Proiect Astm

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “EUGEN NICOARĂ” MUN. MIERCUREA CIUC, JUD.
HARGHITA
SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
PROIECT
Coordonator: As.med.gen.pr.lic. AGACHE LENUȚA LUMINIȚA
Absolvent: TAMÁS V. ERZSÉBET
PROMOȚIA 2019
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “EUGEN NICOARĂ” MUN. MIERCUREA CIUC, JUD. HARGHITA
SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
Titlul lucrării:
ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI ÎN CRIZĂ DE ASTM BRONŞIC
Coordonator: As.med.gen.pr.lic. AGACHE LENUȚA LUMINIȚA
Absolvent: TAMÁS V. ERZSÉBET
PROMOŢIA 2019
3
CUPRINS
ARGUMENT ........................................................................................................................................ 5
ISTORIC ............................................................................................................................................... 6
CAPITOLUL I - DATE GENERALE DESPRE BOALĂ ................................................................ 8 1.1.1.
Anatomia şi fiziologia a aparatului respirator ................................................................... 8 1.1.2.
Prezentarea teoretică a bolii .............................................................................................. 10 1.
Definiție ....................................................................................................................................... 10 2.
Etiologie ...................................................................................................................................... 10 3.
Patologie ...................................................................................................................................... 11 4.
Diagnostic Clinic (Simptomatic) ................................................................................................ 12 5.
Diagnostic Paraclinic .................................................................................................................. 13 6.
Diagnostic Diferențial................................................................................................................. 14 7.
Evoluție. Prognostic ................................................................................................................... 15 8.
Tratament ................................................................................................................................... 16
CAPITOLUL II - ÎNGRIJIRI GENERALE .................................................................................. 17 2.1.
Internarea pacientului în spital ............................................................................................. 17 2.2.
Asigurarea condiţiilor de spitalizare ..................................................................................... 18 2.3.
Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi ............................................................ 19
Pregătirea patului şi accesoriilor lui ............................................................................................. 19
Schimbarea lenjeriei de pat .......................................................................................................... 19
Asigurarea igienei personale, corporale și vestimentare a pacientului .......................................... 20
Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat ............................................... 20
Observarea poziţiei pacientului .................................................................................................... 21
Schimbarea poziţiei şi imobilizarea pacientului ........................................................................... 22
Captarea eliminărilor .................................................................................................................... 23 2.4.
Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative ........................................................................ 27 2.5.
Alimentaţia bolnavului ........................................................................................................... 29 2.6.
Administrarea medicamentelor şi hidratatrea organismului .............................................. 30 2.7.
Recoltarea produselor biologice şi patologice ....................................................................... 32 2.8.
Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune ................................... 34 2.9.
Educaţie pentru sănătate ....................................................................................................... 39 2.10.
Externarea pacientului ....................................................................................................... 41
CAPITOLUL III - ÎNGRIJIRI SPECIFICE ................................................................................. 42 Cazul I -
PLAN DE ÎNGRIJIRE ...................................................................................................... 42 Cazul II - PLAN
DE ÎNGRIJIRE ..................................................................................................... 54
4
Cazul III - PLAN DE ÎNGRIJIRE .................................................................................................... 62
CAPITOLUL IV - Concluzii ............................................................................................................. 74
Evaluare Finală .................................................................................................................................... 74
Concluzii Generale ............................................................................................................................... 75
Bibliografie .......................................................................................................................................... 76
ARGUMENT
Seneca spunea că:” Ajungem cu greutate la însănătoşire fiindcă nu ştim că suntem bolnavi”.
Patologia contemporană se caracterizează între altele prin frecvenţa mare a unor boli a căror
patogenie este condiţionată în mare măsură de modul de viaţa al omului din zilele noastre. Boala
apare ca un produs al unui dezechilibru cu răsunet aspru celor trei mari dimensiuni: biologică,
psihologică şi socială, şi ca efect, zgomot asupra întregului organism”. Desigur acest dezechilibru se
poate manifesta într-o diversitate de forme şi la cele mai diferite niveluri. După definiţia dată de
Academia de Ştiinţe Medicale din ţara noastră, recuperarea este un domeniu de activitate complexă:
medicală, educaţională, socială şi profesională, prin care se urmăreşte restabilirea cât mai deplină a
capacitaţii funcţionale pierdută de individ (adult sau copil) în urma unor boli sau traumatisme,
precum şi dezvoltarea unor mecanisme compensatorii ca să-i asigure posibilitatea de muncă sau
autoservire, respectiv o viaţă independentă economică şi socială. Obiectivul terapeutic,
recuperarea funcţională, atât cât este posibil, a fost urmărit şi în lucrarea de faţă. Respirația este
funcția prin care se asigură continuu și adecvat, atât aportul de oxigen din aerul atmosferic pană la
nivelul celulelor care îl utilizează, cât și circulația în sens invers al dioxidului de carbon, produs al
metabolismului celular. Oxigenul este cea mai important și simplă substanță de care depind viețile
noastre, este esențial pentru fiecare celulă sau țesut din corp, care îl utilizează pentru a produce
energia necesară menținerii vieții. Aparatul respirator este capabil să ne regleze bătăile inimii printr-
o respirație corectă, ceea ce este vital în unele afecțiuni ale inimii și presiunii arteriale. Un act atât de
firesc că respiratul ne ajută sau chiar ne salvează în anumite situații dacă știm cum să ne păstram
sănătatea plămanilor și a aparatului respirator. Un organism în stare perfectă de funcționare este
cheia vitalitătii și a longevității. Dorinţa de cunoaştere în profunzime a întregului complex de
simptome şi a etiologiei bolii a fost determinată de faptul că în familie am avut o persoană cu
manifestări ale acestei bolii, ţinând cont că astmul este o boală şi cu teren genetic transmisibil doresc
că pregătirea mea teoretică şi practică să-mi confere posibilitatea de a depista dacă apare şi la alţi
membrii ai familiei în scopul aplicării corecte a tratamentului şi chiar în clinica unde voi practica
această meserie.
ISTORIC
Astmul bronșic este o entitate clinică cunoscută cu aproximativ 1000 de ani i.e.n, el derivă de la un
cuvânt grecesc care înseamnă “greutate respiratorie” , și este considerat un “brevet de viață lungă”.
Hipocrate este primul autor care îi recunoaște natura spasmodică îl compară cu epilepsia și include
între cauze frigul și excitanții de mediu. Termenul de astm a apărut devreme în literatură referindu-
se la dispnee în general; el derivă de la un cuvânt grecesc “asmaticus” care înseamnă greutate
respiratorie. Indienii vechi socoteau că astmul este produs de un principiu activ al toracelui, care
cauzează greutatea în respiraţie. Ei au introdus tratamentul cu ,,Datura strammonium,, în ţigări
antiasmatice. Se pare că în antichitate cât şi în evul mediu sub numele de astm au fost clasate
tulburări cu cauze diferite şi fără rezultat terapeutic satisfăcător. Cele mai importante
contribuţii asupra astmului bronşic au început să fie prezentate după apariţia Renaşterii adică în
perioada preindustrială şi cea modernă. Sennertus în 1960 după M. Walter (480) este primul
care a gândit că „astmul este cauzat de strangularea tubilor bronşici prin compresiune sau prin
opturarea internă produsă de tumori groase sau vâscoase, seroase dar copioase cantitativ”. Cele
mai exacte descrieri se datorează unor medici, ei însăşi bolnavi de astm; astfel J. Gloyer (510)
diferenţiează astmul spasmatic (convulsiv) datorată contracţiilor fibrelor musculare ale bronhiilor de
astmul pneumonic aproape continuu şi datorat unei patologii organice pulmonare în 1860, iar H.
Salter (503) în 1960 scrie cea mai bună carte despre astm. Salter a colectionat 217 cazuri de astm
bronșic şi tot el a descris şi celulele din spută care astăzi se numesc eozinofile ,,rolul emanaţilor de la
animal,,. Floyer recunoaște rolul eredităţii dar şi al mediului (astm în atmosfera cu fum a Londrei); el
este probabil şi primul autor care stabileşte o relaţie între unii factori alimentari şi astm, descriind un
bolnav cu crize de astm. Descoperirea stetoscopului de către Laennec a fibrelor musculare
netede din bronhii de către Reisseissen, a centrului de respiraţie de către Reid, a stimulilor mecanici
clinici şi electrici de către Williams, au dat noi impulsuri cercetării clinice și patologice. S-a crezut
multa vreme că astmul este o boală exclusiv alergică, abia dupa 1940 s-a revenit la ideea că astmul
reprezintă un sindrom de etiopatogenie complexă.
7
În România cele mai importante cercetări asupra astmului le-a facut profesorul Danielopolu, lucrările
lui asupra profilaxiei şi a existenței dozelor mici şi mari de mediatori chimici rămân un model. În
ultimile decenii au fost studiaţi receptori fiziologici, s-a experimentat blocada în astmul bronșic şi au
fost descoperite o serie de substanţe bronhodilatatoare.
CAPITOLUL I
- DATE GENERALE DESPRE BOALĂ
1.1.Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie a aparatului respirator
1.1.1. Anatomia şi fiziologia a aparatului respirator
Plămânul este un organ cavitar cu lumen ramificat, cu o formă instabilă; densitatea mică a celulelor
parenchimatoase şi caracterul elastic al ţesutului de susţinere determină concordanţe dintre forma
plămânului şi relaţiile tensionale de la nivelul cutiei toracice.
Fig,nr.1 Aparatul respirator
Forţa principală care ţin în tensiune sistemele elastice pulmonare şi toracice este presiunea
atmosferică aerul atmosferic exercită asupra suprafeţei interne pulmonare o presiune de 1kg/cm
pătrat, expansiunea plămânului spre peretele toracic, reexpansionarea organului colabat prin
pneumotorax, alungirea fibrelor elastice cu tendinţă de revenire; presiunea atmosferică
9
determină apariţia la nivelul suprafeţei pleurale a organului a doi vectori sens contrar: presiunea
intralumenară ce destinde plămânul la poziţia iniţială. Ventilaţia pulmonară este procesul prin care
se produce un flux de aer din mediul exterior spre spaţiile alveolare şi în sens invers; rezultatul este
înlocuirea oxigenului din aerul alveolar în sângele capilar pulmonar şi eliminarea din plămâni a
excesului de bioxid de carbon din sânge în aerul alveolar. Cuprinde două faze: inspirul (pătrunderea
în plămân a unui volum de aer proaspăt şi bogat în oxigen) şi expirul (expulzia din plămâni a unui
volum aproape egal de amestec gazos dar cu o concentraţie mai mare de bioxid de carbon).
Pătrunderea şi ieșirea aerului în/şi din căile respiratorii sunt produse de modificările ritmice şi
alternative ale volumului plămânilor; expansiunea în inspir şi revenirea la volumul de repaus în respir;
modificările de volum ale plămânilor urmează pe acelea ale cutiei toracice graţie contracţiei
muschilor ventilatori şi elasticităţii ţesutului pulmonar. Mușchii ventilatori inspiratori de repaus
sunt: diafragmul şi mușchii intercostali externi; în inspirul forţat intervin şi mușchii inspiratori
accesori, micul dinţat posterior şi superior, pectoralii, marele dințat, scalenul, trapezul şi
sternocleido-mastoidianul. Expirul spontan de repaus este un proces pasiv deoarece nu necesită
activitate contractilă musculară, eliminarea aerului din plămâni provocată de revenirea elastică a
ţesutului pulmonar.
10
1.1.2. Prezentarea teoretică a bolii
1. Definiție
Astmul bronşic este o boală inflamatorie cronică a căilor aeriene caracterizată prin creşterea
răspunsului tractului respirator la o multitudine de stimuli. Se caracterizează din punct de vedere
fiziologic prin îngustarea căilor aeriene cu limitarea debitului aerian iar clinic prin dispnee paroxistică,
tuse şi wheezing, în special noaptea sau dimineaţa devreme, care se pot remite spontan sau ca
rezultat al terapiei. Este o boală episodică cu exacerbări acute, de regulă de scurtă durată (minute,
ore), ce alternează cu perioade asimptomatice, în care pacientul pare complet recuperat.
Fig nr.2 Astm bronșic
2. Etiologie
Astmul bronşic este una dintre cele mai frecvente boli cronice afectând ≈ 300 de milioane de oameni.
Prevalenţa sa în ţările dezvoltate a crescut în ultimii 30 de ani, ajungând actual la valori de ≈ 10-15%
la adulţi şi ≈ 15% la copii. În România prevalenţa este de 5-7%.
11
Creşterea incidenţei astmului este asociată creşterii prevalenţei atopiei şi a altor boli alergice, fapt ce
conduce la ideea că o bună parte dintre astmatici au o predispoziţie genetică. Cei mai mulţi pacienţi
din ţările dezvoltate sunt atopici, cu o sensibilizare alergică la praful de casă a cărui componentă
principală este Dermatophagoides pteronyssinus. Astmul apare astfel că o boală heterogenă din
punct de vedere etiologic în care factorii genetici (atopia) şi factorii de mediu precum virusurile,
alergenii, expunerea profesională contribuie la iniţierea şi perpetuarea bolii. Evoluţia astmului este
influenţată şi de efectele tutunului asupra plămânului; drept urmare, istoria naturală a bolii este mai
