UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GR. T.

POPA” IAŞI

FACULTATEA DE BIOINGINERIE MEDICALĂ

SPECIALIZAREA: BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI RECUPERARE

LUCRARE DE LICENȚĂ

ANTRENAMENTUL MUSCULATURII RESPIRATORII

ÎN ASTMUL BRONȘIC

Coordonator ştiințific, Absolvent,

Conf. Dr. Paraschiva Postolache Oana Bătrînu

2018

1
 ABREVIERI

ACT – Asthma Control Test

AMR – Antrenamentul Musculaturii Respiratorii

CO2 – Dioxid de carbon

Cm – Centimetri

FEV – Forced Expiratory Volume

Fig – Figură

FVC – Forced Vital Capacity

GINA – Global Initiative for Asthma

IMC – Indice de Masă Corporală

IT - FEV/FVC

O2 – Oxigen

MIP – Maximal Inspiratory Pressure

PEF – Peax Inspratory Flow

SpO2 – Saturația oxigenului în sângele arterial periferic

VEMS – Volum Expirator Maxim pe Secundă

2
 CUPRINS

I. Motivația alegerii temei și gradul de actualitate...................................................................... 5

II.Fundamente teoretice .............................................................................................................. 7
II.1. Anatomia sistemului respirator ........................................................................... 7
II.1.1. Traheea ..................................................................................................... 8
II.1.2. Bronhiile ................................................................................................... 9
II.1.3. Plămânii .................................................................................................... 9
II.1.4. Arborele bronșic ..................................................................................... 10
II.1.5. Surfactantul ............................................................................................. 10
II.1.6. Vascularizația plămânului ..................................................................... 11
II.1.7. Inervația plămânilor ................................................................................ 11
II.2. Fiziologia aparatului respirator ......................................................................... 11
II.2.1. Ventilația pulmonară .............................................................................. 11
II.2.2. Difuziunea pulmonară ............................................................................ 12
II.2.3. Reglarea și controlul respirației .............................................................. 13
II.2.4. Tipuri respiratorii .................................................................................... 13
II.3. Anatomia funcțională a mușchilor respiratori ................................................... 15
II.3.1. Musculatura inspirului liniștit ................................................................. 15
II.3.2. Musculatura inspirului profund .............................................................. 17
II.3.3. Musculatura inspirului forțat .................................................................. 17
II.3.4. Musculatura expirului forțat ................................................................... 17
III.Astmul bronșic ..................................................................................................................... 18
III.1. Definiție ........................................................................................................... 18
III.2. Clasificarea severității astmului (GINA 2018) ................................................ 19
III.3. Etiopatogenia .................................................................................................. 20
IV.Scopul și obiectivele lucrării ............................................................................................... 21
V.Materiale și metodă............................................................................................................... 22
V.1. Evaluarea funcției respiratorii .......................................................................... 22
V.1.1. Testul de mers de 6 minute .................................................................... 22
V.1.2. Spirometria ............................................................................................ 23
V.1.3. Chestionarul ACT.................................................................................. 24
V.2. Gimnastica respiratorie corectoare ................................................................... 24

3
 V.2.1. Reeducarea inspirului ............................................................................ 25
V.2.2. Reeducarea expirului ............................................................................. 25
V.2.3. Reeducarea respirației costale ............................................................... 25
V.2.4. Reeducarea respirației și musculaturii abdominale ............................... 25
V.2.5. Antrenarea mușchiului transvers abdominal ......................................... 25
V.3. Antrenamentul musculaturii respiratorii cu ajutorul a diferite dispozitive ....... 26
VI.Analiza cazurilor ................................................................................................................. 27
VII.Analiza și interpretarea rezultatelor ................................................................................... 59
VIII.Concluzii ........................................................................... Error! Bookmark not defined.
IX.Bibliografie .......................................................................................................................... 81

4
 I. Motivația alegerii temei și gradul de actualitate

Tema lucrării mele de licență este „ Antrenamentul musculaturii respiratorii în astmul

bronșic” și aceasta este urmarea provocării proprii de a cerceta și a aprofunda problematica
acestei boli frecvente în secolul al XXI-lea ți în special a unei metode moderne de tratament
recuperator – antrenamentul musculaturii respiratorii. Această idee s-a dezvoltat în cadrul
cursurilor universitare din cadrul Facultății de Bioinginerie Medicală, unde noțiunile dobândite
pe parcursul ciclului universitar m-au ajutat să rezonez cu conceptul de reabilitare respiratorie
și cu patologiile aparatului respirator. Mulți pacienți sunt din ce în ce mai interesați de conceptul
de reabilitare respiratorie care se aplică în concomitent terapia medicamentoasă.

Astmul bronșic este o problemă de sănătate la nivel global care afectează toate grupurile
de vârstă, cu o prevalență în continuă creștere, în special la copii în condițiile în care
comunitățile adoptă stilul de viață occidental.

Conform ultimei actualizări a Ghidului Internațional pentru Managementul Astmului

Bronșic (GINA) din anul 2018, această boală afectează aproximativ 18% din populația lumii,
având o rată medie de 2.65 – 4 la o mie de indivizi, cu mari variații regionale. Această frecvență
implică intervenții medicale multidisciplinare între care reabilitarea pulmonară și antrenamentul
musculaturii respiratorii având un rol foarte important și actual.

Creșterea în popularitate a conceptului de reabilitare pulmonară a început de la mijlocul

anilor 1980, fiind în prezent acceptată (RP) ca standardul de îngrijire pentru pacientul cu boli
respiratorii. În cele 4 decade s-a observat o creștere în interesul față de această metodă, atât din
partea pacienților – care căutau o altă metodă de tratament îîn afară de cea medicamentoasă –
dar și a practicienilor care au dezvoltat studii de specialitate în acest domeniu. Această creștere
dramatică a fost susținută de dezvoltarea unor măsuri terapeutice valide, reproductibile,
interpretabile și evolutive care au ajutat la transformarea datelor clinice în stiință, pavând calea
pentru studiile clinice.

Cea mai inovativă și de actualitate componentă a programului de recuperare în

reabilitaea pulmonară – pe lângă testul de mers de 6 minute, gimnastica respiratorie, posturile
de drenaj și de relaxare, antrenamentul la efort, educarea tusei și aerosoloterapia – o constituie
antrenamentul musculaturii respiratorii (AMR).

5
 Antrenamentul musculaturii respiratorii oferă benificii semnificative atunci când se
aplică individual sau este integrat într-un program de reabilitare respiratorie și poate îmbunătăți
forța musculară și rezistența mușchilor respiratorii, crescând capacitatea de efort a pacientului.

Prin această lucrare am urmărit să fac cunoscut modul de antrenament al musculaturii

respiratorii din cadrul ședințelor de kinetoterapie și efectul benefic al acestuia asupra calității
vieții bolnavului de astm bronșic.

6
 II. Fundamente teoretice
II.1. Anatomia sistemului respirator
Sistemul respirator constituie totalitatea organelor ce contribuie la realizarea unei funcții
vitale – asigurarea organismului cu oxigen și eliminarea dioxidului de carbon. Respirația
prezintă un fenomen fiziologic foarte complicat, care cuprinde două faze foarte importante,
indispensabile vieții: respirația pulmonară și respirația tisulară. Oxigenul din plămâni este
transportat de sângele arterial la țesuturi, unde are loc respirația tisulară cu degajarea dioxidului
de carbon, care se întoarce prin vene, cu sângele venos, în plămâni, de unde este eliminat. 22

Aparatul respirator (Fig 1.) este alcătuit din:

- Căile respiratorii superioare: cavitatea nazală și faringele

- Căile respiratorii inferioare: laringele, traheea și bronhiile
- Organele respiratorii – plămânii 22

Figura 1. Aparatul respirator

7
 În aceste organe aerul se încălzește, se purifică și se umectează. Prin căile respiratorii aerul
pătrunde în alveolele pulmonare înconjurate de o rețea capilară alveolară unde, prin difuziune,
are loc metabolismul gazos.

II.1.1. Traheea

Traheea (lat. trachea) este un organ de forma unui tub fibromusculocartilaginos aproape
cilindric cu peretele posterior turtit, cu o lungime de 11-13 cm și diametrul transversal de 15-
18 cm.22 Cele 20 de inele cartilaginoase incomplete cu o formă de „U” care armează traheea pe
trei părți, o lasă neprotejată posterior unde este in raport cu esofagul. Această porțiune este
depresibilă sub influențe ale presiunii, ceea ce poate produce fenomene obstructive. 20
Se
continuă inferior cu laringele, ce corespunde vertebrei cervicale V1 și se termină la nivelul
vertebrei V toracice, unde se divide în două bronhii principale – bifurcația traheei. În acest loc,
din parte de jos, ultimul cartilaj al traheei are forma de „V” și proemină în interiorul ei formând
carina traheală, ce servește ca punct de reper în bronhoscopie. 22

Fig. 2. Traheea

8
 II.1.2. Bronhiile

Traheea este considerată generația zero, de la care încep următoarele generații de

bronhii, începând cu generația 1 reprezentată de cele două bronhii principale, care apar prin
diviziunea traheei. 20 Fiecare bronhie principală se îndreaptă în jos, în afară și puțin înapoi către
plămânul respectiv, în care pătrunde prin hil. 22

Bronhia pincipală dreaptă este mai largă, dar mai scurtă și este aproape în prelungirea
traheei, în timp ce bronhia principală stângă se desprinde din trahee sub un unghi mai mare și
are o lungime mai mare, de aproximativ două ori cât cea dreaptă. 7
Bronhiile principale dau
naștere unor trunchiuri bronșice din care pornesc ramuri bronșice – numite și bronhii
segmentare – care definesc o serie de segmente pulmonare. 20

II.1.3. Plămânii

Plămânii, pulmones (gr. pneumon), în număr de doi reprezintă organul esențial al

respirației; așezați simetric în cavitatea toracică, de o parte și de alta a mediastinului, deasupra
diafragmului, sunt separați de inimă și de alte componente ale mediastinului. 22
Aceștia au o
textură ușoară, spongioasă și poroasă, având abilitatea de a pluti în apă datorită volumului de
aer de rezervă.

