LICEUL TEHNOLOGIC DE SERVICII “SFANTUL APOSTOL ANDREI"

DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
PLEUREZIE

COORDONAROR: ABSOLVENT:

Prof. VLAICU Maria ROSCA ANDRADA

 Ploiesti

Cuprins
MEMORIU EXPLICATIV .................................................................................................... 3
CAPITOLUL I – Noțiuni teoretice .........................................................................................
4
1. ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR........................................................... 4
1.1. Căile respiratorii ...................................................................................................
4
1.2. Plămânii................................................................................................................ 6
2. FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR ........................................................
10
2.1. Ventilația pulmonară .......................................................................................... 10
2.2. Volume și capacități pulmonare .........................................................................
12
2.3. Difuziunea .......................................................................................................... 14
2.4. Transportul gazelor ............................................................................................ 16
2.5. Reglarea gazelor .................................................................................................
17
3. DEFINIȚIE, ETIOLOGIE ȘI CLASIFICARE ........................................................ 20
3.1. Definiție.............................................................................................................. 20
3.2. Etiologie ............................................................................................................. 21
3.3. Clasificare .......................................................................................................... 22
4. MANIFESTĂRI DE DEPANDENȚĂ ALE PACIENTULUI CU PLEUREZIE ....
23 5. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA ACTE DE INVESTIGAȚIE
.... 27
5.1. Pregătirea materialelor ....................................................................................... 27
5.2. Pregătirea documentelor medicale ..................................................................... 28
5.3. Pregătirea bolnavului și a produselor biologice și patologice în vederea vizitei
medicului………………………………………………………………………………………..28
5.4. Participarea la examenul clinic general în dispensar și spital ............................ 29
5.5. Participarea la examenul clinic: ......................................................................... 29
5.6. Efectuarea tehnicilor de îngrijire recomandate de medic: ..................................
30
6. RECOLTAREA UNOR PRODUSE BIOLOGICE ȘI PATOLOGICE ...................
30
6.1. Examene hematologice ...................................................................................... 30
6.2. Examenul radiologic .......................................................................................... 31
6.3. Măsurarea tensiunii arteriale, a pulsului, a temperaturii și respirației ............... 32
6.4. Participarea la efectuarea puncției exploratoare toracocenteză ..........................
32
6.5. Puncția pleurală - toracocenteză .........................................................................
32
6.6. Administrarea tratamentului prescris ................................................................. 34
7. EVALUAREA (Evoluție. Complicații. Prognostic) .................................................
37
7.1. Evoluția .............................................................................................................. 37
7.2.
2
 Complicații .........................................................................................................
37
7.3. Prognosticul........................................................................................................ 38
8. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ........................................................................
39 8.1. EDUCAȚIE PENTRU
SĂNĂTATE ................................................................. 41
8.2. Măsuri pentru creșterea rezistenței nespecifice .................................................. 42
9. MĂSURI DE SECURITATE A MUNCII ÎN DOMENIUL SANITAR ..................
44
CAPITOLUL II – Studii de caz ............................................................................................
47
1. PLAN DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU PLEUREZIE SEROFIBROASĂ .. 47
1.1. CULEGEREA DATELOR ................................................................................ 47
1.2. ANALIZAREA ȘI INTERPRETAREA
DATELOR ........................................ 49
2. PLAN DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU PLEURITĂ ................................... 60
2.1. CULEGEREA DATELOR ................................................................................ 60
2.2. ANALIZAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR ........................................ 62
3. PLAN DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU PLEUREZIE PURULENTĂ
TUBERCULOASĂ ......................................................................................................................... 73
3.1. CULEGEREA DATELOR ................................................................................ 73
3.2. ANALIZAREA ȘI INTERPRETAREA
DATELOR ........................................ 75
CAPITOLUL III - Concluzii ................................................................................................
89

MEMORIU EXPLICATIV
Nursingul reprezintă știința și tot o dată arta de a acorda îngrijiri pline de respect, îngrijiri
care reflectă demnitate și competență ființei umane. În acest cadru asistentul medical are
competență necesară de a aplica în practică informațiile, deprinderile și aptitudinile însușite de-a
lungul procesului de formare ca profesionist.

O profesionistă desăvârșită, Virginia Henderson, alături de Florance Nightingale, a

stabilit fundamentul nursingului și a deschis noi uși spre cunoașterea și însușirea principiilor de
bază în îngrijirea bolnavilor. Aceasta a spus: „Rolul esențial al asistentei medicale constă în a
ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să își mențină sau recâștige sănătatea prin îndeplinirea
sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur dacă ar fi avut forța, voința sau cunoștințele necesare.”

Marie François Xavier Bichat a spus că:

„Viața este ansamblul funcțiilor care rezistă morții.”

Deoarece fără aer nu există viață, respirația corectă este la fel de importantă ca și hrana.
Fără echivoc orice modificare a echilibrului care există în procesul respirației se răsfrânge, mai

3
mult sau mai puțin în funcție de gravitatea afecțiunii, asupra întregului organism. Printre cele
mai grave boli ale aparatului respirator se numără pleurezia tuberculoasă.

În România până în secolul al XIX-lea, se găsesc mai multe mențiuni care atesta larga
răspândire a bolii. Primele statistici din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca și datele
ulterioare până după al doilea război mondial, ne situau între țările cele mai tuberculizate din
Europa.

Între 1905 și 1946, o serie de figuri progresiste ale medicinei romanești, ca Babeș,
Cantacuzino, Nasta, Hațieganu, Irimescu, Daniello și Popper au depus eforturi remarcabile
pentru constituirea și dezvoltarea unei școli românești de ftiziologie și a unui armament adecvat
de luptă antituberculoasa.

Cu toata aceasta evoluție favorabilă, tuberculoza în țara noastră reprezintă încă un aspect
de îngrijorare datorită incidenței TBC la copii mai mare decât media în țările europene, cu
precădere existența unor forme mai grave la copilul mic. De asemenea sa constatat o morbiditate
tuberculoasă înaltă la vârstă tânără, 19-24 ani. Din acest motiv, prevenirea și combaterea bolii
constituie încă o problema prioritara de sănătate publică.

CAPITOLUL I – Noțiuni teoretice

1. ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR
Aparatul respirator cuprinde căile respiratorii și plămânii. Căile respiratorii sunt reprezentate de
cavitatea nazala, faringe, laringe, trahee si bronhii.

1.1. Căile respiratorii

1.1.1. Cavitatea nazală
Este primul segment al căilor respiratorii. Septul nazal desparte cavitatea nazala în două
cavități simetrice (fose nazale), cu direcție anteroposterioara, sub baza craniului și deasupra
cavității bucale. Comunică cu exteriorul prin orificiile narinare și cu rinofaringele prin coane.
Anterior, fosele nazale sunt protejate de piramida nazală. Piramida nazala este o proeminență
situată pe linia mediana a feței.

La interior, fosele nazale sunt acoperite de mucoasa nazală, care are o structura deosebita
în partea superioară față de restul. În regiunea olfactorie a mucoasei, situata deasupra cornetului
superior și în dreptul lamei ciuruite a etmoidului, sunt celule senzoriale și celule de susținere.
Celulele senzoriale sunt neuroni bipolari. De la polul lor apical pleacă o dendrită scurtă, groasă și

4
terminată printr-un buton olfactiv, care are circa 10-20 cili. De la polul bazal al neuronilor
bipolari pleacă axonul. Mai mulți axoni se înmănunchează pentru a forma nervii olfactivi, care
străbat orificiile lamei ciuruite a etmoidului și ajung în bulbul olfactiv.

Regiunea respiratorie a mucoasei este mult mai întinsă, are o bogata vascularizație și o
culoare roșiatică. Ea acoperă toți pereții cavității nazale, cu excepția celui superior, unde se află
mucoasa olfactivă.

În oasele vecine foselor nazale sunt sinusuri paranazale, cavități pneumatice, cu rol de
cutie de rezonanță și de menținere constantă a temperaturii. Mucoasa lor se continuă cu mucoasa
foselor nazale. Sinusurile paranazale sunt perechi (frontale, maxilare, sfenoidale).

1.1.2. Faringele
Este un conduct musculo-membranos, dispus de la baza craniului până în dreptul
vertebrei C8, unde se continuă cu esofagul. Are forma unui jgheab deschis anterior, care se
îngustează de sus în jos, cu lungimea de 15 cm.

Fața posterioară a faringelui delimitează, împreună cu coloana vertebrală, spațiul

retrofaringian. Fețele laterale ale faringelui, la nivelul capului, vin în raport cu spațiul
mandibulofaringian, cuprins între mandibulă și faringe, iar la nivelul gâtului cu lobii laterali ai
glandei tiroide, cu artera carotidă comună, vena jugulară internă și nervul vag, situat între cele
doua formațiuni vasculare.

La interior, faringele este căptușit de o mucoasă care are în structura sa un epiteliu

cilindric ciliat la nivelul rinofaringelui și un epiteliu pluristratificat pavimentos, necheratinizat la
nivelul bucofaringelui și laringofaringelui.

La exterior, faringele este acoperit de adventicea faringelui, care se continuă cu

adventicea esofagului. Vascularizația faringelui este realizata de ramuri din artera carotida
externă, iar sângele venos este drenat în vena jugulară internă. Vasele limfaticele ajung în
ganglionii cervicali, în timp ce inervația senzitivă și motorie este asigurată de nervul
glosofaringian, dar și de nervul vag.

1.1.3. Laringele
Este un organ cu dubla funcție: conduct aero-vector și organ al fonației. Laringele are o
formă de piramida triunghiulară trunchiată cu baza în sus. Baza comunică cu laringo-faringele
printr-un orificiu, numit aditus laringis, care, anterior este delimitat de epiglotă, posterior de

5
cartilajele aritenoide și lateral de repliurile epiglotico-aritenoidiene, întinse între epiglotă și
cartilajele aritenoide.

În grosimea acestor plici se află cartilajele cuneiforme. Vârful laringelui se continuă în

jos cu traheea. Fețele antero-laterale ale laringelui sunt formate de cele doua lame ale cartilajului
tiroid și de arcul cricoidului. Între cartilajul tiroid și arcul cricoidului se află mușchiul și
ligamentul tirocricoidian. Deasupra celor două lame ale cartilajului tiroid se află membrana
tirohioidiana, care ajunge la osul hioid.

Laringele este format din cartilaje legate între ele prin ligamente și articulații. Asupra
cartilajelor acționează mușchii laringelui. La interior este tapetat de o mucoasa, sub care se
găsește o submucoasă.

Vascularizația laringelui este asigurată de artera laringiană superioară și artera

laringiană inferioară. Sângele venos ajunge în vena jugulară internă. Limfaticele laringelui ajung
în ganglionii cervicali. Inervația laringelui este asigurata de nervul laringian superior și inferior,
ramuri ale nervul vag.

1.1.4. Traheea
Traheea este un organ sub formă de tub care continua laringele și se întinde de la
vertebra C6 până la vertebra toracală T4, unde se împarte în cele doua bronhii. Are o lungime de
10-12 cm și un calibru de 1,6-2 cm. Prezintă un segment cervical și unul toracal. Segmentul
cervical vine în raport posterior cu esofagul, anterior cu istmul glandei tiroide, cu mușchii
infrahioidieni și pielea. Lateral vine în raport cu artera carotida comună, vena jugulară internă,
nervul vag și lobii laterali ai glandei tiroide. Porțiunea toracica este situată în mediastinul
superior. Posterior vine în raport cu esofagul, anterior cu arcul aortei și cu ramurile desprinse din
el, cu timusul și cu sternul, iar lateral cu plămânii, acoperiți de pleura mediastinală.

Vascularizația traheii este data de ramuri din arterele tiroidiene, la nivelul gatului și din
arterele bronșice, la nivelul toracelui. Venele, în porțiunea cervicala, se varsă în vena jugulară
internă, iar în porțiunea toracală în venele azygos. Limfaticele ajung în ganglionii cervicali,
pentru segmentul cervical și în ganglionii traheobronsici și mediastinali pentru segmentul
toracal. Inervația este asigurată de fibre simpatice din simpaticul cervical și toracal și fibre
parasimpatice din vag.

1.1.5. Bronhiile
La nivelul vertebrei T4, traheea se împarte în cele doua bronhii principale, dreaptă și
stângă. Aceste bronhii pătrund în plămân prin hil, unde se ramifica intrapulmonar, formând

6
arborele bronșic. Între cele doua bronhii există o serie de deosebiri. Bronhia dreapta este aproape
verticală, cea stângă aproape orizontală. Cea stângă este mai lunga (5 cm) față de cea dreaptă
(2,5 cm), în schimb bronhia dreapta are un calibru mai mare (1,5 cm) față de cea stângă (1 cm).
Bronhia stângă este înconjurată de crosa aortei, iar cea dreapta de crosa marii vene azygos.

Structura bronhiilor principale este asemănătoare traheii, bronhiile principale fiind

formate din inele cartilaginoase, incomplete posterior (9-11 la stângă, 5-7 la dreapta).

Vascularizația arteriala este asigurată de arterele bronșice. Sângele venos este colectat
de venele bronșice care îl duc în sistemul azygos. Limfa ajunge în ganglionii traheobronsici și
ganglionii mediastinali. Inervația vegetativa provine din plexul bronhopulmonar.

1.2. Plămânii
Plămânii sunt principalele organe ale respirației. Sunt doi plămâni (stâng și drept),
situați în cavitatea toracică, fiecare fiind acoperit de pleura viscerală. Plămânii au forma unei
jumătăți de con. Culoarea lor variază cu vârstă; la făt este roșu-brun, la copil gri-rozie, la adult
cenușiu, mai mult sau mai puțin închis. Greutatea plămânilor este de 700 g pentru plămânul drept
și 600 g pentru cel stâng. Capacitatea totala a plămânilor este de 5000 cm 3 aer. Consistența
plămânilor este elastică, buretoasă.

Fața externă a plămânilor este convexă și vine în raport cu coastele. Pe această față se
găsesc șanțuri adânci, numite scizuri, care împart plămânii în lobi. Pe fața externă a plămânului
drept se găsesc două scizuri, una oblică (principală) și una orizontală (secundară), care începe la
mijlocul scizurii oblice. Aceste două scizuri împart plămânul drept în trei lobi (superior, mijlociu
și inferior). Pe fața externă a plămânului stâng se găsește o scizura (scizura oblica) care împarte
plămânul stâng în doi lobi (superior și inferior).

Fața internă este plană și vine în raport cu organele din mediastin. Pe această față, mai
aproape de marginea posterioară a plămânilor, se află hilul pulmonar, pe unde intra sau ies din
plămân vasele, nervii și bronhia principală. La plămânul stâng, anterior de hil, se află
impresiunea cardiaca, lăsată de ventriculul stâng și impresiunea lăsată de aorta descendentă. La
plămânul drept, anterior de hil, se afla impresiunea cardiaca, mai mica decât cea stângă, lăsată de
atriul drept, cât și impresiunile lăsate de vena cava superioară și de vena cavă inferioara.
Deasupra hilului se află impresiunea lăsată de crosa marii vene azygos, iar posterior de hil se află
impresiunea marii vene azygos.

Baza plămânilor este concavă și vine în raport cu diafragma. Prin intermediul

diafragmei, la dreapta vine în raport cu fața superioară a ficatului, iar la stângă cu fundul

7
stomacului și cu splina. Vârful plămânului depășește în sus prima coastă și vine în raport cu
organele de la baza gâtului. Marginea anterioară, ascuțită, este situată înapoia sternului și
acoperită de recesul costomediastinal, iar cea posterioara, rotunjită, este în raport cu coloana
vertebrală și extremitatea posterioara a coastelor.

1.2.1. Structura plămânilor

Plămânii sunt constituiți din: arborele bronșic, lobuli, ramificațiile vaselor pulmonare și
bronșice, nervi și vase limfatice, toate cuprinse în țesut conjunctiv.

Arborele bronșic
Bronhia principală, pătrunzând în plămân prin hil, se împarte intrapulmonar la dreapta
în trei bronhii lobare (superioară, mijlocie și inferioară), iar la stângă în două bronhii lobare
(superioară si inferioară).

Bronhiile lobare se divid apoi în bronhii segmentare care asigură aerația segmentelor
bronhopulmonare. Ele au limite, aerație, vascularizație și patologie proprie. Plămânul drept are
10 segmente, iar cel stâng 9, lipsind segmentul medio-bazal.

Bronhiile segmentare se divid în bronhiole lobulare care deservesc lobulii pulmonari,

unități morfologice ale plămânului, de forma piramidală, cu baza spre periferia plămânului și
vârful la hil. Bronhiolele lobulare, la rândul lor, se ramifică în bronhiole respiratorii de la care
pleacă ductele alveolare terminate prin săculeții alveolari. Pereții săculeților alveolari sunt
compartimentați în alveole pulmonare.

Bronhiolele respiratorii, împreună cu formațiunile derivate din ele, formează acinii

pulmonari. Acinul este unitatea morfofunctională a plămânului.

Structura arborelui bronșic se modifică și ea. Bronhiile lobare au structura asemănătoare

bronhiilor principale. Bronhiile segmentare au si ele un schelet cartilaginos, însă cartilajul este
fragmentat, în schimb bronhiile lobulare și respiratorii pierd complet scheletul cartilaginos.
Bronhiolele lobulare și respiratorii au un perete fibroelastic, peste care sunt dispuse fibre
musculare netede, cu dispoziție circulară. În pereții ductelor alveolare, întâlnim numai membrana
fibroelastică acoperită de epiteliu.

Alveolele pulmonare au forma unui săculeț mic, cu perete extrem de subțire, adaptat
schimburilor gazoase. Pe o membrana fibroelastică există un epiteliu alveolar cu dubla funcție:
fagocitară și respiratorie. Există circa 75-100 milioane de alveole, însumând o suprafață de 80-
120 m2.

8
 În jurul alveolelor se găsește o bogată rețea de capilare perialveolare, care împreună cu
pereții alveolelor formează bariera alveolo-capilara, în a cărei structura menționăm epiteliul
alveolar, membrana bazala fibro-elastica a alveolelor, membrana bazală a capilarului și
endoteliul capilar. La nivelul acestei bariere au loc schimburile de gaze dintre alveole și sânge.

1.2.2. Vascularizația plămânilor

Plămânii au o dubla vascularizație: nutritiva și funcțională. Vascularizația nutritiva este
asigurată de arterele bronșice, ramuri ale arterei toracale, care aduc la plămân sânge cu oxigen
pentru arborele bronșic, parenchimul pulmonar și pereții arterelor pulmonare, deoarece acestea
din urma conțin sânge cu dioxid de carbon. Arterele bronșice intră în plămân prin hil și însoțesc
arborele bronșic, ajungând numai până la nivelul bronhiolelor respiratorii, unde se termină în
rețeaua capilară, de la care pornesc venele bronșice ce aduc sânge cu dioxid de carbon în
sistemul venelor azygos, acesta terminându-se în vena cavă superioară. Vascularizația nutritivă
face parte din marea circulație.

Vascularizația funcțională aparține micii circulații. Ea începe prin trunchiul pulmonar

care își are originea în ventriculul drept. Trunchiul pulmonar aduce la plămân sânge încărcat cu
dioxid de carbon. După un scurt traiect se împarte în artera pulmonară dreaptă și stângă,
pătrunzând fiecare în plămânul respectiv, prin hil. În plămân, arterele pulmonare se divid în
ramuri ce însoțesc ramificațiile arborelui bronșic până în jurul alveolelor, unde formează rețeaua
capilară perialveolară. La acest nivel, sângele cedează dioxid de carbon și primește oxigen. De la
rețeaua capilara pornesc venele pulmonare. Ele ies din plămân prin hil și se duc spre atriul stâng.

Limfa plămânului este colectata de ganglionii din hilul plămânului. Inervația plămânilor
provine din plexul bronhopulmonar. Fibrele parasimpatice determină bronhoconstrictie și
secreția glandelor din mucoasa bronșică, iar cele simpatice determina bronhodilatație.

1.2.3. Pleura
Fiecare plămân este învelit de o seroasă numită pleură. Pleura prezinta o foiță parietală,
care căptușește pereții toracelui și o foiță viscerală, care acoperă plămânul pătrunzând și în
scizuri. Cele doua foițe se continuă una cu cealaltă la nivelul pediculului pulmonar și al
ligamentului pulmonar, care este o formațiune conjunctiva de forma triunghiulară, având vârful
la pediculul pulmonar și baza la nivelul diafragmei. Între cele două foițe există o cavitate
virtuală, cavitatea pleurală, în care se află o lamă fină de lichid pleural. În cavitatea pleurală
există o ușoară presiune negativă care obligă cele doua foițe să stea lipite una de cealaltă. Cele
două foite ale pleurei se continuă una cu cealaltă la nivelul hilului.

9
 Cavitatea pleurală devine reală când între cele două foițe ale pleurei se acumulează:
sânge (hemotorax), lichid (hidrotorax), aer (pneumotorax), puroi (piotorax), limfa (chilotorax).

Pleura parietala prezinta trei părți: porțiunea costală, în raport cu coastele, porțiunea
diafragmatică, în raport cu diafragmul și porțiunea mediastinală, spre mediastin. Când pleura
parietala trece de pe un perete pe altul, formează recesuri. Când trece de pe coaste pe mediastin,
ocolind vârful pulmonului, se formează recesul numit domul pleural, când trece de pe coaste pe
diafragmă, ocolind baza plămânului, se formează recesul costo-diafragmatic, iar când trece de pe
coaste pe mediastin, ocolind marginea anterioară a plămânului, se formează recesul
costomediastinal.

1.2.4. Mediastinul
Este spațiul cuprins între fețele mediale ale celor doi plămâni, acoperiți de pleurele
mediastinale. Anterior ajunge până la stern, posterior până la coloana vertebrală, inferior până la
diafragmă, iar superior comunică larg cu baza gâtului prin apertura superioară a toracelui.

În mediastinul superior se găsesc: În mediastinul inferior se găsesc:

• traheea,
• ramurile crosei aortei,
• esofagul,
• cele doua vene brahiocefalice,
• nervii vagi, • lanțul simpatic toracal,
• nervii frenici, • ultima parte a canalului

• timusul, toracic.

• cordul cu vasele mari, care își au originea sau se termina la acest nivel,
• nervii frenici,
• iar pe un plan posterior esofagul, nervii vagi, simpaticul toracal, canalul toracic, sistemul
azygos și aorta descendenta.

2. FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Respirația reprezintă schimbul de oxigen și dioxid de carbon dintre organism și mediu.
Din punct de vedere funcțional, respirația poate fi împărțită în patru etape: ventilația pulmonară,
adică deplasarea aerului în ambele sensuri între alveolele pulmonare și atmosferă; difuziunea O 2
și CO2 între alveolele pulmonare și sânge; transportul O2 și CO2 prin sagne și lichidele
organismului către și de la celule; reglarea respirației.

10
2.1. Ventilația pulmonară
Dimensiunile plămânilor pot varia prin distensie și retracție, în două moduri: prin
mișcările de ridicare și coborâre ale diafragmului, care alungesc și scurtează cavitatea toracica și
prin ridicarea și coborârea coastelor, care determină creșterea și descreșterea diametrului
anteroposterior al cavitații toracice. Respirația normală, de repaus, se realizează aproape în
întregime prin mișcările din prima categorie, adică în urma mișcărilor diafragmului. În timpul
inspirației, contracția diafragmului trage în jos suprafața inferioara a plămânilor. Apoi, în timpul
inspirației liniștite, diafragmul se relaxează, iar în retracția elastica a plămânilor, a peretelui
toracic și structurilor abdominale comprimă plămânii. Deoarece forțele toraco-pulmonare sunt
insuficiente, producerea expirației forțate necesită o forță suplimentară, obținută prin contracția
mușchilor abdominali, care împing conținutul abdominal către diafragmă.

A doua cale de expansionare a plămânilor o reprezintă ridicarea grilajului costal. În

poziția de repaus, acesta este coborât, permițând sternului sa se apropie de coloana vertebrala;
când grilajul costal se ridică, acesta proiectează înainte sternul, care se îndepărtează de coloana
vertebrala, ceea ce mărește diametrul antero-posterior cu aproximativ 20 % în inspirația maximă
față de expirație. Mușchii care determină ridicarea grilajului costal se denumesc mușchi
inspiratori și sunt, în special, mușchii gâtului. Mușchii care determina coborârea grilajului costal
sunt mușchi expiratori, cum sunt, de exemplu, mușchii drepți abdominali.

