
19. European Commission; World Health Organization - Regional Office for Europe. Romania
Physical Activity Factsheet. [Online]. [cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0005/288122/ROMANIA-Physical-Activity-
Factsheet.pdf?ua.
20. Center for Disease Control and Prevention. Adolescent and School Health - YRBSS. [Online].
[cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK
https://www.cdc.gov/healthyyouth/data/yrbs/index.htm.
21. World Health Organization. What is Moderate-intensity and Vigorous-intensity Physical
Activity? [Online]. [cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK
"https://www.who.int/dietphysicalactivity/physical_activity_intensity/en/%20"
https://www.who.int/dietphysicalactivity/physical_activity_intensity/en/ .
22. World Health Organization. Physical activity and young people. [Online]. [cited 2019 06 11.
Available from: HYPERLINK
https://www.who.int/dietphysicalactivity/factsheet_young_people/en/.
23. Institutul Național de Sănătate Publică. Sinteza Națională YRBSS pentru anul 2016. ; 2017.
Report No.: http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2017/05/SINTEZA-YRBSS-
2017.pdf.
24. US Department of Health and Human Services. 2008 Physical Activity Guidelines for
Americans. ; 2008.
25. European Commission. EU Physical Activity Guidelines. ; 2008.
26. Consiliul Național al Audiovizualului. Codul de reglementare al conținului audiovizual.
[Online].; 2011 [cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK
http://www.cna.ro/IMG/pdf/DECIZIE_CNA_NR._220_2011_VERSIUNE_CONSOLIDATA.pdf.
27. World Health Organization. Physical Activity and Adults. [Online]. [cited 2019 06 11.
"http://www.who.int/dietphysicalactivity/factsheet_adults/en/%20"
http://www.who.int/dietphysicalactivity/factsheet_adults/en/ .
28. Ministerul Tineretului și Sportului. Strategia Națională pentru Sport 2016-2032. [Online].
[cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK http://mts.ro/wp-
content/uploads/2016/02/Strategia-nationala-pentru-SPORT-v2016-v2.pdf.
29. Physical Activity Guidelines Advisory Committee. 2018 Physical Activity Guidelines Advisory
Committee Scientific Report. Washington, DC: U.S. Department of Health and Human Services;
2018.
30. Burns PB, Rohrich RJ, Chung KC. The Levels of Evidence and their role in Evidence-Based
Medicine. Plastic Reconstructive Sugery. 2012 Jul; 128(1): p. 305-310.
31. Bizdan-Bluma I, Lipowska M. Physical Activity and Cognitive Functioning of Children: A
Systematic Review. International Journal of Environmental Research and Public Health. 2018
Apr; 15(4)(800): p. 1-13.
32. Howie EK, Pate RR. Physical activity and academic achievement in children: A historical
perspective. Journal of Sport and Health Science. 2012 Dec; 1(3): p. 160-169.
33. Aaltonen S, Latvala A, Rose RJ, Pulkkinen L, Kujala UM, Kaprio J, et al. Motor Development
and Physical Activity: A Longitudinal Discordant Twin-Pair Study. Medicine & Science in Sports
& Exercise. 2016 Oct; 47(10): p. 2111-8.
34. International Council of Sport and Physical Education. 'Sport for all' programmes throughout
the world. [Online]. [cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK
"http://unesdoc.unesco.org/images/0005/000500/050052eb.pdf%20"
http://unesdoc.unesco.org/images/0005/000500/050052eb.pdf .
35. Council of Europe. European Sport for All Charter. [Online]. [cited 2019 06 11. Available
from: HYPERLINK https://www.europa.clio-
online.de/Portals/_Europa/documents/B2016/Q_Scholl_Charter.pdf.
36. Council of Europe. RECOMMENDATION No. R (92) 13 REV OF THE COMMITTEE OF
MINISTERS TO MEMBER STATES ON THE REVISED EUROPEAN SPORTS CHARTER. [Online].
[cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK "https://rm.coe.int/16804c9dbb%20"
https://rm.coe.int/16804c9dbb .
37. United Nations Educational Scientific and Cultural Organization. International Charter of
Physical Education and Sport. [Online].; 1978 [cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK
http://www.unesco.org/education/pdf/SPORT_E.PDF.
38. UNESCO. International Charter of Physical Education, Physical Activity and Sport. [Online].;
http://unesdoc.unesco.org/images/0023/002354/235409e.pdf.
39. Teixeira A. Human Rights Based Approach to Grassroots Sports and Physical Activities.
[Online].; 2012 [cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK http://isca-
web.org/files/Human_Rights_Based_Approach_to_Grassroots_Sports_and_Physical_Activities_by
_Alessandra_Teixeira_1.pdf.
40. Hruby A, Hu FB. The Epidemiology of Obesity: A Big Picture. Pharmacoeconomics. 2016 Jul;
33(7): p. 673-689.
41. The European Network for the Promotion of Health-Enhancing Physical Activity. Guidelines
for Health Enhancing Physical Activity Promotion Programmes. Tampere: UKK Institute; 2000.
Report No.: ISSBN 951-9101-35-7.
42. World Health Organization. Global Action Plan on Physical Activity 2018-2030. [Online].;
http://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/272722/9789241514187-eng.pdf.
43. Ministerul Afacerilor Externe. Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă. [Online]. [cited 2019
06 11. Available from: HYPERLINK https://www.mae.ro/node/35919.
44. United Nations Office on Sport for Development and Peace. Sport and the Sustainable
Development Goals. [Online]. [cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK
https://www.un.org/sport/sites/www.un.org.sport/files/ckfiles/files/Sport_for_SDGs_finalvers
ion9.pdf.
45. Sustainable Development Goals Fund. The Contribution of Sports to the Achievement of The
Sustainable Development Goals: A Toolkit for Action. [Online].; 2018 [cited 2019 06 11. Available
from: HYPERLINK http://www.sdgfund.org/sites/default/files/report-
sdg_fund_sports_and_sdgs_web_0.pdf.
46. World Health Organization - Regional Office for Europe. Physical Activity Strategy of the
WHO European Region 2016-2025. Copenhagen:; 2016. Report No.: ISBN 978 92 890 5147 7.
47. World Health Organization. Global action plan for the prevention and control of
noncommunicable diseases 2013-2020. Geneva:; 2013. Report No.: ISBN 978 92 4 150623 6.
48. World Health Organization Regional Office for Europe. HEPA Europe (European network for
the promotion of health-enhancing physical activity). [Online]. [cited 2019 06 11. Available from:
HYPERLINK http://www.euro.who.int/en/health-topics/disease-prevention/physical-
activity/activities/hepa-europe.
49. Commission of the European Communities. White Paper on Sport. [Online].; 2007 [cited
2019 06 11. Available from: HYPERLINK https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52007DC0391&from=EN.
96 Sandu Petru
50. Council of the European Union. European Union Work Plan for Sport (1 July 2017 - 31
December 2020). [Online].; 2017 [cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK
http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-9639-2017-INIT/en/pdf.
51. Council of the European Union. COUNCIL RECOMMENDATION on promoting health-
enhancing physical activity across sectors. [Online].; 2013 [cited 2019 06 11. Available from:
HYPERLINK
https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/nutrition_physical_activity/docs/2013_hepa_en.
pdf.
52. Council of the European Union. Council conclusions on the promotion of motor skills,
physical and sport activities for children - Council conclusions (24 November 2015). [Online].;
http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-14447-2015-INIT/en/pdf.
53. European Commission Expert Group on Health Enhancing Physical Activity.
Recommendations to encourage physical education in schools, including motor skills in early
childhood, and to create valuable interactions with the sport sector, local authorities and the
private sector. [Online].; 2015 [cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK
http://ec.europa.eu/transparency/regexpert/index.cfm?do=groupDetail.groupDetailDoc&id=19
860&no=1.
54. European Commission. Tartu Call for a Healthy Lifestyle. [Online].; 2017 [cited 2019 06 11.
https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/nutrition_physical_activity/docs/2017_tartucall_
en.pdf.
55. European Commission. Nutrition and Physical Activity - EU platform for action on diet,
physical activity and health. [Online]. [cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK
https://ec.europa.eu/health/nutrition_physical_activity/platform_en.
56. European Commission Expert Group on Health Enhancing Physical Activity. Coordination of
the implementation of the Council Recommendation on HEPA. [Online]. [cited 2019 06 11.
http://ec.europa.eu/transparency/regexpert/index.cfm?do=groupDetail.groupDetailDoc&id=27
178&no=1.
57. Federația Română Sportul pentru Toți. Informații Generale. [Online]. [cited 2019 06 11.
Available from: HYPERLINK http://sportulpentrutoti.ro/informatii-generale/.
58. Ministerul Tineretului și Sportului. Centralizator Finanțare Federații Sportive 2018.
[Online].; 2018 [cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK http://mts.ro/wp-
content/uploads/2018/04/Finantare-federatii-Centralizator-2018.xls.
59. Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Federația Sportului Școlar și
Universitar. Strategia Sportului Şcolar şi Universitar ( 2016 – 2032). [Online].; 2016 [cited 2019