Plămânul drept cântărește aproximativ 625 grame și este format din trei lobi, iar cel stâng
567 grame, având doi lobi, dar există variații datorate cantității de sânge și fluid seros pe care
le conțin. Masa lor variază la bărbați și la femei, fiind mai substanțială la bărbați. Fiecare
plămân are o formă conică și prezintă un apex, o bază, trei fețe și două margini, care vin în
contact cu mediastinul și coastele. 7 Structura plămânilor este cea a unei glande tubuloacinoase,
fiind formați dintr-un sistem de canale aeriene și dintr-o multitudine de saci alveolari.

Fiecare lob se împarte în segmente bronhopulmonare. Segmentul bronhopulmonar

reprezintă o porțiune a plămânului care corespunde unei ramuri a bronhiei lobare și ramurilor
respective ale arterei pulmonare și altor vase și nervi. Segmentul pulmonar nu este numai o
unitate morfologică, ci și una funcțională, clinică și chirurgicală. Prin vârful acestui segment
pătrund ramificațiile bronșice, însoțite de câte o arteră, iar de aici diviziunile bronhiei și ale
arterei continuă până la nivelul lobulilor pulmonari și ale formațiunilor bronho-alveolare. 22

Lobii plămânului drept - superior, mijlociu și inferior (Fig. 3) sunt delimitați de două fisuri, în
timp de lobii plămânului stâng – superior și inferior (Fig. 4) sunt delimitați de o fisură.

9
 Fig 3. Plămânul drept Fig 4. Plămânul stâng

II.1.4. Arborele bronșic

Bronhiile segmentare continuă să se dividă în generații succesive în bronhiole

terminale.5 Fiecare bronhiolă terminală se împarte în două bronhiole respiratorii care formează
niște dilatații, numite vestibul, de la care pornesc 3-17 canale alveolare care la rândul lor trimit
1 până la 4 ramificații. Pereții lor comportă alveole și se termină cu saci alveolari, care sunt
alcătuiți din alveole pulmonare. 22

Bronhiile respiratorii, canalele alveolare, sacii alveolari și alveolele pulmonare,

înconjurate de o rețea bogată de capilare sangvine formează arborele alveolar sau acinul
pulmonar, ce constituie parenchimul respirator al plămânului.

II.1.5. Surfactantul

Alveolele pulmonare din interior sunt învelite în alveolocite care produc o substanță
biologic activă – surfactant. Acesta are rolul de a menține tensiunea superficială a alveolelor și
de a stabiliza expirul. 22
În expir moleculele de surfactant se adună, prevenind colabarea
alveolară, iar în inspir se îndepărtează, prevenind hiperinflația alveolară. Surfactantul contribuie
și la menținerea „uscată” a alveolelor, împiedicând filtrarea lichidelor din capilare în alveole. 20
De asemenea, surfactantul are un rol important și în apărarea antiinfecțioasă a aparatului
respirator. Acesta participă la neutralizarea poluanților gazoși, a substanțelor acide și la digestia
10
unor particule antigenice și stimulează fagocitoza macrofagică, realizând transportul mecanic
al particulelor pătrunse în aveole până la zona ciliată a bronhiolelor.21

II.1.6. Vascularizația plămânului

La nivelul plămânului există două circulații sangiune: circulația funcțională și circulația

nutritivă. Circulația funcțională este asigurată de artera pulmonară care transportă sângele
neoxigenat din ventriculul drept la plămâni. Circulația funcțională de întoarcere este asigurată
de venele pulmonare care aduc sângele oxigenat în atriul stâng, încheindu-se astfel circulația
mică. 11 Circulația nutritivă aduce plămânului sânge încărcat cu substanțe nutritive și oxigen și
este asigurată de arterele bronșice. O parte din sânge se întoarce în venele bronșice care se varsă
în venele azygos și apoi în vena cavă superioară și atriul drept, iar o altă parte se întoarce prin
11
venele pulmonare în atriul stâng.

II.1.7. Inervația plămânilor

Plămânii sunt înzestrați cu o multitudine de fibre nervoase aferente și eferente, dar și receptori
speciali. Fibrele preganglionare de la nucleul vag furnizează fibre parasimpatice ganglionului
care înconjoară bronhia și vasele de sânge. Fibrele postganglionare inervează mușchiul neted
vascular dar și celulele mucoase și submucoase bronhiale. Fibrele parasimpatice
postganglionare de la ganglionul simpatic toracic inervează aceleași structuri. În general
stimularea nervului vag produce bronhoconstricție, dilatația mușchiului neted arterial și
creșterea secrețiilor glanduare. 9,23

II.2. Fiziologia aparatului respirator

II.2.1. Ventilația pulmonară

Ventilația pulmonară sau respirația una dintre funcțiile vitale ale organismului,
desfășurându-se ciclic și continuu, având rolul de a asigura schimbul bidirecțional de gaze dintre
organism și aerul din atmosferă. Prin inspir este adus O2 din exterior și este furnizat celulelor,
iar CO2 rezultate din metabolismul celular este eliminat în atmosferă prin expir.12 Inspirul este
declanșat de stimulii generați de centrul inspirator din bulb, iar prin intermediul nervilor spinali
se comandă contracția mușchilor inspiratori. Cele două faze ale ventilației – inspirul și expirul
– se succed ritmic, cu o frecvență de 12-18 cicluri/minut ( frecvența respiratorie).

11
 Volumul care intră sau iese din plămâni, în condiții de respirație relaxată sau de repaus se
numește volum curent, aproximativ 500 cm3 aer. Pe lângă cei 500 cm3 aer printr-o respirație
forțată se mai pot introduce în plămâni cca 1500 cm3 aer, numit volum inspirator de rezervă.
Printr-o expirație forțată imediat după o expirație normală se poate elimina din plămâni o
cantitate de 1500 cm3 aer, numit volum expirator de rezervă. Suma celor 3 valori constituie
capacitatea vitală – 3.500 - 4.500 cm3 aer. După expirația forțată în plămâni mai rămân
aproximativ 1500 cm3 aer, numit volum rezidual. Capacitatea vitală împreună cu volumul
rezidual formează capacitatea pulmonară totală care în mod normal ajunge la o valoare de
4.500-5000 cm3 aer. 24

II.2.2. Difuziunea pulmonară

Difuziunea reprezintă procesul de trecere a gazelor pulmonare, în sensul gradientului de

concentrație care are loc între mediul gazos alveolar și sângele capilar pulmonar. În cadrul
acestui proces oxigenul trece din aerul alveolar în sângele venos, iar dioxidul de carbon aflat în
sângele venos trece în aerul alveolar. La plămâni ajunge sânge încărcat cu dioxid de carbon care
se oxigenează prin procesul de hematoză, părăsind plămânii prin venele pulmonare.

Fig. 5. Difuziunea pulmonară

Sângele sosit prin artera pulmonară este încărcat cu dioxid de carbon care are o presiune
parțială de 47 mmHg, în timp ce în aerul alveolar dioxidul de carbon are o presiune parțială de
numai 40 mmHg. Așadar, conform legilor fizicii dioxidul de carbon va difuza de la presiunea

12
mai mare din capilare la presiunea mai mică din aerul alveolar. 24 În aerul alveolar oxigenul se
găsește sub o presiune parțială de 100 mm Hg, iar în sângele capilar are 40 mm Hg și va difuza
din aerul alveolar în sângele capilar.

Fig. 6

II.2.3. Reglarea și controlul respirației

Reglarea respirației constă în modularea activităților centrilor respiratori – situați în regiunea

bulbopontină – prin acțiunea gazelor respiratorii și variații de pH ale sângelui, mai ales ale
lichidului cefalorahidian. Aceste substanțe influențează centrii respiratori acționând direct
asupra neuronilor, dar și indirect prin chemoreceptorii din zonele reflexogene ale aparatului
cardiovascular. 23

II.2.4. Tipuri respiratorii

II.2.3.1. Respirația abdominală

Respiraţia abdominală (diafragmatică) este respiraţia caracteristică bărbaţilor şi se
realizează prin intermediul muşchiului diafragm. Respiraţia de tip abdominal este totuşi, o
respiraţie incompletă, pentru că aerarea se realizează numai in zonele inferioare ale plămânului.
Cu toate acestea, ea prezintă unele avantaje, printre care amintim: stimulează activitatea inimii,
contribuie la scăderea tensiunii arteriale ridicate, stimulează digestia şi reglează activitatea
intestinala, realizând un adevărat masaj al viscerelor şi echilibrând excitabilitatea acestora.

13
Respiraţia abdominală şi-o însușesc mai uşor bărbații, o executa corect cei sănătoși şi în special
cei care practică alpinismul, înotul, canotajul, cântăreții vocali şi suflătorii.

II.2.3.2. Respirația costal inferioară

Respiratia costal inferioară (mijlocie) este denumită de unii autori şi laterală. Se
întâlnește în mod frecvent la bărbații între 45-50 ani ce desfăşoară o activitate fizică mai intensă.
Acest tip de respiraţie include, în mică masură, o parte din respiraţia abdominală. Aerul este
dirijat în special in zonele mijlocii ale plămânilor, realizindu-se în acest fel tot o aerare
superficială, ca și la respirația abdominală, unde localizarea era bazală.