Dacă nu există nici o forță care să-l mențină plin cu aer, plămânul, care are o structură
elastică, se dezumflă ca un balon. Între plămâni și pereții cutiei toracice nu există nici un punct
de atașare, ei fiind fixați doar prin hil la nivelul mediastinului. Astfel, plămânul plutește în
cavitatea toracică înconjurat de un strat subțire de lichid pleural, care reduce frecările generate de
mișcările sale în această cavitate. Mai mult, pomparea continuă a acestui lichid în canalele
limfatice menține o ușoară sucțiune între suprafața pleurei viscerale și cea a pleurei parietale.
Astfel, suprafața plămânilor este atașată permanent de fața internă a cutiei toracice. Când aceasta
se expansionează și revine apoi la poziția inițială, plămânii urmează aceste mișcări, care, în plus,
sunt mult ușurate de suprafețele pleurale bine lubrifiate.

Presiunea pleurală este presiunea din spațiul îngust cuprins între pleura viscerală și cea
parietală. În mod normal, există o secțiune permanentă a lichidului din acest spațiu, ceea ce duce
la o mică presiune negativă la acest nivel. Presiunea pleurala normala, la începutul inspirului,
este de aproximativ -5 cmH2O. Acesta este nivelul de presiune necesar pentru a menține plămânii
destinși în timpul repausului. Apoi, în timpul respirației normale, expansiunea cutiei toracice
trage suprafața plămânilor cu o forță mai mare, astfel încât creează o presiune negativă
intrapleurală de -7,5 cmH2O.
11
 Presiunea alveolară este presiunea din interiorul alveolelor pulmonare. În repaus, când
glota este deschisă, aerul nu circulă între plămâni și atmosferă; în acest moment presiunea în
orice parte a arborelui respirator este egală cu presiunea atmosferică, considerată 0 cmH 2O.
Pentru a permite pătrunderea aerului în plămân în timpul inspirației, presiunea în alveole trebuie
să scadă sub presiunea atmosferică; în timpul unei inspirații normale devine -1 cmH 2O. Această
presiune negativă ușoară este suficientă pentru ca, în cele două secunde necesare respirației, în
plămâni să pătrundă aproximativ 500 ml aer. Variații opuse apar în timpul expirației: presiunea
alveolară crește la aproximativ 1 cmH2O, ceea ce forțează 500 ml aer să iasă din plămâni în 2-3
secunde, cât durează expirația.

Complianța pulmonară este dată de măsura cu care plămânii cresc în volum pentru
fiecare unitate de creștere a presiunii transpulmonare. Complianța totală pulmonară normală la
adult este de 200 ml/cmH2O.

Plămânii conțin cantități mari de colagen și elastina. Fibrele de elastina sunt întinse la
volume pulmonare mici și medii, iar cele de colagen previn supradistensia la volume pulmonare
mari. Forțele elastice determinate de tensiunea superficială sunt mult mai complexe,
reprezentând
2/3 din totalul forțelor elastice în plămânii normali; în plus, forța elastică determinată de
tensiunea superficială se modifică foarte mult atunci când surfactantul nu este prezent în lichidul
alveolar. Forțele de tensiune superficială se manifestă la interfața dintre două stări de agregare
diferite. Aceste forte au tendința de a micșora suprafața de contact. Suprafața internă a alveolelor
este acoperită de un strat subțire de lichid, iar în alveole există aer, deci vor apare forțe de
tensiune superficială, care determina micșorarea suprafeței de contact; ca urmare, aerul alveolar
are tendința de a ieși din alveole, iar acestea tind să colabeze. Surfactantul este un agent activ de
suprafață, adică atunci când se răspândește pe toata suprafață unui lichid îi reduce acestuia
tensiunea superficială. Surfactantul este secretat de celulele epiteliale alveolare de tip II și este
un amestec complex de fosfolipide, proteine și ioni. Alte roluri ale surfactantului: creșterea razei
alveolare, ceea ce determina creșterea complianței pulmonare și scăderea lucrului mecanic al
respirației; scăderea filtrării la nivelul capilarelor pulmonare.

2.1.1. Lucrul mecanic al respirației.

În respirația normală de repaus, contracția musculaturii inspiratorii are loc în inspir, în
timp ce expirul este în întregime un proces pasiv, determinat de reculul elastic al plămânilor și
structurilor elastice ale cutiei toracice. Ca urmare, mușchii respiratori efectuează lucru mecanic
doar pentru a produce inspirul. Acest lucru mecanic poate fi împărțit în trei fracțiuni diferite: cea

12
necesara pentru expansionarea plămânilor împotriva propriilor lor forțe elastice, numită travaliu
compliant sau lucru mecanic elastic; cea necesară pentru depășirea vâscozității pulmonare și a
structurilor peretelui toracic, numită lucru mecanic al rezistenței tisulare; cea necesară pentru
depășirea rezistenței opusă de căile aeriene, la trecerea aerului spre interiorul plămânilor, numită
lucru mecanic al rezistenței căilor aeriene.

2.1.2. Energia necesară în respirație.

În timpul respirației normale de repaus, doar 3-5 % din energia cheltuită de organism
este cerută de necesitățile energetice ale proceselor ventilatorii pulmonare. În schimb, în timpul
unui efort fizic intens, necesarul de energie poate crește de până la 50 de ori față de repaus.

2.2. Volume și capacități pulmonare

O metodă simplă pentru studiul ventilației pulmonare este înregistrarea volumului aerului
deplasat spre interiorul și respectiv exteriorul plămânilor, procedeu numit spirometrie. Există
patru volume pulmonare diferite, care adunate, totalizează volumul maxim pe care îl poate atinge
expansiunea pulmonară. Semnificația acestor volume este următoarea:

• Volumul curent este volumul de aer inspirat și expirat în timpul respirației

normale (500 ml).
• Volumul inspirator de rezervă este un volum suplimentar de aer care poate fi
inspirat peste volumul curent (3000 ml).
• Volumul expirator de rezerva reprezintă cantitatea suplimentara de aer care
poate fi expirată în urma unei expirații forțate după expirarea unui volum curent
(1100 ml).
• Volumul rezidual este volumul de aer care rămâne în plămâni și după o expirație
forțată (1200 ml).

Capacitățile pulmonare sunt sume de doua sau mai multe volume pulmonare.

• Capacitatea inspiratorie, egală cu suma dintre volumul curent și volumul

inspirator de rezervă, reprezintă cantitatea de aer pe care o persoană o poate
respira pornind de la nivelul expirator normal pană la distensia maximă a
plămânilor (3500 ml).
• Capacitatea reziduală funcțională, egală cu suma dintre volumul expirator de
rezervă și volumul rezidual, reprezintă cantitatea de aer ce rămâne în plămân la
sfârșitul unei expirații normale (2300 ml).

13
 • Capacitatea vitală, egală cu suma dintre volumul inspirator de rezervă, volumul
curent și volumul expirator de rezervă, reprezintă volumul maxim de aer pe care
o persoana îl poate scoate din plămâni după o inspirație maximă (4600 ml).
• Capacitatea pulmonară totală, egală cu capacitatea vitală plus volumul rezidual,
reprezintă volumul maxim până la care pot fi expansionați plămânii prin efort
inspirator maxim (5800 ml).

Toate volumele și capacitățile pulmonare sunt cu 20-25 % mai mici la femei decât la
bărbați; de asemenea, ele sunt mai mari la atleți și mai mici la persoanele astenice.

Cu excepția volumului rezidual, celelalte volume pulmonare se măsoară spirometric.

Pentru măsurarea volumului rezidual, ca și a capacitaților care îl includ, se utilizează alte metode
de măsurare: metoda diluției sau tehnica pletismografica.

Volumul respirator pe minut este cantitatea totala de aer deplasată în arborele respirator
în fiecare minut și este egal cu produsul dintre volumul curent și frecvența respiratorie, fiind egal
cu 6 l/min. În diferite condiții fiziologice și patologice, aceste valori se pot modifica foarte mult.

Ventilația alveolară este volumul de aer care ajunge în zona alveolară a tractului
respirator în fiecare minut și participă la schimburile de gaze respiratorii. Valoarea sa medie este
de 4,5-5 l/min, deci numai o parte din volumul respirator pe minut; restul reprezintă ventilația
spațiului mort. Ventilația alveolară este unul dintre factorii majori care determină presiunile
parțiale ale oxigenului și dioxidului de carbon în alveole.

2.3. Difuziunea
După ventilația alveolară urmează o nouă etapă a procesului respirator; aceasta este
difuziunea oxigenului din alveole în sângele capilar și difuziunea în sens invers a dioxidului de
carbon.

Toate gazele implicate în fiziologia respirației sunt molecule simple, libere să se miște
unele printre altele, proces numit difuziune. Afirmația este valabila și pentru gazele dizolvate în
lichidele și țesuturile organismului.

Pentru ca difuziunea să poată avea loc este necesară o sursă de energie. Aceasta rezultă
din însăși cinetica moleculelor. Se știe că toate moleculele întregii materii se află într-o continuă
mișcare, ce nu încetează decât la temperatura zero absolut. Moleculele libere, neatașate unele de
altele, se deplasează în linie dreaptă cu o viteză foarte mare, până ce se lovesc de o alta moleculă.
Apoi ele se resping reciproc, luând alte direcții de mișcare pe care le păstrează până la o nouă
coliziune. În acest mod, moleculele se mișcă rapid unele printre altele.
14
 Cauza presiunii este impactul constant al moleculelor cu o suprafață, în timpul mișcării
lor. Așadar, presiunea exercitată de gazele respiratorii și ale alveolelor este proporțională, în
orice moment, cu suma forțelor de impact dintre moleculele gazului și aceste suprafețe.

În fiziologia respirației avem de a face cu un amestec gazos, conținând mai ales oxigen,
azot și dioxid de carbon. Rata difuziunii acestora va fi direct proporțională cu presiunea
exercitată de către fiecare gaz în parte, denumită presiunea parțială a gazelor. Gazele dizolvate în
apă sau în țesuturi dezvoltă, de asemenea, presiuni, deoarece moleculele acestora se mișcă
dezordonat, posedând energie cinetica la fel ca și în stare gazoasă„.

Imediat ce aerul a pătruns în căile respiratorii, apa de la suprafața acestora se evaporă,

umezindu-l. Presiunea exercitată de către moleculele de apă spre a se desprinde de suprafața apei
se numește presiunea vaporilor de apa. La temperatura normală a corpului (37 oC), valoarea
presiunii vaporilor de apă este de 47 mmHg.

Concentrația gazelor în aerul alveolar este foarte diferită de cea din aerul atmosferic.
Există câteva cauze ale acestor diferențe. Mai întâi, cu fiecare respirație, aerul alveolar este
înlocuit doar parțial cu aer atmosferic. În al doilea rând, din aerul alveolar este extras permanent
oxigenul și primindu-se permanent dioxidul de carbon din sângele pulmonar. În al treilea rând,
aerul atmosferic uscat care pătrunde în căile respiratorii este umezit înainte de a ajunge la
alveole.

Capacitatea reziduală funcțională este de 2300 ml. Cu fiecare respirație pătrund în

alveole 350 ml aer proaspăt și același volum de aer expirat. Rezultă ca numai o șeptime din
volumul de aer alveolar este reînnoit cu fiecare respirație. În cazul unei ventilații alveolare
normale sunt necesare 17 secunde pentru a reînnoi jumătate din volumul de aer alveolar.
Aerisirea lentă a aerului alveolar este foarte importantă pentru prevenirea schimbărilor bruște ale
concentrației sangvine a gazelor.

Unitatea respiratorie este alcătuită dintr-o bronhiolă respiratorie, ducturi alveolare,

antrumuri și alveole. Există aproximativ 300 de milioane alveole pentru ambii plămâni, fiecare
având un diametru de aproximativ 0,2 mm. Pereții alveolelor sunt extrem de subțiri, iar între ei
se află o rețea de capilare bogat anastomozate între ele. Datorită acestor plexuri capilare extrem
de extinse, schimbul de gaze dintre aerul alveolar și sângele capilar devine posibil și are loc prin
membranele tuturor porțiunilor terminale ale plămânilor. Aceste membrane sunt denumite
generic membrane respiratorii sau membrane pulmonare.

Membrana respiratorie este alcătuită din: endoteliu capilar; interstițiu pulmonar, epiteliu
alveolar; surfactant. Grosimea sa medie este de 0,6 μm, putând atinge, în anumite locuri, 0,2 μm.
15
Suprafața sa este de 50-100 m2.

Factorii care influențează rata difuziunii gazelor prin membrana respiratorie sunt:
presiunea parțială a gazului în alveole; presiunea parțială a gazului în capilarul pulmonar;
coeficientul de difuziune al gazului; dimensiunile membranei respiratorii.

Capacitatea de difuziune a membranei respiratorii este volumul unui gaz care difuzează
prin membrana în fiecare minut, la o diferență de presiune de 1 mmHg. Toți factorii care
afectează difuziunea prin membrana respiratorie pot afecta și capacitatea de difuziune.

Capacitatea de difuziune pentru oxigen la adultul tânăr, în condiții de repaus, este de 21

ml/min/mmHg.

Capacitatea de difuziune pentru dioxidul de carbon se estimează ținând cont de faptul că

pentru acest gaz coeficientul de difuziune este de 20 de ori mai mare ca al oxigenului; astfel, la
adultul sănătos, în repaus, capacitatea de difuziune este de 400-450 ml/min/mmHg și de
12001300 ml/min/mm Hg, în condiții de efort fizic.

2.3.1. Echilibrarea
Difuziunea oxigenului se face din aerul alveolar spre sângele din capilarele pulmonare,
deoarece presiunea parțială a oxigenului în aerul alveolar este de 100 mmHg, iar în sângele ce
intră în capilarele pulmonare este de 40 mmHg. După ce traversează membrana respiratorie,
moleculele de oxigen se dizolvă în plasmă, ceea ce duce la creșterea presiunii parțiale a
oxigenului în plasmă; consecutiv, oxigenul difuzează în hematii, unde se combină cu
hemoglobina. În mod normal, egalarea presiunii parțiale, alveolară și sangvină, ale oxigenului se
face în 0,25 secunde. Hematia petrece, în medie, 0,75 secunde în capilarul pulmonar; dacă
echilibrarea apare în 0,25 secunde, rămâne un interval de 0,50 secunde, numit margine de
siguranță și care asigură o preluare adecvată a oxigenului în timpul unor perioade de stres.

Difuziunea dioxidului de carbon se face dinspre sângele din capilarele pulmonare spre
alveole, deoarece presiunea parțială a dioxidului de carbon în sângele din capilarele pulmonare
este de 46 mmHg, iar în aerul alveolar este de 40 mmHg. Deși gradientul de difuziune al
dioxidului de carbon este de doar o zecime din cel al oxigenului, dioxidul de carbon difuzează de
20 de ori mai repede decât oxigenul, deoarece este de 25 de ori mai solubil în lichidele
organismului decât oxigenul. În mod normal, egalarea presiunilor parțiale, alveolară și sangvină,
ale dioxidului de carbon se face în 0,25 secunde.

16
2.4. Transportul gazelor
2.4.1. Transportul oxigenului.
După ce difuzează prin membrana respiratorie, oxigenul se dizolvă în plasma din
capilarele pulmonare; din plasmă, oxigenul difuzează în eritrocite, unde se combină reversibil cu
ionii de fier din structura hemoglobinei, transformând deoxihemoglobina în oxihemoglobină.
Fiecare gram de hemoglobină se poate combina cu maximum 1,34 ml oxigen; în mod normal,
există 12-15 g hemoglobină/dl sânge. Astfel, sângele arterial transportă 20 ml oxigen/dl, din care
98,5 % este transportat de hemoglobină, iar 1,5 % dizolvat în plasmă. Fiecare moleculă de
hemoglobină se poate combina cu maximum 4 molecule de oxigen, situație în care saturarea
hemoglobinei cu oxigen este de 100 %. Cantitatea de oxigen ce se combină cu hemoglobina
depinde de presiunea parțială a oxigenului. Afinitatea hemoglobinei pentru oxigen este invers
proporțională cu P50 (care reprezintă presiunea parțială a oxigenului la care saturația
hemoglobinei cu oxigenul este de 50 %). Valoarea normala a lui P50 în sângele arterial este de
27 mmHg. Hemoglobina este o enzimă alosterică ce interacționează cu oxigenul; de aceea,
afinitatea ei pentru oxigen poate fi modificată de diferiți liganzi. Astfel, scăderea pH-ului,
creșterea temperaturii, a presiunii parțiale a dioxidului de carbon și a concentrației de 2,3 DPG
determină scăderea afinității hemoglobinei pentru oxigen, ilustrată prin scăderea valorii lui P50.
Variațiile în sens invers ale acestor parametri determină creșterea afinității hemoglobinei pentru
oxigen.

La nivelul țesuturilor, presiunea parțială a oxigenului este de 40 mmHg, iar oxigenul va

difuza din plasmă în interstiții și de aici în celule. Are loc scăderea rapidă a presiunii parțiale a
oxigenului plasmatic, fapt ce determină disocierea oxihemoglobinei, hemoglobina rămânând
saturata în proporție de 50-70 %.

Fiecare 100 ml sânge eliberează la țesuturi, în repaus, câte 7 ml oxigen. Acesta este
coeficientul de utilizare a oxigenului.

În timpul efortului fizic, acest coeficient poate crește la 12 %. Prin cedarea oxigenului la
țesuturi, o parte din oxihemoglobina devine hemoglobină redusă, care imprimă sângelui venos
culoarea roșu-violaceu caracteristică.

2.4.2. Transportul dioxidului de carbon.

Dioxidul de carbon este rezultatul final al proceselor oxidative tisulare. El difuzează din
celule în capilare, determinând creșterea presiunii sale parțiale în sângele venos cu 5-6 mmHg
față de sângele arterial.

17
 Dioxidul de carbon este transportat prin sânge sub mai multe forme: dizolvat fizic în
plasmă (5 %); sub formă de carbaminohemoglobina, ce rezulta prin combinarea dioxidului de
carbon cu grupările NH2 terminale din lanțurile proteice ale hemoglobinei (5 %); sub formă de
bicarbonat plasmatic (90 %), obținut prin fenomenul de membrană Hamburger sau fenomenul
migrării clorului, care are loc la nivelul eritrocitelor.

2.5. Reglarea gazelor

2.5.1. Mecanismele sistemului nervos central
Mușchii respiratori sunt mușchii scheletici și, ca urmare, pentru a se contracta au nevoie
de stimuli electrici transmiși de la nivelul sistemului nervos central. Acești stimuli sunt transmiși
prin intermediul nervilor somatici. Mușchiul inspirator cel mai important, diafragmul, este
inervat prin fibre motorii ale nervilor frenici, care își au originea în regiunea cervicală a măduvei
spinării.

Impulsurile ajung la nivelul nervilor frenici pe cai voluntare sau involuntare ale SNC. Această
dualitate a căilor de conducere permite controlul voluntar al respirației în timpul unor activități
cum sunt: vorbitul, cântatul, înotul, alături de controlul involuntar, care permite oamenilor să
respire automat, fără efort conștient.

Centrii bulbari
Ritmul de bază, involuntar, automat al respirației este generat în bulbul rahidian, dar
sursa exactă și mecanismul de generare rămân necunoscute. Respirația spontană are loc atâta
timp cât bulbul rahidian și măduva spinării sunt intacte. Bilateral, în bulb există două grupări de
neuroni care generează ritmul de bază: grupul respirator dorsal (GRD) și grupul respirator
ventral (GRV). Activitatea nervoasă din alte zone ale SNC (punte, talamus, SRAA, cortex
cerebral) și aferentele nervilor vag, glosofaringian și ale nervilor somatici, influențează
activitatea GRD și a GRV. GRD se află bilateral în bulb, localizat în nucleul tactului solitar.
Neuronii acestui grup sunt neuroni inspiratori. Sunt considerați generatorii ritmului primar al
respirației, deoarece activitatea lor crește gradat în timpul inspirului; activitatea lor electrica a
fost asemănată cu o rampa, deoarece ea prezintă un crescendo în timpul inspirului, după care
dispare rapid. Astfel, în respirația normală, semnalul începe foarte slab și creste uniform, în timp
de 2 secunde, luând aspectul unei pante ascendente. El încetează brusc pentru următoarele 3
secunde și apoi se reia un alt ciclu; acest model se repetă permanent. Avantajul unui astfel de
semnal este ca el determină o creștere uniformă a volumului plămânilor în timpul inspirației.

18
 Aferentele de la GRD sunt în primul rând de la nervii vag și glosofaringian, care aduc
informații de la chemoreceptorii periferici și de la receptorii mecanici din plămâni. Activitatea
GRD este stimulată de scăderea presiunii parțiale a oxigenului, de creșterea presiunii parțiale a
dioxidului de carbon, de scăderea pH-ului, de creșterea activității la nivelul SRAA. Activitatea
GRD este inhibată de destinderea plămânilor, prin impulsuri primite de la receptorii de întindere
din plămân. Eferentele de la GRD merg la motoneuronii intercostali și la nervul frenic
controlaterali, precum și la GRV. GRV este localizat la 5 mm anterior și lateral de GRD.
Neuronii acestui grup rămân aproape total inactivi în timpul respirației normale liniștite. Prin
urmare, respirația normală de repaus este controlată numai de semnale inspiratorii repetitive din
GRD, transmise în principal către diafragm, iar expirația rezultă din reculul elastic al cutiei
toracice și al plămânilor. Când semnalele pentru creșterea ventilației pulmonare devin mai mari
decât normal, semnalele respiratorii se îndreaptă dinspre mecanismul oscilator de baza al GRD
către GRV. În consecința, doar în aceasta situație, GRV își aduce contribuția la coordonarea
respirației. Stimularea electrică a unor neuroni din GRV determină inspirația, în timp ce
stimularea altora determină expirația. Deci, acești neuroni contribuie atât la inspirație, cât și la
expirație. În plus, ei sunt implicați în elaborarea unor semnale expiratorii puternice către mușchii
abdominali în timpul expirației forțate.

Centrii pontini
Centrii pontini sunt arii ale trunchiului cerebral ce modifică activitatea centrilor bulbari
respiratori.

Centrul apneustic
Centrul apneustic se găsește în zona caudală a punții, dar nu a fost identificat ca entitate
neuronală. Eferentele de la acest centru determină creșterea duratei inspirației, micșorând
frecvența respiratorie; rezultatul este un inspir mai adânc și mai prelungit. În mod normal,
centrul apneustic este inhibat de impulsuri transmise prin nervul vag și de activitatea centrului
pneumotaxic. Vagotomia bilaterală și distrugerea centrului pneumotaxic determină perioade
prelungite de inspir (apneusis).

Centrul pneumotaxic
Centrul pneumotaxic, localizat dorsal, în puntea superioară, transmite continuu
impulsuri către aria inspiratorie. Efectul principal al acestora este de a controla punctul de
întrerupere al pantei inspiratorii, determinând astfel durata impulsului. În plus, acțiunea sa are un
efect secundar de creștere a frecvenței respirației, deoarece limitarea inspirației scurtează și

19
expirația, deci și întreaga perioadă a ciclului respirator. Astfel, un semnal pneumotaxic puternic
poate crește frecvența respiratorie până la 30-40 respirații pe minut.

Chemoreceptorii centrali
Chemoreceptorii centrali sunt localizați bilateral și se întind până la mai puțin de 1 mm
de suprafața ventrală a bulbului rahidian.

Sunt sensibili la concentrația ionilor de hidrogen din lichidul cefalorahidian (LCR) și

din lichidul interstițial. Ionii nu pot traversa bariera hematoencefalică; dioxidul de carbon poate
traversa această bariera, apoi se hidratează rezultând H2CO3, care disociază în H+ si HCO3-, ceea
ce modifică concentrația H+ în LCR și țesutul cerebral. Creșterea concentrației CO2 (H+) în LCR
determină chemoreceptorii periferici să stimuleze respirația. Astfel, dioxidul de carbon sangvin
are un efect foarte mic de stimulare directă asupra acestor chemoreceptori, în schimb, efectul său
indirect, prin H+, este remarcabil. Aproximativ 85 % din controlul bazal al respirației prin
mecanism chimic se realizează prin efectul stimulator al CO 2 (H+) asupra chemoreceptorilor
centrali. Restul de 15 % se realizează cu ajutorul chemoreceptorilor periferici.