06 11. Available from: HYPERLINK http://www.fssu.ro/wp-
content/uploads/2016/10/Strategia-Sportului-Scolar-si-Universitar-pentru-perioada-
2016_2032.pdf.
60. Tudisca V, Valente A, Castellani T, Stahl T, Sandu P, Dulf D, et al. Development of measurable
indicators to enhance public health evidence-informed policy-making. Health Research Policy
and Systems. 2018 May; 16(47): p. 1-13.
61. Davies P. What is Evidence-based Education? British Journal of Educational Studies. 2002
Dec; 47(2): p. 108-121.
62.World Health Organization. Evidence-Informed Policy Network. [Online]. [cited 2019 06 11.
Available from: HYPERLINK https://www.who.int/evidence/about/en/.
63.Hamalainen RM, Aro A, Van de Goor I, Juel Lau C, Winge Jakobsen M, Chereches R, et al.
Exploring the use of research evidence in health-enhancing physical activity policies. Health
Research Policy and Systems. 2015 Oct; 13(43): p. 1-9.
64. Bellew B, Bauman A, Brown W. Evidence-based policy and practice of physical activity in
Australia: awareness and attitudes of attendees at a national physical activity conference (the
PAPPA study). Health Promotion Journal of Australia. 2010 Dec; 21(3): p. 222-8.
65. Buse K, Mays N, Walt G. Making Health Policy 2nd Edition: Open University Press; 2012.
66. Newman K, Capillo A, Famurewa A, Nath C, Siyanbola W. What is the evidence on evidence-
informed policy making? [Online].; 2013 [cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK
https://www.inasp.info/sites/default/files/2018-04/what_is_the_evidence_on_eipm.pdf.
67.Milat A, King L, Newson R, Wolfenden L, Rissel C, Bauman A, et al. Increasing the scale and
adoption of population health interventions: experiences and perspectives of policy makers,
practitioners, and researchers. Health Research Policy and Systems. 2014 Apr; 12(18): p. 1-11.
68. Bauman A, Nelson D, Pratt M, Matsudo V, Schoeppe S. Dissemination of physical activity
evidence, programs, policies, and surveillance in the international public health arena. American
Journal of Preventive Medicine. 2006 Oct; 31(4): p. 57-65.
69. Cortie-Giles B, Sallis J, Sugiyama T, Frank L, Lowe M, Owen N. Translating active living
research into policy and practice: One important pathway to chronic disease prevention. Journal
of Public Health Policy. 2015; 36(2): p. 231-43.
70. Belton S, O'Brien WO, Meegan S, Woods C, Issartel J. Youth-Physical Activity Towards Health:
evidence and background to the development of the Y-PATH physical activity intervention for
adolescents. BMC Public Health. 2014 Feb; 14(122): p. 1-12.
71. Bauman A, Chau J, van der Ploeg H, Hardy L. Physical activity measures for children and
adolescents – recommendations on population surveillance: an Evidence check and rapid
review. The University of Sydney - Sax Institute; 2010.
72. Poitras V, Gray C, Borghese M, Carson V, Chaput J, Janssen I, et al. Systematic review of the
relationships between objectively measured physical activity and health indicators in school-
aged children and youth. Applied Physiology, Nutrition, and Metabolism. 2016; 41: p. 197-239.
73. Tremblay M, Gray C, Akinroye K, Harrington D, Katzmarzyk P, Lambert E, et al. Physical
Activity of Children: A Global Matrix of Grades Comparing 15 Countries. Journal of Physical
Activity and Health. 2014 May; 11(s1): p. S113-25.
74. Milat A, King L, Newson R, Wolfenden L, Rissel C, Bauman A, et al. Increasing the scale and
adoption of population health interventions: experiences and perspectives of policy makers,
practitioners, and researchers. Health Research Policy and Systems. 2014 Apr; 12(18): p. 1-11.
75. Barbosa Filho V, Minatto G, Mota J, Silva K, de Campos W, Lopes Ada S. Promoting physical
activity for children and adolescents in low- and middle-income countries: An umbrella
systematic review: A review on promoting physical activity in LMIC. Preventive medicine. 2016
Jul; 115(26): p. 115-26.
76. NICE - National Institute for Health and Care Excellence. Promotiong physical activity for
children and young people. [Online].; 2015 [cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK
Promoting+physical+activity+for+children+and+young+people+Evidence+Update+March+2015
.pdf.
77. Edwards P, Tsouros A. Promoting physical activity and active living in urban environments -
The role of local governments. Copenhagen: World Health Organization Regional Office for
Europe; 2006. Report No.: ISBN 92-890-2181-0.
78. World Health Organization. The Helsinki Statement on Health in All Policies. [Online].; 2014
[cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK
https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/112636/9789241506908_eng.pdf?sequenc
e=1.
79. Local Government Association. Health in All Policies - A manual for local government.
[Online]. [cited 2019 06 11. Available from: https://www.local.gov.uk/health-all-policies-
manual-local-government.
80. Wang H, Blanco E, Algarin C, Peirano P, Burrows R, Reyes M, et al. Weight Status and Physical
Activity. Combined Influence on Cardiometabolic Risk Factors Among Adolescents, Santiago,
Chile. Global Pediatric Health. 2016 Oct; 3: p. 1-6.
98 Sandu Petru
81. Donnelly J, Hillman C, Castelli D, Etnier J, Lee S, Tomporovski P, et al. Physical Activity,
Fitness, Cognitive Function, and Academic Achievement in Children: A Systematic Review.
Medicine and science in sports and exercise. 2016 Jun; 48(6): p. 1197-222.
82. Lopez Villalba F, Rodriguez Garcia P, Garcia Canto E, Perez Soto J. Relationship between sport
and physical activity and alcohol consumption among adolescents students in Murcia (Spain).
Archivos Argentinia de Pediatria. 2016 Apr; 114(2).
83. Belanger M, Gray-Donald K, O'Loughlin J, Paradis G, Hanley J. When adolescents drop the ball:
sustainability of physical activity in youth. American Journal of Preventive Medicine. 2009 Jul;
37(1): p. 41-9.
84. Telama R, Yang X, Hirvensalo M, Raitakari O. Participation in Organized Youth Sport as a
Predictor of Adult Physical Activity: A 21-Year Longitudinal Study. Pediatric Exercise Science.
2006;: p. 76-88.
85. Lobelo F, Duperly J, Frank E. Physical activity habits of doctors and medical students
influence their counselling practices. British Journal of Sports Medicine. 2009 Feb; 43(2): p. 89-
92.
86. Frank E, Tong E, Lobelo F, Carrera J, Duperly J. Physical activity levels and counseling
practices of U.S. medical students. Medicine and science in sports and exercise. 2008 Mar; 40(3):
p. 413-21.
87. Sandu P, Chereches R, Baba C, Revnic R, Mocean F. Environmental influences on physical
activity – Romanian youths' perspectives. Children and Youth Services Review. 2018 Dec;: p. 71-
9.
88. Rachele J, Jaakkola T, Washington T, Cuddihy T, McPhail S. Adolescent Self-Reported Physical
Activity and Autonomy: A Case for Constrained and Structured Environments? Journal of Sports
Science & Medicine. 2015 Sep; 14(3): p. 568-73.
89. Kwan M, Cairney J, Faulkner G, Pullenayegum E. Physical activity and other health-risk
behaviors during the transition into early adulthood: a longitudinal cohort study. American
Journal of Preventive Medicine. 2012 Jan; 42(1): p. 14-20.
90. Sattler K, Deane F, Tapsell L, Kelly P. Gender differences in the relationship of weight-based
stigmatisation with motivation to exercise and physical activity in overweight individuals.
Health Psychology Open. 2018 01-05; 5(1): p. 1-11.
91. Ministerul Tineretului și Sportului, Avangarde. Participarea tinerilor la activități sportive.
[Online].; 2014 [cited 2019 06 11. Available from: HYPERLINK http://mts.ro/wp-
content/uploads/2014/11/RAPORT-CERCETARE-SPORT-AVANGARDE-SEPTEMBRIE-2014.pdf.
92. Jones S, Barrie L. Declining physical activity levels as an unintended consequence of
abolishing mandatory campus service fees. Journal of American College Health. 2011; 59(6): p.
511-8.
93. Stanford F, Durkin M, Stallworth J, Powell C, Poston M, Blair S. Factors that influence
physicians' and medical students' confidence in counseling patients about physical activity. The
journal of primary prevention. 2014 Jun; 35(3): p. 193-201.
94. Hang Swee T, Hanafi NH, Mohamed MA, Abdulah AB. Knowledge, Motivation Behavior and
Level of Physical Activity for Medical Students. Journal of Sports Medicine & Doping Studies.
2018; 8(2): p. 1-5.
95. Strong A, Stoutenberg M, Hobson-Powell A, Hargeaves M, Beeler M, Beeler H, et al. An
evaluation of physical activity training in Australian medical school curricula. Journal of Science
and Medicine in Sport. 2017 Jun; 20(6): p. 534-538.
96. Lobelo F, Garcia de Quevedo I. The Evidence in Support of Physicians and Health Care
Providers as Physical Activity Role Models. American Journal of Lifestyle Medicine. 2016 01-02;
10(1): p. 36-52.
97. Frank E, Breyan J, Elon L. Physician disclosure of healthy personal behaviors improves
credibility and ability to motivate. Archives of Family Medicine. 2000 Sep; 3: p. 287-90.
98. Orrow G, Kinmonth A, Sanderson S, Sutton S. Effectiveness of physical activity promotion
based in primary care: systematic review and meta-analysis of randomised controlled trials.
Database of Abstracts of Reviews of Effects (DARE): Quality-assessed Reviews. 2012 Mar;