dificil de precizat la adult. Astmul bronşic se întâlneşte la toate vârstele, predominant la cele tinere:
aproape jumătate din cazuri se diagnostichează înainte de 10 ani, cu un maxim la 3 ani. Raportul
bărbaţi/femei este de 2/1 în copilărie şi se egalizează în jurul vârstei de 30 de ani. Urmărind prin
studii de lungă durată copii astmatici până la vârsta de 40 de ani, s-a constatat că unii dintre aceştia
devin asimptomatici la adolescenţă dar boala poate reveni la vârsta de adult, în special la cei cu
simptome persistente şi astm sever. Adulţii cu astm, în special cei cu debut la maturitate, rar devin
asimptomatici. Riscurile majore de deces prin astm sunt reprezentate de controlul deficitar al bolii cu
utilizarea frecventă a bronhodilatatoarelor inhalatorii, lipsa corticoterapiei inhalatorii şi repetatele
internări în spital în stare critică.
3. Patologie
Astmul bronşic apare ca urmare a persistenţei inflamaţiei subacute la nivelul căilor aeriene. Chiar şi la
bolnavii asimptomatici, căile aeriene pot fi edemaţiate şi infiltrate cu eozinofile, neutrofile şi
limfocite, cu sau fără creşterea conţinutului de colagen al
12
Fig.nr.3 Bronhiole în astm bronșic membranei bazale epiteliale. Inflamaţia se reduce în urma
tratamentului cu corticosteroizi inhalatori. Particularităţile fiziologice şi clinice ale astmului bronşic
derivă din interacţiunea dintre celulele inflamatorii locale, cele care infiltrează epiteliul căilor aeriene
şi mediatorii inflamaţiei
4. Diagnostic Clinic (Simptomatic)
În forma sa cea mai tipică, astmul este o boală episodică în care toate cele trei elemente ale triadei:
dispnee, tuse, wheezing, coexistă. Dispneea este de tip bradipnee expiratorie, cu expiraţie prelungită,
siflantă şi inspiraţie scurtă, puţin eficace, frecvent nocturnă, trezind bolnavul din somn. Tusea are
caracter spasmodic. Uscată iniţial, la sfârşitul crizei devine productivă: spută groasă, aderentă, ades
sub formă de mulaje bronşice (spirale Curschmann) şi la examinarea microscopică cu conţinut de
eozinofile şi de cristale Charcot-Leyden. Wheezingul însoțește de regulă tusea și dispneea,este
perceput în ambele faze ale respirației iar în situații de extremă severitate poate să dispară. La
examenul obiectiv se evidenţiază: semne de hiperventilaţie, creşterea diametrului toracic
anteroposterior, hipersonoritate, raluri sibilante. În cazul crizelor severe şi prelungite murmurul
vezicular nu se mai percepe (silenţium respirator - semn de mare gravitate).
13
5. Diagnostic Paraclinic
Diagnosticul pozitiv se stabileşte prin demonstrarea reversibilităţii obstrucţiei căilor aeriene.
Reversibilitatea este definită ca o creştere cu cel puţin 15% a VEMS după 2 pufuri cu β2-agonist cu
durată scurtă de acţiune. Dacă spirometria este normală, diagnosticul poate fi demonstrat prin teste
de provocare cu histamină, metacolină sau hiperventilaţie în aer rece. Odată diagnosticul confirmat,
pacientul este supravegheat măsurând debitul expirator maxim de vârf (PEF) acasă şi VEMS în
laboratorul de explorări funcţionale. Debitul expirator maxim de vârf reprezintă valoarea maximă a
fluxului atinsă în cursul expiraţiei complete şi forţate, foarte curând după începutul ei; volumul
pulmonar la care se obţine PEF este apropiat de CPT. La volum pulmonar mare fluxul expirator este
dependent de efortul ventilator depus şi este cu atât mai mare cu cât contracţia muşchilor ventilatori
este mai intensă; de aceea valoarea sa este susceptibilă de variaţii mari la acelaşi individ. Testele
cutanate pozitive la diferiţi alergeni nu corelează cu evenimentele intrapulmonare şi, în plus, pot fi
pozitive şi la subiecţii sănătoşi. Eozinofilia sanguină şi în spută, precum şi măsurarea nivelului de IgE
au un mic beneficiu în practica clinică. Examenul radiologic, fără modificări notabile de regulă, este
util pentru diagnosticul complicaţiilor: pneumotoraxul, pneumomediastinul, atelectazia reversibilă
prin dopuri de mucus. Spirometria - se efectuează optim cu pacientul şezând. Trebuie calmată
anxietatea pacientului legată de executarea corectă a testului. Explicarea cu răbdare a tehnicii,
acompaniate eventual de o demonstraţie este folositoare. Pacientul ar trebui: să respire complet;
să lipească bine buzele în jurul piesei bucale; să expire „atât de puternic şi atât de rapid, încât să-
şi simtă plămânii complet goliţi de aer”; să respire din nou relaxat;
Expirul trebuie să continue până când nu mai există aer de respirat, ceea ce, în cazurile severe de
BPOC poate dura 15 secunde sau mai mult. Ca la orice test, rezultatele spirometriei pot fi validate
numai dacă expirul a fost corect efectuat. Trebuie efectuate cel puţin 3 măsurători fără să existe
diferenţe mai mari de 200 ml.
14
sau 5% între două valori ale FEV1 sau FVC. Se utilizează valoarea cea mai mare a FEV1 sau FVC chiar
dacă nu sunt de la aceeaşi explorare. Raportul FEV1/FVC se calculează de pe curba cu valorile FEV1
sau FVC cele mai mari.
6. Diagnostic Diferențial
Diferenţierea astmului de alte boli ce se manifestă prin dispnee şi wheezing nu este dificilă, mai ales
când bolnavul este văzut în cursul unui episod acut. Datele fizice şi simptomele prezentate mai sus,
precum şi existenţa unor crize periodice sunt destul de caracteristice. Contribuie la diagnostic
istoricul familial sau personal de boală alergică (eczemă, rinită, urticarie). O manifestare extrem de
caracteristică o reprezintă trezirea din somn cu dispnee şi/sau wheezing. Prezenţa acestui fenomen
este atât de frecventă încât absenţa sa ridică serioase dubii de diagnostic. La fel de caracteristică este
şi perceperea de raluri bronşice, sibilante şi ronflante, a doua zi dimineaţa, după producerea unei
astfel de crize nocturne. Obstrucţia căilor aeriene superioare prin tumori sau edem laringian poate fi
ocazional confundată cu astmul. Dispneea este însă de tip inspirator, este însoţită de stridor şi de
înăsprirea sunetelor respiratorii la nivelul traheei, în timp ce wheezingul lipseşte. Examenul laringo- şi
bronhoscopic precizează diagnosticul. Disfuncțile glotice se manifestă prin îngustarea glotei atât în
cursul inspiraţiei, cât şi al expiraţiei, fapt ce conduce la crize episodice de obstrucţie aeriană severă,
cu retenţie de CO2. Diagnosticul este precizat numai dacă glota este examinată în timpul crizelor, un
examen normal efectuat în perioada asimptomatică nu îl exclude. Bolile endobronşice (aspiraţia de
corp străin, cancerul, stenoza bronşică) pot fi suspicionate clinic la un bolnav ce prezintă tuse
paroxistică, wheezing persistent şi localizat într-o arie a toracelui. Se confirmă prin examen
bronhoscopic. Insuficienţa ventriculară stângă acută mimează astmul, deoarece prezenţa ralurilor
umede la ambele baze, ritmul de galop, sputa striată cu sânge precum şi alte semne de insuficienţă
cardiacă precizează diagnosticul corect. Episoade recurente de bronhospasm pot să apară uneori în
tumorile carcinoide, tromboembolismul pulmonar şi bronşita cronică. În bronşita cronică nu există
perioade complet asimptomatice, prezenţa sputei este semnul de bază, în timp ce dispneea şi
wheezingul se suprapun numai uneori.
15
Embolia recurentă poate fi uneori greu de separat de astm, cu atât mai dificil cu cât aceşti bolnavi
pot prezenta dispnee expiratorie şi modificări scintigrafice superpozabile celor din astm. În aceste
situaţii, numai angiografia stabileşte diagnosticul corect. Pneumonia cu eozinofile se
asociază frecvent cu astmul şi se caracterizează prin eozinofilie periferică. Bronhospasmul este
adeseori o manifestare a vasculitelor sistemice cu determinări pulmonare.
7. Evoluție. Prognostic
Evoluţia astmului este în funcţie de vârsta de debut şi de tipul astmului. În general se apreciază că
cca. 25% din bolnavi se pot aştepta să devină asimptomatici după 2 ani de evoluţie.Astmul care
debutează în adolescenţă sau la vârste adulte regresează mai puţin uşor ca astmul copilului. Astmul
tardiv, cu apariţie în jur de 50 de an şi care ar reprezenta 20% din toate cazurile de astm, este rar de
natură alergică, evoluează în episoade bronşitice, repetate şi cu o perioadă variabilă de timp să
devină astm cu dispnee continuă. Această eventualitate rară în astmul infantil, devine tot mai
frecvent şi în astmul extrinsec alergic pe măsură ce se înaintează în vârstă. Rata mortalităţii prin astm
este redusă. Rata mortalităţii pare să fie mai crescută pentru cei care au acces limitat la sistemul de
sănătate. Riscul de deces pentru cei spitalizaţi este cuprins între 0,09 şi 0,25%. Prognosticul este bun
în special pentru cei la care boala este uşoară şi apare în copilărie. Numărul de copii încă bolnavi la 7-
10 ani de la diagnostic este în medie de 46% (2678%) iar al celor cu forme uşoare de boală este încă
şi mai redus (6-19%). Pacienţii care dezvoltă modificări pulmonare ireversibile au de regulă factori
comorbizi asociaţi (ex: fumatul). Boala nu evoluează obligatoriu dintr-o treaptă de severitate în alta,
chiar şi la adulţi existând un număr de 20% la care se înregistrează remisiuni spontane, iar la 40%
ameliorări pe măsură ce avansează în vârstă.
16
8. Tratament
Igieno-dietetic: camera în care se doarme să nu aibă praf; plapumă, perna,salteaua să fie din
materiale sintetice (nu lână,puf), să se evite plantele de apartament cu flori sau care produc mucegai
(ex. Planta alergizantă: violeta de Parma );peștii de acvariu indirect prin mâncarea și care se presară
în apă; părul de animale (câini, pisici). Regimul alimentar al bolnavilor de astm, trebuie alcătuit în aşa
fel, mai ales în faza de criză sufocantă, încât să se îndepărteze alimentele cu potenţial alergizant. În
crizele dispneice nu se dau nici sucuri din fructe şi legume, cu excepţia celor din legume verzi (fasole
verde, varză dulce, salată, broccoli) diluate, nesărate. După ameliorarea respiraţiei se introduc
salatele, fructele, supele de legume şi, treptat, carnea slabă şi peştele. Medical: Tratamentul
astmaticului bronşic este profilactiv şi curativ. Tratamentul profilactic – se referă la înlăturarea şi
evitarea alergenului (alergenilor), schimbarea locului de muncă, uneori a domiciliului, prevenirea
crizelor paroxistice şi infecţiilor intercurente. Tratamentul curativ – este patogenic şi simptomatic şi
se adresează crizelor de astm, cât şi terenului fondului asmatic. În raport cu etapele sale
fiziopatologice poate fi influenţat terapeutic prin următoarele modalităţi: Bolnavul, menținut în
poziție șezândă, sprijinit în poziția cea mai comodă; Se administrează -Miofiln ( bronhodilatator)1-2
fiole a 0,24 g intravenos lent -Hemisuccinat de hidrocortizon 50-100mg intravenos -Oxigenoterapie,
prin sondă nazală umidificat cu debit 6-8 l/minut; -Asmopent, Berotec,Solbutamol,sub formă de
inhalații. Tratamentul simptomatic, vizând oprirea sau ameliorarea reacţiei inflamator alergice
tisulare (bronhospasm, edem al mucoasei); Influenţa factorilor psihovegetativi; Tratament al
urmărilor şi complicaţiilor (infecţii bronşice, etc.).
17
CAPITOLUL II
- ÎNGRIJIRI GENERALE
2.1. Internarea pacientului în spital
Scopul spitalizării bolnavilor în majoritatea cazurilor, este vindecarea. Pentru a realiza acest lucru
trebuie create condiţii prielnice, necesare ridicării forţei de apărare şi regenerare a organismului şi
scoaterii lui de sub eventualele influenţe nocive ale mediului înconjurător. Internarea în spital din
cauza efectelor stresante ale îngrădirii lor, scoaterea bolnavului din mediul lui familial şi profesional,
incertitudinilor privind investigaţiile şi rezultatele acestora, în majoritatea cazurilor reprezintă pentru
bolnavi o grea încercare. Efectele acestuia se agravează dacă bolnavul îşi formează idei preconcepute
asupra spitalului, ceea ce îl ţine într-o stare de tensiune nervoasă permanentă. Anturajul terapeutic
de protecţie are scopul de a izola bolnavul de condiţiile negative ale mediului înconjurător, care ar
putea traumatiza, suprasolicita sau epuiza scoarţa cerebrală şi de a forma un anturaj neplăcut, cu
acţiune favorabilă asupra sistemului nervos central, şi deci asupra organismului. Crearea condiţiilor
regimului terapeutic de protecţie se începe cu amplasarea şi construcţia spitalelor. Spitalele moderne
se construiesc în zonele oraşelor ferite de zgomotul şi aerul viciat al cartierelor centrare, în mijlocul
unor zone verzi de protecţie bine întreţinute. Aspectul exterior al acestor clădiri trebuie să inspire
bolnavului încredere în munca care se duce la spital. La internarea bolnavului asistenta va avea
următoarele sarcini: la serviciul de primire unde începe pregatirea psihică a pacientului el este
primit cu zâmbetul pe buze și cu cuvinte de încurajare, esențială fiind cucerirea încrederii bolnavului
în profesionalismul cadrelor sanitare. pacienţii vor fi dezbrăcaţi şi examinaţi. la nevoie pacientul
este ajutat de asistentă şi aşezat în poziţia necesară examinării. asistenta va ajuta bolnavul să se
îmbrace în lenjerie curată şi îl conduce în salon. După ce medicul hotărăşte internarea bolnavului,
asistenta completează bileţul de internare, foaia de observaţie şi trece datele pacientului în registrul
de internări.
18
2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Bolnavul este condus de asistentă în salonul prealabil hotărât de către medic. Salonul se alege în
funcţie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea şi stadiul bolii ) şi sex. Asistenta conduce bolnavul
în salon, îl ajuta să-şi aranjeze obiectele personale şi să se instaleze comod în poziţia indicată de
medic în pat. Bolnavului i se aduce la cunostinţă regulamentul de ordine interioară a secţiei şi
indicaţiile medicului referitor la alimentaţie, poziţia indicată dacă este cazul şi scopul acestuia.
De asemenea i se explică necesitatea şi modul de recoltare a produselor biologice şi patologice în
vederea efectuării analizelor de laborator indicate de medic. Se vor asigura condiţii de mediu
necesare ameliorării şi vindecarii bolii. Pentru a crea un mediu de securitate şi confort şi pentru a
diminua factorii de stres este indicat ca saloanele să aibă o capacitate de 4, max. 6 paturi cu o
temperatură de 18-20 °C să fie curăţate, liniştite şi bine aerisite cu aer umidificat. Asistenta va
completa o anexă la foaia de alimentaţie pe care o va trimite la blocul alimentar, astfel încât noul
pacient va primi alimentaţia necesară încă in prima zi de internare. Asistenta observă şi este obligată
să consemneze aspectul general, înaltimea, greutatea, vârsta, aspectul tegumentelor şi mucoaselor,
faciesul şi starea psihică a bolnavului. Ea va urmării necesitaţile pacientului, manifestările de
dependență in vederea satisfacerii acestora.
19
2.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi
Pregătirea patului şi accesoriilor lui
În condiţiile spitalizării, patul reprezintă pentru fiecare bolnav spaţiul în care îşi petrece majoritatea
timpului şi i se asigură îngrijirea. Din cauză că pacientul își petrece majoritatea timpului de boală și de
covalescență în pat, acesta trebuie să aibă anumite calități. Accesoriile patului sunt: salteaua, 1-2
perne, pătura, cearceaful, două feţe de pernă, muşama, aleză sau traversă. Atât patul cât şi
accesoriile lui se vor păstra în condiţii de curăţenie.
Schimbarea lenjeriei de pat