În respiraţia de tip costal, acţiunea diafragmului este mai mică şi în sens invers decât in
respiraţia abdominală. Aceasta se explică prin presiunea exercitată de peretele abdominal asupra
diafragmului, pe care îl fixează sau chiar îl ridică, ceea ce permite o creştere a volumului cutiei
toracice, datorată elasticităţii şi mobilităţii articulaţiilor costo-vertebrale şi costo-sternale.

II.2.3.3. Respirația costal superioară

Respiraţia costal superioară (claviculară) este specifica femeilor. În acest tip de
respiraţie, cutia toracică este ridicată de către coastele superioare, umeri şi clavicule. Se
realizează în acest fel o deblocare a zonelor superioare, permiţând aerului să pătrundă spre
vârfurile plămânilor. În acţiunea de dirijare a aerului spre vîrfuri, un rol important îl are
diafragmul, care prin ridicare în timpul inspiraţiei împiedică extinderea plămânilor în jos. Acest
tip de respiraţie reprezintă, de fapt, adaptarea organismului la diferiţi factori, cum ar fi: poziţia
corpului şi a segmentelor în acţiunile statice şi dinamice, intensitatea efortului, particularitățile
de sex, mediu. 18

II.2.3.4. Respirația corectă

Respirația corectă este definită ca reunirea în cadrul unui singur act respirator a celor
trei tipuri respiratorii. Respiraţia completă mobilizează întreg aparatul respirator prin dilatarea,
in limite normale, a cutiei toracice în cele trei planuri, cu participarea musculaturii implicate în
actul respiraţiei. Deşi este modul corect de a respira – respirația completă – , acest tip nu poate
fi automatizat, el fiind realizat de om în timpul zilei ca o modalitate conştientă de a aera întreaga
suprafaţă pulmonară şi deci de a asigura condiţii optime de funcţionalitate întregului organism.
20

14
 II.3. Anatomia funcțională a mușchilor respiratori

II.3.1. Musculatura inspirului liniștit

II.3.1.1. Diafragmul
Diafragmul este principalul mușchi respirator deoarece în condițiile unei respirații de
repaus, acesta realizează aproximativ 70-80% din efortul respirator. 25 Acesta este caracterizat
ca fiind un dom musculotendinos care formează baza cavității toracice, separând-o de cavitatea
abdominlă. 11
Fibrele lui musculare se inseră într-o largă circumferință sternocostovertebrală,
iar de la acest nivel converg spre o formațiune aponevrotică centrală denumită centrul frenic.
În stare de repaus respirator, acest centru frenic se proiectează între coastele a 5-a și a 7-a. 21

Diafragmul permite trecerea, prin niște orificii, a aortei, esofagului și venei cave; inervația este
asigurată de nervul frenic cu fibre din segmentele cervicale 3,4,5. 25 (Fig. 7 )

Acesta este împărțit în două hemidiafragme, amândouă fiind vizibile pe radiografie.

Hemidiafragmul drept este mai puternic decât cel stâng, care este mai predispus la rupturi și
hernie. 10

Fig. 7. Diafragmul

În timpul respirației liniștite diafragmul se contractă, determinând coborârea tendonului

central și ca urmare, diafragmul se aplatizează. Contracția acestui mușchi crește dimensiunile
toracelui, ceea ce determină scăderea presiunii în cavitatea toracică cauzând simultan scăderea
volumului și creșterea presiunii în cavitatea abdominală. 10

15
 Poziția corpului are o importanță semnificativă în gradul de amplitudine a diafragmului.
De exemplu, în respirația normală decubitul dorsal facilitează cea mai mare ampliație de
mișcare, iar poziția șezând determină cea mai redusă mobilizare a diafragmului. 20

II.3.1.2. Intercostalii
Mușchii intercostali sunt reprezentați de 2 straturi subțiri musculare care ocupă fiecare
spațiu intercostal. Mușchii intercostali externi pornesc dorsal de la tuberculul coastei
superioare, au direcție oblică inferior și ventral, inserându-se pe cartilajul coastei inferioare. 18
Contracția acestor mușchi ridică coasta inferioară spre cea superioară, producând astfel
expansiunea cavității toracice.

Mușchii intercostali interni au originea pe marginea superioară a coastei inferioare, la nivelul

unghiului costal și inserția la joncțiunea sternocostală. Fibrele lor sunt invers orientate față de
cele ale mușchilor intercostali externi, formând un unghi drept cu acestea. 10,25

Fig. 8. Mușchii intercostali

II.3.1.3. Scalenii
Cei trei scaleni – anterior, median și posterior – care au originea pe apofizele transverse ale
vertebrelor C2-C7 se inseră pe prima coastă (scalenul anterior și medial) și pe coasta a doua
(scalenul posterior)26. Aceștia sunt în acțiune în orice inspirație liniștită, inclusiv în cea strict
diafragmatică, când contracția lor izometică „posturează” toracele. 20

16
 II.3.2. Musculatura inspirului profund

Inspirul profund este realizat de către diafragm, intercostali și scaleni, cărora li se adaugă o serie
de mușchi accesori:

- Sternocleidomastoidianul; este un mușchi accesor specific omului care ridică

sternul, mărind diametrul antero-posterior al cutiei toracice; capacitatea sa de a
genera presiune este aproximativ aceeași cu cea a mușchilor scaleni; 25
- Ridicătorii coastelor: ridică în inspir coastele și extind coloana vertebrală, ceea ce
mărește profunzimea respirației; 20
- Micul dințat postero-superior: ridică porțiunile posterioare ale primelor coaste;
- Sacrospinalii: acțiunea lor este de contrabalansare prin tracționarea trunchiului,
în cazul unui abdomen voluminos, sau când purtâm o greutate anterior și extind
coloana mărind diametrul toracic antero-posterior. 26

II.3.3. Musculatura inspirului forțat

În primul rând în inspirul forțat participă musculatura inspirului liniștit și profund, dar și
următorii mușchi: ridicătorul scapulei, trapezul, romboidul, pectoralul mic și mare și marele
dințat. Inspirul forțat este întâlnit la persoanele sănătoase care efectuează efrort de intensitate
medie și la bolnavii care nu-și pot asigura schimburile gazoase de repaus datorită afecțiunilor
de care suferă, fiind obligați astfel să compenseze deficitul respirator printr-o acțiune musculară
suplimentară.26

II.3.4. Musculatura expirului forțat

Musculatura expirului forțat este reprezentată de transversul abdominal, oblicii abdominali,

drepții abdominali, pătratul lombar, dințatul postero-inferior și intercostalii interni.

Acești mușchi au 2 acțiuni principale:

- Trag peretele abdominale în interior, cresc presiunea intra-abdominală și împing

diafragmul cranial în cavitatea toracică, ceea ce duce la creșterea presiunii pleurale
și la scăderea volumului pulmonar.
- Trag coastele inferior, comprimând cutia toracică. 25

17
 III. Astmul bronșic
III.1. Definiție
Astmul bronșic este o boală eterogenă caracterizată prin inflamarea cronică a căilor
respiratorii de calibru mic. Este caracterizat prin accese de dispnee, respirație șuierătoare,
constricție toracică și/sau tuse, dar și prin limitarea variabilă a fluxului aerian expirator.
Simptomele și limitarea fluxului aerian expirator variază ca durată și intensitate. Aceste variații
sunt declanșate de mai mulți factori – exercițiul fizic, alergeni, expunere la iritanți, schimbări
ale temperaturii și infecții respiratorii virale. 5
Boala are un caracter episodic, evoluând în
accese – separate de perioadele asimptomatice –, crizele durând de la câteva minute până la ore.
Crizele de astm sunt mai frecvente noapte și dimineața devreme.
Limitarea fluxului de aer în astmul bronșic este recurentă și datorată schimbărilor care
au loc în căile respiratorii. Acestea includ:
- Bronhoconstricția: în astmul bronșic principalul eveniment fiziologic care duce la
apariția simptomelor este îngustarea căilor respiratorii. În exacerbările acute,
contracția mușchiului neted bronhial se realizează rapid ca un răspuns la stimulii
alergeni. 8
- Edemul: pe parcurs ce boala devine mai persistentă și inflamația progresează, apare
edemul, hipersecreția de mucus și modificări structurale cum ar fi hipertrofia și
hiperplastia mușchiului neted al căilor aeriene.
- Hiperexcitabilitatea bronșică: este un răspuns exagerat bronhoconstrictor la o largă
varietate de stimuli.
Astmul se prezintă sub trei aspecte:
i. Astmul cu accese intermitente, în forma tipică prezintă dispnee paroxistică
și la tineri poate apărea forma alergică ce se instalează în zece minute.
Accesul poate fi precedat de:
▪ Hidroree nazală
▪ Hipersonoritate permanentă
▪ Cianoză de tip central
▪ Wheezing (expir prelungit, șuierător )
▪ Bradipnee, dar este întâlnită și polipneea, iar tusea poate dura de la
câteva minute până la câteva ore.
ii. Astmul cronic: caracterizat de o obstrucție respiratorie severă progresivă. Se
întâlnește mai frecvent după 40-50 ani, prezintă istorie veche, dispnee de

18
 efort, dispnee minimă în repaus, iar accesele de astm sunt severe și cedează
greu la bronhodilatatoare. 20
iii. Starea de rău astmatic (status asmaticus): este o formă specială deoarece nu
răspunde la bronhodilatatoare și pot apărea fenomene de insuficiență
pulmonară gravă, hipoxemie cu hipercapnie, stupor, comă, cianoză extremă,
tremor și colaps. 20

Astmul bronșic se manifestă prin;

a. Dispneea – este o respirație dificilă, zgomotoasă, percepută de câtre bolnav sau de rude.
Respirația devine șuierătoare, superficială, cu frecvență crescută, de o intensitate mai
înaltă la expir, bolnavul având senzația că aerul iese greu;
b. Tusea în formele ușoare este rară, uscată, nocturnă și matinală, iar la un debut mai brutal
apare sufocarea. Așadar devine mai dificil și expirul, dar și inspirul. Cantitatea secreției
crește datorită faptului că spasmul musculaturii bronșice împiedică eliminarea lui, iar
când secrețiile devin mai fluide tusea aduce ușurare pacientului. De obicei după un atac
de tuse pacientul se panichează, iar informarea insuficientă a pacientului sau a
aparținătorului despre cum se poate aborda primul ajutor poate agrava criza de astm;
c. Neliniștea – este componenta psihică generată de starea de sufocare în care se află
pacientul și pe care nu o poate înlătura;
d. Hipoxia – definită ca o scădere a cantității de oxigen tisular, se manifestă printr-o stare
de oboseală intensă, dispnee cu caracter polipneic sau bradipneic, tahicardie.
e. Polipneea – definită ca o creștere a frecvenței respiratorii determină o respirație
superficială și incompletă. Ameliorarea volumului curent în timpul crizei se realizează
prin punerea în acțiune a diafragmului, ceea ce duce la o diminuare a frecvenței
respiratorii.