344(e1389): p. 1-17.
99. Sorensen J, Sorensen J, Skovgaard T, Bredahl T, Puggard L. Exercise on prescription: changes
in physical activity and health-related quality of life in five Danish programmes. European
Journal of Public Health. 2011 Jan; 21(1): p. 56-62.
100. Onerup A, Arvidsson D, Blomgvist A, Daxberg E, Jivegard L, Jonsdottir I, et al. Physical
activity on prescription in accordance with the Swedish model increases physical activity: a
systematic review. British journal of sports medicine. 2019 Mar; 53(6): p. 383-388.
101. Rowley N, Mann S, Steele J, Horton E, Jimenez A. The effects of exercise referral schemes in
the United Kingdom in those with cardiovascular, mental health, and musculoskeletal disorders:
a preliminary systematic review. 2018. BMC Public Health Aug; 18(949): p. 1-18.
102. Fowles J, O'Brien M, Solmundson K, Oh P, Shields C. Exercise is Medicine Canada physical
activity counselling and exercise prescription training improves counselling, prescription, and
referral practices among physicians across Canada. Applied Physiology, Nutrition, and
Metabolism. 2018 Jan; 43(5): p. 535-539.
103. Granendran A, Pyne D, Fallon K, Fricker P. Attitudes of Medical Students, Clinicians and
Sports Scientists Towards Exercise Counselling. Journal of Sports Science & Medicine. 2011 Sep;
10(3): p. 426-431.
104. Fie S, Norman IJ, While AE. The relationship between physicians’ and nurses’ personal
physical activity habits and their health-promotion practice: A systematic review. Health
Education Journal. 2012 Jan; 72(1): p. 102-119.
105. Persson G, Brorsson A, Ekvall Hansson E, Troein M, Strandberg EL. Physical activity on
prescription (PAP) from the general practitioner’s perspective – a qualitative study. BMC Family
Practice. 2013 Aug; 14(128): p. 1-8.
106. Walsh J, Swangard D, Davis T, McPhee S. Exercise counseling by primary care physicians in
the era of managed care. American Journal of Preventive Medicine. 1999 May; 16(4): p. 307-13.
107. Lawn S, Zhi X, Morello A. An integrative review of e-learning in the delivery of self-
management support training for health professionals. BMC Medical Education. 2017 Oct;
17(183): p. 1-16.
108. Abramson S, Stein J, Schaufele M, Frates E, Rogan S. Personal exercise habits and counseling
practices of primary care physicians: a national survey. Clinical Journal of Sports Medicine. 2000
Jan; 10(1): p. 40-8.
109. Gnanendran A, Pyne D, Fallon K, Fricker P. Attitudes of medical students, clinicians and
sports scientists towards exercise counselling. Journal of Sports Science and Medicine. 2011 Sep;
10(3): p. 426-431.
110. Lobstein T, Baur L, Uauy R. Obesity in children and young people: a crisis in public health.
Obesity reviews. 2004 May; 1(4): p. 4-85.
111. Reilly J, Methven E, McDowell Z, Hacking B, Alexander D, Stewart L, et al. Health
consequences of obesity. Archives of disease in childhood. 2003 Sep; 88(9): p. 748-752.
112. World Health Organization. Global Strategy on Diet, Physical Activity and Health - Physical
Inactivity: A Global Public Health Problem. [Online]. [cited 2019 06 11. Available from:
HYPERLINK https://www.who.int/dietphysicalactivity/factsheet_inactivity/en/.
113. Loprinzi P, Cardinal B, Loprinzi K, Lee H. Benefits and environmental determinants of
physical activity in children and adolescents. Obesity Facts. 2012 Sep; 5(4): p. 597-610.
114. Oliveira A, Moreira C, Abreu S, Mota J, Santos R. Environmental determinants of physical
activity in children: A systematic review. Archives of Exercise in Health and Disease. 2014; 4(2):
p. 254-261.
115. Carlin A, Perchoux C, Puggina A, Aleksovska K, Buck C, Burns C, et al. A life course
examination of the physical environmental determinants of physical activity behaviour: A
“Determinants of Diet and Physical Activity” (DEDIPAC) umbrella systematic literature review.
Plos One. 2017 Aug; 12(8): p. 1-26.
100 Sandu Petru
116. Roberts J, Rodkey L, Ray R, Saelens B. Do Not Forget About Public Transportation: Analysis
of the Association of Active Transportation to School Among Washington, DC Area Children With
Parental Perceived Built Environment Measures. Journal of Physical Activity and Health. 2018
Jul; 15(7): p. 474-482.
117. Stock C, Bloomfield K, Ejstrud B, Vinther-Larsen M, Meijer M, Gronbaek M, et al. Are
characteristics of the school district associated with active transportation to school in Danish
adolescents? European Journal of Public Health. 2012 Jun; 22(3): p. 398-404.
118. Sallis J, Conway T, Cain K, Carlson J, Frank L, Kerr J, et al. Neighborhood built environment
and socioeconomic status in relation to physical activity, sedentary behavior, and weight status
of adolescents. Preventive Medicine. 2018 May;(110): p. 47-54.
119. De Meester F, Van Dyck D, De Bourdeaudhuij I, Deforche B, Cardon G. Does the perception
of neighborhood built environmental attributes influence active transport in adolescents? The
international journal of behavioral nutrition and physical activity. 2013 Mar; 10(38): p. 1-11.
120. Lu C, Stolk R, Sauer PJ, Sijtsma A, Wiersma R, Huang G, et al. Factors of physical activity
among Chinese children and adolescents: a systematic review. International journal of
behavioral nutrition and physical activity. 2017; 14(36): p. 1-10.
121. Wilk P, Clark AF, Malrby A, Tucker P, Gilliland JA. Exploring the effect of parental influence
on children's physical activity: The mediating role of children's perceptions of parental support.
Preventive Medicine. 2018 Jan;: p. 79-85.
122. Hyndman B. A Qualitative Investigation of Australian Youth Perceptions to Enhance School
Physical Activity: The Environmental Perceptions Investigation of Children's Physical Activity
(EPIC-PA) Study. Journal of Physical Activity and Health. 2016 May; 13(5): p. 543-550.
123. Kirby J, Levin KA, Inchley J. Socio-environmental influences on physical activity among
young people: a qualitative study. Health Education Research. 2013 Dec; 28(6): p. 954-69.
124. Pate R, Frongillo E, McIver K, Colabianchi N, Wilson D, Collie-Akers V, et al. Associations
between community programmes and policies and children's physical activity: the Healthy
Communities Study. Pediatric Obesity. 2018 Aug; 13(Suppl 1): p. 72-81.
125. Wang L, Tang Y, Luo J. School and community physical activity characteristics and
moderate-to-vigorous physical activity among Chinese school-aged children: A multilevel path
model analysis. Journal of Sport and Health Science. 2017 Dec; 6(4): p. 416-422.
126. Cihan B, Bozdag B, Var L. Examination of Physical Activity and Life Quality Levels of
University Students in Terms of Related Factors. Journal of Education and Learning. 2019 Dec;
8(1): p. 120-130.
ANEXE
ANEXA 1
Stimată respondentă/Stimate respondent,
Următorul chestionar face parte din cercetarea doctorală având ca temă:
”Studiul unor aspecte ale sportului social la nivel comunitar pentru menținerea
sănătății și îmbunătățirea calității vieții adolescenților și tinerilor.”
Acest studiu este condus de către Petru Sandu, absolvent al Facultății de Medicină din
cadrul Universității de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, doctorand
și medic rezident pe specialitatea Sănătate Publică și Management.
Acest studiu este coordonat de către Prof. Dr. Floarea Mocean, profesor universitar
la Catedra de Sănătate Publică și Management din cadrul Universității de Medicină și
Farmacie ”Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca.
Prin intermediul acestei cercetări dorim să explorăm influența factorilor de mediu și
a factorilor sociali asupra atitudinilor, a cunoștințelor și a comportamentelor
adolescenților și a tinerilor vizavi de activitatea fizică.
În acest scop, utilizăm o abordare mixtă, calitativ-cantitativă, pentru colectarea datelor,
respectiv: analiza de documente de politici/programe de promovare a activității fizice
la nivel local, interviuri cu persoane interesate, focus-grupuri și chestionare adresate
studenților la medicină.
Următorul chestionarul este alcătuit din 4 secțiuni:
Secțiunea 1 - Informații demografice și antropometrice
Secțiunea 2 - Întrebări privitoare la nivelele dumneavoastră de activitate fizică
Secțiunea 3 - Întrebări de evaluare a cunoștințelor dumneavoastră privind sportul și
activitatea fizică
Secțiunea 4 - Întrebări privitoare la accesarea infrastructurii și a programelor
comunitare pentru practicarea activității fizice
Participarea dumneavoastră în studiul de față este voluntară. Sunteți liber să refuzați
să răspundeți la anumite întrebări care vă provoacă disconfort. De asemenea, vă puteți
opri în orice moment din completarea chestionarului.
Chestionarul nu conține întrebări prin intermediul cărora dumneavoastră să puteți fi
identificat(ă). Datele colectate prin intermediul acestui chestionar vor fi folosite doar
în scopuri de cercetare.
Vă mulțumim pentru timpul acordat completării acestui chestionar!
Pentru informații suplimentare, vă rugăm să ne contactați la adresa de e-
mail: petrusandumd@gmail.com
Ați înțeles informațiile prezentate și doriți să participați la acest studiu? DA/NU
102 Sandu Petru
SECȚIUNEA 1
Q2
Pentru început, vă rugăm să ne oferiți câteva informații despre dumneavoastră:
Q3 Universitatea:
▼Universitatea de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca (1) ...

Universtatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași (2)
Q6 Anul de Studiu:
o 1 (1)
o 2 (2)
o 3 (3)
o 4 (4)
o 5 (5)
o 6 (6)
Q4 Vârsta (ani):
▼18 (1) ... >30 (14)
Q5 Genul:
o Feminin (1)
o Masculin (2)
Q28 Talia (cm):
________________________________________________________________
Q29 Greutatea (kg):
________________________________________________________________
Q26 Nivelul auto-evaluat de activitate fizică:
o Foarte activă/activ (1)
o Activă/Activ (2)
o Sedentară/Sedentar (3)
o Foarte sedentară/sedentar (4)
Q27 Nivelul auto-evaluat al condiției fizice:
o Condiție fizică foarte bună (1)
o Condiție fizică bună (2)
o Condiție fizică slabă (3)
o Condiție fizică foarte slabă (4)
SECȚIUNEA 2
Q7 În continuare, vă vom adresa câteva întrebări legate de activitățile fizice pe care le

desfășurați într-o săptămână obișnuită. Vă rugăm să răspundeți la fiecare întrebare,
chiar dacă nu vă considerați o persoană activă din punct de vedere fizic.
Q8 Următoarele întrebări se referă la activitatea fizică pe care o desfășurați pentru a vă

deplasa înspre și dinspre anumite locuri
(de ex. de acasă la facultate și de la facultate acasă, spre și de la cumpărături etc.)
104 Sandu Petru
Q9 În general, într-o săptămână obișnuită, mergeți pe jos sau pe bicicletă pentru cel
puțin 10 minute încontinuu pentru a vă deplasa dintr-un loc în altul?
o DA (1)
o NU (2)
Display This Question:

If În general, într-o săptămână obișnuită, mergeți pe jos sau pe bicicletă pentru cel
puțin 10 min... = DA
Q10 În câte dintre zilele săptămânii mergeți pe jos sau pe bicicletă pentru cel puțin 10
minute încontinuu pentru a vă deplasa dintr-un loc în altul?
▼1 (1) ... 7 (7)

If În general, într-o săptămână obișnuită, mergeți pe jos sau pe bicicletă pentru cel
puțin 10 min... = DA
Q12 Cât timp mergeți pe jos sau pe bicicletă într-o zi obișnuită? (într-una dintre zilele
menționate anterior) Vă rugăm introduceți numărul de ore și de minute.
o Ore (1) ________________________________________________
o Minute (2) ____________________________________________
Q13 Următoarele întrebări se referă la activitățile fizice pe care le desfășurați în timpul

dumneavoastră liber, în scop de recreere. Nu includeți aici activitățile fizice legate de
transport sau de treburile din locuință.
Q14 Într-o săptămână obișnuită, practicați pentru cel puțin 10 minute încontinuu
activități fizice de intensitate ridicată, care vă cresc semnificativ frecvența cardiacă și
respiratorie? (De ex. fotbal, baschet, alergat sau mers pe bicicletă cu intensitate
crescută etc.)
o DA (1)
o NU (2)

If Într-o săptămână obișnuită, practicați pentru cel puțin 10 minute încontinuu
activități fizice... = DA
Q15 În câte dintre zilele unei săptămâni obișnuite practicați astfel de activități fizice,
de intensitate ridicată?
▼1 (1) ... 7 (7)

Q16 Cât timp practicați astfel de activități fizice, de intensitate ridicată, într-o zi
obișnuită? (într-una dintre zilele menționate anterior)
Vă rugăm introduceți numărul de ore și de minute.
o Ore (1) ________________________________________________
o Minute (2) ____________________________________________

106 Sandu Petru
Q17 Într-o săptămână obișnuită, practicați pentru cel puțin 10 minute încontinuu
activități fizice de intensitate medie, care vă determină creșteri moderate/mici în
frecvența cardiacă și respiratorie?
(de ex. mers în ritm alert, jogging, înot etc.)
o DA (1)
o NU (2)

Q18 În câte dintre zilele unei săptămâni obișnuite practicați astfel de activități fizice,
de intensitate medie?
▼1 (1) ... 7 (7)

Q19 Cât timp practicați astfel de activități fizice, de intensitate medie, într-o zi
obișnuită? (într-una dintre zilele menționate anterior)
Vă rugăm introduceți numărul de ore și de minute.
o Ore (1) ________________________________________________
o Minute (2) ____________________________________________

Q20 Următoare întrebare se referă la timpul petrecut în repaus la locul de

muncă/facultate, acasă, în timpul transportuui cu mașina personală, taxi sau mijloacele
de transport în comun.
Luați de asemenea în considerare timpul petrecut la birou, în fața calculatorului,
timpul petrecut cu familia sau prietenii, privitul la televizor.
Nu includeți perioadele de somn.
Q21 Cât timp petreceți în repaus într-o zi obișnuită?