Scopul: este de a asigura condiţii de igienă şi confort pacientului. Materiale necesare pentru
schimbarea lenjeriei de pat sunt: cearşaf plic, cearșaf simplu, două fețe de pernă, una-două pături,
două perne, aleză, muşama, sac pentru rufe murdare. Tehnica: îndepărtează noptiera de lângă pat;
se aşează un scaun cu spătar la capătul patului; pe scaun se așează, în ordinea
întrebuinţării,lenjeria curată, pernele, păturile împăturite corect; cearşaful se aşează la mijlocul
saltelei, se desface şi se întinde o parte a cearşafului spre căpătâiul patului, cealaltă spre capătul
opus; se introduce cearşaful adânc sub saltea la ambele capete;se execută colțul; persoana
așezată cu fața spre capătul patului; cu mâna de lîngă pat, prinde partea laterală a cearșafului la o
distanță egală de la colț, cu lungimea părții atârnate și o ridică în sus lângă saltea; partea de cearșaf
de sub marginea inferioară a saltelei se introduce sub saltea; se lasă apoi în jos partea de cearșaf
ridicată, se introduce sub saltea partea de cearșaf care atârnă sub marginea inferioară a saltelei, cele
trei colțuri se fac după aceeași procedură; se introduce apoi sub saltea toată partea laterală a
cearșafului, începând de la colțurile saltelei, se întinde bine cearșaful să nu prezinte cute; dacă este
nevoie se aşează muşamaua (transversal, la mijlocul patului) şi se acoperă cu aleza, apoi se aşează cel
de-al doilea cearşaf peste care se întinde pătura;
20
marginea cearşafului dinspre cap se răsfrânge peste pătură; pentru ca pătura să nu constituie o
greutate asupra degetelor picioarelor pacientului, se va face o cută atât din cearşaf, cât şi din pătură;
se introduce apoi sub capătul de la picioare al saltelei, atât cearşaful cât şi pătura, apoi se aşează
colturile; dacă se foloseşte plicul în loc de cearşaf, atunci pătura se introduce în plic, după ce se
îndoaie la aceeaşi lungime; se aşează pernele introduse în feţele de pernă;
Asigurarea igienei personale, corporale și vestimentare a pacientului
Prin igiena bolnavului se înţelege ansamblul de tehnici şi procedure utilizate în scopul întreţinerii
curăţeniei mucoaselor, tegumntelor şi fanerelor, ceea ce reprezintă, în fond, şi o modalitate de
apărare împotriva bolilor. A fi curat, îngrijit și a-ți proteja tegumentele și mucoasele sunt o
necesitate pentru a-ți menține o ținută decentă și pielea sănătoasă,așa încât acesta să-și poate
îndeplinii funcţiile. Bolnavii în stare de rău astmatic necesită o atenţie deosebită din partea echipei
medicale. Aceştia fiind imobilizaţi la pat nu-şi pot asigura curăţenia personal, drept pentru care vor fi
ajutaţi de asistenți.
Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat

Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile acordate de asistenta
medicală cu scopul de a asigura confortul și igiena bolnavului.Constă în menținerea pielii în stare de
curățenie perfectă și în prevenirea apariției leziunilor cutanate, fiind o condiție esențială vindecării.
Toaleta pacientului poate fi:-zilnică pe regiuni -săptămânal sau baia
generală. Obiective: îndepărtarea de pe suprafața pielii a stratului cornos descuamat și impregnat
cu secrețiile glandelor sebacee și sudoripare, amestecate cu praf, alimente; înviorarea circulației
cutanate și a întregului organism; liniștirea bolnavului, crearea unei stări plăcute de confort.
21
În efectuarea toaletei se va ţine cont de anumite reguli şi condiţii: se apreciază starea generală a
bolonavului; temperatura încăperii să fie de circa 18-20 ºC; toaleta se face înainte de masă şi nu
după ce bolnavul a mâncat; se evita baia prelungită şi prea obositoare; se descoperă progresiv
numai partea care se va spăla; se săpunește și se clătește cu o mână fermă,fără brutalitate;
ordinea în care se face toaleta pe regiuni:spălat,clătit, uscat; se va respecta următoarea
succesiune: se începe cu fața, gâtul și urechile; apoi ,brațele și mâinile,partea anterioară a toracelui,
abdomen, fața anterioară a coapselor; se întoarce bolnavul în decubit lateral și se spală spatele,
fesele și fața posterioară a coapselor, din nou în decubit dorsal,se spală gambele și picioarele,
organele genitale externe – îngrijirea părului, toaleta cavității bucale, protejarea lenjeriei de pat
(dacă toaleta bolnavului se efectuează la pat); Trebuie avut în vedere că aceşti bolnavi primesc
tratament cu corticoizi, medicamente ce duc la deprimarea reacţiilor imunologice şi inflamatorii şi
favorizează infecţiile (infecţii micotice, virale, bacteriene şi parazitare); prin urmare păstrarea
tegumentelor şi a mucoaselor într-o stare de asepsie este o condiţie importantă în asigurarea unei
stării de bine şi ea trebuie respectată. O atenţie deosebită trebuie acordată toaletei cavităţii bucale
după expectoraţie şi mai ales după folosirea aerosolilor, aceşti bolnavi fiind predispuşi să facă
candidoză orală şi disfonie prin depunere pe orofaringe cu intrare în circulaţia sistemică. Pentru a
evita aceste efecte secundare se recomandă administrarea corticoizilor printr-un spacer ataşat
tubului inhalant, cu clătirea gurii după utilizarea inhalatorului. Părul trebuie să fie curat, unghiile să
nu conţină murdărie şi să fie tăiate, conductul auditiv extern, nasul să nu conţină rinoree, cruste.
Observarea poziţiei pacientului În funcție de starea generală a pacientului și de afețiunea sa

poziția poate fi: activă, pasivă sau forțată. Poziția activă- pacientul se mișcă singur, nu are nevoie de
ajutor; Poziția pasivă- pacientul nu poate să-și schimbe singur poziția;
22
Poziția forțată- pacientul are o poziție inadecvată. Asistentele trebuie să cunoască pozițiile pe care le
iau pacienții în pat, poziția aceștia trebuie aduși cu ocazia unor îngrijiri și examinări speciale și
manoperele prin care se asigură schimbările de poziție. În pat la bolnavii astmatici şi în criză poziţia
în pat este frontată, determinată de afecţinea de bază. La majoritatea afecţiunilor de bază cea mai
convenabilă pentru bolnav este cea ortopnee. Acest lucru nu trebuie forţat şi dacă starea bolnavului
nu contrazice, alegerea poziţiei, trebuie lasată la alegerea lui. În toate cazurile însă el va fi îndemnat
să-şi schimbe poziţia cât mai des pentru a evita complicaţiile hipostatice. Poziţia şezândă luată de
bolnav în pat sau la marginea patului în cursul acceselor de astm bronşic, trebuie făcută cât mai
comodă cu ajutorul anexelor sau sprijinindu-l în braţe. Starea de rău astmatic este stadiul clinic cel
mai grav al astmului bronşic. Se manifestă printr-un sindrom de asfixie şi de aceea echipa de îngrijire
trebuie să urmărească fiecare pas pentru combaterea complicaţiilor grave care pot duce la moartea
bolnavului. Bolnavului i se va explică că poziţia şezândă la marginea patului, cu toracele împins
înainte, cu mainile pe lângă corp, favorizează o buna oxigenare, deoarece el are impresia că se
sufocă. Tot printr-o bună oxigenare se combate cianoza tegumentelor, prezentă în starea de rău
astmatic. Poziţia bolnavului trădează nu numai o anumită stare patologică, ci şi gradul de
severitate a îmbolnăvirii. Astfel dacă într-o îmbolnăvire uşoară bolnavul rămane activ, într-una gravă
întâlnim poziţie pasivă (musculatura fără tonicitate, absenţa mişcărilor active). Expresia feţei poate
traduce unele stări ca: anxietate, durere, anorexie, deprimare. Ea se manifestă în funcţie de
starea generală a bolnavului, şi de aceea, expresia feţei trebuie urmărită permanent. La astmatici
faciesul exprimă spaimă şi sete de aer (bolnavul are senzaţie de asfixiere). Ei stau cu gura
întredeschisă, sunt cianotici la faţă, tegumentele sunt palide, cenuşii, acoperite de transpiraţii reci.
Schimbarea poziţiei şi imobilizarea pacientului
Schimbările de poziție pot fi active sau pasive și sunt efectuate cu ajutorul asistentei în cazul
pacienților adinamici, epuizați fizic după crizele de astm bronșic. Cele mai frecvente mișcări pasive
prin care se schimbă poziția bolnavului în pat sunt:
23
întoarcerea pacientului din decubit dorsal în decubit lateral și înapoi; aducerea pacientului în
poziție șezîndă la marginea patului; readucerea la loc a pacientului care au alunecat jos de pe
pernă. În mod normal, acești pacienți se pot mobiliza singuri cu greutate, în funcție de tipul de
reactivitate a pacientului. Pacientul e invăţat să intercaleze exercițiile de mișcare cu exercițiile de
respirație. Anvergura de mișcare trebuie începută încet, mărindu-se treptat în funcție de răspunsul
fiziologic al pacientului (puls, transpirații, amețeli, culoarea tegumentului, slăbiciune musculară).
Captarea eliminărilor Dacă nu există contraindicaţii speciale, bolnavul trebuie îndemnat de

mai multe ori pe zi să tușească în vederea eliminării conținutului patologic al arborelui patologic,
ceea ce permeabilizează căile respiratorii și îl ușurează. E foarte important ca spută să fie urmarită și
păstrată pentru a fi văzută de medic în cazul în care se recomandă o serie de investigații de laborator
pentru examen citologic, bacteriologic. În condiții patologice, spută se adună în căile respiratorii și
actionează ca un corp stărin, declanșând reflexul de tuse puternică, iritantă, de aspect perlat,
vascoasă, greu de eliminat prin tuse. Alături de expectorație, asistenta trebuie să urmărească
culoarea tegumentelor și a mucoaselor, starea psihică a bolii și să recunoască în timp util semnele
premonitorii ale complicațiilor.
1. Captarea materiilor fecale
Scopul procedurii depistarea unor germeni .patogeni responsabili de îmbolnăvirea tubului

digestiv;depistarea unor purtători sănătoși de germeni; depistarea unor tulburări în digestia
alimentelor. Materiale necesare: tavă medicală, ploscă, hârtie igienică, materiale pentru efectuarea
toaletei locale, muşama, aleză, spălarea mâinilor pacientului. Etapele procedurii: se explică
procedura pacientului;
24
se izolează pacientul cu un paravan; se îndepărtează pătura și cearșaful care acoperă pacientul;

se protejează patul cu nușamaua și aleza; se dezbracă pacientul (partea inferioară); se așează
pacientul și se intoduce bazinetul cald sub regiunea sacrală; cel care efectuează tehnica îşi spală
mâinile şi îşi pune manuşile; se acoperă cu învelitoarea până termină actul defecării; se
efectuează toaleta regiunii perianale; se îndepărtează bazinetul cu atenție; se acoperă cu capacul
sau învelitoarea special pregătită și se îndepărtează din salon; observăm aspectul și antitatea
materiilor fecale; îndepărtăm paravanul şi aerisim salonul; plosca se spală, dezinfectează după
fiecare utilizare.
2.Captarea urinii
Scopul procedurii: informează asupra stării funcționale a rinichilor, cât și a întregului organism.
Atentie! Urocultura se prelevează în recipiente sterile şi numai după toaleta locală a bolnavului de la
mijlocul jetului urinar. Materiale necesare: plosca/urinar, materiale pentru toaleta organelor
genitale, muşama şi aleză pentru protecţia patului, manuşi de unică folosinţă, eprubete sterile sau
alte recipiente în funcție de examenul cerut. Etapele procedurii: explicăm procedura bolnavului în
termini cât mai clari; izolăm pacientul cu un paravan; aşezăm pacientul în decubit dorsal; se
spală mâinile şi se pune manuşile; ridicăm pătura de pe bolnav şi îl dezbrăcăm de la brâu în jos; se
protejează patul cu muşama şi aleză; se introduce plosca sub pacient sau aşezăm urinarul între
coapsele pacientului (la barbaţi se orienteaza penisul către ploscă sau urinar); lasăm câteva minute
pacientul singur;
25
se îndepărtează plosca/urinarul după ştergerea regiunii genitale, se îmbracă pacientul şi se

acoperă; observăm dacă sunt modificări ale urinii atât cantitative cât şi calitativ şi informăm
medicul; aruncăm conţinutul la toaletă, spălăm şi dezinfectăm plosca/urinarul
3.Captarea sputei
Scopul procedurii:explorator: pentru examinări macroscopice, citologice, bacteriologice,