III.2. Clasificarea severității astmului (GINA 2018)

Astmul necesită o colaborare permanentă între pacienți și personalul medical.

Severitatea astmului este cuantificată pe baza simptomelor pe care pacientul le are ziua
și noapte, dar și pe baza variației PEF sau a VEMS-ului cum este exemplificat în tabelul I.

19
 Simptome peste zi Simptome peste VEMS
noapte Variația PEF
Intermitent S <1 dată pe ≤ 2 ori pe lună ≥80%
săptămână <20%
PEF normal
asimptomatic între
crize
Persistent ușor > 1 dată pe > 2 ori pe lună ≥80%
săptămână dar > 1 20-30%
dată pe zi
Persistent moderat Zilnic > 1 dată pe 60-80%
săptămână >30%
Persistent sever Permanent Frecvent ≤60%
Activitate fizică >30%
limitată
Tabel I.

III.3. Etiopatogenia
Factorii care declanșează sau înrăutățesc episodul astmatic sunt numeroși, dar pot fi clasificați
în:

- Factorii gazdei
o Factori genetici: astmul bronșic are o componentă moștenită, dar procesul
genetic care este implicat în eventuala dezvoltare a astmului este complex și
deocamdată incomplet; 17
o Sexul: în copilărie băieții sunt cei mai predispuși la această boală, dar după
adolescență s-a constatat că astmul apare preponderent la femei; 8
- Factori de mediu
o Alergeni: praf, polen, animale de companie, mucegai, acarieni, alergeni
alimentari, fumul de țigară, poluarea aerului, dieta, modificări de temperatură
o Infecții respiratorii

20
 IV. Scopul și obiectivele lucrării

Scopul acestei lucrări este de a face cunoscut modul de antrenament al musculaturii

respiratorii cu ajutorul dispozitivelor medicale, în cadrul ședințelor de kinetoterapie
respiratorie integrate în reabilitarea pulmonară.

Musculatura respiratorie este esențială în menținerea unei ventilații normale și a

schimburilor gazoase, iar orice dezechilibru în funcția lor determină apariția simptomelor
clinice precum dispnee, wheezing, tuse și intoleranță la efort.

Acest antrenament se începe în centre specializate de reabilitare pulmonară, urmărind

protocoale și sub strictă supraveghere și se continuă pe termen lung la domiciliu minim 30
de minute pe zi. Antrenamentul mușchilor inspiratori și expiratori poate fi continuu sau de
tip training – cel mai acceptat de către pacienți –, de forță sau contra unei rezistențe ( de
anduranță), utilizând dispozitive specifice și prin hiperventilație isocapnică.

Obiectivele acestei lucrări sunt de a determina efectele antrenamentului musculaturii

inspiratorii și expiratorii asupra bolnavului suferind de astm bronșic și modul în care acesta
îmbunătățește simptomatologia.

Prin antrenamentul musculaturii respiratorii am urmărit următoarele obiective:

- Reducerea simptomelor
- Ameliorarea dispneei
- Îmbunătățirea forței și anduranței musculare
- Creșterea capacității de efort
- Îmbunătățirea calității vieții

21
 V. Materiale și metodă

Practica medicală am efectuat-o în Spitalul Clinic de Recuperare, Iași, Secția Clinică

Recuperare Medicală Respiratorie, sub îndrumarea Conf. Dr. Paraschiva Postolache și a
kinetoterapeutei Liliana Chelariu, în perioada 16 aprilie 2018 - 8 iunie 2018. În acest timp am
avut în evidență 12 pacienți astmatici cărora le-am constituit un program de reabilitare
pulmonară bazat pe antrenamentul musculaturii respiratorii.

Urmărind obiectivele propuse anterior, în realizarea programului de reabilitare pulmonară

am utilizat următoarele metode:

- Evaluarea funcției respiratorii prin:

1. Testul de mers de 6 minute

2. Spirometrie
- Gimnastica respiratorie corectoare
- Antrenamentul musculaturii respiratorii cu ajutorul a diferite dispozitive

V.1. Evaluarea funcției respiratorii

V.1.1. Testul de mers de 6 minute

Testul de mers de 6 minute este o componentă esențială a programului de recuperare

respiratorie, fiind derivat din testul lui Cooper de 12 minute utilizat pentru pacienții
cardiovasculari.

În timpul acestui test am urmărit mai mulți parametri:

- Saturația în oxigen a sângelui arterial cu ajutorul pulsoximetrului

- Frecvența cardiacă
- Dispneea
- Distanța parcursă

22
Testul s-a reazlizat în incinta spitalului, iar distanța parcursă se alege astfel încât pacientul să
poată mențină un ritm de mers constant.

Se explică pacientului necesitatea de a parcurge în 6 minute o distanță câ mai mare posibil.

Pacienul va efectua testul cu un ritm constant, relativ susținut și i se permit opririle dacă acestea
sunt necesare.

Kinetoterapeutul îl va urma discret, fără a încerca să modifice ritmul de mers al pacientului și

va interveni doar dacă pacientului se oprește din mers. Pe parcursul probei se va nota în fișa
pacientului anumiți parametri conform tabelului II:

Inițial Final
SpO2
FC
FR
Dispneea

Distanța parcursă -------- m (----%Dteoretică)

Distanța teoretică ---------m

Tabelul II

Testul se va opri dacă apar durerea toracică, dispnee, oboseală musculară sau dacă saturația
oxigenului în sângele arterial periferic scade sub 90%.

V.1.2. Spirometria

Spirometria este indicația de elecție pentru diagnosticul și monitorizarea bolnavilor pulmonari.

Este o metodă neinvazivă și foarte precisă de apreciere a funcției pulmonare, ce determină
volume și debite respiratorii.

Tehnica spirometriei:

- Înainte de test se vor evita mesele copioase, efortul fizic, fumatul, consumul de
alcool și bronhodilatatoarele.
- Pacientul se așează într-o poziție comodă, se scot protezele dentare
- Se explică pacientului modul de desfășurare al probei

23
 - Se introduc electronic datele pacientului
- Se montează piesa bucală cu pensa și se adaptează la capatul liber al aparatului.
- Se pensează nasul pacientului
- Pacientul introduce piesa bucală în gură, ținând buzele strânse astfel încât să nu iasă
aer pe lângă piesa bucală
- Pacientul respiră liniștit; la comandă se va inspira lent, maximal și tot la comandă
expiră maxim și forțat timp de 5-6 secunde.
- Se repetă de 3 ori și aparatul reține proba cea mai bună
- Se scoate piesa bucală

Rezultatele sunt exprimate în procente, dar și printr-o reprezentare grafică a fluctuației în timp
a funcției pulmonare a pacientului respectiv.

V.1.3. Chestionarul ACT

Chestionaurl ACT (Asthma Control Test) a fost elaborate de GINA și reprezintă o apreciere
globală privitoare la propriile simptome diurne și nocturne de astm, la impactul acestora în viața
de zi cu zi și la gradul de control al bolii în momentul completării chestionarului.

Chestionarul are 5 întrebari, notate cu puncte de la 1 la 5 puncte. Suma punctelor are următoarea
semnificație:

- 25 puncte astm total controlat

- 20-25 puncte astm bine controlat
- 15-20 puncte astm parțial controlat
- Sub 15 puncte astm necontrolat

V.2. Gimnastica respiratorie corectoare

„Gimnastica respiratorie” are ca scop creșterea perfeormanței mușchilor respiratori. Antrenarea

mușchilor respiratori – ventilatory muscle training – se adresează pacienților respiratori cronici
la care se întâlnește slăbicunea mușchilor respiratori, hipotrofia sau ineficiența acestora.
Obiectivele antrenamentului mușchilor respiratorii sunt vaariate și toate au ca scop creșterea
eficienței ventilației și diminuarea simptomelor: 3,14,15

- Tonifierea musculaturii respiratorii

- Creșterea eficienței mușchilor respiratori
- Creșterea volumelor de aer mobilizabile

24
 - Scăderea travaliului ventilator
- Controlarea și coordonarea ritmului respirator
- Prevenirea închiderii premature a căilor respiratorii în expir
- Ameliorarea tusei și expectorației
Aceasta se realizează prin:

V.2.1. Reeducarea inspirului

Se realizează folosind exerciții de inspir cu creșterea rezistenței fluxului aerian în

cavitatea nazală, având ca scop tonifierea musculaturii inspirului.

V.2.2. Reeducarea expirului

De obicei acestei exerciții se execută expirând pe nas, dar la bolnavul astmatic se va

expira pe gură pentru a diminua rezistența la flux în timpul expirului. Pentru evitarea obstrucției
bronșice în expir, se va folosi respirația cu buzele strânse – pursed lips breathing – sau expir
simultan cu pronunțarea unor sunete.