Chemoreceptorii periferici
Chemoreceptorii periferici se găsesc în afara SNC, la nivelul corpilor aortici și
carotidieni. Ei sunt stimulați de scăderea presiunii parțiale a oxigenului, creșterea presiunii
parțiale a dioxidului de carbon și scăderea pH-ului din sângele arterial. Chemoreceptorii
periferici sunt singurii din organism care detectează modificarea presiunii parțiale a oxigenului
în lichidele organismului. Sunt stimulați de scăderea presiunii parțiale a oxigenului în sângele
arterial sub 6080 mmHg. Impulsurile aferente de la acești receptori sunt transmise SNC prin
nervii vag și glosofaringian, consecința stimulării lor fiind creșterea frecvenței și amplitudinii
respirațiilor. Creșterea presiunii parțiale a dioxidului de carbon stimulează chemoreceptorii
periferici, dar efectul ei major se realizează la nivelul chemoreceptorilor centrali. Scăderea pH-
ului stimulează, de asemenea, acești chemoreceptori.

La reglarea respirației contribuie și alte tipuri de receptori:

• Receptorii activați prin întindere sunt localizați în căile aeriene mici și sunt
stimulați de distensia plămânilor; stimularea lor inițiază reflexul Hering-Breuer,
reflex ce stopează inspirul prin trimiterea de impulsuri ce inhiba centrii
respiratori pontini și bulbari, via nervul vag.
• Receptorii activați de substanțe iritante sunt localizați în căile aeriene mari,
fiind stimulați de fum, gaze toxice, particule din aerul inspirat. Sunt declanșate
astfel reflexele de tuse, bronhoconstrictie, secreție de mucus și apnee.
20
 • Receptorii J sunt localizați în interstițiul pulmonar la nivelul capilarelor
pulmonare și sunt stimulați de distensia vaselor pulmonare; ei inițiază reflexe ce
determină respirația rapida și superficială.
• Receptorii de la nivelul cutiei toracice pot detecta forța generată de contracția
mușchilor respiratori. Informațiile de la acești receptori participă la apariția
senzației de dispnee.

3. DEFINIȚIE, ETIOLOGIE ȘI CLASIFICARE

3.1. Definiție
Pleureziile sunt procese inflamatorii ale pleurelor, caracterizate prin apariția în cavitatea
pleurală a unui lichid cu caracter de exudat. După natura și aspectul lichidului se deosebesc:
pleurezia serofibrinoasă (tuberculoză pulmonară); pleurezia purulentă (tuberculoza pulmonară,
pneumopatii diverse); pleurezia hemoragică (infarct pulmonar, cancer sau tuberculoză
pulmonară).

Pleurezia serofibrinoasă este o inflamație acută a pleurei, caracterizată prin prezența unui exudat
în cavitatea pleurală.

Tuberculoza pulmonară reprezintă încă cea mai frecventă cauză (50-55 %). Se presupunea, în
trecut, că orice pleurezie serofibrinoasă care nu-și dovedește cauza este de natură tuberculoasă.
Se întâlnește mai frecvent între 16 și 35 de ani. Răspunsul violent al seroasei pleurale la infecția
tuberculoasă se datorează, probabil, unui mecanism alergic. Boala este adesea prima manifestare
clinică a tuberculozei, apărând în săptămânile sau lunile care urmează primoinfecției.

Atingerea pleurală se produce pe cale hematogenă și în special prin contiguitate de la un focar

pulmonar sau ganglionar. Un rol favorizant, îl au anotimpul (martie-mai), frigul, umiditatea și
bolile care scad rezistența organismului. În ultimele decenii, paralel cu regresia tuberculozei
pulmonare și pleurale, a crescut frecvența altor cauze: în principal, pleurezia canceroasa (25-30
%); urmează cea virală, infarct pulmonar ignorat, reumatismală, pleureziile decapitate
(secundare unei pneumopatii bacteriene grave tratate cu antibiotice), pleureziile din colecțiile
subdiafragmatice (cu sediul în dreapta), secundare pancreatitelor cronice, cirozelor hepatice,
colagenozele (în special lupusul eritematos diseminat).

Pleurezia serofibrinoasă este precedată, de obicei, de o pleurită. Pleura este edemațiată,

eritematoasă și acoperită de depozite de fibrină. Dacă procesul progresează, se formează
exudatul – un lichid clar, de culoare galbenă. Foițele pleurale își pierd luciul și sunt acoperite de

21
membrane de fibrină, sub care se găsesc tuberculii miliari. Procesul inflamator se poate vindeca
fără sechele.
Uneori, foitele pleurale care pot fi parțiale sau totale (fibrotorax).

3.2. Etiologie
Pleurezia simplă, în aparență primitivă, care multă vreme a fost numită „idiopatică” sau
„a frigore” și poliserozitele cu foarte rare excepții – sunt de natura tuberculoasă.

Dovada a fost făcută prin punerea în evidență, în exudate, a bacilului Koch. Dacă se folosesc
metode de laborator sensibile, cum sunt culturile pe medii sau înoculări la cobai, se obțin
rezultate pozitive într-o proporție care variază, între 30 și 87 % din cazuri.

Trebuie remarcat că, exudatele fiind sărace în bacili, este necesar să se facă examinări foarte
minuțioase și repetate. După cum arată Nedelkivici, deseori coloniile apar foarte tardiv pe
mediile de cultură, abia după 2-3 luni, dar bacilii prezintă toate caracterele tipice ale agentului
patogen al tuberculozei.

Tot în sensul etiologiei tuberculoase, a îmbolnăvirii seroaselor, mai predomină și rezultatul

examenului citologic al revărsatelor, în care se găsește o predominanță limfocitară. Foarte
numeroase cercetări anatomo și histopatologice vin să confirme aceeași etiologie. În același sens
pledează și faptul că la bolnavii suferind de pleurezie sau alte serozite, reacțiile la tuberculină
sunt totdeauna pozitive, având de regulă o intensitate destul de mare.

Se cunosc și încercări izbutite de a reproduce poliserozite pe cale experimentală. Cei dintâi care
au întreprins cercetări în această privință au fost Strauss și Gamoleia, care s-au servit în acest
scop de toxinele bacilare. La un moment dat, virusul filtrant tuberculos a fost considerat și ca
factor etiologic posibil în serozite. Această ipoteză n-a fost însă suficient de confirmată și
majoritatea autorilor înclină să creadă că este mai degrabă vorba de infecții seroase
paucibacilare.

Paterson, mai târziu Petrof, au reprodus pleurezii exudative, injectând bacili Koch în pleura unor
animale hipersensibilizate, iar Rist și Coulaud au izbutit să reproducă peritonitele.

În cursul vieții bolnavului, dovada cea mai sigura a naturii serozitelor o furnizează observația
clinică care arată că ele constituie doar episoade locale în evoluția unei infecții tuberculoase care
interesează organismul în întregime și că ele au legături strânse cu alte manifestări bacilare
premergătoare sau ulterioare lor. De aceea este foarte important să se precizeze unde se
încadrează ele în ciclul evolutiv al tuberculozei privită ca boală a întregului organism.

22
3.3. Clasificare
Pleurezia serofibrinoasă tuberculoasă este forma cea mai frecventă și apare la
adolescenții și adulții tineri. Este precedată de o primoinfecție sau de semne de impregnare
bacilară.

În ultimele decenii a crescut frecvența cazurilor la populația de peste 40 de ani. Debutul este
progresiv. Exudatul este dominat de limfocite, iar bacilul Koch are o frecventa relativa (2040 %)
la examenul direct, mult inferioară culturii pe mediul Lowenstein – Jensen (100 %). În cazurile
dificile, biopsia permite un răspuns rapid chiar în cazurile negative, daca bolnavul este tânăr și
pleurezia trenantă, se instituie tratament cu tuberculostatice. Pleurezia care însoțește sau urmează
pneumonia bacteriană apare fie în prima săptămână de evoluție a procesului pneumonic, fie în
convalescența pneumoniei. Exudatul este bogat în polinucleare, se poate resorbi spontan, dar
uneori are tendința de a evolua spre empiem. Pleurezia purulenta sau empiemul este o colecție
purulentă pleurală, provocată de germeni piogeni.

Etiopatogenie: de la introducerea antibioticelor, empiemul a devenit mult mai puțin

frecvent.

Din punct de vedere etiologic se întâlnesc :

• Pleurezia purulentă tuberculoasă este în junghiul toracic rebel la tratament sau de o
majoritatea cazurilor secundară tuberculozei pneumonie care nu se vindecă.
pulmonare. Calea de propagare este • Pleurezia neoplazică apare de obicei la un
limfatică sau directă, prin deschiderea unui bolnav peste 50 de ani, evoluează afebril,
focar în pleură. Poate apărea și ca o lichidul se reface după evacuare și prezintă
complicație a pneumotoraxului terapeutic. celule neoplazice. Adesea poate fi
Există o localizare primitivă a tuberculozei hemoragică.
la pleură, cunoscută sub numele de abces • Pleurezia reumatismală apare la copil și
rece pleural. adolescent, coexistă cu puseul acut de
• Pleurezia purulentă netuberculoasă, cu reumatism poliarticular acut. Exudatul este
punct de plecare de la o infecție pulmonară, redus și conține multa fibrină, albumină și
germenii cei mai frecvenți fiind celule epiteliale.
pneumococul, stafilococul și streptococul. • Pleurita – pleurezia uscata este o inflamație
Debutul bolii este variabil, fiind adesea a seroasei pleurale, fără revărsat lichidian,
marcat de boala primitivă. Boala este având ca substrat anatomopatologic
sugerată de febră cu caracter de supurație, depunerea de fibrină pe suprafața pleurei.
atingerea severa a stării generale, de Se întâlnește, în tuberculoza pulmonară,

23
 reprezentând fie faza incipientă sau de stătătoare. Mai poate apărea în diferite boli
convalescență a unei pleurezii pulmonare: pneumonii bacteriene, virotice,
serofibrinoase, fie o manifestare de sine
abcese pulmonare, bronșectazii.

4. MANIFESTĂRI DE DEPANDENȚĂ ALE

PACIENTULUI CU PLEUREZIE
Bolile aparatului respirator, inclusiv tuberculoza pleuro-pulmonară, evoluează cu
simptome generale: astenie, febră, transpirație, tahicardie și hipotensiune, cianoză, pierdere în
greutate și funcționale: tuse, expectorație, vomică, hemoptizie, dispnee, durere, a căror
cunoaștere este deosebit de importantă pentru precizarea diagnosticului, aprecierea evoluției și
prognosticului bolii.

Unele simptome ca astenia sau durerea toracica sunt prin excelență subiective, spre
deosebire de febră sau dispnee, care sunt și subiective și obiective, fiindcă odată cu senzația de
căldură sau greutate respiratorie simțită de bolnav mai există și ascensiunea febrilă sau
modificările ritmului respirator, care pot fi constatate și de către medic.

Explicația patogenică a simptomelor enumerate, constatate frecvent în tuberculoză și

alte boli pulmonare, trebuie căutată în afară de cauzele expuse la fiecare simptom în parte și
raporturile care dovedesc participarea sistemului nervos, îndeosebi a scoarței cerebrale, la
producerea lor. Toxinele eliberate de bacilul Koch, prezentă proceselor patologice în plămâni,
dar mai ales condițiile impuse de boală, pot declanșa tulburări termoreglatoare, transpirații,
scăderea poftei de mâncare, modificări ale metabolismului, stări nervoase, de euforie și de
depresie. Pentru a explica neparalelismul dintre substratul anatomic al tuberculozei și reacția
generală a organismului, Ravici-Scerbo citează cazul unui bolnav suferind de tuberculoză
pulmonara nodulară tratată cu tuberculină, care nu a reacționat la administrarea a unui mililitru
din diluția a cincea la tuberculină, dar care a făcut o reacție locala și generală netă după 0,1 ml
din diluția a patra, tulburări care s-au repetat și la injecțiile următoare. Faptul că aceeași doza de
tuberculină administrată în concentrație mare și volum mic a declanșat o reacție locală și
generală, a fost explicat prin transmiterea excitației către diencefal pe cale umorala neuro-
reflaxă.

În consecință, pentru explicarea unor simptome constatate în TBC, trebuie admisă

posibilitatea unui mecanism neuro-reflex alături de cel umoral.

24
 Unele manifestări clinice constatate la bolnavii suferind de tuberculoză pulmonară,
demonstrează participarea SNC, în special a scoarței cerebrale, la producerea lor. Alte cercetări
cu privire la apariția unor fenomene locale constatate în cursul tuberculozei pulmonare pentru
care sa invocat o patogenie mecanică, sunt în realitate consecință unor reflexe cu punct de
plecare de la receptorii bronho-pulmonari.

În fine, condițiile de microclimat, confort și alimentație, ca și calitățile morale,

cunoștințele, experiența și tactul personalului medical și auxiliar și modul în care acesta înțelege
să îngrijească bolnavii sunt meniți să contribuie la dezvoltarea unor reflexe condiționate care
inhiba apariția simptomelor generale și funcționale și favorizează vindecarea procesului
tuberculos.

Debutul clinic al pleureziei exudative poate fi variabil. De cele mai multe ori, boala
începe brusc, în deplină sănătate aparentă, cu o simptomatologie destul de bruscă: junghi toracic
violent care nu permite inspirații adânci, localizat de regulă la baza sau sub mamelon; dispnee, la
început din cauza respirației superficiale, mai târziu din cauza compresiunii exercitate asupra
parenchimului pulmonar prin exudatul colectat, tuse seaca, iritativă, care vine în sacade. Starea
generala este alterată și temperatura urcă la 38-40 oC, însoțită uneori de frisoane.

Sunt cazuri în care tabloul clinic este acela al unei stări infecțioase grave. Alteori,
apariția acestui sindrom acut febril este precedată de o faza cu durată de câteva săptămâni în
cursul căreia bolnavul recunoaște că este interogat cu atenție, ca nu s-a simțit tocmai bine,
prezentând micile semne de activitate bacilara: astenie, pierdere în greutate, transpirații,
inapetență, chiar subfebrilitate și ușoare dureri toracice.

La început, tabloul clinic poate să fie necaracteristic sau să se constate semnele unei
pleurite fibrinoase, adică frecături pleurale, dar în curs de câteva zile se instalează sindromul
pleural tipic. Febra se menține ridicată, dar are un caracter remitent, junghiul cedează pe măsură
ce se colectează exudatul îi bolnavul care la început nu putea sta culcat decât pe partea sănătoasă,
prefera să zacă pe partea bolnavă pentru a putea respira mai liber cu celălalt plămân.

In cazuri de revărsat abundent la examenul obiectiv se constată o bombare a

hemitoracelui cu excursii respiratorii diminuate. La percuție apare o matitate bazala a cărei
intensitate descrește de jos în sus. Matitatea nu-și schimbă forma cu poziția bolnavului, fiindcă la
marginea colecției lichidiene se formează aderențe laxe constituite din false membrane fibrinoase
care nu permit exudatului să se miște liber în cavitatea pleurală. În colecțiile pleurale mijlocii se
găsește în regiunea infraclaviculară o hipersonoritate numita skodism.

25
 Dacă pleurezia se află în stânga, atunci sonoritatea spațiului lui Traube poate fi
diminuată sau abolită după cum revărsatul este mai mult sau mai puțin abundent. La palpație pe
toata întinderea matității, vibrațiile vocale sunt abolite sau mult diminuate. La auscultație
deasupra zonei de matitate murmurul vezical este abolit. De multe ori, la limita superioară a
zonei mate se poate auzi un suflu pleural sau tubo-pleural.

Dispneea este dificultatea de a respira. Spre deosebire de respirația normală, care este
involuntară, respirația dispneică este conștientă, voluntară, supărătoare. Bolnavul resimte „o sete
de aer”. Se știe că, în stare normală, mișcările respiratorii au o frecvență constantă, o amplitudine
egala și un ritm regulat, în timp ce în stări patologice aceste caracteristici se modifică și apare
dispneea. Durerea poate sugera deseori diagnosticul, dar nu orice durere toracică exprimă o
boală a aparatului respirator. Se disting dureri: pleurale (junghiul din pleurezie),
parenchimatoase pulmonare (durerea violentă din embolia pulmonară, gangrena pulmonară),
parietale (fracturi și neoplasme costale), toracice, de origine cardiovasculară, abdominale,
iradiate la nivelul toracelui.

Junghiul toracic este o durere vie, localizată, acută și superficială, exagerată de tuse și
de respirație profundă. Se întâlnește în pleurezii, pleurite, pneumonii, congestii pulmonare.

Tusea este un act reflex sau voluntar, care are drept rezultat expulzarea violentă a
aerului și în unele cazuri a corpilor străini din căile respiratorii. Ca mecanism general, actul tusei
cuprinde o faza inspiratorie, în care aerul pătrunde în plămâni, o faza de compresiune, prin
închiderea glotei și o fază bruscă de expulzie a aerului prin contracția mușchilor abdominali,
ridicarea violentă a diafragmului și deschiderea forțată a glotei. Tusea poate fi: uscată, fără
expectorație (pleurite) sau umedă, urmată de expectorație.

Expectorația este procesul prin care se elimină produsele formate în căile respiratorii. În
mod curent, prin expectorație se înțelege atât actul de expulzie, cât și produsele eliminate (spută).
Expectorația reprezintă, fără îndoiala, materialul patologic cel mai periculos, fapt pentru care
trebuie luate masuri de asepsie riguroasă. Expectorația are o valoare fundamentală din punct de
vedere diagnostic, mai ales dacă este recentă.

Trebuie precizate întotdeauna cantitatea, aspectul, culoarea și mirosul. Expectorația

apare când exudatul alveolar sau secreția bronșică cresc, declanșând tusea. Examenul fizic al
toracelui se execută de către medic și cuprinde: inspecția, palparea, percuția și auscultația.
Inspecția dă informații asupra cutiei toracice și asupra mișcărilor respiratorii. Tot ea, permite să
se precizeze amplitudinea respirațiilor și să se constate un eventual tiraj supra sau substernal.

26
 Palparea dă informații asupra ritmului respirator și asupra transmiterii vibrațiilor vocale.
Ritmul respirator se notează așezând palma pe regiunea sternală, palma fiind ridicată la fiecare
inspirație, adultul are 16-18 respirații/minut. Vibrațiile vocala se caută, aplicând palma, succesiv,
pe fiecare hemitorace, în diferite regiuni, de sus în jos, cerând bolnavului să repete cifra 33.
Scăderea sau dispariția vibrațiilor arată interpunerea unei mase de lichid sau gaze între
parenchimul pulmonar și palma examinatorului.

Percuția folosește lovirea pereților toracici, pentru a provoca zgomote, care sunt
interpretate după calitatea lor. Percuția poate fi: imediată, constând în lovirea directă a peretelui
toracic cu extremitatea degetelor și mediată (digito-digitala), care dă informații mai fine și mai
localizate.

Auscultația permite sesizarea și interpretarea diverselor zgomote, care se produc în

cavitatea toracică în cursul respirației, tusei și al vorbirii. Auscultația poate fi imediată, aplicând
pavilionul urechii pe peretele toracic și mediată, folosind stetoscopul. Suflurile sunt zgomote
respiratorii cu caractere particulare, care însoțesc zgomotele respiratorii normale. Ele rezultă din
dispariția murmurului vezicular și înlocuirea lui cu zgomotul laringo-traheal, modificat de unele
procese patologice pulmonare sau pleurale. Suflul pleuretic este un zgomot ascuțit, voalat,
depărtat și este caracteristic în pleurezie.

Frecăturile pleurale sunt zgomote patologice, care iau naștere între cele două foițe ale
pleurei, când acestea sunt inflamate. Se aude în pleurite, la începutul și sfârșitul unei pleurezii și
sunt asemănătoare cu zgomotul produs prin frecarea unei bucăți de piele.

Probleme ale pacienților cu pleurezie serofibrinoasă:

• Obstrucția căilor respiratorii • Alimentație inadecvata prin deficit –

inapetență
• Alterarea respirației – dispnee
• Vulnerabilitate față de pericole
• Disconfort fizic
• Anxietate
• Comunicare inadecvata la nivel senzorial
• Lipsa cunoștințelor despre boala

27
5. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA
ACTE DE INVESTIGAȚIE
Medicul efectuează examinarea clinică a pacientului în colaborare cu asistentul medical,
atât în dispensar, cât și în spital. Participarea asistentei medicale la examenul clinic al bolnavului
este obligație profesională. Asistentul medical contribuie la crearea unui climat favorabil în
relația
medic-bolnav. El are următoarele obligații:

 să pregătească psihic și fizic bolnavul să- 

 l ajute să se așeze în poziția necesară să asigure iluminația necesară examinării
examinării 
unor cavități naturale ale organismului să
 să pregătească instrumentele și protejeze bolnavul de traumatisme și
materialele necesare examenului și să le  curenți de aer să asigure liniștea necesară
prezinte medicului la cerere
desfășurării examenului
 să pregătească documentele medicale  să pregătească produsele biologice ale
(fise, foi de observație, alte documente) pacientului și să le prezinte medicului
5.1. Pregătirea materialelor
Scop – crearea unui climat favorabil pentru examinarea bolnavului și stabilirea relației
medic-bolnav care să asigure ameliorarea și vindecarea bolnavului.

Materiale necesare – stetoscop, câmpuri mari de tifon, spatule linguale sterile, oglinda
frontală, tensiometru, ciocan de reflexe, lanterna electrică, termometru, mănuși sterile de
cauciuc, creion dermatograf (pentru notarea pe piele a limitelor anumitor organe, pentru
delimitare), panglică metrică, tăviță renala, alcool etilic, două prosoape curate, săpun,
instrumente speciale în funcție de natura examinării și de recomandările examinatorului (specul
nazal, valve vaginale).

5.2. Pregătirea documentelor medicale

 se pregătesc și se distribuie foile de observație, foile de temperatură, adnotările
referitoare la medicația și alimentația bolnavului;
 se aduc rezultatele examenelor de laborator, se atașează la foaia de observație a
bolnavului;
 împreuna cu foaia de observație se pregătesc și rezultatele radiografice, EKG,
metabolismul bazal, precum și ale celorlalte examinări complementare de
laborator care s-au făcut.

28
5.3. Pregătirea bolnavului și a produselor biologice și
patologice în vederea vizitei medicului
Scop – creșterea unui climat favorabil între medic și bolnav, obținându-se cooperarea
lui activă, pentru reușita și operativitatea examinărilor, precum și în vederea stabilirii
diagnosticului.

Materiale necesare: ploscă, prosop, săpun, lenjerie curată de corp, de pat, paravan,
învelitoare de flanele pentru bolnav.

Tipuri de execuție:

5.3.1. Pregătirea fizică și psihică a bolnavului:

 se anunță bolnavul și se lămurește
asupra caracterului inofensiv al
examinării;
 se izolează patul bolnavului cu paravan;  capul bolnavului se menține îndreptat în
 se execută toaleta organelor perineale; partea opusă examinatorului;
 se schimbă lenjeria de pat și corp a  se ajută bolnavul să ia pozițiile indicate
bolnavului; de medic pentru a-l feri de traumatisme
 se pregătește o învelitoare pentru și oboseală;
bolnav;  se îmbracă bolnavul și se așază
 bolnavul se dezbracă pe regiuni sau confortabil în pat;  se reface patul.
total în timpul examinării;

5.3.2. Pregătirea produselor biologice:

 scaunul recoltat într-un bazinet curat,  vărsăturile captate (pentru a fi examinate acoperit
și ținut într-o boxă anexă în grupul de către medic sau pentru a fi trimise la
sanitar; laborator);
 urina recoltata în urinar;  sputa captată în scuipătoare;

5.4. Participarea la examenul clinic general în dispensar și

spital
Scop – crearea unui climat favorabil pentru examinarea bolnavului.

Materiale necesare: termometru, tensiometru, stetoscop, cântar cu pediometru și alte

materiale în funcție de examenul dorit.

Tipuri de execuție:
29
5.4.1. Pregătirea materialelor și instrumentelor necesare:
 se pregătesc materialele și instrumentele necesare efectuării examenului clinic în funcție de
specialitatea secției sau cabinetului în care urmează să fie efectuate;  se verifică
funcționalitatea lor.

5.4.2. Pregătirea fizică și psihica a bolnavului:

 se anunță bolnavul și se informează asupra  se măsoară și se notează tensiunea necesitații
și inofensivității examenului arteriala, pulsul și respirația;
clinic;  se dezbracă pe regiuni, acoperindu-se
 se învaţă pacientul să urineze; regiunile examinate cu flanele;
 se măsoară temperatura bolnavului;  se ajută bolnavul să se așeze în poziția
 se determină masa corporala și înălțimea; indicată de către medic,
adecvată examinatorului.