parazitologice, în vederea stabilirii diagnosticului. Materiale necesare: cutie Petri sterilă sal pahar
conic, scuipătoare după caz, manuşi, serveţele de hărtie de unică folosință, pahar cu apă. Etapele
procedurii: se explică pacientului procedura şi importanţa colectării sputei; se instruiește
pacientul să nu înghită sputa; să expectoreze numai îm vasul dat; să nu introducă în vas și salivă
i se oferă paharul cu apă să-și clătească gura și faringele; pacientul trebuie să stea ridicat în şezut
sau la marginea patului; i se oferă vasul de colectare,în funcție de examenul cerut; instruim
pacientul să elimine sputa numai în colectorul primit (cutie Petri sau scuipătoare); la final se
acopera cutiile Petri şi se trimit la laborator, respectiv scuipătorile care se prezintă medicului în
vederea evaluării aspectului sputei; scuipătorile se spală, dezinfectează şi sterilizează
4.Captarea vărsăturilor
Scopul procedurii:explorator:se fac examinări macroscopice, bacteriologice chimice pentru stabilirea
diagnosticului. Materialele necesare: taviţă renală, aleză sau prosop, pahar cu apă aromatizată,
şervetele. Etapele procedurii: încurajăm pacientul să respire adânc pentru a reduce puţin senzaţia
de vomă;
26
se îndepărtează proteza dentară; ridicăm pacientul în poziţie şezândă dacă starea îi permite sau îl
așezăm în decubit lateral stâng cu capul întors într-o parte şi cu un prosop sau aleză aşezate sub cap;
sustinem cu o mână fruntea şi cu cealaltă tăviţa renală sub bărbia pacientului; oferim un pahar cu
apă pacientului să îşi clătească gura apoi serveţele uscate; îl aşezăm într-o poziţie comodă şi îl
urmărim pentru cateva minute; observați aspectul vărsăturii şi informăm medicul dacă apar
modificări patologice (sânge, mucus etc); tăviţele renale se spală şi dezinfectează după golirea
conţinutului
27
2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative
Una dintre cele mai importante sarcini ale asistentei este supravegherea funcțiilor vitale şi vegetative
şi notarea acestora în foaia de observaţie, iar în cazul modificării bruşte a acestora se anunță
medicul. Modificările funcțiilor vitale reflectă starea generală a bolnavului, precum și evoluția
boli. În cazul astmului bronșic, accentul cade pe urmărirea respirației. Miscările respiratorii -
bolnavii de astm bronșic au o respirație ce se caracterizează printr-o inspirație normală urmată de o
expirație grea, fortată, zgomotoasă, wheezing (respirație suierătoare), deci o bradipnee expiratorie
ce apare de obicei paroxistic. Tulburările respiratorii vor constitui un indice important în
stabilirea diagnosticului și aprecierea evoluției bolii. Ajută să recunoaștem precoce, eventualele
complicații și la formutarea unui prognostic. Din acest motiv, e foarte important ca asistenta să
urmărească și să noteze respirația pacientului în foaia de temperatură cât mai precis. Pe foaia de
temperatură notarea respirației se face cu un pix verde unindu-se apoi cu valoarea anterioară. Curba
respiratorie se obține prin unirea valorilor obținute la fiecare măsurătoare, dimineața și seara. Pentru
fiecare linie orizontală a foii de temperatură se socotește o resp/min. Asistenta medicală va urmări
inspirațiile timp de 1 minut. Expectorația reprezintă eliminarea sputei de pe căile respiratorii,
spută fiind totalitatea substanțelor ce se elimină din bronhii în timpul tusei. Astmul bronșic
este, de obicei, de tuse productivă, spută provenind și de la unele infecții bronșice. În astm, spută are
un aspect mucopurulent, e aderentă la peretele bronhiilor, are o culoare albicioasă, arată și are
denumirea de "spută perlată" Temperatura corpului în condiții fiziologice are valoarea de 36-37
ºC, cu mici variații zilnice între 0,5º-1ºC și e rezultatul proceselor oxidative din organism numite și
termogeneză. Aprecierea exactă a temperaturii corpului se face cu ajutorul termometrului.
Astmul bronșic e însoțit frecvent de infecții ale căilor respiratorii și astfel pot să apară stări febrile.
Notarea pe foaia de temperatură se face cu un punct albastru; pentru fiecare linie orizontală a foii de
temperatură corespund 2 diviziunii de grad. Tensiunea arterială reprezintă presiunea pe care
sângele circulant o exercită asupra pereților arteriali. Valorile normale ale tensiuni arteriale la
un adult sănătos sunt: 115-140 mm Hg maximă sau sistolică, și 75-90 mm Hg minimă sau diastolică.
28
În cazul astmului bronșic variații patologice ale tensiuni arteriale apar numai în cadrul anoxiei, când
tensiunea are tendința la creștere. Pe foaia de temperatură notarea se face grafic sau cifric cu
culoare roșie sau albastră. Notarea grafică a tensiuni arteriale se face astfel: pentru fiecare linie
orizontală a foii de temperatură se socotește 10 mm Hg; se hașurează pătratele foii de temperature
corespunzătoare valorilor obținute. Măsurarea pulsului reprezintă expansiunea ritmică a
arterelor ce se comprimă pe un plan osos. Pulsul e sincron cu sistolele ventriculare. Valoarea normală
a pulsului e între 60-80 pulsații/minut, înregistrând mici variații după vârstă, sexul și înălțimea
individului. Asistenta are sarcina să noteze pulsul pacientului în foaia de temperature de mai multe
ori pe zi. Pulsul se noatează cu un punct roșu pe linia corespunzătoare numărului de pulsații. Pentru
obținerea graficului măsurarea pulsuslui se face dimineața și seara, punctele obținute unindu-se
printr-o linie roșie. Fiecare linie orizontală a foii de temperature corespunde la 4 pulsații/minut.
Diureza e cantitatea de urină eliminată pe perioada de 24 ore; prin urină se elimină din organism
substanțe toxice provenite din metabolism. Cantitatea normală emisă variază între 1200-1800 ml/zi
și densitatea normală între 1015-1025. Astmatici pot să aibă o ușoară scădere a diurezei datorită
transpirațiilor abundente care se asociază cu crizele de astm bronșic. Prin scaun se elimină
substanțele rămase pe tubul digestive după ingestia alimentelor. Omul sănătos are zilnic un scaun.
Datorită inactivităţii și imobilizării la pat bolnavii astmatici acuză uneori o constipaţie trecătoare.
29
2.5. Alimentaţia bolnavului
Bolnavii cu crize uşoare de astm se pot alimenta singuri, în schimb bolnavii de rău astmatic necesită
ajutor. Alimentaţia activă se face în sala de mese sau în salon pe o masă sau la pat.
Alimentaţia pasivă se face persoanelor imobilizate la pat, în poziţie şezând, sprijinit În
alimentaţia pasivă se foloseşte o măsuţă specială care se fixează deasupra patului. Rolul asistentei
medicale e supravegherea alimentaţiei bolnavului. La servirea mesei bolnavul este încurajat, i se
explică importanţa nutriţiei în procesul de vindecare. Pacienţii cu astm bronșic primesc un aport
mărit de lichide, luând în consideraţie pierderile de lichide. Bătrânii şi copii primesc o atenţie
deosebită din puncte de vedere al bilanţului hidric, ei fiind dispuţș la o deshidratare mai
rapidă.Asmaticii trebuie să consume alimente bogate învitamine și în magneziu. Se vor evita
elimentele posibil alergizante şi în cazul în care primesc tratament cu antiinflamatoare steroidiene de
tip Prednison, se prescrie regim desodat. Alimentele permise pentru consum la bolnavul cu
astm bronșic sunt: fructe și legume verzi ( broccoli;ardei, varză) supe de legume; pâine neagră,
cereale integrale; citrice, caise; ficat carnea slabă, peşte; laptele fermenta; ouăle. Alimente
interzise: se evită alimentele procesate conțin sulfiți, glutamat monosodic,benzoatul, substanțe
despre care se crede că pot da simptome de astm; laptele și derivatele sale;. alimente procesate.
Mesele vor fi fracţionate în cantităţi mici şi dese. Pacienţii cu astm bronșic vor avea un regim
hipoproteic,hipoglucidic,monoglucidic, îmbogăţit cu minerale şi vitamine.
30
2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratatrea organismului
Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale este administrarea tratamentului.
Medicamentele sunt substanţe utilizate cu scopul de a preveni, a ameliora sau vindeca bolile.
Acţiunea lor asupra organismului depinde în primul rând de structura lor chimică, dar o importanţă
tot atât de mare o au şi doza administrată, precum şi calea de administrare În cazul unei crize de
astm, bolnavul va fi adus în poziţie semişezândă pentru a ușura respiraţia, apoi i se administrează
medicaţia indicată de medic şi este supravegheat până la terminarea accesului. Tratamentul cu
aerosoli e indispensabil în anumite forme. Se practică 2-4 inhalaţii pe sedinţă, uneori mai mult dar
fără a abuza. Principalele bronhodilatatoare folosite sunt:
1. Beta - adrenergicele - derivaţi ai adrenalinei, care din cauza efectelor secundare nu mai sunt
utilizate astăzi. Din generația a doua se folosesc: Izoprenalina (Aludrin) si Ociprenalina (Alupent,
Astmopent). Superiori acestora sunt derivaţii din generaţia a treia: Terbutalinul (Bricanyl),
Fenoterolul (Berotec), Salbutasnolul (Ventolin si Sultanol) si Clenbuterolul (Spiropent). Sunt folosiţi cu
precădere în aerosoli dozaţi. Dozajul corect (4x2 inhalatii/zi) este practic lipsit de efecte adverse
cardiovasculare. Cele sub formă de spray dozat sunt de întrebuinţare curentă. S-a încercat şi
prepararea tabletelor de Ociprenalina, Salbutamol si Terbutalina. Preparatul Ventolin (Salbutamol),
pare cel mai util. Ca reacţii adverse după supradozaj, pot apărea: tremurături, nervozitate, palpitaţii,
tahicardie, creşterea debitului cardiac şi a tensiunii arteriale. Aceste manifestări apar spontan prin
reducerea dozei. 2. Anticolinergice – Atrovent: rezultatele sunt inferioare beta-adrenergicelor. 3.
Xantine - Teofilina si derivatii săi, Miofilin, Aminofilin si Runidural. Au slabă acţiune pe cale orală şi
mai bună acţiune pe cale intravenoasă sau ca aerosoli. 4. Corticoterapia este tratamentul cel mai
eficace, dar datorită riscurilor, rămâne o terapie de impas. Se folosesc Prednison - 1 tabletă/zi, 5 mig;
- ; Superprednol - 1 tableta/zi (0,5 mg/tabletă ) ; produse retard - Celestone , Kenalog, Synachten -
retard - 1 mg la 7-15 zile, sub protecţie de alkaline, calciu, K. În general, corticoterapia trebuie
rezervată formelor
31
grave; tratamentul continuu se va temporiza, se vor folosi doze minime (30 mg Prednison /zi -
tratament de atac; 5 mg/zi tratament de intretinere). 5. Antibioticele, de preferință Oxacilina,
Cloxacilina, Tetraciclina, în prezenţa semnelor de infecţie; 6. Expectorante şi mucolitice (Bisolvon,
Mucosolvin) - 7. În crize şi suprainfecţie; sedative slabe (Bromoval, Nervocaliu); 8. Oxigen - în crizele
cu polipnee.
Tratamentul în starea de rău astmatic: Se administreaza hemisuccinat de hidrocortizou în doza