V.2.3. Reeducarea respirației costale

La baza acestei reeducări stă principiul conștientizării mișcărilor toracale care se

realizează prin producerea de către kinetoterapeut a unor contrarezistențe pentru mișcările
costale, forțând mușchii să lucreze a o tenșiune crescută, mult mai ușor de sesizat de către
pacient.. Efectele acestei tehnici sunt multiple: mărirea ventilției zonei pulmonare antrenate și
creșterea forței musculaturii inspiratorii regionale.

V.2.4. Reeducarea respirației și musculaturii abdominale

La pacienții cu astm bronșic stimularea respirației diafragmatice are beneficii în

scăderea travaliului ventilator, creșterea volumului curent maxim și creșterea ventilației. După
învățarea respirației abdominale în decubit dorsal, aceasta poate fi executată și din semiculcat,
șezând, ortostatism sau mers. Antrenarea diafragmului se poate face și contra unei rezistențe:
acest tip de exerciții se realizează prin utilizarea de greutăți așezate pe abdomen, crescându-se
treptat greutatea, evitându-se totuși supraîncărcare care prin interesarea drepților abdominali
poate duce la blocarea diafragmului în poziție inspiratorie. 2

V.2.5. Antrenarea mușchiului transvers abdominal

25
 Mușchiul transvers abdominal are un rol major în realizarea respirației, fiind cel mai
important mușchi respirator, așadar antrenarea muculaturii abdominale impune utilizarea de
exerciții de tonifiere a acestui mușchi. Gimnastica respiratorie trebuie continuată toată viața,
exercițiile de seară și de dimineață fiind obligatorii chiar și în periodele asimptomatice.

V.3. Antrenamentul musculaturii respiratorii cu ajutorul a diferite dispozitive

Mușchii respiratori au un rol esențial în menținerea unei ventilații normale și a unor schimburi
gazoase corespunzătoare.
Afectarea mușchilor respirator are o multitudine de efecte asupra manifestărilor clinice: mușchii
inspiratori sunt corelați cu apariția dispneei, oboselii, dezvoltarea insuficienței respiraotrii
hipercapnice, în timp ce mușchii expiratori sunt legați de eficiența tusei.
Antrenamentul musculaturii respiratorii se realizează cu dispozitive specifice care utilizează
tehnici diferite:
- Efectuarea ciclurilor respiratorii împotriva unei rezistențe crescute
- Antrenament de anduranță

Acest antrenament îmbunătățește forța și anduranța musculară, crește capacitatea de efort –

evidențiată prin tesul de mers de 6 minute – și ameliorează dispneea.

În alcătuirea programului reabilitare pulmonară am ținut cont de următoarele principii:

1. Primum non nocere! – Înainte de toate să nu faci rău

2. Precocitatea instituirii tratamentului
3. Principiul individualizării efortului
4. Principiul progresivității efortului
5. Principiile psiho-pedagogice
6. Principiul economiei de energie
7. Principiul continuității efortului

Durata programului variază în funcție de starea pacientului, de la 2-3-5 ședințe pe săptămână,

timp de 6-12 săptămâni, 30 de minute ședința.

26
 VI. Analiza cazurilor
CAZ 1

Nume: Z.R.V.

Vârstă: 59 ani

Talie, greutate, IMC: 166, 89, 32.2

Fumător: da

Diagnostic principal: Astm bronșic persistent parțial controlat

Alte comorbidități:

- Arteriopatie obliterantă aterosclerotică la membrele inferioare, stadiu 1

- Ischemie miocardică silențioasă
Data internării

Data externării

Evaluarea funcției respiratorii inițiale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabel III)

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE
Sp O2 98 % 97 %
Frecvența cardiacă/min 89/min 104/min
Tensiunea arterială(mmHg) 120/75 mmHg 130/80 mmHg
Dispneea (scala BORG) 0.5 2
Distanța parcursă: 450 m (72% din distanța teoretică)

- Spirometrie:
o FVC: 2.98 l
o FEV: 2.53 l
o IT: 78
Scor chestionar ACT: 18 puncte
MIP inițial: 58.10 cm H20

27
Prima zi.

Am început cu determinarea presiunii inspiratorii maximale inițiale (Fig 9, 10):

- Cu ajutorul dispozitivului POWERBreath conectat la un soft pe calculator

- Pacientul a fost așezat pe un scaun, cu spatele lipit de spătar, introduce piesa bucală în
gură și efectuează inspirul, trăgând aer prin aparat
- Dispozitivul notează presiunea maximă pe secundă, înregistrând 3 valori oscilante,
dintre care o luăm în considerare pe cea mai mare
În continuarea programului am folosit această valoare a MIP-ului inițial, antrenând pacientul la
40-60% din această valoare.

După această fază inițială, am crescut treptat rezistența cu 5% pe săptămână.

Fig 9. Fig 10.

28
A doua zi

Am început ședința prin gimnastica respiratorie de reeducare a inspirului și a expirului pentru

a tonifia musculatura respiratorie.

Am folosit următoarele tehnici:

- inspiruri întrerupte ritmic, sacadate;

- inspir alternativ câte o nară, nara opusă fiind presată cu degetul
- expir pe gură, încet și adânc, cu buzele strânse ca pentru fluierat

Am continuat cu reeducarea respirației costale, pentru a forța mușchii să lucreze la o tensiune

crescută. Am poziționat pacientul în decubit dorsal, apoi l-am instruit să își poziționeze mâinile
cu degetele de-alungul coastelor și să pună presiune în timpul expirului (Fig 11,12)

Fig. 11

29
 Fig. 12

După aceste tehnici am continuat cu reeducarea respirațiie abdominale:

- am poziționat pacintul în decubit dorsal, cu capul în anteflexie prin sprijin pe pernă

- am instruit pacientul să își plaseze mânile pe peretele abdominal la marginea grilajului
costal anterior
- inspirul va fi insoțit de antepulsia abdomenului (Fig 13)
- expirul va fi însoțit de retropulsia abdomenului (Fig 14)

30
Fig 13.

31
 Fig 14.

După această fază inițială am trecut la antrenamentul musculaturii respiratorii cu dispozitive.

1. Antrenamentul musculaturii expiratorii cu dispozitivul Shaker plus, care creează o

presiune care ține deschise căile aeriene (Fig 15, 16)

32
Fig. 15

Fig. 16

33
2. Antrenamentul musculaturii respiratorii cu dispozitivul POWERBreath (Fig 17, 18)

S-au efectuat cicluri respiratorii timp de 30 de minute, cu pauze de 3-5 minute între cicluri,
folosindu-se 40% din MIP-ul inițial, un ciclu având următoarea structură:

- 6 inspiruri urmate de o pauză de 60 de secunde;

- 6 inspiruri urmate de o pauză de 30 de secunde,
- 6 inspiruri urmate de o pauză de 15 secunde;
- 6 inspiruri urmate de o pauză de 10 secunde;
- 6 inspiruri urmate de o pauză de 5 secunde;

Fig. 17

34
 Fig. 18

În următoarele zile de internare (3,4,5,6) am efectuat același program de reabilitare

pulmonară ca în a doua zi.

În ultima zi de internare, ziua a 7-a, am evaluat din nou pacientul – spirometrie, test de
mers, presiune inspiratorie maximală finală –, iar paramentrii acestor teste i-am folosit pentru
a cuantifica evoluția pacientului după efectuarea programului de reabilitare pulmonară.

35
Evaluarea funcției respiratorii finale:
- Testul de mers de 6 minute (Tabel IV)
PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE
Sp O2 98 % 98 %
Frecvența cardiacă/min 91/min 102/min
Tensiunea arterială(mmHg) 120/70 mmHg 128/75 mmHg
Dispneea (scala BORG) 0 1
Distanța parcursă: 600 m ( 96 % din distanța teoretică)
- Spirometrie finală:
o FVC: 3.11
o FEV 2.65
o IT 81

MIP final: 68.52 cm H20

În urma aplicării programului de recuperare timp de două săptămâni am avut următoarele

rezultate:

- Valorile spirometriei au crescut (Fig. 19)

- Distanța parcursă la testul de mers a crescut cu 150 de metri (24% din valoarea
teoretică), de la 450 metri la 600 metri (Fig. 20)
- Forța și rezistența mușhilor respiratori a crescut cu 10.42 cm H2O de la 58.10 cm H2O
la 68.52 cm H2O (Fig. 21)

36
 CAZ 2

Nume: V.A.

Vârstă: 86 ani

Talie, greutate, IMC: 172, 71, 26.4

Fumător: da, 7-8 țigări pe zi

Diagnostic principal: astm bronșic persistent și controlat parțial

Alte comorbidități:

- Aritmie extrasistolică ventriculară

- Insuficiență cardiacă clasa a 3-a
- Angor stabil de efort
- Bloc de ramură stâng anterior

Data internării

Data externării

Evaluarea funcției respiratorii inițiale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabelul V)

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 97 % 96 %
Frecvența cardiacă/min 82/min 100/min
Tensiunea arterială(mmHg) 119/75 mmHg 142/82 mmHg
Dispneea (scala BORG) 3 4
Distanța parcursă: 271 m ( 47% din distanța teoretică)

- Spirometrie:
o FVC: 2.85
o FEV: 1.74
o IT: 61.1

Scor chestionar ACT: 16

37
MIP inițial: 44.94 cm H20
Evaluarea funcției respiratorii finale:
- Testul de mers final (Tabelul VI):
PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE
Sp O2 98 % 97 %
Frecvența cardiacă/min 80min 98/min
Tensiunea arterială(mmHg) 120/75 mmHg 139/82 mmHg
Dispneea (scala BORG) 2 2
Distanța parcursă: 358 m ( 62.08 % din distanța teoretică)
- Spirometrie:
o FVC 2.98
o FEV: 1.89
o IT: 68.1

MIP final: 57.26 cm H2O

În urma aplicării programului de recuperare timp de două săptămâni am avut următoarele

rezultate:

- Valorile spirometriei au crescut (Fig 22)

- Distanța parcursă la testul de mers a crescut cu 87 de metri( 15.08% din valoarea
teoretică) , de la 271 metri la 358 metri (Fig. 23)
- Forța și rezisența mușchilor respiratori a crescut cu 12.32 cm H2O de la 44.94 cm H2O
la 57.26 cm H2O (Fig. 24)

38
 CAZ 3

Nume: S.V.