Vă rugăm introduceți numărul aproximativ de ore și de minute.
o Ore (1) ________________________________________________
o Minute (2) ____________________________________________
SECȚIUNEA 3
Q30 În continuare vă vom adresa câteva întrebări de evaluare a cunoștințelor

dumneavoastră privitoare la sport și activitate fizică
Q31 În general, petru o persoană activă din punct de vedere fizic, cât la sută din aportul
de calorii trebuie să provină din carbohidrați?
o 60-65% (1)
o 50% (2)
o 40% (3)
108 Sandu Petru
Q32 Cel mai eficient tip de antrenament fizic este:
o Antrenamentul de forță sau de rezistență (1)
o Activități aerobe de intensitate moderată de 3 sau mai multe ori pe

săptămână (2)
o Combinarea antrenamentului de forță cu activități aerobe (3)
Q33 Anumite tipuri specifice de activități fizice pot ajuta la îndepărtarea selectivă a
țesutului adipos de pe anumite părți ale corpului, precum: talie, coapse, abdomen
o Adevărat (1)
o Fals (2)
Q34 Femeile tind să aibă o rată metabolică bazală mai scăzută decât bărbații.
o Adevărat (1)
o Fals (2)
Q35 În cât timp se pot observa îmbunătățiri în condiția fizică a unei persoane care
desfășoară activități fizice aerobe de intensitate medie (uneori crescută) timp de 30 de
minute de 3 ori pe săptămână?
o După una-două zile (1)
o După una-două săptămâni (2)
o După una-două luni (3)

Q36 Ce tip de antrenament maximizează arderea grăsimilor din organism?
o Antrenamentele de intensitate scăzută (1)
o Antrenamentele de intensitate medie (2)
o Antrenamentele de intensitate crescută (3)
Q37 Pentru efectuarea aceluiași exercițiu fizic, o persoană care cântărește mai mult va
consuma mai multe calorii decât o persoană care cântărește mai puțin.
o Adevărat (1)
o Fals (2)
Q38 Datorită faptului că după vârsta de 30 de ani fiecare persoană începe să piardă din
masa musculară, activitatea fizică are efecte benefice minime asupra persoanelor în
vârstă.
o Adevărat (1)
o Fals (2)
Q39 Care dintre următoarele componente ale activității fizice au cea mai mare
importanță în dezvoltarea condiției fizice?
o Frecvența, intensitatea, durata (1)
o Aportul de calorii, altitudinea, umiditatea (2)
o Temperatura, timpul (dimineața/seara), tipul de activitate (3)

110 Sandu Petru
Q40 Persoanele care vor să își crească masa musculară ar trebui să ia suplimente
proteice.
o Adevărat (1)
o Fals (2)
SECȚIUNEA 4
Q42 În continuare vă vom adresa o serie de întrebări referitoare la accesarea

infrastructurii și a programelor comunitare pentru practicarea activității fizice.
Q46 Vă rugăm să menționați în continuare 3 locuri pe care le-ați frecventat cel mai des
în ultimele 12 luni, atunci când ați mers să faceți sport/mișcare.
(de ex. sala de sport/terenul universității, parcuri, săli de fitness)
o Click to write Choice 1 (1) ________________________________________________

Q43 Gândiți-vă acum la locurile menționate anterior, pe care le frecventați cel mai des
atunci când mergeți să faceți sport/mișcare.
Cât de importante sunt pentru dumneavoastră următoarele aspecte în alegerea acestor
locuri?
Foarte De De
Important Neimportant
important importanță importanță
(2) (5)
(1) medie (3) mică (4)
Pot practica
aici sportul
preferat (1)
o o o o o
Pot găsi aici
persoane cu
care să practic
sportul
o o o o o
preferat (2)
Acest loc e
aproape de
casă (3)
o o o o o
Acest loc e
gratuit (4) o o o o o
Acest loc îmi
oferă facilitățile
necesare -
echipament, o o o o o
infrastructură
(5)
Acest loc îmi
oferă confortul
necesar -
vestiare, dușuri
o o o o o
(6)
Acest loc îmi

oferă siguranța
necesară (7)
o o o o o
112 Sandu Petru
Acest loc este

disponibil/liber
de cele mai
multe ori - nu
risc să merg și o o o o o
să fie
ocupat/prea
agomerat (8)
În acest loc am
mai fost și am
avut o
experiență
o o o o o
plăcută (9)
Pot urma aici
anumite
cursuri cu o o o o o
antrenor (10)
Pot afla de aici
informații
despre anumite
evenimente și o o o o o
concursuri
sportive (11)
Q47 Ați participat în ultimele 12 luni la vreun program comunitar de practicare a

activității fizice?
(de ex. cursuri de învățare a unui sport, evenimente sportive organizate de
municipalitate sau de anumite organizații stundențești, crossuri, etc.
DA (1)
NU (2)

If Ați participat în ultimele 12 luni la vreun program comunitar de practicare a
activității fizice?...
Q47 Vă rugăm să menționați în continuare 3 programe/evenimente comunitare la care

ați participat în ultimele 12 luni precum și organziatorii acestor activități
(de ex. cross organizat de Direcția Județeană de Sport și Tineret, curs de inițiere în
handbal organizat de Clubul Sportiv Școlar, etc.)

activității fizice?... = DA
Q45 Care considerați că sunt cele mai importante aspecte care v-au determinat să
participați la programele menționate anterior?
Puteți selecta una sau mai multe variante de răspuns.
▢ Oportunitatea de a face mișcare (1)
▢ Oportunitatea de a îmi îmbunătății condiția fizică (2)
▢ Oportunitatea de a concura cu alte persoane (3)
▢ Faptul că a fost gratuit (4)
▢ Am avut timpul necesar (5)
▢ Am mers cu colegii/prietenii (6)
▢ Am avut dispoziția necesară (7)

114 Sandu Petru
▢ Încrederea în calitatea programului și a organizatorilor (8)
▢ Alt motiv (9) ________________________________________________

activității fizice?... = NU
Q46 Care considerați că sunt cele mai importante aspecte care v-au determinat să nu
participați la astfel de programe/evenimente în ultimele 12 luni?
Puteți selecta una sau mai multe variante de răspuns.
▢ Nu am auzit de astfel de programe (1)
▢ Faptul că trebuia să achit o taxă de înscriere (2)
▢ Am vrut să particip dar am aflat prea târziu (3)
▢ Nu am avut timpul necesar (4)
▢ Nu am avut banii necesari (5)
▢ Nu am avut cu cine să merg (6)
▢ Nu am avut dispoziția necesară (7)
▢ Mi-e teamă să nu mă accidentez (8)
▢ Lipsa de încredere în calitatea programului/evenimentului și a

organizatorilor (9)
▢ Alt motiv (10) ________________________________________________