5.5. Participarea la examenul clinic:

 se servește medicul cu instrumentele  se notează toate indicațiile și prescrierile solicitate;
medicului;
 se asigură iluminația necesară pentru  după vizită se ajută bolnavul să se îmbrace.
examinarea cavităților naturale;

5.6. Efectuarea tehnicilor de îngrijire recomandate de medic:

 se recoltează când este posibil, produse efectuarea examenului radiologic;
biologice și patologice;  măsurarea tensiunii arteriale, pulsului,
 se aplică primele măsuri terapeutice de urgență temperaturii și respirației;
(dacă starea bolnavului o cere).
 participarea la efectuarea toracentezei.
 recoltarea unor produse biologice și patologice;

6. RECOLTAREA UNOR PRODUSE BIOLOGICE ȘI

PATOLOGICE
6.1. Examene hematologice
6.1.1. Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
 reprezintă rapiditatea cu care se produce depunerea lor.
Valorile normale ale VSH
Valori modificate ale pacientului: VSH = 58-94 mm/2 h.
VSH 1-10 mm/1 h
bărbați 30
7-15 mm/2 h
femei 2-13 mm/1 h
12-17 mm/2 h
VSH este constant accelerată; leucocitoza cu polinucleoză apare în primele zile.

6.1.2. Hemoleucograma – hemoglobina

Recoltarea se face prin întipărea pulpei degetului.

Valorile normale ale hemoglobinei Valoarea modificata a pacientului:

Hb bărbați 13-17 g/100 ml
Hb – 85 %
femei 11-15 g/100 ml

6.1.3. Teste de disproteinemie

Teste de disproteinemie Se efectuează prin puncție venoasă, dimineața bolnavul
Takata-Ara Negativ fiind „a jeune”. Se recoltează 5-10 ml sânge simplu.
Reacția Tymol 0-4 uML Valoare modificată: Reacția Tymol = 8 uML
ZnSO4 0-8 USH

6.1.4. Glicemia
Se efectuează prin puncție venoasă – se recoltează 2 ml sânge și 4 mg fluorură de sodiu.

Valori normale glicemie Valori modificare: 80 mg

0,80-1,20 g ‰

6.1.5. Recoltarea sputei

Expectorația reprezintă procesul de eliminare a sputei din căile respiratorii. În condiții
patologice se acumulează în căile respiratorii o cantitate variată de sputa care acționează ca un
corp străin și provoacă actul tusei.

Sputa este formată din:

• secreția, transsudația și exsudația patologică a mucoasei bronho-pulmonare;

• descuamația epiteliilor pulmonare și ale căilor aeriene inferioare;
• substanțe străine inhalate;
• saliva care se adaugă în timpul evacuării sputei;  secreția nazală și faringiană.
31
 Colectarea sputei se face după o educare prealabila a pacientului, în sensul de a nu înghiți
sputa, de a tuși cu gura închisă fără să stropească, să expectoreze numai în vasul dat
(scuipătoare).

În urma examenului de laborator s-a constatat prezența bacilului Koch în spută.

6.2. Examenul radiologic

Examenul radiologic este indispensabil, relevând uneori, leziuni care nu au fost
depistate, el precizând totdeauna topografia, întinderea și tipul acestora. Dar examenul
radiologic nu poate lămuri etiologia leziunilor. Principalele examene radiologice sunt:
radioscopia, radiografia, topografia și bronhoscopia. Se face pregătirea psihică și fizică a
pacientului.

În urma examenului radiologic al pacientului, se precizează existența și volumul

colecției lichidiene, exudatul apărând ca o opacitate bazala intensă și omogenă, cu partea
superioară imprecis delimitată.

6.3. Măsurarea tensiunii arteriale, a pulsului, a temperaturii și

respirației
6.3.1. Măsurarea tensiunii arteriale și a pulsului
Scopul măsurării tensiunii arteriale și a pulsului este de a evalua funcția cardiovasculară.

Valori normale Valori modificate ale pacientului:

T.A. 115-140/75-90 mmHg
T.A. 120-70 mmHg Puls 80 puls/min
puls 60-80/min
6.3.2. 6.3.3. Măsurarea temperaturii
Măsurarea respirației Se face cu scopul evaluării funcției
Are ca scop evaluarea funcției de termoreglare și termogeneză.
respiratorii a pacientului, fiind un indiciu
Valori normale Valoare modificata
foarte important în aprecierea evoluției,
36-37 oC 39-40 0C
stabilirea prognosticului și a eventualelor
complicații.

Valori normale Valoare modificată

16-18 respirații/minut 20
respirații/minut

32
6.4. Participarea la efectuarea (pentru precizarea existenței, aspectul și
natura lichidului) fie în scop evacuator.
puncției exploratoare Examenul de laborator al lichidului pleural

toracocenteză presupune un examen clinic, citologic și

bacteriologic.
Toracocenteza reprezintă un examen
indispensabil pentru precizarea diagnosticului În urma puncției exploratoare s-a

de pleurezie, când semnele clinice nu sunt stabilit că natura lichidului este un exudat

evidente și pentru a preciza natura lichidului. bogat în albumine, cu reacția Rivalta

Toracocenteza se face fie în scop explorator pozitivă, conținând numeroase limfocite.

6.5. Puncția pleurală - toracocenteză

Puncția pleurală sau toracocenteza reprezintă stabilirea unei legături între cavitatea
pleurală și mediul exterior prin intermediul unui ac de puncție.

Locul puncției se alege în funcție de situația și cantitatea de lichid pleural. Dacă lichidul
este în stare liberă, puncția se face în spațiul VII - VIII intercostal pe linia axilară posterioară.
Dacă lichidul este închistat, puncția se face în plină matitate, în zona stabilită prin examen clinic.
În cazul colecțiilor purulente și tuberculoase se puncționează cât mai aproape de nivelul lor
superior pentru a preîntâmpina fistulizarea lor.

Pregătirea puncției Pentru acest tip de puncție sunt necesare următoarele materiale:
instrumente sterile (2-3 ace de 10 cm lungime cu diametrul de 1 mm, 2-3 seringi de 20-50 ml,
seringa de 5 ml și ace pentru anestezie, pense, mânuși, câmp chirurgical, tampoane, comprese),
romplast, eprubete, lampa de spirt, aparate aspiratoare (Dieulaloy sau Potain), recipiente pentru
colectarea lichidului, tăviță renală.

Totodată, se vor administra și medicamente precum cele tonice-cardiace, atropina,

morfina, soluțiile anestezice. Pentru reacția Rivalta este necesar un pahar conic de 200 ml, 50 ml
apa distilată, soluție de acid acetic glacial, pipete.

Pacientului i se administrează cu 30 minute înaintea execuției puncției o fiola de

atropină pentru a preveni accidentele. Atropina scade excitabilitatea generală și a nervului
pneumogastric. Apoi se așază pacientul în poziție șezând la marginea patului sau a mesei de
examinare cu picioarele sprijinite pe un scăunel, cu mana de partea bolnava ridicată peste cap
până la urechea opusă sau cu trunchiul ușor aplecat în față, cu antebrațele flectate pe brațe, cu
mâinile la ceafă, coatele înainte.

33
 Pacienții cu stare buna se așază calare pe scaun cu spătar, antebrațele fiind sprijinite pe
spătarul scaunului iar cei în stare grava se așază în decubit lateral, pe partea sănătoasă, la
marginea patului.

Execuția puncției se face de către medic, ajutat de 2 asistenți medicali și se desfășoară

în salon sau în sala de tratamente. -asistentul 1 pregătește radiografia pacientului și își spală și
dezinfectează mâinile, iar asistentul 2 administrează o fiola de atropina cu 30 de minute înaintea
puncției, așază mușamaua și aleza pe masa puncției și dezbracă toracele pacientului. Medicul
stabilește locul puncției iar asistentul 2 așază pacientul în poziția corespunzătoare locului ales.
Asistentul 1 pregătește locul puncției, printr-o dezinfecție și servește seringa cu anestezic.
Medicul efectuează anestezia iar cei doi asistenți servesc mânușile chirurgicale, câmpul
chirurgical și supraveghează pacientul și îi menține poziția corespunzătoare efectuării puncției.
Medicul așază câmpul chirurgical în jurul toracelui sub locul puncției. Asistentul 1 servește acul
de puncție adaptat la seringa și dezinfectează locul puncției. Medicul execută punctai și aspiră
lichidul. Asistentul 1 preia seringa cu lichid și îl introduce în eprubete, apoi servește medicului
aparatul respirator. În acest timp asistentul 2 menține pacientul și îl îndrumă să-și rețină tusea și
este atent la culoarea feței și respirație. Medicul introduce soluțiile medicamentoase iar asistentul
1 servește seringa cu soluție medicamentoasă în funcției de scopul puncției. Medicul retrage acul
de puncției iar asistentul 1 dezinfectează locul și îl comprimî cu un tampon steril și aplica
pansament uscat fixat cu romplast. În acest timp asistentul menține în continuare poziția corecta
a pacientului și verifică culoarea pielii și respirația. După execuția puncției, pacientul este ajutat
de către asistenți să se așeze în pat, îi ridică membrele inferioare, scoate aleza și mușamaua,
învelește pacientul.

Îngrijirea ulterioară a pacientului

- se asigură repausul la pat pe o perioada prescrisa de medic

- se supraveghează pulsul, tensiunea arterială, respirația, culoarea tegumentelor
periodic
- se informează medicul imediat în cazul apariției cianozei, dispneei, tahicardiei,
secrețiilor bronhice.

6.6. Administrarea tratamentului prescris

6.6.1. Tratamentul profilactic
Este reprezentat de toate măsurile profilactice antituberculoase. Profilaxia deține o
pondere importanta în combaterea TBC și are următoarele obiective principale:

34
  întărirea rezistenței nespecifice a organismului, prin cultură fizică și sport și prin
îmbunătățirea continuă a condițiilor de mediu;
 întărirea rezistenței specifice se obține prin vaccinarea anti-TBC, care urmărește
creșterea rezistenței la suprainfecțiile cu bacilul Koch. Vaccinarea se face cu
vaccinul B.C.G., numit astfel după Calmette și Guerin, care în 1922 cultivând pe
medii specifice au obținut bacili care și-au pierdut virulența dar și-au păstrat
calitățile antigenice, imunizante.

6.6.2. Tratamentul igieno-dietetic

Tratamentul igieno-dietetic al tuberculozei se sprijină pe: cură de repaus, alimentație și
cură de aer, un trepied astăzi devenit clasic. Dacă în cursul timpului fiecare dintre elementele
acestui trepied a suferit modificări pe care experiența clinică le aduce oricărei metode, în esență
ei, metoda a rămas valabilă și necesară, nu ca o formă fixă și imuabilă, ci ca o metodă ce trebuie
adaptată diverselor forme de ftizie și uneori individualizată în raport cu individul bolnav.

Cura de repaus
În toate bolile febrile, repausul la pat stă la baza oricărui tratament. Prin faptul că ftizia
are o evoluție lungă, în puseuri, cu remisiuni spontane, recomandarea unui repaus prelungit la pat
se face în funcție de gradul de evoluție.

Alimentația
Substanțele nutritive: proteine, glucide, lipide, săruri minerale și vitamine trebuie
combinate în anumite proporții pentru a realiza necesarul pentru omul tuberculos care este de 50
calorii/kg corp zilnic, față de 35 de calorii/kg corp necesarul adultului sănătos; valoarea
energetică a alimentelor date tuberculosului adult trebuie să fie în medie de 3500 calorii/zi.

Cura de aer si climatoterapia

Ca regulă generală pentru indicații terapeutice în TBC, trebuie diferențiate două feluri
de climat: climatul de cruțare și climatul de excitație.

Climatul de cruțare se caracterizează prin:

 presiune atmosferică mai mare și uniformă;

 temperaturi medii, călduțe;  umiditate și insolație medie;  fără vanturi.

Acest climat produce o calmare, o liniștire, o reducere a excursiilor respiratorii ale

plămânului sau cel puțin o uniformizare, influențând favorabil circulația și metabolismul gazos.

Climatul de excitație se caracterizează prin:

35
  presiuni atmosferice mai reduse și variabile;  temperaturi variabile și umiditate
redusă;
 insolație puternică și radiații UV abundente;
 variații în potențialul electric și starea de ionizare a atmosferei.

Acest climat provoacă o funcție mai mare a plămânilor și organismului întreg, o activare a
proceselor oxidative în organism și deci a metabolismului; el provoacă reacții generale și locale.

Acțiunea binefăcătoare a regimului alimentar combinat cu aeroterapia și repaus,

determină scăderea febrei și celorlalte semne de intoxicație, revenirea apetitului și creșterea în
greutate. Acest regim înlătură mulți excitanți care acționează negativ asupra SNC, restabilește
procesele neurotrofice fiziologice, precum și caracterul pierderilor energetice.

6.6.3. Tratamentul etiologic

În pleurezia tuberculoasă, tratamentul consta în administrarea tuberculostaticelor, în
asociere dublă sau triplă: hidrazida acidului izonicotinic (H.I.N.), streptomicina, etambutol,
rifampicină.

Durata tratamentului trebuie să fie de aproximativ doi ani (la început de atac și apoi
tratamentul de consolidare). Pentru a preveni frecvența ftiziei postpleuretice, apare judicios ca
alături de tratamentul clasic să se asigure bolnavului, pe de o parte o convalescență de șase luni
până la un an, în raport cu gravitatea pleureziei, iar pe de alta parte un tratament prelungit cu
antibiotice de minim trei luni, deși nu se influențează evoluția exudatului; acordăm preferință
asocierii H.I.N. – P.A.S. (acidul paraminosalicilic), care se administrează din momentul în care
sa pus diagnosticul; H.I.N. 5 mg/kg corp/zi, P.A.S.-ul 15 g/zi în perioada evolutivă febrilă,
P.A.S.ul se poate administra și sub formă de perfuzii.

6.6.4. Tratamentul patogenic

Constă în administrarea de corticohormoni folosindu-se efectul antiinflamator al
cortizonului și derivaților săi. Se administrează prednison sau superprednol, cât timp lichidul este
prezent, în special în formele zgomotoase. Se începe cu 25-30 mg prednison și se scade 1
comprimat la 5 zile. Regimul desodat, alcalinele și vitamina K asigură protecția; corticoterapia
nu evită simfiza pleurală. Kineziterapia – este una dintre marile descoperiri ale pneumologiei din
ultimii 15 ani. Gimnastica respiratorie este progresivă – ședințe scurte și repetate.

36
6.6.5. Tratamentul simptomatic
Urmărește combaterea durerii cu antialgice (acid acetilsalicilic, aminofenazonă,
antidoren, algocalmin) și a tusei (codeină) și a dispneei (oxigen), dar mai ales evacuarea
lichidului. Toracocenteza este indicată în revărsările abundente, evacuarea făcându-se precoce,
de preferință a doua zi după instalarea tratamentului etiologic.

6.6.6. Tratamentul tonic general

Vitamina C, D2, Ca și gimnastica respiratorie, care se instituie imediat după dispariția
exudatului pleural, completează măsurile din 6 luni în primii 2 ani și apoi anual, pentru a
surprinde un eventual focar pulmonar.

Psihoterapia este un alt element al tratamentului general. Muzica, filmele, lectura,

desenul, convorbirile bolnavului cu medicul sunt principalele mijloace. Tratamentul moral
trebuie să însoțească întotdeauna tratamentul fizic, medicul trebuie în mod permanent să
demonstreze posibilitățile de vindecare a bolii, să sădească încrederea bolnavului în propriile
forțe, contribuind astfel la o vindecare mai rapidă și sigură.

7. EVALUAREA (Evoluție. Complicații. Prognostic)

7.1. Evoluția
Evoluția obișnuită a unei pleurezii se desfășoară pe o perioada de 3-4 săptămâni în care
semnele fizice și simptomele evoluează paralel. Febra, după o perioada de 8-10 zile de urcare sau
persistență, după cum debutul a fost mai insidios sau mai acut, prezintă tendință de scădere în
scară, pentru a se apropia după 10-15 zile de cifre în jurul lui 37 oC, de multe ori persistă o stare
subfebrilă vreme îndelungată. Junghiul pierde în intensitate îndată ce se instalează reacția
exudativă, rămânând ca o jenă variabilă ca intensitate, accentuându-se cu mișcările respiratorii.
Dispneea este mai mult sau mai puțin accentuată, după mărimea exudatului și starea
parenchimului subiacent.

Evoluția pleureziei exudative necomplicate merge în general spre o vindecare spontană.

Perioada febrila durează 2-4 săptămâni, apoi temperatura scade, litic. Subfebrilități pot să
persiste însă timp mai îndelungat. Resorbția exudatului se face și ea treptat în 1-3 luni; murmurul
vezicular reapare, matitatea cedează, starea generală se reface.

Sunt cunoscute și descrise așa-numitele „pleurezii cu repetiție”, caracterizate prin una

sau mai multe recidive care se produc la intervale mai mari. Există însă forme cu evoluție
prelungită, la care revărsatul se reface după fiecare puncție și poate persista, fără să-și piardă
37
caracterul serocitrin luni de zile. În cele din urmă, în majoritatea cazurilor, sfârșește prin a se
resorbi.
Vindecarea poate fi accelerată în aceste cazuri prin administrarea de bacteriostatice.

7.2. Complicații
Într-o proporție mai mică de cazuri aceste pleurezii exudative cronice se pot transforma
în empieme bacilare.

Alte complicații:

 moartea subită (în colecțiile abundente sau în cursul unei puncții); 

prinderea altor seroase (pleurezie de parte opusă, pericardită, ascită); 

tuberculoză pulmonară, simfize pleurale, pahipleurită.
Sechelele pleurale produc tulburări de diferite intensități în funcția respiratorie. La
copii, exudatele se resorb de mai multe ori fără să dea naștere unei simfize. Foitele pleurale își
refac endoteliul distrus și spațiul virtual al pleurei rămâne liber.

La adult sau chiar și la copiii care au avut un revărsat mai abundent, rămâne de regulă,
ca o consecința durabilă a pleureziei, o simfiză pleurală. Ea poate fi de multe ori foarte subțire,
nediagnosticată clinic sau radiologic și constatabilă numai printr-o tentativa nereușită a unui
pneumotorax. Alte ori, ea se tratează printr-un sinus costodiafragmatic prins sau prin linia
costomarginală pleurală.

După exudate care au persistat timp mai îndelungat pot rămâne simfize cu pahipleurite
însoțite de o retracție a hemitoracelui și o lipsă de expansiune inspiratorie a acestuia. La indivizii
tineri se produce în asemenea cazuri, de regula, și o scolioză moderată convexitatea îndreptată
spre partea opusă simfizei. O sechelă interesantă, dar destul de rară a pleureziei exudative, o
constituie calcificările. Ele formează placarde care au de cele mai multe ori o formă ovală sau a
unei frunze. Umbrele pe care le dau sunt foarte întinse, dar neomogene, fiind constituite dintr-o
mare de noduli calcificați, sudați între ei.

Calcificările pleurale survin și după un hemotorax traumatic sau un empiem. Uneori pot
fi mascate de o pahipleurită și realizează un aspect, care seamănă cu acelea ale unor colecții
pleurale.

38
7.3. Prognosticul
Prognosticul pleureziei exudative este, în imensa majoritate a cazurilor, favorabil. S-a
spus pe bună dreptate că pleurezia este cea mai curabilă dintre formele clinice ale TBC. Totuși,
în legătură cu această problemă trebuie formulate câteva rezerve.

Pe de o parte în ceea ce privește viitorul mai îndepărtat al pleuritelor, statistici foarte

numeroase, arată că în aproximativ 1/3 din cazuri, foștii bolnavi de pleurezie fac, mai ales în
primii 3 ani de la vindecare, o tuberculoză pulmonară evolutivă. O mică parte din aceste
tuberculoze realizează tipul cortical pleurogen, majoritatea însă sunt tuberculoze fibro-cazeoase
comune.

Pe de alta parte, dacă se cercetează sistemic antecedentele bolnavilor de TBC, se

constată că aproximativ 1/3 dintre ei au suferit de pleurezie. În toate cazurile de pleurezie se
impune, pe de o parte, o examinare minuțioasă a parenchimului pulmonar pentru a descoperi și
trata din timp eventualele focare active, pe de alta parte, o dispensarizare îndelungată pentru a
surprinde cât mai precoce orice nou focar pulmonar care și-ar face apariția.

În scop preventiv, se recomandă foștilor pleuritici o cură de repaus de 6-12 luni. În

stabilirea prognosticului îndepărtat al unui pleuretic trebuie apoi avut în vedere faptul că în cazul
în care va face o tuberculoză pulmonară, nu va putea totdeauna să beneficieze de avantajele unui
pneumotorax sau cel al unui pneumoperitoneu. Tratamentul pleureziei exudative va fi în primul
rând general, adresându-se tuberculozei ca boală a întregului organism.

În fine, condițiile de microclimat, confort și alimentație, ca și calitățile morale,

cunoștințele, experiența și tactul personalului medical și auxiliar și modul în care acesta înțelege
să îngrijească bolnavii sunt tot atâția factori, meniți să contribuie la dezvoltarea unor reflexe
condiționate care inhibă apariția simptomelor generale și funcționale și favorizează vindecarea
procesului tuberculos.

8. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

Intervențiile asistentului medical pentru menținerea independentei în satisfacerea nevoii
de a respira și a avea o buna circulație:

• explorează deprinderile de respirație ale pacientului  învață pacientul:

 să facă exerciții respiratorii;

 să facă exerciții de mers, de relaxare;
 să aibă posturi adecvate, care sa favorizeze respirația;  să înlăture
obiceiurile dăunătoare.
39
 Intervențiile asistentului pentru pacientul cu deficiente respiratorii sunt:
• îndepărtează secrețiile nazale • administrează tratamentul prescris:
• umezește aerul din încăpere antitusive, expectorante, bronhodilatatoare,

• asigură un aport suficient de lichide pe 24 decongestionante ale mucoasei

traheobronsice
de ore
• educă pacientul pentru a folosi batista • asigură poziție antalgică

individuală, de unică folosință • învaţă pacientul să utilizeze tehnici de

relaxare
• educă pacientul pentru a evita împrăștierea
secrețiilor nazale • pregătește psihic pacientul în vederea
oricărei tehnici la care va fi supus (puncții,
• recomandă pacientului repaus
examene radiologice și endoscopice)
vocal absolut

• favorizează modalități de comunicare

nonverbale
• recomandă gargara cu soluții antiseptice
• alimentează pacientul cu lichide călduțe
• pregătește psihic pacientul, în vederea
aplicării tehnicilor de îngrijire și în vederea
aspirării secrețiilor bronșice
• învaţă pacientul să evite schimbările bruște
de temperatură și de asemenea,
aglomerațiile
• învaţă pacientul să tușească, să
expectoreze și să colecteze sputa
• umezește aerul din încăpere cu apa
alcoolizată
• aspiră secrețiile bronșice dacă este cazul
• învaţă pacientul să facă
gimnastică respiratorie
• asigură poziția șezând sau semișezând a
pacientului cu dispnee

• învaţă pacientul să renunțe la obiceiurile

dăunătoare (fumat)

40
8.1. EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE
Educația igienică urmărește însușirea de către individ a unor deprinderi de viaţa
igienică, precum și dobândirea de cunoștințe necesare pentru a înțelege rostul acestor deprinderi
igienicofiziologice. Ea caută să-și atingă scopul explicându-i care sunt condițiile și rostul
principalelor funcții ale organismului, cauzele principale ale bolilor, modul de propagare a
diverselor infecții, mijloacele de prevenire, păstrarea și consolidarea rezistenței organismului.

Educația va începe din primă copilărie, prin obișnuirea copilului cu măsurile elementare
de curățenie corporală și vestimentară, exerciții fizice și altele. Se va trece apoi la cele privind
curățenia locuinței, a alimentelor și a școlii.

Pentru adult, ele vor privi, în afară de aceste reguli de igienă și reguli de igiena a
muncii. La început aceste deprinderi vor fi obținute prin impunerea anumitor reguli care vor fi
observate de copil în mediul familial. Cu timpul, ele vor fi completate prin cunoștințele necesare
înțelegerii lor, prin noțiuni de igienă introduse chiar în învățământul școlar, prin conferințe,
publicații, afișe, ilustrații, proiecții, etc.