Vârstă: 64 ani

Talie, greutate, IMC: 157, 94, 37.7

Fumător: nu

Diagnostic principal: astm bronșic persistent moderat, controlat parțial

Alte comorbdități;

- Varice hidrostatice
- Obezitate hipertrofică de aport grad 2

Data internării

Data externării

Evaluarea funcției respiratorii inițiale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabel VII):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 98 % 96 %
Frecvența cardiacă/min 65/min 83/min
Tensiunea arterială(mmHg) 125/75 mmHg 140/82 mmHg
Dispneea (scala BORG) 0 7
Distanța parcursă: 240 m ( 44% din distanța teoretică)

- Spirometrie:
o FVC: 1.71
o FEV: 1.42
o IT: 72.9

Scot chestionar ACT: 15

MIP inițial: 42.71 cm H2O

39
Evaluarea funcției respiratorii finale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabel VIII):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 98 % 97 %
Frecvența cardiacă/min 66/min 78/min
Tensiunea arterială(mmHg) 120/75 mmHg 135/82 mmHg
Dispneea (scala BORG) 0 3
Distanța parcursă: 368 m ( 67.47 % din distanța teoretică)

- Spirometrie:
o FVC: 1.8
o FEV: 1.33
o IT 77.5

MIP final: 54.68 cm H2O

În urma aplicării programului de recuperare timp de două săptămâni am avut următoarele

rezultate:

- Valorile spirometriei au crescut (Fig. 25)

- Distanța parcursă la testul de mers a crescut cu 128 m ( 23.47% din distanța teoretică),
de la 240 metri la 368 metri (Fig. 26)
- Forța și rezistența mușchilor respiratorii au cresccut cu 11.97 cm H2O de la 49.71 cm
H2O la 54.68 cm H2O (Fig. 27)

40
 CAZ 4

Nume: R.M.

Vârstă: 61 ani

Talie, greutate, IMC: 176, 60, 19.5

Fumător: nu

Diagnostic principal; astm bronșic persistent moderat controlat

Alte comorbidități:

- Anemie normocromonormocitară esențială

Data internării

Data externării

Evaluarea funcției respiratorii inițiale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabel IX):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 96 % 95 %
Frecvența cardiacă/min 63/min 95/min
Tensiunea arterială(mmHg) 130/85 mmHg 145/86 mmHg
Dispneea (scala BORG) 0 2
Distanța parcursă: 463 m ( 65% din distanța teoretică)

- Spirometrie:
o FVC: 3.26
o FEV: 2.36
o IT: 72.5

Scor chestionar ACT: 19 puncte

MIP inițial: 49.43 cm H2O

41
Evaluarea funcției respiratorii finale:

- Testul de mers final (Tabel X):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 98 % 96 %
Frecvența cardiacă/min 64/min 84/min
Tensiunea arterială(mmHg) 130/85 mmHg 137/86 mmHg
Dispneea (scala BORG) 0 1
Distanța parcursă: 635.5 m ( 89.21 % din distanța teoretică)

- Siprometrie:
o FVC 3.45
o FEV: 2.41
o IT: 75.3

MIP final: 66.25 cm H2O

În urma aplicării programului de recuperare pulmonară am avut următoarele rezultate:

- Valorile spirometriei au crescut (Fig. 28)

- Distanța parcursă la testul de mers a crescut cu 172.5 m ( 24.21 % din distanța teoretică),
de la 463 metri la 635.5 metri(Fig. 29)
- Forța și rezistența mușchilor respiratori a crescut cu 16.82 cm H2O, de la 49.43 cm H2O
la 66.25 cm H2O (Fig. 30)

42
 CAZ 5

Nume: G.S.C.

Vârstă: 42 ani

Talie, greutate, IMC: 189.5, 65, 18.1

Fumator: da

Diagnostic principal: astm bronșic persistent și controlat total

Alte comorbidități:

- Ptoză renală gradul 1

Data externării

Data internării

Evaluarea funcției respiratorii inițiale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabelul XI):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 99 % 97 %
Frecvența cardiacă/min 89/min 104/min
Tensiunea arterială(mmHg) 120/75 mmHg 131/82 mmHg
Dispneea (scala BORG) 0 1
Distanța parcursă: 557 m ( 67% din distanța teoretică)

- Spirometrie:
o FVC: 2.4
o FEV: 1.61
o IT: 70.1

Scor chestionar ACT: 25

MIP inițial: 95.03 cm H2O

43
Evaluarea funcției respiratorii finale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabelul XII):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 99 % 98 %
Frecvența cardiacă/min 88/min 100/min
Tensiunea arterială(mmHg) 120/75 mmHg 129/80 mmHg
Dispneea (scala BORG) 0 0
Distanța parcursă: 790 m ( 95.02% din distanța teoretică)
- Spirometrie:
o FVC: 2.53
o FEV: 1.77
o IT: 72

MIP final: 104.19 cm H2O

În urma aplicării programului de recuperare timp de două săptămâni am avut următoarele

rezultate:

- Valorile spirometriei au crescut (Fig. 31)

- Distanța parcursă la testul de mers a crescut cu 233 de metri (28.05% din distanța
teoretică), de la 557 metri la 790 metri (Fig. 32)
- Forța și rezistența mușchilor respiratori a crecut cu 9.16 cm H2O, de la 95.03 cm H2O
la 104.19 cm H2O (Fig. 33)

44
 CAZ 6

Nume: V.I.

Vârstă: 40 ani

Talie, greutate, IMC: 169, 94, 32.9

Fumător: nu

Diagnostic principal: astm bronșic persistent controlat total

Alte comorbidități:

- Obezitate hipertrofică de aport gradul 1

- Sindrom dislipidemic mixt

Data internării

Data externării

Evaluarea funcției respiratorii inițiale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabelul XIII):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 98 % 97 %
Frecvența cardiacă/min 103/min 140/min
Tensiunea arterială(mmHg) 120/75 mmHg 142/82 mmHg
Dispneea (scala BORG) 0 6
Distanța parcursă: 505m ( 79% din distanța teoretică)

- Spirometrie:
o FVC: 3.77
o FEV: 3.02
o IT: 80.1

Scor chestionar ACT: 25 puncte

MIP inițial: 45.10 cm H2O

45
Evaluarea funcției respiratorii finale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabelul XIV):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 98 % 97 %
Frecvența cardiacă/min 100/min 135/min
Tensiunea arterială(mmHg) 120/75 mmHg 140/82 mmHg
Dispneea (scala BORG) 0 4
Distanța parcursă: 595 m ( 93.07% din distanța teoretică)

- Spirometrie:
o FVC: 3.9
o FEV: 3.32
o IT: 83

MIP final: 57.26 cm H2O

În urma programului de reabilitare pulmonară timp de două săptămâni am avut următoarele

rezultate:

- Valorile spirometriei au creacut (Fig. 34)

- Distanța parcursă la testul de mers a crescut cu 90 metri ( 14.07% din distanța teoretică),
de la 505 metri la 595 metri (Fig. 35)
- Forța și rezistența musculaturii respiratorii a crescut cu 12.16 cm H2O, de la 45.10 cm
H2O la 57.26 cm H2O (Fig. 36)

46
 CAZ 7

Nume: T.I.

Vârstă: 42 ani

Talie, greutate, IMC: 176, 94, 30.3

Fumător: da

Diagnostic principal: astm bronșic persistent controlat total

Alte comorbidități:

- HTA esențială grad 1 cu risc adiițional moderat

- Sindrom dislipidemic
- Obezitate de aport grad 1

Data internării

Data externării

Evaluarea funcției respiratorii inițiale:

- Testul de mers dee 6 minute (Tabelul XV):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 96 % 97 %
Frecvența cardiacă/min 84/min 116/min
Tensiunea arterială(mmHg) 125/77 mmHg 136/82 mmHg
Dispneea (scala BORG) 0 4
Distanța parcursă: 540 m ( 57.87 % din distanța teoretică)

- Spirometrie:
o FVC: 4.68
o FEV: 3.49
o IT: 74.6
Scor chestionar: 25 puncte
MIP inițial: 52.69 cm H2O

47
Evaluarea funcției respiratorii finale:
- Testul de mers de 6 minute (Tabelul XVI):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 98 % 97 %
Frecvența cardiacă/min 80/min 100/min
Tensiunea arterială(mmHg) 119/77 mmHg 130/82 mmHg
Dispneea (scala BORG) 0 3
Distanța parcursă: 758 m (81.23 % din distanța teoretică)

- Spirometrie:
o FVC. 4.91
o FEV: 3.62
o IT: 76
MIP final: 68.27 cm H2O

În urma programului de recuperare pulmonară timp de două săptămâni am avut următoarele

rezultate:
- Valorile spirometriei au crescut (Fig. 37)
- Distanța parcursă la testul de mers a crescut cu 218 metri ( 23.36 % din distanța
teoretică), de la 540 metri la 758 metri (Fig. 38)
- Forța și rezistența musculaturii respiratorii a crescut cu 15.58 cm H2O de la 52.69 cm
H2O la 68.27 cm H2O (Fig. 39)

48
 CAZ 8

Nume: S.I.