Anexa 2
CHESTIONAR
Evaluarea atitudinilor/opiniilor, comportamentelor și a cunoștințelor medicilor
de familie cu privire la recomandarea de activități fizice pentru adolescenți și
tineri
Stimată doamnă/Stimate domnule doctor, Numele meu este Petru Sandu. Sunt medic
specialist în Sănătate Publică și Management și doctorand la UMF ”Iuliu Hațieganu”
Cluj-Napoca. Acest chestionar face parte din cercetarea doctorală pe care o desfășor
sub îndrumarea D-nei Prof.Dr. Floarea Mocean.
Scopul acestei cercetări este de a explora atitudinile/opiniile, comportamentele și
cunoștințele dvs. în ceea ce privește recomandarea de activități fizice în rândul
adolescenților și tinerilor care fac parte din populația pe care o deserviți.
Participarea dvs. la acest studiu este voluntară iar răspunsurile pe care le veți oferi vor
fi utilizate în formă agregată (ca răspunsuri de grup) pentru atingerea scopului
cercetării. Pentru orice detalii cu privire la modalitatea de stocare și utilizare a datelor
colectate, vă rog să mă contactați la sandu.petru@umflcuj.ro sau 0740800982.
Definiții:
1. Adolescenți și tineri: conform definiției Națiunilor Unite, persoane cu vârsta între
10-19 ani (adolescenți), respectiv între 15-24 ani (tineri).
2. Activitate fizică: conform OMS, orice mișcare a corpului produsă de musculatura
scheletică, care necesită consum energetic. Sunt incluse astfel și mersul de jos sau pe
bicicletă în scop de deplasare, activități în casă care implică consum de energie
(aspirat, mutat lucruri, etc.)
3. Recomandarea de activități fizice: Un concept cu diferite denumiri in limba engleză:
”physical activity on prescription”, ”exercise on prescription”, ”exercise referral”, care
cuprinde programele în care medicii (în special medici de familie) se implică în
identificarea nevoilor și recomandarea (directă sau în colaborarea cu un specialist în
domeniu) de activități fizice pentru diferite categorii populaționale.
Următorul chestionar este cuprinde 20 de întrebări organizate în 4 secțiuni și are o
durată estimată de completare de aproximativ 15-20 de minute. Prin continuarea
completării chestionarului vă exprimați acordul informat de a participa la studiu.
Vă mulțumesc pentru colaborare! Dr. Petru Sandu
Secțiunea 1 – Atitudini/Opinii
1. În opinia dvs., cât de importantă este practicarea activităților fizice pentru o

creștere armonioasă și pentru dezvoltarea unui stil de viață sănătos în rândul
adolescenților și tinerilor? a. Foarte importantă
b. Importantă
c. Puțin importantă
d. Deloc importantă
e. Nu știu/Nu răspund
116 Sandu Petru
2. Dintre factorii de mai jos, care considerați că influențează în cea mai mare
măsură (fie pozitiv sau negativ) nivelurile de activitate fizică în rândul adolescenților și
tinerilor? (un singur răspuns posibil) a. Propria dorință/voință a acestora de a fi activi
b. Infrastructura disponibilă pentru practicarea de activități fizice
c. Familia
d. Școala
e. Oportunitățile locale de practicare a activităților fizice
f. Alt factor-precizați:
g. Nu știu/Nu răspund
3. Care considerați că este rolul medicului de familie în ceea ce privește

recomandarea activităților fizice în rândul populației de adolescenți și tineri? (mai
multe răspunsuri posibile) a. De a identifica și comunica cu familia nevoile de activitate
fizică (ale adolescentului/tânărului)
b. De a colabora cu specialiști în domeniul activității fizice pentru dezvoltarea
unor recomandări adaptate nevoilor fiecărui adolescent/tânăr
c. De a monitoriza și sprijini progresul adolescenților și tinerilor în ceea ce
privește comportamentul acestora legat de activitatea fizică
d. De a promova activitatea fizică în discuțiile cu adolescenți și tineri.
e. Alt rol – precizați:
f. Nu știu/Nu răspund
4. Care considerați că sunt cele mai bune mijloace (atât ca modalitate de

asimilare a informației cât și ca posibilitate a dvs. de a participa, având în vedere
programul de lucru) prin intermediul cărora medicii de familie se pot
informa/specializa cu privire la modalitățile de recomandare a activităților fizice în
rândul adolescenților și tinerilor? (mai multe răspunsuri posibile) a. Cursuri online
b. Întâlniri multi-disciplinare de 1-2h seara în timpul săptămânii
c. Workshopuri de weekend
d. Dursuri postuniversitare
e. Altul-precizați:
5. Care considerați că ar fi cel mai relevant mijloc pentru sprijinirea medicilor

de familie în procesul de recomandare de activități fizice în rândul adolescenților și
tinerilor? (un singur răspuns posibil) a. Introducerea în contractul cadru a unui sistem
specific de recompense pentru promovarea activităților fizice în rândul adolescenților
și tinerilor
b. Posibilitatea de a beneficia de cursuri de specializare și de ghiduri sau
instrumente specifice (de ex. chestionare de evaluare a activității fizice)
c. Alocarea, conform contractului cadru, a unui timp special pentru planificarea
unor vizite de prevenție în rândul populației de adolescenți și tineri
d. Facilitarea (de către autoritățile locale sau Ministerul Sănătății a) colaborării
medic de familie-specialist activitate fizică și oferirea de oportunități gratuite de
practicare a activităților fizice pentru adolescenți și tineri
e. Altul-precizați:
6. În opinia dvs., implicarea medicului de familie în promovarea activității fizice

în rândul adolescenților și tinerilor ar putea avea asupra acestora: a. Un impact pozitiv
major
b. Un impact pozitiv
c. Un impact negativ
d. Un impact negativ major
e. Nici un impact
Secțiunea 2 – Comportamente
7. Câți pacienți consultați într-o săptămână obișnuită de lucru?

Numărul de pacienți consultați/săptămână:
8. Dintre aceștia, în general, câți sunt adolescenți sau tineri?

Număr de adolescenți și tineri consultați/săptămână:
9. Dintre adolescenții și tinerii consultați pe parcursul unei săptămâni obișnuite de

lucru, la ce procent le oferiți sfaturi legate de un stil de viață sănătos? (de ex.
alimentație, igienă corporală, activitate fizică, consum de tutun, alcool, etc.)
Adolescenți și tineri consultați într-o săptămână, cărora le oferiți sfaturi legate de un stil
de viață sănătos (%):
10. Estimativ, ce procent dintre adolescenții sau tinerii consultați pe parcursul unei
săptămâni obișnuite de lucru (sau părinții acestora) vă solicită sfaturi legate de
adoptarea unui stil de viață sănătos?
Adolescenți și tineri consultați într-o săptămână (sau părinții acestora), care solicită
sfaturi legate de un stil de viață sănătos (%) :
Secțiunea 3 – Cunoștințe
11. Din cunoștințele dvs., care sunt nivelurile recomandate de activitate fizică pentru
copii și adolescenți (până la 18 ani)? Specificați vă rog numărul de minute/săptămână.
Min/Săpt:
12. Din cunoștințele dvs., care sunt nivelurile recomandate de activitate fizică pentru
adulți (18-64 ani)? Specificați vă rog numărul de minute/săptămână.
Min/Săpt:
Secțiunea 4 – Informații Socio-Profesionale
13. Care este anul în care ați obținut specializarea de medic de familie?
Anul obținerii specializării:
14. De câți ani profesați ca medic de familie?