În ceea ce privește tuberculoza, se va insista mai ales asupra noțiunii de contagiune,

asupra importanței unui diagnostic precoce, deci a unui examen medical la primele simptome
suspecte, ca și a unui examen medical periodic, asupra bazelor terapeutice și prevenirii prin
repaus, condiții igienice de viață și vaccinarea specifică. Propaganda sanitara urmărește pe lângă
propaganda individuală, mai ales mobilizarea întregii mase a populației pentru participarea la
efortul colectiv de apărare a sănătății, arătând rolul pe care fiecare, începând de la individul
izolat și până la cele mai mari colectivități, școala, industrii, armata, îl au și trebuie să-l aibă în
această luptă pentru prevenirea și lichidarea îmbolnăvirilor, pentru sănătatea publică.

Mijloacele de apărare existente, dar și cele care mai lipsesc, trebuie descrise și
semnalate tuturor, pentru ca să nu se creeze panică față de boală, dar în special să se stimuleze la
luptă activă prin prezentarea posibilităților de succes în această luptă. Conferințele pentru grupuri
mai mici sau mai mari, adaptate nivelului și gradului de înțelegere al fiecăruia, propaganda prin
presa, afișe, radio, cinematograf, expoziții, colțul sanitar, toate vor fi folosite în acest scop.

O atenție deosebită se va acorda organizațiilor de masă, a căror contribuție la acțiunea

sanitaro-profilactică este atât de importantă, pentru a le familiariza cu probleme la a căror
rezolvare sunt chemate să contribuie și să colaboreze. Pentru cercul restrâns al tuberculosului,
educația și propaganda reprezintă un element de prima importanță pentru a asigura participarea
lui activă, la procesul de vindecare și conservare a sănătății. Ele se vor exercita în cadrul
spitalului, sanatoriului și dispensarului și vor fi descrise odată cu sarcinile și modul de
funcționare a acestora. Ftiziologul va planifica și susține propaganda și educația sanitară în
cadrul activității dispensarului din teritoriu.

8.2. Măsuri pentru creșterea rezistenței nespecifice

Rezistența nespecifică a organismului este întreținută și mărita, în primul rând, prin
asigurarea unui raport bine echilibrat între aportul energetic din exterior, prin alimentație și
consumul energetic sub toate formele de activitate. În același timp vor contribui la funcționarea
normală a organismului, satisfacerea nevoilor sale în oxigen, lumină, temperatură, umiditate,
presiune atmosferică și condițiile de locuință.

Toți acești factori nu trebuie însă considerați numai sub aspectul strict cantitativ și
calitativ al fiecărui element luat în parte. Din învățătura lui I. P. Pavlov reiese că mediul extern
poate deveni și reprezentă de astfel, în toată complexitatea și întregul lui, un modificator al
organismului, prin intermediul scoarței cerebrale, coordonatoare a tuturor funcțiilor sale
fiziologice. Sub acest aspect înțelegem de ce trebuie să încadrăm în acest mediu modificator al
organismului nivelul cultural și de trai al individului în parte și al colectivității în general, gradul
de educație igieno-sanitară, în fine starea morală, determinată de condițiile economico-sociale în
care se desfășoară viață.

Organizarea mediului extern reprezintă realizarea, din toate aceste puncte de vedere, a
condițiilor celor mai favorabile pentru organism, interesând deci:

• igiena locuinței și a locului de muncă;

• alimentația;
• reglementarea efortului și a repausului;
• reîncadrarea în munca a tuberculosului;
• ridicarea culturală, în general și educația igienică și antituberculoasă, în special.

Acestea sunt dependente de buna organizare sociala privind sectoarele corespunzătoare.

Igiena locuinței trebuie să asigure, în primul rând, condiții care să reducă pericolul
contagiunii în caz de boală și pentru aceasta trebuie să dispună de spațiul necesar pentru a evita
aglomerarea indivizilor în încăperi mici; tot în acest sens va influența și luminozitatea

42
încăperilor, în special prin accesul direct al razelor solare, care prin acțiunea lor sterilizantă, sunt
un element de diminuare a contagiunii.

În al doilea rând, locuința trebuie să asigure cubajul de aer necesar, considerat de cca.
30 m3 pentru un adult și 15 m 3 pentru un copil. Umiditatea are acțiune patogenă directă,
favorizând afecțiunile reumatismale, ca și pe cele acute pulmonare și rinofaringiene; praful este
nociv ca atare sau ca vehicul transmițător al infecției.

În fine, aspectul încăperilor, culoarea lor, lumina sunt tot atâți factori care prin acțiunea
reflexelor condiționate pot influența organismul creând acea stare de mulțumire, ca expresie a
unei funcționări echilibrate a tuturor organelor sub acțiunea coordonatoare a creierului și care la
rândul ei este un important element al rezistenței organismului față de diverși agenți nocivi ai
mediului extern. Tot astfel, în ceea ce privește igiena locului de muncă, respectarea acestor
prescripții va avea ca efect, nu numai suprimarea directă a agenților nocivi, dar și crearea acelui
complex de excitanți condiționați stimulatori și reglatori ai tuturor funcțiilor organice.

Alimentația trebuie să facă față consumului energetic al organismului, dar în același

timp să asigure și alte funcții, precum creșterea și refacerea țesuturilor, după cum și nevoile
specifice de metabolism ale diverselor organe, cu exigentele și funcțiile lor particulare.

De aceea, rația alimentară nu poate fi calculată și prescrisă numai pe baza valorii ei

calorice, reprezentând valoarea ei energetică, ci trebuie să țină seama și de compoziția ei
calitativă. La rândul ei, valoarea energetică a alimentației va trebui să corespundă consumului
energetic al individului și în consecință, se va ține seama la calcularea ei, de vârsta individului,
de felul muncii, de condițiile în care se efectuează aceasta; la copil se va ține seama că, în afara
de rația de întreținere, mai are nevoie și de aceea de creștere.

În fine, modul de prezentare al alimentelor, variația lor, prin acțiunea lor asupra scoarței
cerebrale și prin intermediul acesteia asupra secreției glandelor digestive, este un element de care
trebuie să ținem seama. Valoarea energetică a alimentelor se exprimă în calorii și pentru
calcularea rației globale se va ține seama de valoarea calorică a diferitelor alimente, știind ca 1 g
substanțe proteice produce 4 calorii, 1 g lipide 9 calorii, iar 1 g glucide 4 calorii.

În linii generale, trebuie să amintim că, din punct de vedere al rezistenței la infecție,
proteinele de origine animală joaca un rol hotărâtor și absența lor din alimentația populației este
unul din principalii factori ai deficientei ei fizice și ai marii ei mortalități prin boli infecțioase. De
asemenea, este importantă, din punctul de vedere al calității și prezența vitaminelor. Nevoile și
caloriile vor fi satisfăcute mai ales prin glucide. Într-o rație alimentară bine echilibrată va trebui
43
ca 70 % din totalul caloriilor să provină din glucide, 18 % din lipide si 12 % din proteine; dintre
acestea, cel puțin 50 % trebuie sa fie de origine animala (lapte, ouă, carne), restul putând fi
furnizat din proteine de origine vegetală.

Reglementarea efortului și a repausului constituie un element important în menținerea și

ameliorarea rezistenței nespecifice a organismului. În cadrul acesta se utilizează:

Organizarea muncii: adoptarea regimului de 8 ore de muncă și reducerea acestora

pentru anumite industrii în care munca se realizează în condiții deosebit de grele, la fel,
concediile de odihna acordate muncitorilor stau la baza unui regim de cruțare a forțelor de
menținere a rezistenței.

Reducerea efortului fizic prin mecanizarea muncii și prin raționalizarea manevrelor,

scutirea de muncă de noapte a femeilor, locuința în apropierea locului de muncă, sanatoriile de zi
și de noapte, adaptarea procesului de producție la aptitudinile și forța fizică a fiecărui muncitor,
calificarea profesională sunt toate măsuri care, ușurând munca, reduc prin aceasta uzarea
organismului.

Măsurile de protecție a muncii prin prevenirea accidentelor și înlăturarea tuturor

factorilor nocivi și a noxelor profesionale, asigură desfășurarea procesului de producție în
condițiile cele mai favorabile pentru organism.

Examenul medical preventiv, cel prenatal al femeilor însărcinate, condițiile de sarcina și

lehuzie contribuie ca deficientele patologice sau fiziologice să nu fie agravate de efort și
condițiile de muncă.

Pentru copii și tineretul școlar în general, creșele, căminele, școlile în aer liber,
preventorii, asigură dezvoltarea lor prin aplicarea unor tratamente tonifiante continue, în condiții
igienice, o restabilire a forțelor după munca școlară, o redresare a sănătății.

Toate aceste elemente de redresare a sănătății, de conservare și recâștigare a

potențialului de producție, astăzi puse la îndemâna masei mari a oamenilor muncii, sunt tot
atâtea măsuri de mărire a rezistentei nespecifice și astfel, indirect, de prevenire a tuberculozei.

9. MĂSURI DE SECURITATE A MUNCII ÎN

DOMENIUL SANITAR
Normele de securitate a muncii în domeniul sanitar sunt reglementari cu aplicabilitate

44
națională și cuprind prevederi minimale obligatorii pentru desfășurarea diferitelor activități în
condiții de securitate. La locurile de munca în care se desfășoară diverse activități în domeniul
sanitar vor fi repartizate numai persoanelor care au fost instruite din punct de vedere al securității
muncii.

Astfel, persoanele care lucrează în domeniul sanitar vor fi informate cu privire la:
• riscurile la care sunt expuse privind o halat alb o calotă o papuci ce pot fi
contactarea unor boli; ușor decontaminați
• părțile periculoase ale echipamentelor • se interzice efectuarea oricărei intervenții
tehnice utilizate: butelii de oxigen, cu mâinile umede la echipamente
aparatură electrică în cazul resuscitării tehniceelectrice și se interzice
cardio-respiratorii etc.; descompletarea echipamentului
• dispozitivele de protecție existente în electroizolant (podele, covoare etc.);
serviciul de radiologie (ecran de protecție, • în secțiile de anestezie, terapie intensiva și
mănuși, șorțuri); bloc operator, unde se lucrează cu gaze
• mijloace de protecție și autoprotecție narcotice inflamabile, se interzice purtare
pentru a evita contaminarea cu produse de îmbrăcămintei din fibre sintetice sau lână;
excreție (urina, materii fecale, sputa, • se interzice ca în timpul desfășurării unor
lichid de ascita), etc.; tehnici medicale să se mănânce sau să se
• mod de intervenție în caz de avarii sau atingă gura sau fața, cu mâinile;
accidente; • se vor utiliza grupuri sanitare separate de
• semnificația marcajelor și inscripțiilor cele destinate bolnavilor;
diferitelor ambalaje (recipiente de sticlă, • depozitarea reziduurilor menajere se va
cutii, flacoane etc.); face separat de cele rezultate din
• semnificația tăblițelor de avertizare cu activitatea medicală;
semnalul de pericol biologic, de iradiere • se cere respectarea întocmai a procedeelor
etc.; de lucru privind examinarea, investigarea

• purtarea echipamentului de protecție; și aplicarea tratamentelor.

acesta este alcătuit din:

Vestiarele echipamentului individual de protecție vor fi separate de cele pentru
îmbrăcămintea personala de exterior. Echipamentul de protecție se utilizează numai în incinta
spitalului, acesta va fi schimbat cu hainele personale la ieșirea din tură, după o spălare și
aseptizare a mâinilor. Tehnica spălării mâinilor ar trebui să dureze 15-30 secunde. Pe mâinile
ude aplicăm 35 ml săpun sau un antiseptic care este special și se freacă mâinile 5 secunde pentru
fiecare dintre cei 6 pași arătați mai jos:

45
 1. mâinile – pe fețele palmare 4. degetele – cu palma opusă

2. mâinile – pe fețele dorsale 5. policele – cu palma opusă

3. palmele – interdigital 6. unghiile – prin rotații cu palma

opusă
Când ar trebui spălate mâinile ?

• ori de câte ori mâinile sunt vizibil murdare;  înainte și după părăsirea saloanelor;
• înainte de contactul cu pacientul;  înainte de mânuirea hranei;
• înainte de baie;  înainte de procedurile aseptice: îngrijirea
• după contactul cu sângele sau cu produsele unei răni, injecții, puncții etc.;
de excreție;  înainte de contactul cu orice pacient.
• după îndepărtarea mânușilor;

46
CAPITOLUL II – Studii de caz
1. PLAN DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU
PLEUREZIE SEROFIBROASĂ
1.1. CULEGEREA DATELOR
1.1.1. Date privind identitatea pacientului

Date relativ stabile Date variabile

nume domiciliu comuna Oșorhei, județul Bihor
prenume condiții de viață bune
vârsta 30 ani gusturi nu are preferințe
sex masculinpersonale și alimentație
alimentare
obiceiuri
religie ortodox dietă normosodată
naționalitate român ponderat
stare civilă căsătorit mănâncă neregulat
ritm de viață
ocupație mecanic de nu fumează
locomotivă
nu consumă alcool

1.1.2. Date privind starea de sănătate anterioară

Date antropometrice Limite senzoriale

greutate 75 kg alergii la mirosuri puternice
înălțime 1,80 m proteze -
grup sanguin AIIacuitate vizuală și foarte bune
Rh pozitiv auditivă
somn calm, liniștit, fără coșmaruri
Antecedente
mobilitate normală
herodocolaterale
alimentație inadecvata prin nerespectarea orelor
fără importanță de masă, cu o hidratare satisfăcătoare
Antecedente personale
eliminări normale
hepatită tip A, la 12 ani

47
1.1.3. Informații legate de boală
Motivele internării:
- hipertermie - durere toracică

- astenie - inapetență - tuse seacă - slăbiciune

Istoricul bolii
Debut în urmă cu două săptămâni, cu febra, frison, astenie, inapetență, tuse seacă. A fost tratat
de către medicul de familie, cu gentamicina și penicilină (injectabil). Nu s-au constatat
ameliorări clinice. Este trimis la Sanatoriu, unde se depistează o opacitate în jumătatea inferioară
stângă. Se constată o pleurezie și se internează de urgență.

Diagnosticul la internare - ficat, splină – relații normale

Pleurezie stângă TBC
Aparat urogenital
- relații normale
Data internării
02.10.2014 Examen de specialitate

Lichid pleural
Examenul pe aparate
- Reacția Rivalta – pozitiva – exudat
Examenul clinic general:
- Glicopleurezie 55 mg %
- tegumente palide, facies cu tentă
- Proteine 37,5 %
semnificativă
Examen
Aparatul respirator:
citologic -
- tuse expectorantă muco-purulentă
frecvente
în cantitate mică
hematii
- în jumătatea inferioara stângă matitate, vibrație
S=4 %; L=95 %; M=1 %.
toracală și murmur vezicular alveolar

Aparat cardio-vascular: Investigații de laborator

- T.A. 120/70 mm Hg B.K. microscopie
- Pulsul 80 bătăi/minut
- negativ
- Cord in limite normale
- NR 2099 - negativ
- Batai cardiace normale
Aparat digestiv: VSH = 58-94 mm/1 h

- abdomen nedureros Hb = 85 %
48
 L = 8500 ml/mm3 marginea
superioară
N = 0 %; S = 68 %
concavă situată
E = 3 %; L = 23 %; M = 6 Tymol = 8 uF
la
Glicemie %
nivelul arcului posterior.
= 80 mg

Examen urina – albumină,

glucoză, pigmenți absenți

Sediment – rare celule epiteliale,

relativ frecvente leucocite, rar
microxalat de calciu

Examen radiologic
La jumătatea inferioara
stângă opacitate omogena
întinsă, de ton subcostal, cu

1.2. ANALIZAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

1.2.1. Analiza nevoilor fundamentale
Nevoia Manifestări de Manifestări de
Surse de dificultate
fundamentală independență dependență
1. A respira și a avea - respirație ritmică - tahipnee - intoleranță
o bună - tipul respirator 19 respirații/minut la efort
circulație costal- inferior - - modificarea - durere
frecvența pulsului amplitudinii toracică -
70 bătăi/minut respirației - tuse diminuarea
- puls ritmic seacă mobilității
- TA 130/80 - spută mucoasă
mmHg - facies caracteristic
- cord în limite (palid)
normale
- bătăi cardiace
normale
2. A bea și a - dentiție completă - greutate inferioară - durere
mânca - mucoasă bucală normalului - anxietate
umedă și roz - inapetență
3. A elimina - frecvența și - transpirații - starea fiziologică a
calitatea abundente organismului
eliminărilor de urina
și fecale normale

4. A se mișca și a - dificultate de a se - oboseala

avea o bună postură 49
mobiliza, a spălă, a - durere
merge
5. A dormi și a se - ore insuficiente de - stare de
odihni odihnă depresie
6. A se îmbracă și -capacitate fizică •
dezbracă de a se îmbracă și •
dezbrăca •
7. A-și menține - frisoane - proces infecțios •
temperatura - hipertermie / inflamator •
corpului în limite T= 38,8 0C •
normale - diaforeză •
8. A fi curat, - neglijarea - slăbiciuni •
îngrijit, a-și proteja îndeplinirii - oboseală •
tegumentele și îngrijirilor de •
mucoasele igiena - •
cianoza •
tegumentelo •
r •
9. A comunica - expresie - neîncredere - anxietate •
nonverbală •
normala •
10. A evita - creșterea ritmului - proces infecțios •
pericolele respirator •
11. A acționa - preocupare față de - neacceptarea bolii •
conform propriilor semnificația •
convingeri și valori suferinței •
12. A fi preocupat în - incapacitate de a-și - stres •
vederea realizării termina proiectele - anxietate •
•
13. A se recrea - dificultate de a se - durere
•
concentra - stare depresivă
•
14. A învăța - modificarea - cunoștințe - inaccesibilitate la
•
comportamentului insuficiente asupra informații
•
față de sănătate bolii
•
postură inadecvată;
1.2.2. Manifestări de dependență • alterarea tegumentelor și
mucoaselor;
• dificultate în eliberarea căilor respiratorii; 
• comunicare inadecvată la nivel
dispnee;
afectiv;
• diaforeză;
• dificultate în a-și acorda îngrijiri
• inapetență- alimentație inadecvată prin deficit; igienice.

1.2.3. Diagnostic de nursing prezenței lichidului pleural manifestată

prin dispnee.
• Obstrucția căilor respiratorii din cauza
creșterii cantității de spută manifestată • Diaforeză din cauza hipertermiei

prin tuse. manifestată prin transpirații abundente.

• Incapacitatea plămânului de a efectua

excursiile respiratorii normale datorită

50
• Alimentație inadecvată din cauza • Disconfort datorat respirației ineficiente
inapetenței manifestată prin scădere manifestată prin indispoziție, jenă.
ponderală. • Perturbarea ritmului somn-veche din cauza
• Lipsa cunoștințelor din cauza anxietății manifestată prin insomnie.
inaccesibilității la informație manifestată • Anxietate din cauza necunoașterii bolii
prin neliniște, teamă. manifestată prin teamă, neliniște,
• Vulnerabilitate din cauza procesului neîncredere.
infecțios manifestată prin apariția
complicațiilor.

1.2.4. Planificarea îngrijirilor • pacientul să aibă căile

respiratorii permeabile și o bună
Obiective
respirație;
• pacientul să respire liber pe nas;
• pacientul să fie echilibrat psihic;
• pacientul să prezinte mucoase respiratorii
• pacientul să aibă condiții de mediu
umede și integre;
securizat;
• pacientul să prezinte rezistență crescută
• pacientul să aibă toate nevoile
față de infecții;
fundamentale satisfăcute pe toată perioada
spitalizării;
• pacientul să fie echilibrat fizic și psihic.

Intervenții secrețiilor nazale;

• măsor și notez funcțiile vitale; • învăț pacientul să evite schimbările bruște

• administrez medicația prescrisă de medic;
• supraveghez pacientul;
• susțin psihic pacientul;
• învăț pacientul să-și mențină
respiratorii curate pentru o bună respirație;
• asigur un climat securizat și confortabil
pentru pacient;
• umezesc aerului din încăpere;
• asigur un aport lichidian suficient în 24
ore;
• informez pacientul să folosească batista
individuală și să evite împrăștierea
de temperatură și aglomerațiile;
• învăț pacientului tehnici utile pentru a tuși
și expectora mai ușor, precum și pentru a
căile colecta sputa;
• recomand poziția șezând sau semișezând;
• învăț utilizarea tehnicilor de relaxare;
• pregătesc psihic și fizic pacientul înaintea
oricărei tehnici, pentru o mai bună
colaborare și înlăturarea anxietății.

51
1.2.5. Aplicarea îngrijirilor
Nevoia Diagnostic de Intervenții
Data Obiective Evaluare
afectată nursing autonome delegate
02/10/2014 A respira și Obstrucția căilor - să expectoreze - învăț pacientul să - administrez Pacientul prezinta
de a avea o respiratorii din secrețiile expectoreze, să tușească și tratamentul dispnee, tahipnee,
bună cauza creșterii în 2 zile să colecteze sputa prescris tuse chinuitoare -
circulație cantității de spută - să tușească în mod - (expectorante căile respiratorii
umezesc aerul din
manifestată prin eficace în termen de 4 zile - încăpere – sirop de nu sunt suficient
tuse. să-și elibereze căile pătlagina) - de permeabile
- asigur poziții ce
respiratorii de secreții în 3 favorizează diminuarea administrez
zile oxigenul la
dispneei
- să respire liber pe indicația
nas în medicului
2 zile
A respira și Incapacitatea - să-și diminueze - măsor și notez - stare
de a avea o plămânului de a tahipneea în 60 de minute funcțiile vitale generală alterată
bună efectua excursiile - să respire fără dificultate - învăț pacientul să - pacientul
circulație respiratorii normale în termen de 3 zile utilizeze tehnici de relaxare - prezintă respirație
datorită prezenței asigur poziție antalgică dispneică
lichidului plural - îndepărtez secrețiile
manifestată prin nazale
dispnee.
A elimina Diaforeză din - să-și crească - am lăsat porția de apa - pacientul este
cauza hipertermiei cantitatea de lichide la la deshidratat datorită
manifestată prin 2000 ml/zi în 4 zile îndemână hipertermiei și a
transpirații - să aibă mucoase - explic necesitatea de transpirațiilor
abundente. umede în termen de 3 zile a bea cel puțin un pahar de abundente
- pacientul să fie apa între mese.
echilibrat hidroelectrolitic - ofer pacientului un
pahar de suc la orele: 1000;
1400;
52
 2000
- calculez bilanțul
ingestieeliminare

A bea și a Alimentație - să crească în - învăț bolnavul valoarea - scădere

mânca inadecvată din greutate 1 kg pe săptămână energetică a alimentelor - ponderală datorită
cauza inapetenței - să consume gustări servesc pacientul cu inapetenței
manifestată prin între mesele principale alimente la o temperatură
scădere ponderală. - să ia suplimente moderată, la ore regulate
nutritive și apetisante
A-și Hipertermie din - să-și diminueze - aerisesc camera - administrez - stare de
menține cauza procesului temperatura cu 1-2 0C în 3 - asigur igiena tegumentelor medicația disconfort datorită
temperatura infecțios/inflamator zile - aplic comprese reci recomandata de frisoanelor
corpului în manifestată prin - să prezinte o - măsor temperatura medic
limite creșterea temperatură în limitele (antibiotice și
normale. temperaturii. normale în 4 zile antipiretice)
A dormi și Perturbarea - să doarmă 20-30 - învăț pacientul - pacientul este
a se odihnii ritmului somn- min. ziua în termen de 1-2 tehnici de relaxare obosit și anxios
veghe din cauza zile - identific și înlătur
anxietății - să doarmă 6 ore nivelul și cauza anxietății
manifestată prin neîntrerupte pe timp de
insomnie. noapte, în decurs de 4 zile
A Anxietate din cauza - să-și exprime diminuarea - asigur un mediu securizant - pacientul este
comunica necunoașterii bolii anxietății în termen de 3 și adecvat neîncrezător
manifestată prin zile
teamă, neliniște,
neîncredere.
A învăța Lipsa cunoștințelor - să înțeleagă în decurs de - explorez nevoile de - pacientul este
din cauza câteva zile noțiuni despre: cunoaștere receptiv la sfaturile
inaccesibilității la boală, tratament, măsuri - informez despre date