Vârstă: 60 ani

Talie, greutate, IMC: 173, 77, 25.6

Fumător: da, 20 țigări pe zi

Diagnostic principal: astm bronșic persistent parțial controlat

Alte comorbidități:

- Angor stabil de efort

- Varice hidrostatice
- Obezitate de aport gradul 1
- Steatoză hepatică difuză

Data internării

Data externării

Evaluarea funcției respiratorii inițiale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabelul XVII):

C VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 95 % 93 %
Frecvența cardiacă/min 74/min 93/min
Tensiunea arterială(mmHg) 132/85 mmHg 140/87 mmHg
Dispneea (scala BORG) 2 7
Distanța parcursă: s-a oprit după 105 m ( 13% din distanța teoretică ) deoarece a apărut vertijul
și dispneea a ajuns la gradul 7.

- Spirometrie:
o FVC 1.91
o FEV 1.76
o IT: 93.8
Scor chestionar ACT: 15

49
MIP inițial: 40.57 cm H2O

Evaluarea funcției respiratorii finale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabelul XVIII):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 95% 94 %
Frecvența cardiacă/min 80/min 96/min
Tensiunea arterială(mmHg) 130/83 mmHg 139/85 mmHg
Dispneea (scala BORG) 2 5
Distanța parcursă: 287 m ( 41% din distanța teoretică)

- Spirometrie;
o FVC: 2.21
o FEV 1.92
o IT: 96

MIP final: 71.25 cm H2O

În urma aplicării programului de reabilitare pulmonară timp de două săptămâni am avut

următoarele rezultate:

- Valorile spirometriei au crescut (Fig. 40)

- Distanța parcursă la testul de mers a crescut cu 172 metri (26 % din distanța teoretică) ,
de la 105 metri la 287 metri (Fig. 41)
- Forța și rezistența musculaturii respiratorii a crescut cu 31.28 cm H2O de la 40.57 cm
H2O la 71.85 cm H2O (Fig. 42)

50
 CAZ 9

Nume: C.M.

Vârstă: 60

Talie, greutate, IMC: 151, 90, 39.5

Fumător: nu

Diagnostic principal: astm bronșic persistent total controlat

Alte comorbidități:

- HTA esențială gradul 2

- Obezitate gradul 3

Data internării

Data externării

Evaluarea funcției respiratorii inițiale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabelul XIX):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 96 % 97 %
Frecvența cardiacă/min 55/min 75/min
Tensiunea arterială(mmHg) 131/78 mmHg 146/82 mmHg
Dispneea (scala BORG) 2 6
Distanța parcursă: 421 m 9 63% din distanța teoretică)

- Spirometrie:
o FVC: 2.37
o FEV: 2.06
o IT 92.2

Scor chestionar ACT: 25

MIP inițial: 46.24 cm H2O

51
Evaluarea funcției respiratorii finale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabelul XX):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 97% 96 %
Frecvența cardiacă/min 60/min 70/min
Tensiunea arterială(mmHg) 127/69 mmHg 136/74 mmHg
Dispneea (scala BORG) 1 4
Distanța parcursă: 517 m ( 77. 36 % din distanța teoretică)

- Spirometrie:
o FVC: 2.46
o FEV: 2.36
o IT: 94.1

MIP final: 57.68 cm H2O

În urma aplicării programului de reabilitare pulmonară timp de două săptămâni am avut

următoarele rezultate:

- Valorile spirometriei au crescut (Fig. 43)

- Distanța parcursă la testul de mers a crecut cu 96 metri (14.36% din valoarea teoretică),
de la 421 metri la 517 metri (Fig. 44)
- Forța și rezistența musculaturii respiratorii a crescut cu 11.16 cm H2O, de la 46.52 cm
H2O la 57.68 cm H2O (Fig. 45)

52
 CAZ 10

Nume: B.M.

Vârstă: 74 ani

Talie, greutate, IMC: 161, 71, 29.7

Fumător: nu

Diagnostic principal: astm bronșic controla total

Alte comorbiidități:

- HTA esențială grad 3 cu risc adițional înalt

- Varice hidrostatice clasa a 2-a
- Obezitate de aport

Data internării

Data externării

Evaluarea funcției respiratorii inițiale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabel XXI):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 97 % 96 %
Frecvența cardiacă/min 68/min 86/min
Tensiunea arterială(mmHg) 132/75 mmHg 142/82 mmHg
Dispneea (scala BORG) 3 4
Distanța parcursă: 360 m ( 46.52 % din distanța teoretică)

- Spirometrie:
o FVC 2.16
o FEV: 1.81
o IT: 84.7

Scor chetionar ACT: 25 puncte

MIP inițial: 46.15 cm H2O

53
Evaluarea funcției respiratorii finale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabel XXII):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 97 % 96 %
Frecvența cardiacă/min 66/min 80/min
Tensiunea arterială(mmHg) 128/75 mmHg 136/80 mmHg
Dispneea (scala BORG) 2 3
Distanța parcursă: 542 m ( 70.03 % din distanța teoretică)

- Spirometrie:
o FVC: 2.37
o FEV: 2.1
o IT: 87.37

MIP final: 54.74 cm H2O

În urma aplicării programului de reabilitare pulmonară timp de două săptămâni am avut

următoarele rezultate:

- Valorile spirometriei au crescut (Fig. 46)

- Distanța parcursă la testul de mers a crescut cu 182 metri (25.51% din distanța
teoretică), de la 360 metri la 542 metri (Fig. 47)
- Forța și rezistența musculaturii respiratorii a crescut cu 8.59 cm H2O, de la 46.15
cm H2O la 54.74 cm H2O (Fig. 48)

54
 CAZ 11

Nume: B.P.

Vârstă: 61 ani

Talie, greutate, IMC: 177, 105, 33.5

Fumător: da

Diagnostic principal: astm bronșic persistent controlat total

Alte comorbidități:

- Varice hidrostatice clasa 1

- Obezitate hipertrofică de aport gradul 1
- Sindrom dislipidemic

Data internării

Data externării

Evaluarea funcției respiratorii inițiale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabelul XXIII):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 97 % 97 %
Frecvența cardiacă/min 85/min 111/min
Tensiunea arterială(mmHg) 124/75 mmHg 136/85 mmHg
Dispneea (scala BORG) 0.5 2
Distanța parcursă: 560 m ( 79% din dstanța teoretică)

- Spirometrie:
o FVC: 4.39
o FEV: 3.11
o 70.9

Scor chestionar ACT: 25

MIP inițial: 85.12 cm H2O

55
Evaluarea funcției respiratorii finale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabelul XXIV):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 98 % 98 %
Frecvența cardiacă/min 86/min 108/min
Tensiunea arterială(mmHg) 120/75 mmHg 132/82 mmHg
Dispneea (scala BORG) 0 0
Distanța parcursă: 681 m ( 96.06 % din distanța teoretică)

- Spirometrie:
o FVC: 4.72
o FEV: 3.45
o IT: 73

MIP final: 92.32 cm H2O

În urma aplicării programului de reabilitare pulmonară timp de două săptămâni, am avut

următoarele rezultate:

- Valorile spirometriei au crescut (Fig. 49)

- Distanța parcursă la testul de mers a crescut cu 121 metri ( 11.06% din valoarea
teoretică), de la 560 metri la 681 metri (Fig. 50)
- Forța și rezistența musculaturii respiratorii a crescut cu 7.2 cm H2O, de la 85.12 cm H2O
la 92.32 cm H2O (Fig. 51)

56
 CAZ 12

Nume: A.M.

Vârstă: 44 ani

Talie, greutate, IMC: 166,66,24

Fumător: da

Diagnostic principal: astm bronșic persistent controlat total

Alte comorbidități:

- Varice hidrostatice
- Hepatită B

Data internării

Data externării

Evaluarea funcției respiratorii inițiale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabelul XXV):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 98 % 97 %
Frecvența cardiacă/min 75/min 118/min
Tensiunea arterială(mmHg) 119/76 mmHg 134/82 mmHg
Dispneea (scala BORG) 0.5 3
Distanța parcursă: 572m ( 81% din distanța teoretică)

- Spirometrie:
o FVC: 3.36
o FEV: 1.98
o IT: 60.3

Scor chestionar ACT: 25

MIP inițial: 76.46 cm H2O

57
Evaluarea funcșiei respiratorii finale:

- Testul de mers de 6 minute (Tabelul XXVI):

PARAMETRI VALORI INIȚIALE VALORI FINALE

Sp O2 98 % 98 %
Frecvența cardiacă/min 74/min 110/min
Tensiunea arterială(mmHg) 120/76 mmHg 130/82 mmHg
Dispneea (scala BORG) 0 1
Distanța parcursă: 659 m ( 93.31 % din distanța teoretică)

MIP final: 117.6 cm H2O

- Spirometrie:
o FVC: 3.64
o FEV: 2.6
o IT: 64

În urma programului de reabilitare pulmonară am avut următoarele rezultate:

- Valorile spirometriei au crescut (Fig. 52)

- Dsitanța parcursă la testul de mers a crescut cu 87 metri ( 12.31% din distanța teoretică),
de la 572 metri la 659 metri (Fig. 53)
- Forța și rezistența musculaturii respiratorii a crescut cu 41.14 cm H2O, de la 76.46 cm
H2O la 117.6 cm H2O (Fig. 54)

58
 VII. Analiza și interpretarea rezultatelor

Din total de 12 pacienți, 58% au fost bărbați și 42% femei. (Fig.55).