Numărul anilor de experiență în specialitate:
118 Sandu Petru
15. În ultimii 3 ani la câte seminarii/cursuri de specializate în domeniul promovării

sănătății ați participat?
Numărul de seminarii/cursuri în ultimii 3 ani:
16. Genul dvs. este:

a. Feminin
b. Masculin
17. Locul desfășurării activității:

a. Mediul urban
b. Mediul rural
18. Nivelul autoevaluat de activitate fizică:

a. Foarte activ/ă;
b. Activ/ă;
c. Sedentar/ă
d. Foarte sedentar/ă
19. Nivelul autoevaluat de cunoștințe cu privire la beneficiile activității fizice asupra

organismului:
a. Foarte bune
b. Bune
c. Slabe
d. Foarte slabe
20. Nivelul autoevaluat de cunoștințe cu privire la modalitățile de recomandare a

activităților fizice în rândul adolescenților și tinerilor:
a. Foarte bune
b. Bune
c. Slabe
d. Foarte slabe
VĂ MULTUMESC!
ANEXA 3
Studiu asupra influenței factorilor din mediul comunitar

asupra activității fizice la elevi
Ghid de focus – grup
I. Introducere
Bun venit,
Numele meu este Petru Sandu. În prezent sunt doctorand al Universității de Medicină
și Farmacie Iuliu Hațieganu, Cluj-Napoca, în domeniul Științe Medicale – Sănătate
Publică. Cercetarea doctorală pe care o desfășor sub îndrumarea doamnei Prof.Dr.
Floarea Mocean are ca temăstudiul unor aspecte ale sportului social la nivel comunitar
pentru menținerea sănătății și îmbunătățirea calității vieții adolescenților și tinerilor.
Scopul întâlnirii de astăzi este explorarea opiniilor voastre cu privire la influența
factorilor din mediul comunitar asupra propriilor nivele de activitate fizică.
Informațiile colectate prin intermediul acestui interviu de tip focus-grup vor fi incluse
în teza de doctorat pe care o voi elabora și vor putea contribui la informarea
autorităților administrației publice locale (și centrale) cu privire la elementele
necesare dezvoltării unor politici de promovare a activității fizice cu impact pozitiv
asupra populației țintă.
II. Cum se va desfășura focus-grupul
Interviul de tip focus-grup este o metodă utilizată din ce în ce mai frecvent în

cercetarea socială deoarece poate oferi informații valoroase privitoare la opiniile
anumitor grupuri de persoane privitoare la diferite aspecte studiate. A mai participat
cineva la o discuție de acest fel?
Această metodă de colectare de date este definită de următoarele caracteristici:
 Nu există răspunsuri corecte sau greșite: avem de învățat din toate informațiile
și opiniile exprimate
 Nu încercăm să atingem consensul în cadrul grupului, doar colectăm informații
 Nu suntem interesați de liste lungi: ne interesează prioritățile
Aspecte logistice:
 Focus-grupul va dura aproximativ o oră
 Simțiți-vă liberi să vă mișcați pe parcursul discuției
 Simțiți-vă liberi să vă serviți cu apă/snack-uri.
III. Reguli de bază
Vă rugăm să vă gândiți pentru câteva minute și să propuneți câteva reguli de bază

pentru desfășurarea acestei discuții. Câteva reguli pe care am dori să le propunem noi
sunt:
 Toată lumea trebuie să contribuie la discuție
120 Sandu Petru
 Informațiile oferite în cadrul grupului sunt confidențiale

 Tot grupul are o singură discuție – nu avem discuții în grupuri mici
 Închiderea/Activarea modului silențios a telefoanelor mobile
 Exprimarea liberă dar în același timp respectoasă a ideilor
 Combatarea ideii/ideilor nu a persoanei/persoanelor
 Distracția
IV. Introducerea participanților: prenume,hobby-uri, motivație participare.
V. Definirea conceptelor utilizate
În continuare vom încerca să aflăm care este influența factorilor din mediul comunitar
asupra nivelelor de activitate fizică ale elevilor. Pentru a înțelege mai exact aspectele
despre care vom discuta permiteți-mi să definesc următoarele variabile:
 Activitate fizică: toate tipurile de activități care necesită depunerea unui efort
muscular: de la mers pe jos sau pe bicicletă la activități în casă/în jurul casei sau la
școală sau activități de timp liber inclusiv practicarea de sporturi.
 Infrastructura de practicare a activităților fizice legate de transport:
Cuprinde rețeaua de drumuri, trotuare și conexiunile dintre ele, care facilitează
mersul pe jos sau pe bicicletă (piste de biciclete) pentru deplasarea înspre și
dinspre anumite locuri.
 Infrastructura de practicare a activităților fizice de timp liber: Cuprinde
totalitatea facilităților naturale și construite pe suprafața cărora pot fi practicate
activități fizice de timp liber (plimbări, jogging, role, sporturi); parcuri, terenuri și
săli de sport, etc.
 Programe comunitare de practicare a activităților fizice: Cuprinde cursuri de
învățare a unui sport, evenimente sportive adresate copiilor și tinerilor sau
programe educative privind adoptarea unui stil de viață sănătos prin intermediul
activităților fizice oferite în mod gratuit de către instituțiile publice locale.
 Mediul comunitar: mediul școlar, mediul fizic (construit și natural) din jurul
locuinței și a zonelor frecventate (cvasi) zilnic, precum și
familie/colegi/prieteni/alte persoane cu care interacționăm și care ne influențează
opiniile și comportamentele.
VI. Începerea discuției structurate pe baza întrebărilor formulate de facilitator
Tema 1: Activitatea fizică legată de transport

1. Într-o săptămână obișnuită, de câte ori mergeti pe jos și/sau pe bicicletă pentru o
perioadă de cel puțin 15 minute odată pentru a vă deplasa înspre și dinspre
anumite locuri?
Zilnic de câteva ori pe zi/ O dată pe zi în fiecare zi/ O dată pe zi la câteva zile/ O dată
pe săptămână sau mai rar.
2. În general, care sunt destinațiile voastre atunci când mergeți pe jos și/sau pe
bicicletă?
3. Care credeți că sunt principalii factori care vă limitează în practicarea acestui tip
de activitate fizică?
PROMPT: Gândiți-vă la factori de natură personală (lipsă de

plăcere/motivație/obișnuință pentru a merge pe jos/pe bicicletă), socială (mersul
pe jos/pe bicicletă nu e cool) sau de mediu/comunitară (distanțe mari/lipsa sau
starea proastă a trotuarelor-gropi, întreruperi, etc., traficul aglomerat)
4. Ce v-ar determina să mergeti mai mult pe jos sau pe bicicletă pentru a vă deplasa
înspre și dinspre anumite locuri?
PROMPT: Gândiți-vă de asemenea la factorii de natură personală, socială sau de
mediu/comunitară amintiți anterior
5. Ce considerați că ar trebui făcut (/Ce ați face voi) la nivel comunitar (mediul
înconjurător, comunitate urbană) pentru a determina copii și tinerii să meargă
mai mult pe jos și/sau cu bicicleta pentru a se deplasa înspre și dinspre anumite
locuri?
Tema 2: Activitatea fizică de timp liber

1. Ce activități fizice vă place să practicați în timpul liber?
PROMPT: Gândiți-vă doar la acele activități pe care le practicați în afara
programului de școală și care nu au ca scop deplasarea dintr-un loc în altul. Puteți
include aici plimbări prin parc pe jos, cu rolele sau bicicleta, drumeții, mersul la
sală sau practicarea de sporturi individuale sau de echipă.
2. Care sunt locurile pe care le frecventați cel mai des atunci când vreți să faceți
mișcare?
PROBE: Spuneți-mi vă rog câteva exemple specifice de astfel de locuri.
3. Care sunt principalele motive pentru care mergeți să faceți mișcare în aceste
locuri?
PROMPT: Gândiți-vă la factori personali (plăcerea de a merge în acel loc), sociali
(faptul că mă pot întâlni și pot face mișcare cu colegii sau prieteni, faptul că acolo
merg persoane pe care le apreciez, gratuitatea) sau de mediu/comunitari
(proximitatea față de locuință,calitatea infrastructurii și a dotărilor)
4. Într-o săptămână obișnuită, care este numărul mediu de minute pe care le petreceți
practicând activități fizice de intensitate medie sau ridicată (prin activități fizice de
intensitate medie sau ridicată înțelegem acele activități care vă cresc frecvența
respiratorie și cardiacă, vă fac să transpirați și/sau să vă înroșiți la față)
PROMPT: Putem include aici activități precum joggingul, înotul, mersul rapid pe
bicicletă, etc. Nu includem aici plimbarea în ritm lent. Pentru a putea aprecia
numărul total de minute dintr-o săptămână, gândiți-vă la câte zile pe săptămână
sunteți de obicei activi și la durata medie a acestor activități în fiecare dintre
aceste zile. Apoi, înmulțiți numărul de zile cu durata medie.
5. Care sunt factorii care vă limitează în practicarea activităților fizice de timp liber?
PROMPT: Gândiți-vă la factorii de natură personală, socială sau de
mediu/comunitară amintiți anterior.
6. Ce v-ar determina să faceți mai multă activitate fizică de timp liber?
PROMPT: Gândiți-vă de asemenea la factori de natură personală, socială sau de
mediu
7. Cum credeți că vă influențează mediul social și comunitar comportamentul legat
de activitate fizică?
PROMPT: Cum vă influențează familia și grupul de colegi și prieteni? Cum vă
influențează mediul înconjurător? (zona/cartierul în care locuiți).
Ion-Radu Badea
Digitally signed by I
122 Sandu Petru
Date: 2019.09.30 1
Reason:
8. Ce considerați că ar trebui făcut (/Ce ați face voi) la nivel comunitar (mediul
I am appro
înconjurător, comunitate urbană) pentru a determina copii și tinerii Location:
să practice Buchares
mai multe activități fizice de timp liber?
Tema 3: Activitatea fizică în mediul școlar