iniţiala de 25-100 mg iv, urmat de perfuzii cu 200-400 mg in 24 h, în soluţie de glucoză 5 % ,2-3 l / 24
h. Tratamentul parenteral trebuie să fie cât mai scurt, urmărindu-se scoaterea bolnavului din criză.
ACTH ( 24-100 U / 24 h) este superior, dar poate da accidente alergice. Ca doza de intreţinere 5-10
mg Prednison, cu tratament de protectic, antiacide, regim desodat. Se administrează de la început
antibiotice (nu Penicilina, fiind alergizantă), fluidifiante, diuretice, oxigen şi în cazuri deosebit de
grave, se indică bronhoaspiraţie, respiraţie asistată. În tratamentul astmului bronșic, antitusivele nu
se administrează decât în cazuri deosebite; Sunt interzise: morfina, opiaceele, tranchilizantele,
neurolepticele; se combat abuzul de simpaticomimetice şi de medicamente alergizante (Penicilina)
32
2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice
Recoltarea sângelui:
Sângele se recoltează pentru examinări hemotologice, biochimice, serologice, bacteriologice,

parazitologice. Recoltarea sângelui se face prin: înţepare - la adult pulpa degetului sau lobul
urechii, iar la copii faţa plantară a halucelului sau călcâiului. puncţie venoasă; puncția arterială.
1. Recoltarea sângelui capilar prin înțepare Recoltarea se efectuează pentru examenele

hematologice: hemoleucogramă, dozarea hemoglobinei, determinarea timpului de sângerare şi
coagulare, pentru examen parazitologic. Materiale necesare: manuși de cauciuc sterile, tavă medicală
curată, soluţii dezinfectante, ace sterile, tampoane de vată, cameră umedă, lame uscate şi degresate,
pipete Potain. Tehnica: Bolnavul va fi aşezat în poziţie şezândă cu mâna sprijinită. Se aseptizează
pielea degetului inelar sau medius cu un tampon cu alcool 90º. Se evită congestionarea prin frecare
puternică şi prelungită. Se aşteaptă evaporarea completă a alcoolului. Cu un ac steril se înţeapă cu o
mişcare bruscă pielea pulpei degetului, în partea laterală a extremitaţii, perpendicular pe straturile
cutanate. Cu un tampon steril, uscat, se șterge prima picătură. Se lasă să se formeze o picatură de
sânge din care se recoltează cu pipeta sau lama. Se șterge cu un tampon cu alcool 90º.
2. Recoltarea sângelui prin puncție venoasă Recoltarea se efectuează pentru examene de

laborator, biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice. Recoltarea sângelui se face în
vacutainere: Vacutainer cu capac Roşu – biochimie Vacutainer cu capac Negru – VSH
33
Vacutainer cu capac Bleu – coagulare Vacutainer cu capac Mov – determinări hematologice

Locul puncţiei: venele de la plica cotului, bazilica şi cefalica, unde se formează un M venos prin
anastomozarea venelor antebraţului; venele de pe faţa dorsală a mâinii, venele femurale,venele
subclaviculare, venele maleolare interne, venele jugulare şi epicraniene (la copii). Materiale
necesare: perna tare elastică pentru sprijinirea braţului, muşama mică, aleză mică, alcool sau benzină
iodată sau tinctură de iod, instrumente şi materiale steril, ace sterile de 25-30 mm şi diametrul de
6/10, 10/10 mm, seringi, pense, mănuşi de cauciuc, tampoane de vată, garou de cauciuc, sau bandă
Esmarch, eprubete uscate şi etichetate, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţe
renale. Pregătirea bolnavului: Bolnavul e aşezat într-o poziţie confortabilă. Se examinează
cavitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de întoarcere la nivelul
brațului. Se așează brațul pe perniță şi mușama în abducție şi extensie, se dezinfectează
tegumentele, se aplica garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncției strângându-l astfel
încât să se oprească circulația venoasă fără a comprima artera. Se recomandă bolnavului să strângă
pumnul, venele devenind turgescente. Tehnica: Asistenta îmbracă mănuşile sterile si se aşează
viz - a - viz de bolnav. Se fixează vena cu policele mâini stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând
o uşoară compresiune si tracţiune in jos asupra ţesuturilor vecine. Se fixează seringa, gradaţiile fiind
in sus in mana dreaptă între police si restul degetelor. Se pătrunde cu acul, traversând in ordine
tegumentul in poziţie oblică, apoi peretele venos, învingăndu-se o rezistența elastica până când acul
înaintează in gol. Se schimbă direcţia acului cu 1-2 cm in lumenul venei. Se controlează pătrunderea
acului in venă prin aspiraţii cu seringa. Se continuă tehnica in funcţie de scopul puncţiei venoase,
injectarea medicamentelor, recoltarea sângelui. In caz de sângerare (emisie de sânge), se
prelungeşte acul cu un tub de polietilena care se introduce in vasul colector, garoul rămânând strâns
pe braț. Se îndepărtează staza venoasa prin desfacerea garoului. Se aplic tampon îmbibat cu soluţie
dezinfectantă la locul de pătrundere a acului. Se retrage apoi brusc acul. Se comprimă locul puncţiei,
braţul fiind în poziţie verticală.După tehnică se face toaleta locală a tegumentelor, se schimbă
lenjeria dacă sa murdărit, se pregăteşte sângele pentru trimis la laborator şi se reorganizează locul de
muncă.
34
2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune
Examenul radiologic a toracelui
Examenul radiologic e un important semn de eliminare sau descoperire a altor boli pneumonice.
Radioscopia și radiografia - dau o imagine asupra modificărilor petrecute la nivelul plămânilor şi

inimii pentru stabilirea diagnosticului. Pregătirea pacientului: se anunţă pacientul şi i se explică
condiţiile în care se face examinarea. bolnavul va fi condus la serviciul de radiologie. se explică
bolnavului cum trebuie să se comporte în timpul examinării. Va efectua câteva mişcării de respiraţie,
iar radiografia se face în apnee după o inspiraţie profundă. se dezbracă complet regiunea toracică.
Părul lung al femeilor se leagă pe creştetul capului, se îndepărtează obiectele radioopace. se
aşează bolnavul în poziţie ortostatică cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse înainte fără să ridice
umerii în spatele ecranului cu pieptul apropiat de ecran sau caseta care poartă filmul. când poziţia
verticală e contraindicată se aşează bolnavul în poziţie şezând sau în decubit. În timpul examenului
radiologic se ajută bolnavul să ia poziţiile cerute de medic. După examinare bolnavul va fi ajutat să se
îmbrace şi va fi condus la pat. Se notează în foaia de observaţie examenul radiologic efectuat şi data.
Bronhografia - reprezintă explorarea radiologică a arborelui traheobronşic cu ajutorul unei substanţe

de contrast (lipiodol sau iodipin - liposolubile, ioduron B sau diiodunol - hidroslubile) cu ajutorul
sondei Metras. Materiale necesare : medicamente sedative (fenobarbital, atropine), anestezice,
sonda Metras sterila, substanțe de contrast ( lipiodol sau iodipin - liposolubile, ioduron B sau
diiodunol - hidroslubil ), expectorante și calmante ale tusei, scuipatoare.Se anunţă pacientul şi i se
explică necesitatea tehnicii. Se anuntă pacientul să nu mănânce în dimineaţa examinării Pregătirea
pacientului pentru bronhografie.
35
cu 1-3 zile înainte se administrează pacientul medicamente expectorante. în ajunul examinării se

administrează o tabletă de fenobarbital sau alte medicamente similare. cu 30 de minute înaintea
examinării se administrează atropina pentru a reduce secreţia salivei şi a mucusului din căile
respiratorii, medicamente, calmante pentru tuse.; pacientulva fi ajutat să se dezbrace şi va fi
aşezat în decubit dorsal puţin înclinat spre partea care trebuie injectată. medicul efectuează
anestezia căilor respiratorii.; introduce sonda Metras în arborele bronşic şi apoi substanţa de
contrast uşor încălzită, încet, cu o presiune moderată.; în timpul injectării substanţei de contrast
bolnavul va fi ajutat să îşi schimbe poziţia decubit ventral, dorsal, lateral (drept şi stâng). În timpul
examinării radiologice se aşează bolnavul în poziţie Trendelemburg pentru a se evidenţia şi arborele
bronşic din părţile superioare ale plămânilor, apoi se aşează bolnavul cu toracele moderat ridicat
pentru a se evidenţi bronhiile mijlocii şi inferioare.; După examinare se ajută pacientul să se
îmbrace şi va fi condus la pat. Va fi avertizat să nu mănânce şi să nu bea timp de 2 ore până cănd
înceteaz efectul anesteticului. Va fi atenţionat să colecteze in scuipătoare substanța de contrast care
se elimină print tuse. Nu se înghite deoarece produce o intoxicaţie cu iod. Refularea substanţei de
contrast şi pătrunderea ei în stomac trebuie evitată deoarece poate fi resorbită producând intoxicaţii.
Explorarea endoscopică a arborelui traheobronșic: Bronhoscopia - reprezintă explorarea
arborelui traheobronşic cu ajutorul unui aparat numit bronhoscop. Materiale necesare: maşti de
unică folosinţă, casolete cu măşti, mănuşi sterile, casolete cu tampoane, comprese de tifon sterile,
pense, port tampon, oglindă frontală, seringă laringiană, tăviţă renală, aparatele cu toate anexele
sterilzate, flaconul cu anestezic, xilina 2%, flaconul cu ser fiziologic, flaconul cu soluţie de adrenalina
1%, seringi de 10 ml de unică folosinţă, tampoane, comprese de tifon. Pregătirea pacientului pentru
bronhoscopie:pacientul trebuie convins de necesitatea examenului asupra riscului pe care şi-l asumă,
refuzând medicul, acesta nu poate să îi dea un diagnostic exact, trebuie convins că deşi e neplăcut,
examenul nu e dureros în sine, iar incidentele sau accidentele care survin foarte rar. Se crează un
climat de siguranţă pentru a
36
asigura cooperarea. În ziua premergătoare examinării se execută o testare la xilina 2% pentru a

depista o alergie la acest anestezic.La indicația medicului pacientul va fi sedat atât în seara
premergătoare explorării, cât și în dimineața zilei respective.Pacientul trebuie anunțat că nu trebuie
să mănânce dimineața Execuție. pentru anestezie este aşezat pe un scaun, în mâna dreapta ţine o
scuipătoare sau tăviţa renală, iar cu mâna stângă după ce îşi deschide larg gura îşi scoate limba şi o
imobilizează cu 2 degete deasupra indicele şi policele dedesubt. într-un prim timp medicul cu
ajutorul unui spray cu xilină îşi anesteziază limba, orofaringele şi hipofaringele, urmând să
anestezieze arboreal bronşic, instilând picătură cu picătură anestezicul uşor încălzit cu ajutorul unei
seringi laringiene. pacientul e condus în camera de bronhoscopie. La efectuarea tehnicii sunt
necesare 2 asistente. Prima asistenta aşează pacientul pe masa de examinare în decubit dorsal cu
extremitatea cefalică în extensie. Sub umerii lui se plasează o pernă tare care ridică capul cu 12-15
cm, ajută la extensia acestuia. orientează capul în direcţia indicată de medic pentru a permite
acestuia o orientare cât mai completă. a doua asistentă îi serveşte medicului instrumentele şi
materialele necesare. Dacă masa de examinare este prevăzută cu o tetieră este nevoie de o singură
asistentă. Ambele asistente înainte de examinare se vor spăla pe mâini şi vor purta mască sau cagulă.
după examinare bolnavul nu are voie să mănânce o oră. Asistenta va supraveghea în acest timp
parametrii vitali anuntând imediat medicul dacă survin modificări ale acestora. Asistenta va avea la
îndemană hemostatice care le va administra în cazul unor hemoragii, chiar înainte de a anunţa
medicul (Adrenostazin, Dicinone, Venostat). În urma bronhoscopiei pot aparea următoarele
incidente şi accidente: hemoragii, diseminări tuberculoase, suprainfecţii cu diferiţi germeni, dureri în
gură, disfagie sau orofagie, dureri retrosternale, cefalee, insomnia, tuse, expectoraţie, stare
subfebrilă.
37
Explorarea funcţională a aparatului respirator:

Spirometria - reprezintă explorarea ventilaţiei pulmonare şi se realizează cu ajutorul spirometrului
care e alcătui dintr-un cilindru gradat ce comunică cu exteriorul printr-un tub de cauciuc prin care
sulfă bonavul. Cilindrul gradat e scufundat într-un cilindru mai mare plin cu apă. Aerul expirat de
bolnav face ca cilindrul să se ridice deasupra apei putându-se citi pe el volumul de aer expirat.
Metoda cercetează numai capacitatea vitală. Spirografia - permite înregistrarea mişcărilor
respiratorii. Se pot executa toate măsuratorile statice şi dinamice. Spirografia se poate determina cu :
aparatul Eutest; expirograful Sodart; pneumoscreen. Aparatul Sodart un aparat cu circuit
închis; este alcătuit din spirometru asociat cu chimograf pe care se înregistrează, un barbotor cu
hidrat de potasiu sau carbonat de calciu pentru captarea CO2 şi un dizpozitiv pentru dirijarea în sens
unic a curentului de aer. Materiale necesare : aparat, piese bucale, pensă pentru pensat nasul, pensa
de servit şi recipient cu soluţie dezifectantă pentru piesele folosite (piesele bucale obligatoriu
sterilizate). Pregatirea pacientului:: în staţionar, cu o zi înainte, pacientul e informat că examinarea
se execută dimineaţa pe nemâncate sau la 3-4 ore după masa; pacienții nu vor folosi nici un fel de
medicație excitante sau depresive a centrilor respiratori cel puţin cu 24 ore înainte. Racordarea
pacientului la aparat : se efectuează tot prin intermediul piesei bucale; se solicită pacientului să
respire linistit câteva secunde pentru acomodare; i se pensează nasul cu clema, pacientul respiră
liniştit, obişnuit 30-40 de secunde cu supapa aparatului deschisă; se închide circuitul şi se pune
aparatul în poziţie de înregistrare. Înregistrarea volumului curent - se înregistrează 2-3 minute
volumul curent prin respiraţie liniştită, normală. Înregistrarea capacităţii vitale ( CV ) - se solicită
pacientului să facă o inspiraţie maximă, urmată imediat de o expiraţie maximă; se repetă proba pană
la obţinerea a 3 curbe egale sau cvasiegale; curba înscrisă arată CV reală şi se numeşte spirogramă.
Determinarea volumului expirator maxim pe secundă ( VEMS ) - se reia proba pentru determinarea
VEMS-ului; se solicită pacientului să facă o inspiraţie maximă urmată de o expiraţie forţată maximă;
se repetă proba până se obţin 3 curbe egale sau cvasiegale; se
38
decuplează pacientul de la aparat; se măsoară cantitatea de aer expirată în prima secundă, aceasta
reprezentând VEMS-ul.
39
2.9. Educaţie pentru sănătate

Asistenta medicală are obligaţia de a aduce la cunoştinţa pacientului, respectarea anumitor măsuri
de prevenire, date foarte importamte despre această boală. Rolul asistentei în procesul
educaționale sunt: să respecte principiile educative; să țină cont de atitudinea pacientului; să
stabilească împreună cu pacientul obiectivele educaționale; să ghideze și să sfătuiască pacientul;
să observe progresele pacientului să încerce integrarea educației în proesul de îngrijire.
Profilaxia bolii: trebuie făcută în cazul copiilor născuţi din părinţi astmatici pentru ca aceste persoane
prezintă un risc crescut prin teren si susceptibilitate mare de a face astm bronşic.
Profilaxia secundară sau cauzată: presupune prevenirea expunerii la alergeni;e o măsură mai mult
terapeutică, însă numai pentru unii alergeni, mai ales pentru cei profesionali: medicamentele, părul
de animale, alimentele.
Alergia la praful de casa poate fi ameliorată printr-o serie de măsuri profilactice:
curățirea cu aspiratorul și aerisirea locuinței;
ștergerea prafului cu cârpe umede; curăţarea covoarelor cât mai des posibil; îndepărtarea
animalelor de casa; combaterea igrasiei. În cazuri extreme însă cea mai bună metoda de profilaxie
e schimbarea locuinţei sau a locului de muncă. O măsură preventivă ce vizează hiper reactivitatea
bronşică a astmaticului e evitarea expunerii la diverşi factori care pot influența negativ evoluţia bolii:
fumatul, fumul de ţigară, ceata, iritanţi ai mucoasei nazale, schimbări bruşte de temperatură,
evitarea consumului de alcool și droguri, evitarea mediului poluat, evitarea respiratului pe gură în
anotimpul rece și umed, evitarea contactului cu persoane care prezintă afecțiuni respiratorii,
tratamentul precoce al afecțiunilor căilor respiratorii superioare, combaterea obezității,imobilizarea
la pat prezintă risc crescut de pneumonie hipostatică.
40
În astmul profesional, pe lângă măsuri directe de reducere a alergenilor la locul de muncă sunt
obligatorii: Examenul medical la angajare pentru ai îndepărta pe subiecţii cu boli bronhopulmonare
existente si pe cei cu răspuns corect la alergeni. Examenul medical periodic al muncitorilor în
vederea depistării celor sensibilizaţi şi cu o boala în stadiul cât mai precoce pentru tratarea,
urmărirea şi eventual schimbarea locului de muncă. .Profilaxia terţiară se face odată ce sa instalat
boala şi are ca scop evitarea apariţiei complicaţiilor.Pacientul e sfătuit să urmărească indicaţiile
medicului, să evite expunerea la frig, umezeală şi să trateze precoce toate infecţiile respiratorii, să
evite emoţiile puternice şi să revină la controale periodice de specialitate.
41
2.10. Externarea pacientului
Asistenta trebuie să urmărească o serie de obiective în realizarea instruirii bolnavului. Asistenta

instruieşte bolnavul sau aparţinătorul cum trebuie să folosească lenjeria de corp, de pat, obiectele
personale de toaletă. Educă pacientul asupra igienei personal. Explică bolnavului, aparţinătorului
importanţa fiecărui medicament, orarul de administrare şi efectele lui. Informează bolnavul despre
regimul alimentar pe care trebuie să-l l urmeze, de ce trebuie să respecte regimul prescris, care sunt
alimente admise şi interzise. Explică bolnavului despre importanţa informării de către această asupra
modificărilor care apar în intensitatea simptomelor boli pentru care a fost internă, simptomele noi de
însănătoşire. Educă bolnavul spre a nu dezinforma privitor la evoluţia clinică. Explică bolnavului de ce
şi cum trebuie să respecte măsurile de prevenire a recidivelor sau a complicaţiilor:evitarea frigului,
umezelii, agenţilor toxici: menţinerea igienei eliminărilor. Aportul suficient de lichide şi evitarea
excesului de ape minerale, evitarea alimentelor bogate în săruri şi excesului de proteine.
42
CAPITOLUL III
- ÎNGRIJIRI SPECIFICE
Cazul I
APLN D ÎNEGIRJIER
CULEGEREA DATELOR
Nume: L Prenume: A Sex: Feminin Vârsta: 57 ani Greutate: 70 kg Înălţime: 1,68 m Naţionalitate:
română Ocupația: pensionară Data internării: 11.01.2019 Data externării:18.01.2019 Diagnostic de
internare: ASTM BRONȘIC SUPRAINFECTAT ÎN CRIZĂ INSUFICIENŢĂ RESPIRATORIE ACUTIZATĂ.
Diagnostic secundar: SPONDILOZĂ TORACALĂ, SINDROM POST TBC, FIBROZĂ PULMONARĂ
BILATERALĂ DIFUZĂ. Istoricul bolii: Bolnava se internează cu criza de dispnee de tip expirator, tuse cu
expectoraţie muco- purulentă,frisoane la domiciliu, cefalee cu ameţeli care se agravează şi se
intensifică cu palpitaţii pentru care se internează în secţia pneumoftiziologie pentru tratament de
specialitate. Bolnava relatează ca e cunoscută cu astm bronşic de mai mulţi ani. Manifestări de
dependenţă: dispnee de tip expirator, wheezing, tuse cu expectoraţie muco purulentă, cefalee,
ameţeli, palpitaţii. Problemele pacientului: Alterarea funcţiei respiratorii Alterarea funcţiei
circulatorii Imposibilitatea de a se odihni Incapacitatea de a-şi acorda îngrijiri igienice corporal
43
Anexa 2 PLAN DE ÎNGRIJIRE Nevoia deficitară Diagnostic