Sex

Feminin
42%

Masculin
58%

Fig 55. Procentajul pe sexe

Vârstă
80-100 ani
8%

40-60 ani
60-80 ani 50%
42%

40-60 ani 60-80 ani 80-100 ani

Fig.56. Procentajul în funcție de vârstă

59
Din 12 pacienți, 4 pacienți au fost diagnosticați cu astm bronșic persistent controlat partial, iar
restul cu astm bronșic persistent controlat total. (Fig. 57)

ETIOPATOGENIE

AB persistent
controlat parțial, 4,
36%
AB persistent
controlat total, 7,
64%

Fig. 57. Etiopatogenie

Numărul fumătorilor este mai mare decât cel al nefumătorilor, încât din cei 12 pacienți 58%
sunt fumători. (Fig. 58)

42%

58%

Fumători Nefumători

Fig. 58. Procentajul în funcție de factorul poluant – fumul de țigară

60
Valorile medii inițiale și finale ale spirometriei au arătat o creștere în cei mai importanți
parametrii – FVC, FEV și IT. (Fig. 59)

8
7
6
5
4
3
2
1
0
FVC FEV IT
Inițial 2.96 2.29 7.612
Final 3.13 2.33 7.89

Inițial Final

Fig. 59. Valorile medii ale spirmoetriei inițiale și finale

În ceea ce privește testarea de mers de 6 minute, se poate observa conform graficului o creștere
a distanței parcurse după efectuarea programului de recuperare respiratorie, de la o valoare
medie inițială de 420 m la valoarea finală de 553.37 m. Se observă astfel o creștere medie de
113.37. (Fig. 60)

600

500

400

300

200

100

0
Testare inițială Testare finală

Fig. 60 - Distanța medie parcursă inițial și final

61
Cel mai important parametru pe care l-am cuantificat a fost MIP-ul, cu ajutorul căruia am
observat o creștere semnificativă în forța musculaturii și rezistența mușchilor respiratorii, care
au crescut capacitatea de efort a pacientului astmatic și, concomient, calitatea vieții acestuia.

În urma măsurătorilor inițiale și finale am observat o creștere medie a MIP-ului de 13.48 cm

H2O, de la 59.07 cm H2O inițial până la 72.55 cm H2O. (Fig. 61).

MIP, 72.55

MIP, 59.07

0 10 20 30 40 50 60 70 80

MIP final MIP inițial

Fig. 61. Valorile medii ale MIP-ului inițial și final

62
 ANEXE

9
8.1
8 7.8

2.98 3.11
3 2.53 2.65

0
FVC FEV IT

Inițial Final

Fig. 19

600
450

0 100 200 300 400 500 600

Final Inițial

Fig. 20

63
 68.52
58.1

52 54 56 58 60 62 64 66 68 70

MIP final MIP inițial

Fig. 21

6.81
6.11
7

4 2.98
2.85

3 1.74 1.89

0
FVC FEV IT

Inițial Final

Fig. 22

64
 358

271

0 50 100 150 200 250 300 350 400

Final Inițial

Fig. 23

57.26

44.94

0 10 20 30 40 50 60

MIP final MIP inițial

Fig. 24

65
9

8 7.75
7.29
7

1.71 1.8
2
1.24 1.33
1

0
FVC EV IT

Inițial Final

Fig. 25

368

240

0 50 100 150 200 250 300 350 400

Final Inițial

Fig. 26

66
 54.68

49.71

47 48 49 50 51 52 53 54 55

MIP final MIP inițial

Fig. 27

7.25 7.53

5
3.26 3.45
2.36 2.41
4

0
FVC FEV IT

Inițial Final

Fig. 28

67
 , 635.5

, 463

0 100 200 300 400 500 600 700

Final Inițial

Fig. 29

66.25

49.43

0 10 20 30 40 50 60 70

MIP final MIP inițial

Fig. 30

68
8

0
FVC FEV IT

Inițial Final

Fig. 31

790

557

0 100 200 300 400 500 600 700 800

Final Inițial

Fig. 32

69
 104.19

95.03

90 92 94 96 98 100 102 104 106

Final Inițial

Fig. 33

9
8.3
8.01
8

3.77 3.89
4
3.32
3.02
3

0
FVC FEV IT

Inițial Final

Fig. 34

70
 595

505

460 480 500 520 540 560 580 600

Final Inițial

Fig. 35

57.26

45.1

0 10 20 30 40 50 60

Final Inițial

Fig. 36

71
 Inițial Final

9
8.01
8 7.6

4.91
5

4 3.77 3.62
3.02
3

0
FVC FEV IT

Fig. 37

758

540

0 100 200 300 400 500 600 700 800

Final Inițial

Fig. 38

72
 68.27

MIP
52.69

0 10 20 30 40 50 60 70

Final Inițial

Fig. 39

Inițial Final

12

10 9.38 9.6

2.21
1.91 1.76 1.92
2

0
FVC FEV IT

Fig. 40

73
 287

105

0 50 100 150 200 250 300

Final Inițial

Fig. 41

71.85

MIP
40.57

0 10 20 30 40 50 60 70 80

Final Inițial

Fig. 42

74
 9.41
9.22
10

4 2.37 2.36
2.46
2.06
3

0
FVC FEV IT

Inițial Final

Fig. 43

0 100 200 300 400 500 600

Final Inițial

Fig. 44

75
 57.68

MIP

46.24

0 10 20 30 40 50 60 70

Final Inițial

Fig. 45

Inițial Final

10

9 8.73
8.47

3
2.37
2.16 2.1
1.81
2

0
FVC FEV IT

Fig. 46

76
 Final Inițial

542

360

0 100 200 300 400 500 600

Fig. 47

54.74

MIP

46.15

40 42 44 46 48 50 52 54 56

Final Inițial

Fig. 48

77
 7.09 7.3
8

6 4.72
4.39

5
3.45
3.11
4

0
FVC FEV IT

Inițial Final

Fig. 49

681

560

0 100 200 300 400 500 600 700

Final Inițial

Fig. 50

78
 92.32

MIP

85.12

80 82 84 86 88 90 92 94

Final Inițial

Fig. 51

6.4
6.03
7

5
3.36 3.64

4
1.98 2.6

0
FVC FEV IT

Inițial Final

Fig. 52

79
 659

572

520 540 560 580 600 620 640 660

Final Inițial

Fig. 53

117.6

MIP
76.46

0 20 40 60 80 100 120

Final Inițial

Fig. 54

80
 VIII. Bibliografie

1. ACCP and American Association of Cardiovascular and Pulmonary Rehabilitation,

Pulmonary Rehabilitation Guidelines, Chest 1997; 112:1363-1396

2. Avramescu E.T., Vasilescu M.M., Zăvăleanu M., Mijloace kinetoterapeutice utilizate în

reabilitarea respiratorie, Ed. Universitaria Craiova, 2007

3. BTS/ACPRC , Guideline physiotherapy management of the adult, medical, spontaneously

breathing patient Web Appendix 1- - Complementary therapies, Thorax 2009, 64 Suppliment 1

4. Dentice Ruth, Maintaining Healthy Airways 2012, Official Newsletter of the Australian Lung
Foundation

5. GINA, Global Strategy for Asthma Management and Prevention, 2018.

6. . Gosselink, R., De Vos, J., van den Heuvel, S.P., et al. Impact of inspiratory muscle training
in patients with COPD: what is th evidence? Eur. Respir. J. 2011;37:416–425.
7. Gray H., Anatomy of the Human Body: 688.
8. Guidelines for the Diagnosis and Management of Asthma, 2007, section 2.
9. Guyton A.C., Hall J.E., Textbook of Medical Physiology, Philadephia, Saunders, 2006..
10. Hillegass E., Essentials of Cardiopulmonary Physical Therapy, Saunders Elsevier, 2011.
11. Hine R. (2016), A dictionary of biology (7th ed.), Oxford: Oxford University Press: 540.
12. Ionescu C.M., The Human Respiratory System an Analysis of the Interplay between
Anatomy, Structure, Breathing and Fractal Dynamics, Springer 2013: 13.
13. . Jimborean G, Ianoși E.S., Comes A., Neagoș A., Togănel C., Pneumologie – Recuperarea
respiratorie și balneo-fizioterapia în afecțiunile respiratorii, University Press Târgu Mureș, 2013

14. Leader D, RN, How to Perform Diaphragmatic Breathing with Pursed Lips About.com
Guide, Updated June 16, 2009; How to Use an Incentive Spirmeter, 2008

15. Lawrence James, Regulation of respiration, 2011

16. Mota, S., Guell, R., Barreiro, E., et al. Clinical outcomes of expiratory muscle training in
severe COPD patients. Respir. Med. 2007;101:516–524.

81
17. Ober C., Perspectives on the past decade of asthma genetics, J Allergy Clin Immunol. 2005;
116(2): 274-8.
18. Ochină G., Kinetoterapia în afecțiuni respiratorii, 2002.
19. Ries AL, Bauldoff GS, Carlin BW, Casaburi R et al, Pulmonary Rehabilitation: Joint
ACCP/AACVPR Evidence-Based Clinical Practice Guidelines, Chest 2007 May; 113(5 Suppl):
4S-42S

20. Sbenghe T., Recuperarea medicală a bolnavilor respiratori, Ed. Medicală București, 1983,
16-31.
21. Sbenghe T., Recuperarea medicală a bolnavilor respiratori, Ed. Medicală București, 1983,
120.
22. Ștefaneț M. Anatomia omului, 2008, 2: 148-191.
23. Terry Des Jardins MED, RRT, Cardiopulmonary Anatomy Physiology – Essentials for
Respiratory Care, 2008.
24. Trofor A., Noțiuni de structură și fiziologie ale aparatului respirator, 2018.
25. Tudorache V.M., Tratat de reabilitare pulmonară, Ed. Mirton, 2009.
26. Vasilescu M.M., Kinetoterapia afecțiunilor respiratorii, Ed. Universitaria Craiova, 2007:13-
129.
27. Wesst, C.R., Taylor, B.J., Campbell, I.G., et al, Effects of inspiratory muscle training in
Paralympic athletes with cervical spinal cord injury, Med. Sci. Sports Exerc, 2009; 41:S31-S32.

82