1. Care este părerea voastră cu privire la orele de educație fizică și sport?
PROMPT: Faceți vă rog referire la utilitate, frecvență, conținut, sistem de evaluare,
metode de predare, etc.
2. Care este cel mai plăcut aspect legat de aceste ore? Dar cel mai neplăcut?
3. Dacă ați avea puterea de a decide, care ar fi primele lucruri pe care le-ați schimba
(dintre aspectele menționate anterior) la orele de educație fizică și sport?
4. În afara orelor de educație fizică și sport, de obicei mai practicați și alte activități
fizice în cadrul școlii? (în pauze, după program, în cadrul organizat sau informal –
cu colegii)
PROBE: Dacă da: Ce activități, când, cât de des? Dacă nu: Din ce motiv?
Tema 4: Programe comunitare de practicare a activităților fizice

1. Ce programe comunitare de practicare a activităților fizice adresate elevilor și
tinerilor cunoașteți?
PROMPT: Gândiți-vă la cursuri de învățare a unui sport, la evenimente sportive, la
cluburi ale elevilor dedicate unui anumit tip de activitate fizică (de ex. club de
alpinism, club de baschet, etc.)
2. În ultimul an la ce programe de acest gen ați participat?
PROBE: Care a fost motivația pentru participare?/De ce nu ați participat?
3. Cum apreciați oferta comunitară de practicare a activităților fizice de către elevi?
Ce vă place și ce nu vă place?
4. Ce soluții propuneți pentru creșterea participării elevilor în programe comunitare
de practicare a activităților fizice?
PROMPT: Gândiți-vă la soluții legate de componenta comportamentală, socială
dar și comunitară și de mediu, respectiv: motivarea persoanelor, promovarea și
recrutarea prin intermediul rețelelor sociale, alocarea de fonduri suplimentare
pentru creșterea numărului și a calității unor astfel de programe.
Tema 5: Activitatea fizică și calitatea vieții

1. Ce reprezintă din perspectiva voastră calitatea vieții?
2. Care credeți că este rolul activității fizice în menținerea/îmbunătățirea calității
vieții?/Cum influențează activitatea fizică calitatea vieții?
FINAL QUESTION: În urma discuției avute, cum apreciați la modul general importanța
relativă a factorilor personali, sociali și comunitari asupra nivelelor voastre de
practicare a activităților fizice (legate de transport, de timp liber, în mediul școlar)?
Care aspecte joacă rolul cel mai important?
Vă mulțumesc pentru opiniile exprimate în cadrul acestei discuții de grup.
Rezultatele obținute vor fi utilizate pentru avansarea unor ipoteze privitoare la cei mai
importanți factori care influențează comportamentul elevilor cu privire la practicarea
activităților fizice și la potențiale abordări pentru modificarea în sens pozitiv a acestui
comportament.

Teza Doctorat Sandu Petru

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teza Doctorat Sandu Petru

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “IULIU HAŢIEGANU”CLUJ-NAPOCA

Studiul unor aspecte ale sportului social

Doctorand Petru Sandu

Conducător de doctorat Prof.dr. Floarea Mocean

Scopul nostru nu este acela de a crea campioni, ci oameni sănătoşi.

1. Sandu P, Bondor C, Mocean F. Explorarea infrastructurii şi a programelor

STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII

recomandarea de activități fizice pentru adolescenți și tineri

ABREVIERI UTILIZATE IN TEXT

OMS Organizația Mondială a Sănătății

1. Inactivitatea fizică: consecințe negative și

1.1. Impactul negativ medical, social și economic al

fizică (AF) din adolescență sunt un predictor al acestui comportament la vârsta de

1.2. Magnitudinea inactivității fizice: România în context

2. Nivelurile recomandate și beneficiile activității

2.1. Nivelurile recomandate de activitate fizică în rândul

2.2. Beneficiile activității fizice în rândul adolescenților și

3. Promovarea activității fizice pentru sănătate la

3.1. Activitatea fizică și sportul pentru toți – drepturi

3.2. Ghiduri, strategii și politici de promovare a activității

rândul adolescenților și a măsurilor dedicate care trebuie luate pentru a contracara

alocat în anul 2018 de către Ministerul Tineretului și Sportului către FRSpT, de

4. Provocări și arii de progres în promovarea

studiilor care oferă informații legate de eficacitatea, analiza cost-beneficiu a unor

4.2. Arii de progres în promovarea AFpS în rândul

utilizate (respectiv evaluări subiective prin intermediul diferitelor chestionare de auto-

populației dintr-o anumită zonă și investirea resurselor necesare implementării și

1. Ipoteza de lucru. Obiective

Obiectivul general: Explorarea nivelurilor, a infrastructurii şi a programelor

2. Studiul 1. Explorarea nivelurilor, a infrastructurii

Perioada studenției reprezintă (sau ar trebui să reprezinte) o perioadă

2.2. Ipoteza de lucru. Obiective

Obiectivul general: Explorarea nivelurilor, a infrastructurii şi a programelor

2.3. Material și metodă

Pentru testarea ipotezei de lucru și atingerea obiectivelor stabilite, am

participare, invitația a fost transmisă prin intermediul grupurilor de email ale

2.3.2. Subiecți luați în studiu

Am abordat studenți la medicină, anii 1-6, de la Facultatea de Medicină din

2.3.3. Instrumentul utilizat pentru colectarea datelor

Am utilizat un chestionar auto-administrat, aplicat prin intermediul unui

2.3.4. Prelucrarea statistică a datelor

Datele colectate prin intermediul chestionarului aplicat online au fost analizate

Un număr total de 386 de studenți din Cluj-Napoca și Iași au răspuns la

diferență semnificativă în ceea ce privește distribuția în funcție de gen pe diferiți ani de

Tabel I. Caracteristicile socio-demografice ale respondenților

2.4.2. Nivelurile de practicare a AF în rândul studenților

Din evaluarea numărului mediu de zile, într-o săptămână obișnuită, în care

2.4.3. Infrastructura accesată de studenții la medicină pentru

Respondenții au fost rugați să introducă (răspuns deschis) cele mai frecvente 3

2.4.4. Caracteristicile socio-demografice și preferințele studenților din

În ceea ce privește tipurile de infrastructură accesată pentru practicarea AF de

2.4.5. Programele comunitare accesate de către studenții la medicină din

Respondenții au fost rugați să menționeze dacă în ultimele 12 luni anterioare

2.4.6. Caracteristicile socio-demografice și participarea studenților la

Nu au fost observate diferențe semnificative statistic între caracteristicile socio-

Tabel IV. Distribuția respondenților în funcție de caracteristicile socio-demografice și statusul de

Cei care au raportat participarea la programe comunitare de practicare a AF

2.4.7. Nivelurile de cunoștințe în legătură cu practicarea AF în rândul

Nu au fost observate diferențe semnificative statisic între nivelul de cunoștințe

beneficii directe prin modelele comportamentele promovate de aceștia și practicile

infrastructura universității s-a referit la orele de educație fizică din programa

3. Studiu 2 - Evaluarea atitudinilor, opiniilor,

cadrul medicinei primare, având diferite denumiri (En. physical activity on

3.2. Ipoteza de lucru. Obiective