53
 informare preventive mijloacele și resursele ce le
manifestată prin pot asigura
neliniște, teamă.
03/10/2014 A respira și Obstrucția căilor - să expectoreze - urmăresc dacă - administrez - dispneea s-a
de a avea o respiratorii din secrețiile în 24 h pacientul folosește tehnica tratamentul diminuat, căile
bună cauza creșterii - sa tușească în mod învățată - umezesc aerul din prescris respiratorii au
circulație cantității de spută eficace în 3 zile încăpere devenit mai
- asigur poziție
antalgică

manifestată prin - să-și elibereze căile permeabile dar

tuse. respiratorii în 2 zile starea generală este
- să respire fără alterată
dificultate în termen de 2
zile
A bea și a Hidratarea și - asigur cantitate de - urmăresc dacă pacientul - pacientul este
mânca alimentația lichide suficiente se hidratează și se reechilibrat
inadecvată din - pacientul să fie alimentează corect, după hidroelectrolitic
cauza stării de echilibrat hidroelectrolitic program - îl încurajez
slăbiciune - să consume gustări pentru progresele făcute
manifestată prin între mesele principale
dezechilibru
hidroelectrolitic.
A-și Hipertermie din - pacientul să prezinte - aerisesc camera - administrez - starea de
menține cauza procesului o temperatură în limite - măsor temperatura medicația disconfort s-a
temperatura infecțios/inflamator normale în 48 h - să-și prescrisă diminuat
corpului în manifestată prin diminueze temperatura
limite creșterea cu 1 0C
normale. temperaturii.
A dormi și Perturbarea - să doarmă 6 ore pe - urmăresc pacientul dacă și- - diminuarea stării

54
 a se odihnii ritmului somn- noapte neîntrerupt - să a însușit sfaturile și dacă de oboseală
veghe din cauza doarmă 30 min. în respectă programul dat
anxietății termen de 24 h
manifestată prin
insomnie.
A Anxietate din cauza - să-și exprime diminuarea - continui terapia de - reducerea
comunica necunoașterii bolii anxietății în 2 zile relaxare anxietății
manifestată prin - asigur un mediu
teamă, neliniște, securizant
neîncredere.
A învăța Lipsa cunoștințelor - să înțeleagă termeni - continui informarea și - acumularea de
din cauza despre boală, tratament și consolidarea datelor cunoștințe minime
inaccesibilității la măsuri preventive
informare

manifestată prin
neliniște, teamă.
04/10/2014 A respira și Obstrucția căilor - să-și elibereze - umezesc aerul din - diminuarea
de a avea o respiratorii din căile respiratorii de încăpere considerabila a
bună cauza creșterii secreții în termen de 24 h - asigur poziție dispneei și
circulație cantității de spută - să respire fără antalgică - administrez ameliorarea stării
manifestată prin dificultate în termen de 24 tratamentul prescris generale
tuse. h - să expectoreze și să
tușească în mod eficace în
termen de 48 h
A bea și a Hidratarea și - pacientul să fie - calculez raportul - pacientul
mânca alimentația echilibrat hidroelectrolitic ingestieeliminare reechilibrat
inadecvată din - mese dese și - servesc mesele la ore hidroelectrolitic -
cauza stării de consistente după orarul regulate revenirea
slăbiciune prestabilit - încurajez pacientul apetitului
manifestată prin

55
 dezechilibru
hidroelectrolitic.
A-și Hipertermie din - să prezinte temperatură - măsor temperatura - administrez - ameliorarea
menține cauza procesului în limite normale în 24 h tratamentul satisfăcătoare a
temperatura infecțios/inflamator prescris stării de disconfort
corpului în manifestată prin
limite creșterea
normale. temperaturii.
A Anxietate din cauza - să-și exprime diminuarea - continui terapia - recăpătarea
comunica necunoașterii bolii anxietății în termen de 24 încrederii -
manifestată prin h reducerea
teamă, neliniște, considerabilă a
neîncredere. anxietății
A învăța Lipsa cunoștințelor - însușirea cunoștințelor - continui informarea - creșterea
din cauza despre boala acumulării de
inaccesibilității la cunoștințe
informare

manifestată prin
neliniște, teamă.
05/10/2014 A respira și Obstrucția căilor - să-și elibereze căile - aerisesc camera - administrez - stare generală
de a avea o respiratorii din respiratorii în termen de 24 tratamentul satisfăcătoare
bună cauza creșterii h prescris
circulație cantității de spută - să respire fără
manifestată prin dificultate în termen de 24
tuse. h
A bea și a Hidratarea și - asigurarea cantității de - servesc mesele - pacient
mânca alimentația lichide și alimente regulat reechilibrat
inadecvată din suficiente - urmăresc hidratarea hidroelectrolitic -
cauza stării de și alimentarea apetit normal
slăbiciune - calculez raportul
56
 manifestată prin ingestieeliminare
dezechilibru
hidroelectrolitic.
A-și Hipertermie din - să prezinte temperatură - măsor temperatura - administrez - stare de confort
menține cauza procesului în limite normale medicația termic
temperatura infecțios/inflamator prescrisă
corpului în manifestată prin
limite creșterea
normale. temperaturii.
A dormi și Perturbarea - să se odihnească suficient - continui terapia de - program
a se odihnii ritmului somn- relaxare somnveghe normal
veghe din cauza - servesc o cană de
anxietății lapte seara
manifestată prin
insomnie.
A Anxietate din cauza - diminuarea anxietății - continui terapia - scăderea anxietății
comunica necunoașterii bolii
manifestată prin
teamă, neliniște,
neîncredere.

A învăța Lipsa cunoștințelor - acumularea de noi - consolidez și îmbogățesc - creșterea

din cauza cunoștințe bagajul de cunoștințe despre interesului pentru
inaccesibilității la boală noi informații
informare
manifestată prin
neliniște, teamă.
11/10/2014 A respira și Obstrucția căilor - să-și mențină căile - aerisesc camera - administrez - starea generală
de a avea o respiratorii din respiratorii permeabile tratamentul bună
bună cauza creșterii prescris
circulație cantității de spută
manifestată prin
57
 tuse.
A bea și a Hidratarea și - asigurarea aportului - urmăresc respectarea - apetit crescut -
mânca alimentația suficient de lichide și orelor de masă și a cantității pacient echilibrat
inadecvată din alimente de lichide necesare hidroelectrolitic
cauza stării de
slăbiciune
manifestată prin
dezechilibru
hidroelectrolitic.
A dormi și Perturbarea - să se odihnească suficient - urmăresc aplicarea - program normal
a se odihnii ritmului somn- tehnicilor de relaxare de somn
veghe din cauza învățate
anxietății
manifestată prin
insomnie.
A învăța Lipsa cunoștințelor - acumulare de noi - urmăresc îmbogățirea - acumularea tot
din cauza cunoștințe cunoștințelor despre boală mai mare de
inaccesibilității la cunoștințe
informare
manifestată prin
neliniște, teamă.

58
1.2.6. Externarea pacientului
Data externării
11/01/2015

Starea la externare
Ameliorat. Pacientul prezintă o respirație normală, cu mucoase fluide în cantitate
normală. Temperatura este în limite normale, apetitul satisfăcător, reechilibrat hidroelectrolitic,
iar starea generală este bună.

Bilanțul autonomiei
După evoluția clinică favorabilă, pacientul se externează deoarece își poate satisface
Analiza cerută Mod de recoltare Valori normale Valoare obținută

- prin puncție 1-10 mm/1

B
venoasă 7-15 mm/2h
VSH - se recoltează 58-94 mm/2h
2-13 mm/1h
1,6 ml sânge +0,4 ml F
citrat de sodiu 3,8 % 12-17 mm/2h
- prin înțepare în B 13-17 g/100 ml
Hemoglobină 85%
pulpa degetului F 11-15 g/100 ml
- se recoltează 5-10 Reacția Tymol 0-4
Test de disproteinemie 8 uML
ml sânge venos uML
singur toate nevoile fundamentale, datorită recăpătării stării independenței avută înaintea
îmbolnăvirii. Evoluția clinică a fost favorabilă, dar cu formarea unei pahipleurite în treimea
inferioară externă stângă.

Recomandări la externare
- continuarea tratamentului ambulator până
la 6 luni prin dispensarul teritorial;
- repetarea investigațiilor prin dispensar
TBC (examen radiologic și examen de
spută);
- un aport alimentar adecvat, bogat în
proteine, lipide, glucide, vitamine și
minerale;
- o hidratare bună cu minim 2500 ml
lichide/zi;
- odihnă cu program de somn 8-9 ore/zi;
- folosirea în continuare a tehnicilor de
relaxare; dozarea efortului; alternarea
orelor de muncă fizică moderată cu orele
- de odihnă; schimbarea locului de muncă
dacă este
-
cazul.

59
 Examene paraclinice
- prin puncție
venoasă
Glicemie - se recoltează 2 0,8-1,2 g ‰ 0,8 g ‰
ml sânge + 4 ml
fluorură
de sodiu
- recoltarea se face
Examen de urină din mijlocul jetului 1010-1025 1020
urinar
- puncție pleurală -
Lichid pleural transsudat exudat
toracocenteză
Examenul radiologic
Poate afirma doar prezența lichidului, sediul și întinderea, dar nu și existența pleureziei
serofibrinoase. Apare o opacitate omogenă la baza sau în plin hemitorace.

Tratament la domiciliu
Denumirea Forma de Doza zilnică
medicamentului administrare Acțiune Doza unică

Hidrazidă Comprimat Tuberculostatică 1 cp 1 cp

Comprimat Bacteriostatica și 1 cp 1 cp
Rifampicină bactericidă

Pirazinamidă Comprimat Tuberculostatică 1 cp 1 cp

Etambutol Comprimat Tuberculostatică 1 cp 1 cp
Prednison Comprimat Antiinflamatoare 2 cp 1 cp
Vitamina C Comprimat Tonică 1 cp 1 cp
Algocalmin Comprimat Analgezică 1 cp 1 cp
Sirop de Sirop Expectorant 3-4 lg 1-2 lg
pătlagină

Paracetamol Comprimat Antipiretic 2 cp 1 cp

2. PLAN DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU

PLEURITĂ
2.1. CULEGEREA DATELOR
Antecedente
herodocolaterale

60
 fără importanță
Antecedente personale
rujeolă, la 5 ani

2.1.1. Date privind identitatea pacientului

Date relativ stabile Date variabile

nume domiciliu Oradea, județul Bihor

prenume condiții de viață bune
vârsta 35 ani gusturi alimentație nu are preferințe
personale și alimentare
sex masculin
obiceiuri
dietă normosodată și
religie ortodox
condimentată
naționalitate român ritm de viață ponderat
stare civilă căsătorit nu fumează
ocupație inginer nu consumă alcool
construcții

2.1.2. Date privind starea de sănătate anterioară

Date antropometrice Limite senzoriale

greutate 90 kg alergii -

înălțime 1,80 m proteze -

grup sanguin acuitate vizuală și foarte bune

auditivă
Rh pozitiv
somn regenerator, calm

mobilitate normală

alimentație în exces, prin mese copioase cu

hidratare satisfăcătoare – 2l/zi

eliminări normale

61
2.1.3. Informații legate de boală - semnul fizic principal – frecătură pleurală -
oboseală, slăbiciune
Motivele internării: - inapetență
- durere toracică - tuse: uscată, frecventă,
0
- febră 28-39 C persistentă, chintoasă
- accese de tuse uscată - dispnee - astenie
Examenul clinic general: negativ
- tegumente palide, facies cu tentă
VSH = 40-50 mm/1 h
semnificativă Aparatul
Hb = 30 %
respirator:
L = 8500 ml/mm3 Tymol
- tuse uscată
= 8 uML
- frecătură pleurală Aparat
cardio-vascular: Glicemie = 90 mg
Debut brusc cu febră, dureri toracice accentuate de tuse și respirație. Durerea toracică
obligă bolnavul să se culce pe partea afectată, pentru a pune în repaus hemitoracele bolnav. Tusea
este uscată și dureroasă. Apar transpirații și inapetență.

Medicul de familie îi recomandă internarea în Spitalul Județean Bihor pentru investigații

clinice și paraclinice.

Diagnosticul la internare - pleurezie stângă TBC.

Data internării
11.01.2015

Examenul pe aparate
- T.A. 130/80 mm Hg
Examen urina – albumină, glucoză, pigmenți
- Pulsul 90 bătăi/minut
absenți
- Cord in limite normale -
Bătăi cardiace normale Sediment – rare celule epiteliale, relativ frecvente
leucocite, rar microxalat de calciu
Aparat digestiv:
- abdomen nedureros Examen radiologic
- ficat, splină – relații normale Precizează existența și volumul colecției
lichidiene, exudatul apărând ca o opacitate
Aparat urogenital - bazală intensă și omogenă, cu partea
relații normale superioara delimitată. VSH este constant
accelerată, leucocitoză cu polinucleoză
Investigații de laborator apare în primele zile.
B.K. microscopie

62
2.2. ANALIZAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
2.2.1. Analiza nevoilor fundamentale
Nevoia Manifestări de Manifestări de Surse de dificultate
fundamentală independență dependență
1. A respira și a - respirație - tahipnee - intoleranță
avea o bună ritmică - tipul 19 respirații/minut la efort
circulație respirator costal- - modificarea - durere
inferior - frecvența amplitudinii toracică -
pulsului 70 respirației - tuse diminuarea
bătăi/minut seacă mobilității
- puls ritmic - spută mucoasă
- TA 130/80 - facies caracteristic
mmHg (palid)
- cord în limite
normale
- bătăi cardiace
normale
2. A bea și a - dentiție completă - greutate inferioară - durere
mânca - mucoasă bucală normalului - - anxietate
umedă și roz inapetență
3. A elimina - frecvența și - transpirații - starea fiziologică a
calitatea abundente organismului
eliminărilor de
urina și fecale
normale
4. A se mișca și a - dificultate de a se - oboseala
avea o bună postură mobiliza, a spălă, a - durere
merge
5. A dormi și a - ore insuficiente de - stare de
odihnă depresie
se odihni
6. A se îmbracă ș i -capacitate fizică
dezbracă de a se îmbracă și
dezbrăca
7. A-și menține - frisoane - proces
temperatura corpului - hipertermie T= infecțios /
în limite normale 38,8 0C inflamator
- diaforeză
8. A fi curat, - neglijarea - slăbiciuni
îndeplinirii - oboseală
îngrijit, a-și îngrijirilor de
proteja igiena -
tegumentele cianoza
și mucoasele tegumentelo
r

63
9. A comunica - expresie - neîncredere - anxietate
nonverbală
normala
10. A evita - creșterea ritmului - proces
respirator infecțios
pericolele
11. A acționa - preocupare față - neacceptarea bolii •
conform de semnificația •
propriilor suferinței
convingeri și •
valori •
12. A fi - incapacitate de a- - stres •
preocupat în și termina proiectele - anxietate
vederea realizării •
13. A se recrea - dificultate de a - durere •
se concentra - stare depresivă
14. A învăța - modificarea - cunoștințe - inaccesibilitate la •
comportamentului insuficiente asupra informații •
față de sănătate bolii
•
inapetență- alimentație inadecvată prin deficit;

2.2.2. Manifestări de dependență • postură inadecvată;

• dificultate în eliberarea căilor respiratorii; • alterarea tegumentelor și mucoaselor;
 dispnee; • comunicare inadecvată la nivel afectiv;
• diaforeză; • dificultate în a-și acorda îngrijiri igienice.

2.2.3. Diagnostic de nursing inapetenței manifestată prin scăderea în

greutate.
• Dificultatea eliberării căilor respiratorii
din cauza creșterii cantității de spută
2.2.4. Planificarea îngrijirilor
manifestată prin tuse.
• Incapacitatea plămânului de a efectua Obiective
excursiile respiratorii normale datorită • pacientul să respire liber pe nas;
prezenței lichidului plural manifestată prin • Postură inadecvată din cauza durerii
dispnee. manifestată prin poziție antalgică -
• Diaforeză din cauza hipertermiei ortopnee.
manifestată prin transpirații abundente. • Alterarea tegumentelor și mucoaselor din
• Alimentație inadecvată din cauza diaforezei manifestată prin
cauza
deshidratare.

64
• Comunicarea ineficientă la nivel afectiv • pacientul să aibă căile
din cauza alterării stării generale respiratorii permeabile și o bună
manifestată prin anxietate. respirație;
• Îngrijiri igienice precare datorită durerii și • pacientul să fie echilibrat psihic;
• pacientul să aibă condiții de mediu
slăbiciunii manifestată prin dezinteres față
securizat;
de ținuta sa.
• pacientul să prezinte mucoase respiratorii • pacientul să aibă toate nevoile

umede și integre; fundamentale satisfăcute pe toată perioada

spitalizării;
• pacientul să prezinte rezistență crescută
față de infecții; • pacientul să fie echilibrat fizic și psihic.
Intervenții • pregătesc psihic și fizic pacientul înaintea

• măsor și notez funcțiile vitale; oricărei tehnici, pentru o mai bună

• administrez medicația prescrisă de medic; colaborare și înlăturarea anxietăți

• supraveghez pacientul;
• susțin psihic pacientul;
• învăț pacientul să-și mențină căile
respiratorii curate pentru o bună respirație;
• asigur un climat securizat și confortabil
pentru pacient;

• umezesc aerului din încăpere;

• asigur un aport lichidian suficient în 24 ore;
• informez pacientul să folosească batista
individuală și să evite împrăștierea
secrețiilor nazale;
• învăț pacientul să evite schimbările bruște
de temperatură și aglomerațiile;
• învăț pacientului tehnici utile pentru a tuși
și expectora mai ușor, precum și pentru a
colecta sputa;

• recomand poziția șezând sau semișezând;

• învăț utilizarea tehnicilor de relaxare;

65
2.2.5. Aplicarea îngrijirilor

Nevoia Diagnostic de Intervenții

Data Obiective Evaluare
afectată nursing autonome delegate
11/01/2015 - să-și elibereze
căile respiratorii în
Dificultatea termen de 3 zile; - pacientul
- aerisesc încăperea
eliberării căilor prezintă tahipnee, tuse
- să tușească în și umezesc aerul; - învăț - administrez
respiratorii din seacă chinuitoare;
mod eficace în termen de pacientul să tușească, să medicația
cauza creșterii - căile
48 h; expectoreze și să colecteze prescrisă
cantității de spută respiratorii nu sunt
- să expectoreze sputa în vasul dat; (expectorante).
manifestată prin suficient de
secrețiile în termen de 24 - măsor și notez
tuse. permeabile, făcând
h; funcțiile vitale.
A respira și a respirația dificilă.
- să respire liber pe
avea o bună
nas în termen de 3 zile.
circulație
Incapacitatea - asigur poziția
plămânului de a semișezând, ce favorizează
efectua excursiile - să-și diminueze diminuarea dispneei; - starea pacientului
tahipneea în 45 minute; - îndepărtez secrețiile - administrez
respiratorii normale este alterată; -
- să respire fără nazale; medicația
datorită prezenței pacientul este
dificultate în termen de - învăț pacientul să prescrisă
lichidului plural dispneic.
3 zile utilizeze tehnici de
manifestată prin
relaxare.
dispnee.
A-și menține Diaforeză din cauza - să-și diminueze - schimb lenjeria de
temperatura hipertermiei temperatura corpului pat și de corp, ori de cate - stare de
corpului în ori este nevoie; - administrez
manifestată prin cu 1-2 0C în 3 zile; disconfort datorită
limite antipiretice și
transpirații - să fie echilibrat - măsor frisoanelor
normale antibiotice
abundente. hidroelectrolitic. temperatura. - transpirații

66
 Alimentație - să consume - învăț principiile
inadecvată din cauza gustări apetisante între nutritive ale alimentelor; -
A bea și a inapetenței mesele principale; servesc pacientul cu - scădere ponderală
mânca manifestată prin - să crească în alimente la o temperatură datorită inapetenței.
scăderea în greutate. greutate 1 kg pe moderată, la ore regulate.
săptămână.
- să-și exprime
Postură inadecvată diminuarea durerii în 3
zile; - învăț exerciții de
A se mișca și din cauza durerii
gimnastica respiratorie; - - pacientul este anxios
a avea o manifestată prin - să-și exprime
învăț pacientul tehnici de datorită durerii.
bună postură poziție antalgică – diminuarea senzației de
relaxare.
ortopnee. disconfort în termen de 2
zile.
Alterarea - explic necesitatea de a
A fi curat, - pacientul este
tegumentelor și - să prezinte o bea cel puțin 1 pahar apă
îngrijit, a-și deshidratat -
mucoaselor din temperatura în limitele între mese; - informez
proteja tegumentele și
tegumentele cauza diaforezei normale în termen de 3 despre necesitatea
mucoasele sunt
și mucoasele manifestată prin zile. consumului a cel puțin
uscate.
deshidratare. 2,5-3 l apă/zi.
A comunica Comunicarea - să comunice eficace cu - dau informații despre - pacientul este
ineficientă la nivel medicul și cu alte boală, încercând să neîncrezător în
afectiv din cauza persoane în 3 zile. înlătur anxietatea; - pun ameliorarea
alterării stării în valoare capacitatea și simptomelor și
generale manifestată realizările anterioare. vindecarea bolii.
prin anxietate.

67

Îngrijiri igienice
A fi curat, precare datorită
îngrijit, a-și
durerii și slăbiciunii
proteja
tegumentele manifestată prin
și mucoasele dezinteres față de
ținuta sa.
12/01/2015 Dificultatea
eliberării căilor
respiratorii din
cauza creșterii
cantității de spută
manifestată prin
tuse.
A respira și a
avea o bună Incapacitatea
circulație plămânului de a
efectua excursiile
respiratorii normale
datorită prezenței
lichidului plural
manifestată prin
dispnee.
A-și menține Diaforeză din cauza
temperatura hipertermiei
corpului în manifestată prin
limite
- ajut pacientul să-și
facă baie;
- efectuez toaleta pe
regiuni;
- să-și facă singur - asigur temperatura
îngrijiri de igiena în 3 apei de 37,5 0C și a - igienă precară
zile. camerei 21
0
C;
- protejez patul cu
mușama și aleză.
- să-și elibereze căile
- urmăresc pacientul dacă
respiratorii în 24 h; - - dispneea s-a
folosește tehnica învățată; - - administrez
să expectoreze diminuat, căile
umezesc aerul din tratamentul
secrețiile și să respiratorii au devenit
încăpere. prescris.
tușească în mod mai permeabile
eficace în 24 h.
- să respire fără - învăț tehnici de
dificultate în termen de 2 relaxare; - starea generală
zile - îndepărtez secrețiile este alterată;
- să expectoreze nazale; - pacientul este
secrețiile în termen de - asigur poziție dispneic.
24 h. semișezând.
- să-și diminueze - asigur aportul - administrez - cantitatea
temperatura corpului cu lichidian necesar pe 24 h; medicația transpirațiilor s-a
1-2 0C în termen de 2 - schimb lenjeria de prescrisă diminuat, iar starea de
zile; (antipiretice);
68
 - pacientul să fie
transpirații pat și de corp, ori de cate disconfort s-a
normale echilibrat
abundente. ori este nevoie. ameliorat.
hidroelectrolitic.
- să consume
gustări apetisante între
Alimentație mese;
inadecvată din cauza - pacientul să fie - servesc alimente
A bea și a - ameliorarea
inapetenței echilibrat apetisante, bogate în
mânca hidroelectrolitic; inapetenței
manifestată prin calorii, la ore regulate.
scăderea în greutate. - pacientul să
crească în greutate 1
kg/săptămână

Alterarea
A fi curat, tegumentelor și - să prezinte
îngrijit, a-și - tegumentele și
mucoaselor din temperatură în limitele - urmăresc și calculez
proteja mucoasele au devenit
tegumentele cauza diaforezei normale în termen de 2 raportul ingestieeliminare.
mai permeabile.
și mucoasele manifestată prin zile.
deshidratare.
Comunicarea
ineficientă la nivel - să comunice cu - pun în valoare
- pacientul este
afectiv din cauza medicul și cu alte capacitățile pacientului;
A comunica receptiv la sfaturile
alterării stării persoane în mod eficace - ascult doleanțele
date.
generale manifestată în 24 h. pacientului
prin anxietate.
Îngrijiri igienice - pregătesc materialele
A fi curat, necesare pentru baie și
precare datorită - să-și facă singur
îngrijit, a-și
durerii și urmăresc pacientul în
proteja îngrijiri de igiena în 2 - igiena satisfăcătoare
tegumentele slăbiciunii timpul efectuării
zile.
și mucoasele manifestată prin îngrijirilor de igiena,
ajutându-l.
69
 dezinteres față de
ținuta sa.
13/01/2015 Dificultatea - să expectoreze
eliberării căilor secrețiile și să - umezesc aerul
respiratorii din tușească în mod din încăpere; - diminuarea
A respira și a cauza creșterii - administrez
eficace; - să respire - urmăresc considerabila a
avea o bună cantității de spută medicația
fără dificultate în 2 folosirea tehnicilor de dispneei si ameliorarea
circulație manifestată prin prescrisă
zile; - să-și elibereze relaxare; - administrez stării generale.
tuse.
căile respiratorii în 24 medicația prescrisă.
h.
A-și menține Diaforeză din cauza
- dispariția
temperatura hipertermiei - să-și diminueze -administrez
corpului în - asigur aport lichidian transpirațiilor, dar
manifestată prin temperatura cu 1 0C în medicația
limite necesar. menținerea crescută a
transpirații termen de 1 zi. prescrisă
normale temperaturii.
abundente.

Alimentație
- asigurarea unui aport
inadecvată din cauza
A bea și a alimentar suficient; - - servesc mese apetisante - creșterea poftei de
inapetenței
mânca să crească în greutate la ore regulate. mâncare.
manifestată prin
cu 1 kg/săptămână.
scăderea în greutate.
Postură inadecvată
- urmăresc folosirea
A se mișca și din cauza durerii
- să înlăture starea de tehnicilor de relaxare și - ameliorarea stării de
a avea o manifestată prin
disconfort. îmbunătățirea stării de disconfort.
bună postură poziție antalgică –
confort.
ortopnee.
Alterarea - permeabilitate
A fi curat, - să prezinte - urmăresc aportul
îngrijit, a-și tegumentelor și normală la nivelul
mucoaselor din temperatura în limite lichidian și raportul
proteja tegumentelor și
tegumentele cauza diaforezei normale. ingestie-eliminare.
mucoaselor.
70
 manifestată prin
și mucoasele
deshidratare.
Comunicarea
ineficientă la nivel
- să comunice în mod - ascult și încurajez - receptivitate crescută
afectiv din cauza
A comunica eficace cu persoanele pacientul în problemele la sfaturile date și
alterării stării
din jur. sale. însușirea lor.
generale manifestată
prin anxietate.
Îngrijiri igienice
A fi curat, precare datorită - urmăresc și încurajez
îngrijit, a-și durerii și
- să-și facă singur igiena pacientul în timpul - îmbunătățirea
proteja slăbiciunii
tegumentele manifestată prin corporală. efectuării igienei igienei corporale.
și mucoasele dezinteres față de corporale.

ținuta sa.
07/02/2015 A respira și a Dificultatea - administrez
- să-și mențină căile - umezesc aerul din
avea o bună eliberării căilor medicația - stare generală bună.
respiratorii permeabile. cameră.
circulație respiratorii din prescrisă

cauza creșterii
cantității de spută
manifestată prin
tuse.

A bea și a Alimentație - pacientul să se - urmăresc respectarea - apetit crescut;

mânca inadecvată din cauza alimenteze în mod programului de masă. - pacient echilibrat.
inapetenței corespunzător.
manifestată prin
scăderea în greutate.

71
 Alterarea
A fi curat, tegumentelor și
îngrijit, a-și - să prezinte
mucoaselor din - urmăresc și calculez - tegumente și
proteja temperatura în limite
tegumentele cauza diaforezei raportul ingestieeliminare. mucoase normale.
normale.
și mucoasele manifestată prin
deshidratare.
Comunicarea
ineficientă la nivel
- încurajez pacientul - receptiv la sfaturi și
afectiv din cauza - să comunice în mod
A comunica pentru menținerea acumularea de noi
alterării stării eficace cu cei din jur.
sănătății. cunoștințe.
generale manifestată
prin anxietate.
Îngrijiri igienice
A fi curat, precare datorită
îngrijit, a-și durerii și
- să-și facă singur igiena - încurajez pacientul în
proteja slăbiciunii - igiena foarte bună.
tegumentele manifestată prin corporală. menținerea sănătății.
și mucoasele dezinteres față de
ținuta sa.

72
2.2.6. Externarea pacientului exercițiilor
respiratorii; -
Data externării dozarea
efortului,
07/02/2015
alternarea orelor
de muncă fizică
Starea la externare moderată cu
• vindecat; orele de relaxare;
• pacientul prezintă o bună respirație; - efectuarea
analizelor
medicale
• mucoasele sunt fluide și în cantitate
minime, cel puțin
normală; o data pe an.

• temperatura este în limite normale; Examene paraclinice

Analiza cerută Mod de recolta
• apetitul este satisfăcător;
VSH - prin pun
• pacientul este reechilibrat venoasă
hidroelectrolitic;
- se recolt
• starea generală este bună. 1,6 ml sânge +0
citrat de sodiu 3
Bilanțul autonomiei Hemoglobină - prin înțepare
După tratamentul efectuat și îngrijirile pulpa degetul
acordate în timpul spitalizării, pacientul este
externat deoarece își poate satisface singur Test de disproteinemie - prin pun
venoasă
toate nevoile fundamentale, datorită
- se recolt
recăpătării stării independenței avută
5-10 ml sânge si
înaintea îmbolnăvirii. Evoluția clinică a fost Glicemie - prin pun
favorabilă. venoasă
- se recolte
Recomandări la externare ml sânge + 4
fluorură
- evitarea schimbărilor bruște de sodiu
de temperatură și a Examen de urină - recoltarea se f
aglomerațiilor; din mijlocul jet
- un aport alimentar adecvat, urinar
bogat în proteine, lipide,
glucide, vitamine și minerale; Lichid pleural - puncție pleura
- odihnă – cu program de somn toracocentez
de 8-9 h/zi;
- folosirea în continuare a
tehnicilor de relaxare și a

73
 Tratament la domiciliu
Denumirea Forma de Acțiune
medicamentului administrare

Alindor capsule antinevralgică

Algocalmin capsule analgezică
Acid
capsule antipiretică
acetilsalicilic
Prednison capsule antiinflamatoare
Vitamina C capsule tonică
Paracetamol capsule antipiretică

74
 mobilitate
Antecedente
alimentație
3. PLAN DE ÎNGRIJIRE herodocolaterale
fără importanță
A PACIENTULUI CU
Antecedente personale
PLEUREZIE
rujeolă, la 5 ani
PURULENTĂ eliminări
TUBERCULOASĂ
3
3.1. CULEGEREA
.
DATELOR
1
3.1.1. Date privind identitatea .
pacientului 3
.
Date relativ stabile Date variabile
nume
domiciliu I Bihor
Oradea, județul
prenume
condiții de viață n
vârsta 55 ani
sex masculin f
religie ortodox alimentație o
gusturi
naționalitate român
personale și r
stare civilă căsătorit obiceiuri
m
ocupație electrician ritm de viață
a
ț
3.1.2. Date privind starea de i
sănătate anterioară i

l
Date antropometrice Limite senzoriale e

greutate 85 kg alergii g
proteze a
înălțime 1,70 m t
acuitate vizuală și
grup sanguin auditivă e
Rh pozitiv somn
d

75
 e Glicemie = 95
Data internării - T.A. mg
b 170/90 mm
10.02.2015 Examen urina – albumină,
o Hg
glucoză, pigmenți
al Examenul pe - Pulsul 60 radiologic
bătăi/minut
ă
aparate absenți
M - Cord în inferioară stânga apare o
Examenul clinic limite
o
general: normale Sediment – rare celule
ti
- facies cu aspect opacitate
v Aparat epiteliale, relativ
el semnificativ, digestiv: omogenă, de ton subcostal, cu
e tegumente palide, - abdomen frecvente leucocite, rar
in stare generală sever nedureros microxalat de marginea
te alterată - ficat, splină – superioară concavă situată
r relații la nivelul arcului posterior.
n Aparatul normale calciu
respirator:
ăr
Aparat
ii:
- tuse expectorantă
urogenital 3.2. ANALIZAREA
- febră cu caracter
mucopurulentă, în de supurație;
- relații ȘI
- alterarea
cantitate mare; severă a stării generale;
normale
INTERPRETAREA
- junghi
- examenul fizictoracic
poaterebel la tratament;
Investigați DATELOR
- însemne
pune de supurație
evidență un profundă;
edem al peretelui,
- febră i
mare remitentă; de 3.2.1. Analiza nevoilor
Debutul boliilocală,
sensibilitate este variabil, fiind adesea fundamentale
laborator
mascat de boala primitivă. Boala este
adenopatie axilară; Nevoia Manifestări de
B.K. sugerată de
fundamentală independență
-febra
examenul radiologic
cu caracter de supurație, alterarea
– poate afirma microscopi 1. A respira și a - tipul
severa a stării generale, de junghi toracic
e negativ avea o bună respirației: costa
rebel la tratament.
prezența lichidului,
circulație inferior
sediul și întinderea, dar - cord în lim
VSHpe=prezența
Diagnosticul se bazează 70-82
nu și existența pleureziei mm/2 h normale
unei pneumopatii sau a unei tuberculoze
purulente; - apare o
pulmonare, la care se adaugă Hb = 90junghiul
%
opacitate omogenă
toracic ce nu cedează la tratament și semnele
L = 9000
bazală.
de supurație profundă: febra ml/mm3
mare remitentă,
cu transpirații și frisoane, paloare, anorexie
Aparat cardio-
Tymol = 10
și astenie.
vascular: uML

76
2. A bea și a - dentiție -
mânca completă; -
- mucoasă inferioară celei
bucală umedă și roz.
3. A elimina - transpirații

4. A se mișca și - dificultate de a se
avea o bună mobiliza, a se spală,
postură
5. A dormi și a - ore insuficiente de
se odihni

6. A se îmbracă - dificultate în a-și

și dezbracă mișca membrele

7. A-și menține -
temperatura -
corpului în limite hiperpirexie 39-
normale
8. A fi curat, - deprinderi igienice
îngrijit, a-și proteja satisfăcătoare tegumentelor

77
 tegumentele și
mucoasele
9. A comunica - neîncredere; - - anxietate;
suspiciune. - durere.
10. A evita - creșterea - proces
pericolele ritmului respirator; infecțios/
- hipertensiune inflamator; -
. anxietate.
11. A acționa - preocupare față de - neacceptarea bolii
conform propriilor semnificația
convingeri și suferinței
valori
12. A fi preocupat - incapacitatea de - stres;
în vederea realizării ași termina - anxietate.
proiectele
13. A se recrea - dificultate de a se - durere;
concentra - depresie.
14. A învăța - modificarea - cunoștințe - inaccesibilitatea la
comportamentului insuficiente despre informații.
față de sănătate boală, despre
măsurile de
prevenire, despre
tratament și
convalescență.
• Alimentație
3.2.3. ă prin
3.2.2. inadecvată
Diagnostic tuse.
Manifestări de prin deficit –
de nursing • Incapacita
dependență anorexie;
• Obstrucția tea
• Obstrucția căilor • Vulnerabilit
căilor plămânulu
respiratorii;  ate față de
pericole; respiratori i de a
Alterarea efectua
• Postură i din
respirației- excursiile
inadecvată; cauza
dispnee; respiratori
• Lipsa creșterii
• Diaforeză; cunoștințelo i normale
cantității
• Circulație r despre
boală; de spută datorită
inadecvată;
• Anxietate; manifestat prezenței
• Alterarea
• Insomnie; lichidului.
tegumentelor și
mucoaselor; • Disconfort;

78
• Diaforeză din • Postură 3.2.4. față de
cauza inadecvată din Planificare infecții;
hipertermiei cauza durerii a • pacientul
manifestată prin manifestată prin îngrijirilor să prezinte
transpirații poziție antalgică
Obiective căi
profuze. – ortopnee.
respiratorii
• Lipsa • pacientul
• Circulație permeabil
să respire
neadecvată din cunoștințelor liber pe e și o bună
cauza anxietății despre boală din nas;
respirație;
manifestată prin cauza • pacientul
să nu • pacientul
hipertensiune inaccesibilității să fie
devină
arterială. la informații sursă de echilibrat
infecții; hidroelectr
• Alterarea manifestată prin olitic.
neliniște, teamă. • pacientul
tegumentelor și • pacientul
să prezinte să fie
mucoaselor din • Anxietate din
mucoase echilibrat
cauza diaforezei cauza
fizic și
respiratorii
manifestată prin necunoașterii psihic;
umede și
deshidratare. bolii manifestată • pacientul
integre;
• Alimentație prin neîncredere, să aibă
teamă, neliniște. • pacientul
inadecvată din condiții de
să prezinte
cauza anorexiei • Perturbarea mediu
ritmului somn- rezistență
manifestată prin securizant;
veghe din cauza crescută
scădere
ponderală. anxietății
• îndepărtez
Intervenții
• Vulnerabilitate manifestată prin
• măsor și secrețiile
din cauza insomnie. notez nazale; 
procesului • Disconfort funcțiile
vitale umezesc
infecțios datorat
aerul din
• administre
manifestată prin respirației
z încăpere;
apariția ineficiente medicația
• susțin
manifestată prin prescrisă;
complicațiilor. psihic
• supravegh
jenă,
ez pacientul
indispoziție. pacientul;
79
 și învăț tehnici tehnici la care va
de relaxare; fi supus;
• asigur un aport • recoltez sânge
lichidian
pentru
suficient pe 24 h;
examene
• învăț exerciții de
îmbunătățire a de laborator;
respirației; • calculez bilanțul
• educ pacientul să ingestie-excreție.
folosească
batista
individuală și să
evite
împrăștierea
secrețiilor
nazale;
• învăț pacientul
să evite
schimbările
bruște de
temperatură și
aglomerațiile;
• învăț pacientul
să tușească, să
expectoreze și să
colecteze sputa;
• asigur poziție
semișezând
pentru
diminuarea
dispneei;

• pregătesc
pacientul psihic,
înaintea oricărei

80
 Nevoia Diagnostic de Intervenții
Data Obiective Evaluare
afectată nursing autonome delegate
10/02/2015 - pacientul să - îndepărtez - - pacientul
respire liber pe nas; secrețiile nazale; prezintă: tuse,
- să prezinte - umezesc aerul din administrez tahipnee;
căi tratamentul - căile
încăpere;
prescris
respiratorii - asigur un aport respiratorii nu sunt
(expectorante); -
permeabile; suficient de lichide /24 h; suficient de
Obstrucția căilor - să - învăț pacientul permeabile;
administrez
respiratorii din cauza expectoreze să oxigen - starea
creșterii cantității de generală este alterată
secrețiile în 48 h; tușească, să
spută manifestată
- să-și elibereze expectoreze și să
prin tuse.
căile cu minim de colecteze sputa;
dificultate în 3 zile. - învăț pacientul să
A respira și a facă gimnastică
avea o bună
respiratorie;
circulație
- asigur poziție
semișezând;
Incapacitatea - să-și - măsor și notez -administrez - junghi
plămânului de a diminueze tahipneea funcțiile vitale; oxigen toracic rebel la
efectua excursiile în 30 de minute; - asigur poziție tratament; - frison;
respiratorii normale - să respire fără - paloare;
datorită prezenței
semișezând;
dificultate în termen - învăț pacientul să - facies
lichidului
de 24 h; utilizeze tehnici de caracteristic; -
manifestată prin
- să aibă un ritm relaxare; anxietate; - durere.
dispnee.
respirator regulat în - pregătesc
termen de 45 minute; psihic pacientul
- pacientul înaintea oricărei
81
 să fie tehnici la care este supus.
echilibrat psihic.
Circulație inadecvată -
din cauza anxietății
- pacientul să prezinte o - asigur alimentație bogată - pacientul este
manifestată prin administrez
circulație adecvată; în fructe și zarzavaturi; anxios;
medicația
prescrisă:

hipertensiune - pacientul să - învăț să reducă diuretice și - pacientul prezintă:

arterială. fie sarea din alimentație; hipotensoare; slăbiciune și oboseală.
echilibrat - urmăresc
- să prezinte efectul
puls periferic bine medicamentelor.
bătut în termen de 24 h;
- să-și exprime
diminuarea durerii în
termen de 48 h.
A-și menține Diaforeză din cauza - pacientul - aplic comprese reci; - administrez - pacientul prezintă
temperatura hipertermiei să-și mențină - aerisesc camera; medicația cefalee, sete,
corpului în manifestată prin temperatura - calculez bilanțul prescrisă: frisoane, transpirații
limite transpirații profuze. ingestieeliminare pe 24 h; antipiretice și
corpului în profuze, limba
normale - servesc pacientul cu antibiotice;
limite normale saburală; - proces
lichide călduțe în cantitate
în 24 h; - inflamator/
suficientă;
pacientul - mențin infecțios.
să fie igiena
echilibrat tegumentelor;
hidroelectrolitic; - - schimb lenjeria de
pacientul să aibă o pat și de corp, ori de cate
stare de bine fizic și ori este
psihic; nevoie;
82
 - să-și diminueze
temperatura cu 1-2 0C - măsor temperatura.
în 24 h.
- pacientul să - stare
- învăț principiile
fie nutrițională precară;
nutritive ale alimentelor;
echilibrat nutrițional; - conștientizez - anorexie; -
- pacientul să pacientul asupra denutriție;
Alimentație fie - deshidratare.
importanței regimului
inadecvată din cauza echilibrat
A bea și a alimentar în menținerea
anorexiei manifestată hidroelectrolitic;
mânca sănătății;
prin scădere - să consume
- servesc pacientul
ponderală. gustări între mesele
cu alimente la o
principale; - să ia 3 mese
temperatură moderată, la
echilibrate în termen de
ore regulate și prezentate
48 h; - să-și crească
atrăgător;
aportul caloric.

- învăț pacientul
echivalentele cantitative și
calitative ale principiilor
alimentare.

83
 Alterarea - să prezinte o - ajut pacientul să-și - pielea este roșie,
tegumentelor și temperatură în limite facă baie, efectuând toaleta caldă și transpirată.
mucoaselor din cauza normale în termen de pe regiuni;
A fi curat,
diaforezei 48 h; - pregătesc
îngrijit, a-și materialele pentru baie;
manifestată prin - să prezinte
proteja - asigur temperatura
deshidratare. mucoase permeabile,
tegumentele camerei 21 0C și a apei
și mucoasele iar pielea să aibă
37,5 0C; - protejez patul cu
culoare roz, mușama și aleză.
transpirație minimă.
Postură inadecvată - să-și exprime - pacientul prezintă:
din cauza durerii diminuarea durerii în oboseală, slăbiciune
manifestată termen de 24 h;
prin musculară, anxietate,
poziție antalgică –- să-și exprime - instalez pacientul în stres,
ortopnee. diminuarea senzației poziție semișezând; - durere
folosesc utilaje pentru
de disconfort în
confortul pacientului; -
A se mișca și termen de 48 h; - să învăț pacientul tehnici de
avea o bună aibă o postură relaxare;
postură adecvată; - învăț pacientul care
- să aibă o este poziția adecvată
poziție care să - instalez pacientul în
favorizeze respirația, poziție de drenaj pleural
circulația sanguină,
drenajul secrețiilor
bronșice.
Vulnerabilitate din - pacientul să - asigur proceduri de - susceptibilitatea de
A evita
cauza procesului beneficieze de un investigații și tratament cu a fi afectată
pericolele
infecțios manifestată risc minim de infecții;

84
 prin apariția mediu securizant fără - ajut pacientul să-și integritatea fizică și
complicațiilor. accidente și infecții; recunoască anxietatea. psihică;
- pacientul să fie - pericol de infecții.
echilibrat psihic.
Lipsa cunoștințelor - să înțeleagă în - explorez - pacientul este
despre boală din decurs de câteva zile: reticent la sfaturile
nevoile de
cauza boala, tratamentul, date
cunoaștere;
A învăța inaccesibilității la măsurile preventive,
informații - informez
activități recomandate. despre mijloacele și
manifestată prin
neliniște, teamă. resursele ce le pot asigura.
Anxietate din cauza - să-și exprime - asigur mediu - stare depresivă.
necunoașterii bolii diminuarea anxietății securizant și adecvat;
manifestată prin în termen de 24 h; - învăț tehnici
A comunica neîncredere, teamă, - să-și diminueze de
neliniște. semnele anxietății în relaxare;
48 h. - încurajez
pacientul.
Perturbarea ritmului - să doarmă 10- - pacientul este
somn-veghe din 30 minute ziua în 1-2 - învăț pacientul anxios și obosit
cauza anxietății zile; tehnici de relaxare;
A dormi și a manifestată prin - să doarmă 6 h - identific și înlătur
se odihni insomnie. fără întrerupere pe nivelul și cauza
timp de noapte în anxietății.
decurs de 3 zile.
11/02/2015 A respira și a Obstrucția căilor - pacientul să - umezesc aerul din - administrez - pacientul
avea o bună respiratorii din cauza respire liber pe nas; încăpere; medicația prezintă tuse
circulație creșterii cantității de - pacientul să prescrisa. chinuitoare; - căile
prezinte căi respiratorii - învăț pacientul
spută manifestată respiratorii sunt
să tușească, să
85
 expectoreze și să insuficient
permeabile; colecteze sputa; permeabile;
- pacientul să - asigur un aport de - dispnee;
prin tuse.
expectoreze secrețiile în lichide suficient pentru - stare
24 h; 24 h; generală
alterată.

- pacientul să tușească în - asigur poziție

mod eficace. semișezând;

- pacientul - să asigur poziție Pacientul prezintă:

Incapacitatea
plămânului de a semișezând;
respire fără dificultate în - junghi toracic;
efectua excursiile 24 h; - învăț pacientul - paloare;
respiratorii normale - pacientul să
exerciții de gimnastică - anxietate; -
datorită prezenței fie respiratorie; durere.
lichidului echilibrat psihic; - pregătesc
manifestată prin - pacientul să aibă psihic pacientul
dispnee. un ritm respirator regulat.
înaintea oricărei tehnici.
Circulație inadecvată - pacientul să -învăț să reducă sarea - administrez - pacientul
din cauza anxietății prezinte o circulație din alimentație și să medicația prezintă:
manifestată prin adecvată; consume fructe și prescrisă. - slăbiciune; -
hipertensiune - să-și exprime zarzavaturi; oboseală;
arterială. diminuarea durerii în 24 - asigur aport caloric - anxietate.
h; suficient;
- pacientul să
fie echilibrat
psihic.

86
 - calculez - administrez Pacientul prezintă:
- să prezinte bilanțul medicația - cefalee;
temperatură în limite ingestie/eliminare; prescrisă; - sete;
A-și menține normale;
Diaforeză din cauza - servesc pacientul - frisoane;
temperatura - să-si diminueze
hipertermiei cu lichide în cantitate - transpirații.
corpului în temperatura cu 10C în 24
manifestată prin
h
mare;
limite
transpirații profuze. - mențin
normale - să fie
echilibrat igiena
hidroelectrolitic. tegumentelor. - aerisesc
camera;
- învăț principiile - stare nutrițională
Alimentație
- pacientul să fie nutritive ale alimentelor; precară; - anorexie;
A bea și a inadecvată din cauza
echilibrat nutrițional și - conștientizez
mânca anorexiei
hidroelectrolitic; pacientul asupra
manifestată
importanței

prin scădere - să consume gustări regimului alimentar în - denutriție.

ponderală. între mesele principale; menținerea sănătății;
- să-și asigure aport - fac bilanțul
crescut de calorii ingestie/eliminare;
- servesc pacientul
cu alimente la o
temperatură moderată și la
ore regulate.
A fi curat, Alterarea - să prezinte - pregătesc - pielea roșie, caldă
îngrijit, a-și tegumentelor și temperatură în limite materialele necesare; și transpirată
proteja mucoaselor din cauza normale; - protejez
tegumentele diaforezei - mucoasele să patul cu mușama
și mucoasele manifestată prin fie permeabile, iar și aleza;
deshidratare. pielea
87
 roz, - fac toaleta pe
călduța, cu transpirații regiuni.
minime.
Postură inadecvată - să-și exprime - asigur poziție Pacientul prezintă:
din cauza durerii diminuarea durerii în semișezând; - oboseală
manifestată prin 24 h; musculară;
- învăț tehnici
poziție antalgică – -să aibă o postură - anxietate
A se mișca și de
ortopnee. adecvată și o starea de - stres
avea o bună relaxare;
postură confort minimă; - - folosesc utilaje
poziția să favorizeze o pentru confortul
respirație bună și o pacientului în această
circulație normală poziție
Vulnerabilitate din - pacientul să - asigur condiții de - susceptibilitate;
cauza procesului aibă un mediu mediu adecvate; pericol de infecții.
infecțios manifestată securizant, fără - iau masuri de
A evita prin apariția accidente și infecții; prevenire
pericolele complicațiilor. - pacientul să a transmiterii infecțiilor;
fie - ajut pacientul să-și
echilibrat psihic anxietatea
recunoască

A învăța Lipsa cunoștințelor - să înțeleagă în decurs - informez - pacientul se simte

despre boală din de câteva zile: boala, despre resursele și izolat și neîncrezător
cauza tratamentul, măsurile de mijloacele ce le pot
inaccesibilității la prevenire asigura
informații
manifestată prin
neliniște, teamă.

88
 Anxietate din cauza - să-și exprime - asigur mediu - ameliorarea stării
necunoașterii bolii dispariția anxietății în securizant; depresive
A comunica manifestată prin termen de 24 h - învăț tehnici
neîncredere, teamă, de
neliniște.
relaxare
12/02/2015 Obstrucția căilor
- pacientul să - umezesc aerul; - administrez - prezintă căi
respiratorii din cauzarespire liber pe nas; - aerisesc camera; tratamentul respiratorii suficient
creșterii cantității de
- pacientul să - asigur un prescris. permeabile;
spută manifestată aibă căile aport - dispnee
prin tuse. respiratorii lichidian suficient; moderată;
A respira și a
avea o bună permeabile; - urmăresc - ameliorarea
circulație - pacientul să efectul stării generale.
tușească și să exercițiilor respiratorii;
expectoreze în mod
eficace
- pacientul să
respire fără dificultate
Diaforeză din cauza - să prezinte - calculez bilanțul - administrez - prezintă
A-și menține hipertermiei temperatura în limite ingestie/eliminare; - medicația temperatura în limite
temperatura manifestată prin normale;
corpului în transpirații profuze. servesc pacientul cu o prescrisă; normale
limite - să fie cantitate suficienta de
normale echilibrat lichide.
hidroelectrolitic.
- pacientul să fie - fac bilanțul - stare
Alimentație echilibrat nutrițional ingestie/eliminare; nutrițională
A bea și a
inadecvată din cauza și hidroelectrolitic; - - servesc pacientul îmbunătățită;
mânca
anorexiei manifestată să-și asigure un aport cu alimente la o - creșterea
suficient de calorii. poftei de mâncare
89
 prin scădere temperatură moderată și
ponderală. la ore regulate.
Alterarea - să prezinte - ajut pacientul la - pacientul prezintă
A fi curat,
tegumentelor și temperatură în limite efectuarea igienei piele roz, călduță, cu
îngrijit, a-și mucoaselor din cauza normale; corporale pregătind transpirații minime
proteja diaforezei - să aibă mucoase materialele necesare
tegumentele manifestată prin
și mucoasele permeabile
deshidratare.
Postură inadecvată - să-și exprime - învăț tehnici - ameliorarea stării
A se mișca și din cauza durerii diminuarea durerii; - de de oboseală și
avea o bună manifestată prin să aibă o postură relaxare; slăbiciune
postură poziție antalgică – adecvată. - asigur poziție musculară
ortopnee.
semișezând
Vulnerabilitate din - pacientul să aibă un - asigur condiții de - recăpătarea
cauza procesului mediu securizant; - mediu adecvat; încrederii;
A evita infecțios manifestată pacientul - asigur măsuri - receptivitate
pericolele prin apariția să fie de la sfaturile date
complicațiilor. echilibrat psihic prevenire a infecțiilor
Lipsa cunoștințelor - pacientul să fie - informez - acumularea de noi
despre boală din informat despre boală, despre resursele și informații
cauza tratament, mijloacele ce le pot
A învăța inaccesibilității la convalescență asigura
informații
manifestată prin
neliniște, teamă.
24/04/2015 A respira și a Obstrucția căilor - pacientul să - umezesc aerul; - - administrez - evoluție favorabilă
avea o bună respiratorii din cauza aibă căile aerisesc încăperea; - medicația cu permeabilizarea
circulație creșterii cantității de respiratorii asigur aport lichidian prescrisă satisfăcătoare a
90
 spută manifestată permeabile; suficient; cailor respiratorii și
prin tuse. - pacientul să îmbunătățirea
respire fără dificultate

considerabilă a stării
generale
Alimentație - pacientul să fie - fac bilanțul - stare
inadecvată din cauza echilibrat ingestie/eliminare; nutrițională foarte
A bea și a anorexiei manifestată nutrițional și - servesc pacientul bună;
mânca prin scădere hidroelectrolitic cu - creșterea
ponderală. mese calde la considerabilă a
ore regulate poftei de mâncare
Postură inadecvată - să aibă o postură - recomand exerciții de - recăpătarea
A se mișca și din cauza durerii adecvată gimnastică respiratorie tonicității musculare
avea o bună manifestată prin și folosirea tehnicilor de și a stării de confort
postură poziție antalgică – relaxare învățate
ortopnee.
Vulnerabilitate din - pacientul să fie - asigur - recâștigarea
cauza procesului echilibrat psihic condiții de încrederii și a stării
A evita infecțios manifestată mediu de bine
pericolele prin apariția adecvat;
complicațiilor. - încurajez
pacientul

91
 Lipsa cunoștințelor - pacientul să - informez - acumularea mai
despre boală din acumuleze în despre multor informații și
cauza continuare date despre posibilitatea creșterea
A învăța inaccesibilității la boală, tratament, accesului la preocupării despre
informații măsuri de prevenire, noi informații menținerea
manifestată prin convalescență și
neliniște, teamă. profilaxie sănătății

92
3.2.5. Externarea pacientului
Data externării
24/04/2015

Starea la externare
Pacientul prezintă o bună respirație, căile respiratorii sunt permeabile, mucoasele fluide
și în cantitate normală. Temperatura este în limitele normale, apetitul satisfăcător. Pacientul este
reechilibrat hidroelectrolitic, iar starea generală este bună.

Bilanțul autonomiei
După evoluția clinică favorabilă, pacientul se externează deoarece toate semnele și
simptomele de la internare s-au remis, iar el își poate satisface singur toate nevoile fundamentale,
datorită recăpătării stării de independență avută înaintea îmbolnăvirii.

Recomandări la externare
- continuarea tratamentului ambulator până la 6 luni prin dispensarul teritorial;
- repetarea investigațiilor prin dispensarul TBC (examen radiologic și examenul
sputei);
- un aport alimentar adecvat, bogat în proteine, lipide, glucide, vitamine și
minerale;
- o bună hidratare cu minim 2500 l lichide/zi;
- odihnă cu program de somn 8-9 ore/zi;
- folosirea în continuare a tehnicilor de relaxare;
- dozarea efortului: alternarea orelor de muncă fizică moderată cu cele de odihnă; -
schimbarea locului de muncă dacă este cazul.
Examene paraclinice
Analiza cerută Mod de recoltare Valori normale Valoare obținută
VSH - prin puncție B 1-10 mm/1 60-90 mm/2h
venoasă
7-15 mm/2h
- se recoltează F 2-13 mm/1h
1,6 ml sânge +0,4 ml
citrat de sodiu 3,8 % 12-17 mm/2h
Hemoglobină - prin înțepare în B 13-17 g/100 ml 90%
pulpa degetului
F 11-15 g/100 ml
Test de disproteinemie - prin puncție Reacția Tymol 0-4 8 uML
venoasă uML

- se recoltează
5-10 ml sânge simplu
 Glicemie - prin puncție 0,8-1,2 g ‰ 1,1 g ‰
venoasă
87

- se recoltează 2 ml
sânge + 4 ml fluorură
de sodiu
Examen de urină - recoltarea se face 1010-1025 1020
din mijlocul jetului
urinar
Lichid pleural - puncție pleurală - transsudat exudat
toracocenteză
Tratament la domiciliu
Denumirea Forma de Acțiune Doza zilnică Doza unică
medicamentului administrare

Hidrazidă comprimat tuberculostatică 1 cp 1 cp

Rifampicină comprimat tuberculostatică 1 cp 1 cp
Pirazinamidă comprimat tuberculostatică 1 cp 1 cp
Etambutol comprimat tuberculostatică 1 cp 1 cp
Prednison comprimat antiinflamatoare 2 cp 1 cp
Algocalmin comprimat analgezică 1 cp 1 cp
Vitamina C comprimat tonică 1 cp 1 cp
Paracetamol comprimat antipiretică 2 cp 1 cp
Sirop de
sirop expectorantă 3-4 lg 1-2 lg
pătlagină
Captopril comprimat hipotensoare 2 cp 1 cp
Tratamentul medical consta în puncționarea cavitații pleurale, evacuarea puroiului,
spălarea cavitații cu soluție clorurosodică izotonică încălzită și introducerea unei asocieri
chimioterapice, de obicei streptomicină și rifampicină sau P.A.S. (acid paraminosalicilic).
88
CAPITOLUL III - Concluzii
CAZ I CAZ II CAZ III
Nume S Nume P Nume R
Prenume A Prenume I Prenume S
Vârsta 30 ani Vârsta 35 ani Vârsta 55 ani
Sex M Sex M Sex M
Religie ortodoxă Religie ortodoxă Religie ortodoxă
Naționalitate română Naționalitate Naționalitate română
Gusturi personale și obiceiuri: română Gusturi personale și obiceiuri: Gusturi personale si obiceiuri:
alimentație – nu are preferințe alimentare, dietă alimentație – preferințe – preparate din carne, alimentație – nu are preferințe alimentare, diată
hipersodată și condimentată, ritm de viață –
normosodată, ritm de viață ponderat, dar mănân- dietă normosodată și condimentată, ritm de viață
ponderat, nu fumează și nu consumă alcool. ponderat.
că neregulat, nu fumează și nu consumă alcool.
Condiții de viață și muncă: bune Condiții de viață și muncă: bune
Condiții de viață și muncă: bune
DATA INTERNĂRII DATA INTERNĂRII DATA INTERNĂRII
02/10/2014 11/01/2015 10/02/2015
DIAGNOSTIC MEDICAL DIAGNOSTIC MEDICAL DIAGNOSTIC MEDICAL
Pleurezie stângă T.B.C. Pleurezie uscată Pleurezie purulentă tuberculoasă
ISTORICUL BOLII: Debut în urmă cu două ISTORICUL BOLII: Debut brusc cu febră, ISTORICUL BOLII: Debutul bolii este
săptămâni cu febra, frison, astenie, inapetență, dureri toracice accentuate de tuse și respirație. variabil, fiind adesea mascat de boala primitivă.
tuse neproductivă. A fost tratat de medicul de Durerea toracică obligă bolnavul să se culce pe Boala este sugerată de febra cu caracter de
familie cu gentamicină și penicilină (injectabil). partea afectata pentru a pune în repaus supurație, alterarea severă a stării generale, de
Nu s-au constatat ameliorări clinice. Este trimis hemitoracele bolnav. Tusea este uscată și junghi toracic rebel la tratament. Diagnosticul se
la sanatoriu, unde se depistează o opacitate în dureroasă. Apar transpirații și inapetență. bazează pe prezentă unei pneumopatii sau a unei
jumătatea inferioară stângă. Se constată o Medicul de familie îi recomandă internarea în tuberculoze pulmonare, la care se adaugă
pleurezie și se internează de urgență. Spitalul Județean Oradea pentru investigații junghiul toracic care nu cedează la tratament;
clinice și paraclinice. semne de supurație profundă: febra mare
remitentă, cu transpirații și frisoane, paloare,

96
 anorexie și astenie.

MOTIVELE INTERNĂRII MOTIVELE INTERNĂRII MOTIVELE INTERNĂRII

- hipertermie - durere toracică - febră cu caracter de supurație
- astenie - febră 38-390C - alterarea severă a stării generale
- tuse seacă - accese de tuse uscată - junghi toracic rebel la tratament
- durere toracică - dispnee - semne de supurație profundă
- inapetență - semnul fizic principal-frecătura pleurală - febra mare remitentă
- slăbiciune - oboseală, slăbiciune - transpirații profuze
- inapetență - frisoane
- tuse: uscată, frecventă, persistentă, - paloare
chintoasă - anorexie
- astenie - - astenie
MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ
- obstrucția căilor respiratorii - dificultate în eliberarea căilor respiratorii - obstrucția căilor respiratorii
- alterarea respirației - dispnee - dispnee - alterarea respirației - dispnee
- hidratare inadecvată - diaforeză - diaforeză
- inapetență – alimentație inadecvată prin - inapetență – alimentație inadecvată prin - calculație inadecvată
deficit deficit - alterarea tegumentelor mucoaselor
- hipertermie - postură inadecvată - alimentație inadecvată prin deficit-
- insomnie - alterarea tegumentelor și mucoaselor anorexie
- lipsa cunoștințelor despre boală - comunicare inadecvată la nivel afectiv - vulnerabilitate față de pericole
- vulnerabilitate față de pericole - dificultate în a-și acorda îngrijiri igienice - postură inadecvată
- anxietate - lipsa cunoștințelor despre boală
- disconfort fizic - anxietate
- insomnie
- disconfort
DIAGNOSTIC NURSING DIAGNOSTIC NURSING DIAGNOSTIC NURSING
1. Obstrucția căilor respiratorii din cauza 1. Dificultatea eliberării căilor respiratorii 1. Obstrucția căilor respiratorii din cauza

97
 creșterii cantității de spută manifestată
prin tuse.
2. Incapacitatea plămânului de a efectua
excursiile respiratorii normale datorită
prezenței lichidului pleural manifestată
prin dispnee.
3. Diaforeză din cauza hipertermiei
manifestată prin transpirații abundente.
4. Alimentație inadecvată din cauza
inapetenței manifestată prin scădere
ponderală.
5. Lipsa cunoștințelor din cauza
inaccesibilității la informație manifestată
prin neliniște, teamă.
6. Vulnerabilitate din cauza procesului
infecțios manifestată prin apariția
complicațiilor.
7. Disconfort datorat respirației ineficiente
manifestată prin indispoziție, jenă.
8. Perturbarea ritmului somn-veche din
cauza anxietății manifestată prin
insomnie.
9. Anxietate din cauza necunoașterii bolii
manifestată prin teamă, neliniște,
neîncredere.
din cauza creșterii cantității de spută
manifestată prin tuse.
2. Incapacitatea plămânului de a efectua
excursiile respiratorii normale datorită
prezenței lichidului plural manifestată
prin dispnee.
3. Diaforeză din cauza hipertermiei
manifestată prin transpirații abundente.
4. Alimentație inadecvată din cauza
inapetenței manifestată prin scăderea în
greutate.
5. Postură inadecvată din cauza durerii
manifestată prin poziție antalgică -
ortopnee.
6. Alterarea tegumentelor și mucoaselor din
cauza diaforezei manifestată prin
deshidratare.
7. Comunicarea ineficientă la nivel afectiv
din cauza alterării stării generale
manifestată prin anxietate.
8. Îngrijiri igienice precare datorită durerii
și slăbiciunii manifestată prin dezinteres
față de ținuta sa.
98
creșterii cantității de spută manifestată
prin tuse.
2. Incapacitatea plămânului de a efectua
excursiile respiratorii normale datorită
prezenței lichidului.
3. Diaforeză din cauza hipertermiei
manifestată prin transpirații profuze.
4. Circulație neadecvată din cauza
anxietății manifestată prin hipertensiune
arterială.
5. Alterarea tegumentelor și mucoaselor din
cauza diaforezei manifestată prin
deshidratare.
6. Alimentație inadecvată din cauza
anorexiei manifestată prin scădere
ponderală.
7. Vulnerabilitate din cauza procesului
infecțios manifestată prin apariția
complicațiilor.
8. Postură inadecvată din cauza durerii
manifestată prin poziție antalgică –
ortopnee.
9. Lipsa cunoștințelor despre boală din
cauza inaccesibilității la informații
manifestată prin neliniște, teamă.
10. Perturbarea ritmului somn-veghe din
cauza anxietății manifestată prin
insomnie.
 OBIECTIVE
- pacientul să respire liber pe nas;
- pacientul să prezinte mucoase respiratorii
umede și integre;
- pacientul să prezinte rezistență crescută față
de infecții;
- pacientul să prezinte cai respiratorii
permeabile și o bună respirație;
- pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic;
- pacientul să fie echilibrat fizic și psihic;
- pacientul să aibă condiții de mediu
securizant;
- pacientul să aibă toate nevoile fundamentale
satisfăcute pe toată perioada spitalizării.
OBIECTIVE
- pacientul să respire liber pe nas;
- pacientul să prezinte mucoase respiratorii
umede și integre;
- pacientul să prezinte rezistență crescută față
de infecții;
- pacientul să aibă căile respiratorii permeabile
și o bună respirație;
- pacientul să aibă condiții de mediu
securizant;
- pacientul să aibă toate nevoile fundamentale
satisfăcute pe toată durata spitalizării;
- pacientul să fie echilibrat fizic și psihic.
99
OBIECTIVE
- pacientul să respire liber pe nas;
- pacientul să nu devină sursă de infecții;
- pacientul să prezinte mucoase respiratorii
umede și integre;
- pacientul să prezinte rezistență crescută față
de infecții;
- pacientul să prezinte căi respiratorii
permeabile și o bună respirație;
- pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic;
- pacientul să fie echilibrat fizic și psihic;
- pacientul să aibă condiții de mediu
securizant;
- pacientul să aibă toate nevoile fundamentale
satisfăcute pe toată perioada spitalizării;
 INTERVENȚII
- am măsurat și am notat funcțiile vitale;
- am administrat medicația prescrisă;
- am efectuat examene radiologice,
toracocenteză;
- am recoltat sânge pentru examenele de
laborator.
- am supravegheat pacientul;
- am susținut psihic pacientul;
- am îndepărtat secrețiile nazale;
- am umezit aerul din încăpere;
- am asigurat un aport de lichide suficient pe
24 h;
- am educat pacientul pentru folosirea batistei
individuale și pentru evitarea împrăștierii
secrețiilor nazale;
- am învățat pacientul să evite schimbările
bruște de temperatură și aglomerațiile;
- am învățat pacientul să tușească, să
expectoreze și să colecteze sputa;
- am învățat pacientul să facă gimnastică
respiratorie;
- am asigurat poziția șezând sau semișezând a
pacientului dispneic; - am asigurat poziția
antalgică;
- am învățat pacientul să utilizeze tehnici de
relaxare;
- - am pregătit psihic și fizic pacientul, în
vederea oricărei tehnici la care va fi supus
INTERVENȚII
- am măsurat și am notat funcțiile vitale;
- am administrat medicația prescrisă;
- am supravegheat pacientul;
- am susținut psihic pacientul;
- am învățat pacientul să-și mențină căile
respiratorii curate, pentru o bună respirație;
- am asigurat un climat securizant și
confortabil pentru pacient; - am umezit aerul
din încăpere;
- am asigurat un aport lichidian suficient în 24
h;
- am informat pacientul să folosească batista
individuala și să evite împrăștierea secrețiilor
nazale;
- am învățat pacientul să evite schimbările
bruște de temperatură și aglomerațiile;
- am învățat pacientul tehnici utile pentru a
tuși și expectora mai ușor, precum și pentru a
colecta sputa;
- am asigurat poziția șezând sau semișezând;
- am învățat utilizarea tehnicilor de relaxare;
- am pregătit psihic și fizic pacientul înaintea
oricărei tehnici pentru o mai bună colaborare
și înlăturarea anxietății
100
INTERVENȚII
- măsor și notez funcțiile vitale;
- administrez medicația prescrisă; -
supraveghez pacientul; - îndepărtez secrețiile
nazale; - umezesc aerul din încăpere;
- susțin psihic pacientul;
- asigur un aport lichidian suficient în 24 h;
- învăț tehnici de relaxare;
- învăț exerciții de îmbunătățire a respirației;
- educ pacientul să folosească batista
individuală și să evite împrăștierea
secrețiilor nazale;
- învăț pacientul să evite schimbările bruște de
temperatură și aglomerațiile;
- învăț pacientul să tușească, să expectoreze și
să colecteze sputa;
- asigur poziție semișezând pentru diminuarea
dispneei;
- pregătesc pacientul psihic, înaintea oricărei
tehnici la care va fi supus;
- recoltez sânge pentru examene de laborator;
- calculez bilanțul ingestie/eliminare.
 EXTERNAREA EXTERNAREA EXTERNAREA
Data externării: Data externării: Data externării:
11/01/2015 07/02/2015 24/04/2015
Starea la externare: Starea la externare: Starea la externare:
Ameliorat Vindecat Ameliorat
Bilanțul autonomiei: Bilanțul autonomiei: Bilanțul autonomiei:
Pacientul prezintă o respirație normală, cu După tratamentul efectuat și îngrijirile acordate După evoluția clinică favorabilă, pacientul se
mucoase fluide în cantitate normală. în timpul spitalizării, pacientul este externat externează deoarece toate semnele și
Temperatura este în limite normale, apetitul deoarece își poate efectua singur toate nevoile simptomele de la internare s-au remis, iar el își
satisfăcător, reechilibrat hidroelectrolitic, iar fundamentale, datorita recăpătării stării poate satisface singur toate nevoile
starea generală este bună. După evoluția clinica independenței avută înaintea îmbolnăvirii. fundamentale, datorită recăpătării stării de
favorabilă pacientul se externează deoarece își Evoluția clinică a fost favorabilă. independență avută înaintea îmbolnăvirii.
poate satisface singur toate nevoile - pacientul prezintă o bună respirație; Pacientul prezintă o bună respirație, căile
fundamentale, datorită recăpătării stării - mucoasele sunt fluide și în cantitate normală; respiratorii sunt permeabile, mucoasele fluide și
independenței avuta înaintea îmbolnăvirii. - temperatura este în limite normale; în cantitate normală. Temperatura este în
Evoluția clinică a fost favorabilă, dar cu - apetitul este satisfăcător; limitele normale, apetitul satisfăcător. Pacientul
formarea unei pahipleurite în treimea inferioară - pacientul este reechilibrat hidroelectrolitic; - este reechilibrat hidroelectrolitic, iar starea
externă stângă. starea generală este bună. generală este bună.
Recomandări la externare: Recomandări la externare:
- continuarea tratamentului ambulatoriu până la - evitarea schimbărilor bruște de temperatură și Recomandări la externare:
6 luni prin dispensarul teritorial; - continuarea tratamentului ambulatoriu până la
a aglomerațiilor;
- repetarea investigațiilor prin dispensarul TBC 6 luni prin dispensarul teritorial ;
- un aport alimentar adecvat, bogat în proteine,
(examen radiologic și examen de spută); - repetarea investigațiilor prin dispensar TBC
lipide, glucide, vitamine și minerale;
- un aport alimentar adecvat, bogat în proteine, (examen radiologic și examenul sputei);
- odihnă – cu program de somn de 8-9 h/zi;
lipide, glucide, vitamine și minerale; - un aport alimentar adecvat, bogat în proteine,
- folosirea în continuare a tehnicilor de lipide, glucide, vitamine, minerale;
- o hidratare bună cu minim 2500 ml lichide/zi;
relaxare și a exercițiilor respiratorii;
- odihnă cu program de somn 8-9 ore/zi - o bună hidratare cu minim 2500 ml lichide/zi;
- dozarea efortului, alternarea orelor de muncă
- folosirea în continuare a tehnicilor de - odihnă cu program de somn 8-9 ore/zi
fizică moderată cu orele de relaxare;
relaxare; - folosirea în continuare a tehnicilor de relaxare;
- - efectuarea analizelor medicale minime cel
- dozarea efortului; alternarea orelor de muncă - dozarea efortului: alternarea orelor de muncă
puțin o data pe an.
fizică moderată cu orele de odihnă; fizică moderată cu orele de odihnă;

101
- schimbarea locului de munca dacă este cazul. - - schimbarea locului de munca dacă este
cazul.

102
 BIBLIOGRAFIE

1. Anatomia omului – N.V. Kolesnikov - Manual

- R.M. Albu

2. Chirurgie – S. Daschievici si M. Mihailescu

Manual pentru Scolile Postliceale;

Editura Medicala, Bucuresti 2002

3. Patologia chirurgicala a toracelui

- Profesor doctor docent Cornel Carpinisor

- Doctor Aurel Stan

4. Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali, Editura Viata

Medicala
Romaneasca

Coordonator lucrare Lucretia Titirca

5. Urgente Medico-Chirurgicale – Editura Medicala Bucuresti 2002,

Coordonator lucrare Lucretia Titirca

6. Medicina interna pentru cadre medii – C. Borundel

Manual pentru Scolile Postliceale;

Editura Medicala, Bucuresti 2002

94