de îngrijire Obiectiv Intervenţii Evaluare 1. Nevoia de a avea o buna respiraţie - alterarea funcţiei
respiratorii, datorită apariţiei obstrucţiei bronşice, manifestată prin accese de dispnee paroxistică şi
tuse cu expectoraţie mucopurulentă. - pacienta să prezinte o respiraţie bună şi căi respiratorii
permeabile - învăţ pacienta să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa în recipient -
administrez O2 la nevoie - asigur aerisirea salonului - asigur poziţia semişezând (ortopnee) care
favorizează o respiraţie mai bună - fac educaţie sanitară pentru prevenirea infecţiei bronşice -
administrez tratamentul prescris de medic cu expectorante, bronhodilatatoare şi descongestive -
administrez tratamentul prescris de medic cu expectorante, bronhodilatatoare şi descongestionante
ale mucoasei traheobronşite. - pacienta răspunde bine la tratamentul astmatic şi se linişteşte; -
starea de anxietate a bolnavei se ameliorează - pacienta colaborează şi răspunde la întrebări. 2.
Nevoia de a avea o buna circulaţie - alterarea funcţiei circulatorii datorită palpitaţiilor şi neliniştii
manifestă prin HTA - pacienta să prezinte o circulaţie adecvată. - învăţ pacienta sa evite consumul
excesiv de grăsimi şi să consume alimente bogate în vitamine, zarzavaturi şi fructe. - administrăm
medicaţia prescrisă de medic cardiotonice, vasodilatatoare antiaritmice, diuretice, hipotensoare. -
urmăresc efectul medicamentelor administrate, aplic tehnici de favorizare a circulaţiei, efectuez
exerciţii pasive si active, masaj al extremităţilor. - sfătuiesc pacienta să continue tratamentul
medicamentos - pacienta prezintă o TA în limite normale. - răspunde pozitiv la tratamentul
medicamentos şi evită efortul fizic.
44
Nevoia deficitară
Diagnostic de îngrijire Obiectiv Intervenţii Evaluare
3. Nevoia de a se odihni
- imposibilitatea de a se odihni datorită neliniştei manifestată prin insomnie.
- pacienta să beneficieze de un somn odihnitor atât calitativ cât şi cantitativ.
-. calmez tusea şi dispneea prin administrara de medicamente prescrise de medic. - învăţ pacienta
tehnici de relaxare, exerciţii respiratorii înainte de culcare. - sfătuiesc pacienta să consume o băutură
caldă înainte de culcare (ceai sau lapte). - psihoterapie - calmez şi liniştesc bolnava. - asigur un mediu
ambiant, liniştitor, fără zgomote.
- pacienta prezintă un somn odihnitor, tonus muscular prezent, echilibrată psihic
4. Nevoia se a se putea îngriji singur
- incapacitatea de a-şi acorda îngrijiri igienice corporale datorită, alterării stării generale manifestată
prin cefalee, ameţeli tuse, dispnee de tip expirator, wheezing, HTA, palpitaţii.
- pacienta să prezinte o stare de bine şi să îşi păstreze tegumentele intacte.
- combat starea de linişte a pacientei care a provocat transpiraţiile - asigur o stare de curăţenie
perfectă a corpului pentru a preveni apariţia complicaţiilor - şterg pacienta de transpiraţii şi schimb
lenjeria de corp de câte ori este nevoie - asigur un aport important de lichide pentru reechilibrare
hidroeteclorlitică explicându-i pacientei necesitatea acestora în vederea păstrării elasticităţii pielii.
- după efectuarea unei băi bolnava se simte curată şi liniştită.
45
Anexa 3 SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE
Data T.A. Puls Respiraţie Temperatura Diureza Scaun
11.01.2019 180/100 mmHg 80 b/min 20 resp/min 36,5 º C 1200 Scaun moale (/)
14.01.2019 170/70 mmHg 85 b/min 19 resp/min 37,2 º C 1300 Scaun densitate normal (I)
15.01.2019 165/75 mmHg 80 b/min 18 resp/min 36,8 º C 1200 0
17.01.2019 145/80 mmHg 75 b/min 19 resp/min 36,4 º C 1100 0
46
EXAMENUL DE LABORATOR
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale Leucocite Recoltare sânge intravenos plica
cotului postprandial V.N = 4000-8000 mm³ V.O=7,700 mm³ 4500-11000 mm3 HLG Recoltare sânge
intravenos plica cotului, pe nemâncate sau postprandial V.N = 4,2-5,5 ml/mm³ V.O=4.5mil/mm³ 12,1
– 15,1 g/dl Htc Recoltare sânge intravenos plica cotului pe nemâncate V.N=40-41 % V.O=36,5 %
4500-1000/1 mm3 de sânge Hgh Recoltare sânge intravenos plica cotului pe nemâncate V.N=13-15
g/100 ml V.O=13,1 g/100 ml 0-37 u/l Uree Recoltare sânge intravenos plica cotului pe nemâncate
V.N=20-40 mg % V.O=83 mg% 0-49 u/l Glicemie Recoltare sânge intravenos plica cotului pe
nemâncate V.N=80-120mg % V.O=72mg % 7-110 mg la 100 ml sânge VSH Recoltare sânge intravenos
plica cotului pe nemâncate V.N=1-10 mm/1h VO=13mm/1h 6-16 mm la o ora, 10-20 mm la doua ore
Examen spută: Recoltare din sputa de dimineaţa Eozinofile 5,2% 0-5%
47
ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI
Perioada Alimente permise Alimente interzise
11.01.2019 Ceai cu miere de albine, pâine Supă de pui, pireu cu o pulpă fiartă de pui, pâine, un măr
Ceai, caşcaval şi pâine
sare, cafea, băuturi carbogazoase, ciocolată, alimente, ambalate sau procesate.
12.01.2019 Ceai cu miere de albine, pâine Supă de legume, pilaf cu o pulpă fiartă de pui, pâine, un
măr Ceai, brânză de vacă şi pâine
sare, cafea, băuturi carbogazoase, ciocolata, alimente, ambalate sau procesate.
13.01.2019 Ceai cu dulceaţă de măceşe, margarină, cascaval şi pâine Ciorbă de zarzavat, pireu cu
şniţel şi pâine, salată de varză, un măr Ceai, caşcaval şi pâine
14.01.2019 Ceai cu gem, unt, cascaval şi pâine Ciorbă de vacuţă, macaroane cu sos vânătoresc şi
carne de vita, pâine, salată de varză Ceai, caşcaval şi pâine
15.01.2019 Ceai cu miere de albine,brânză de vacă şi pâine Supă de chimen cu crutoane, pireu cu o
pulpă de pui in sos alb, pâine, un măr Ceai, caşcaval şi pâine
16.01.2019 Ceai cu dulceaţă de caise, unt, cascaval şi pâine Ciorbă fasole, pireu carne de porc şi sos,
pâine, salată de varză, un măr Ceai, brânză de vacă şi pâine
sare, cafa, băuturi carbogazoase, ciocolata, alimente, ambalate sau procesate.
48
Perioada Alimente permise Alimente interzise
17.01.2019 Ceai cu miere de albine, cascaval şi pâine Ciorbă de legume, griş cu piept de pui fiert şi
sos de vişine, pâine, un măr Ceai, brânză de vacă şi pâine
sare, cafa, băuturi carbogazoase, ciocolata, alimente, ambalate sau procesate.
18.01.2019 Ceai cu gem de căpşuni, unt, cascaval şi pâine Ciorbă de linte, pilaf cu carne de porc şi
sos, pâine, salată de varză, un măr Ceai, brânză de vacă şi pâine
cafa, băuturi carbogazoase, ciocolata, alimente, ambalate sau procesate.
După externare
Verdeţuri si leguminoase; cereale integrale (pentru magneziu), fructe oleaginoase, seminţe (migdale,
fistic, nuci); cafea si ciocolata fierbinte (in cazul unor crize de astm) sau un căţel de usturoi pisat într-
o ceaşcă de apă caldă; pătrunjel verde, peşte, miere de albine.
Laptele, pizza, excesul de sare, cipsurile, brânzeturile. Alimentele procesate trebuie evitate de
persoanele cu astm, cu sensibilitate alergică, din cauza aditivilor pe care acestea le conţin şi care ar
putea declanşa eventuale crize. Sulfiţii, folosiţi în conservarea unor alimente, sunt extrem de
periculoşi pentru astmatici, la fel de nocivi fiind şi conservanţii benzoaţi, care pot provoca alergii.
Evită şi alimentele care conţin E102 (tartrazină), pentru că poate provoca dificultăţi de respiraţie,
E104, pentru că poate da alergii şi E124, pentru că poate agrava simptomele de astm.
49
INVESTIGAŢII PARACLINICE
Data Examene curente Pregătirea pentru examen Îngrijiri după examen
11.01.2019 Examen radiologic Se anunţă pacientei de examenul ce urmează să îl efectueze. Se

linişteşte pacienta. I se explică pacientei paşii pe care trebuie să îi urmeze pentru efectuarea
radiografiei.
Se ajuta pacienta şi se îmbrace. Se duce pacienta in salon. Se aşează pacienta confortabil în pat.
18.01.2019 Reevaluare radiologică I se readuce la cunoştinţă pacientei de paşii pe care trebuie să îi

urmeze pentru efectuarea radiografiei. Pacienta este ajutat să se dezbrace si este aşezat in poziţia
corectă pentru efectuarea radiografiei.
Se ajuta pacienta şi se îmbrace. Se duce pacienta in salon. Se aşează pacientaconfortabil în pat

50
TRATAMENT MEDICAMENTOS ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Data Medicamente Mod de administrare
11.01.2019 Miofilin (fiole) 10 ml HHS (fiole) 100 mg Ventolin spray Bromhexine (comprimate) 8 mg
Ampicilina (pulbere) 500 mg Prednison (comprimate) 30 mg Captopril (coprimate) 25 mg
Nitropector (comprimate) 20 mg Aspacardin (comprimate) 12mg Furosemid (comprimate) 40 mg
Intravenos 2x1 fiole/zi (la 12h) Intravenos 2x100mg/zi (la 12h) Spray oral 2 puff x3/zi Per os 3x1
comprimate/zi Intravenos 4x1/zi( la 6h) Per os 1 comprimate/zi Per os 3x1 comprimate/zi Per os 3x1
comprimate/zi Per os 3x1 comprimate/zi Per os 1 coprimate la 2 zile
Nitropector (comprimate )20 mg Aspacardin (comprimate) 12 mg Furosemid (comprimate) 40 mg
Intravenos 2x1 fiole /zi (la 12h) Intravenos 2x100mg/zi (la 12h) Spray oral 2 puff x 3/zi Per os 3x1
comprimate/ zi Intravenos 4x1/ zi(la 6h) Per os 1comprimate/zi Per os 3x1 comprimate/zi Per os 3x1
comprimate/zi Per os 3x1 comprimate/zi Per os 1 comprimate la 2 zile
51
Ampicilina (pulbere) 500 mg Prednison (comprimate) 30 mg Captopril (coprimate) 25 mg Nitropector
(comprimate) 20 mg Aspacardin (comprimate) 12 mg Furosemid (comprimate) 40 mg
Intravenos 2x1 fiole/ zi (la 12/h) Intravenos 2x100 mg/zi (la 12/h) Spray oral 2 puff x 3/zi Per os 3x1
comprimate/ zi Intravenos 4x1/zi (la 6 ore) Per os 1 comprimate/zi Per os 3x1 comprimate/zi Per os
3x1 comprimate/zi Per os 3x1 comprimate/zi Per os 1 comprimate la 2 zile
14.01.2019 Miofilin (fiole)10 ml HHS (fiole) 100 mg Ventolin spray Bromhexine (comprimate) 8 mg
Nitropector (comprimate) 20 mg Aspacardin (comprimate) 14 mg Furosemid (comprimate) 40 mg
Intravenos 2x1 fiole/zi (la 12/h) Intravenos 2x100 mg/zi( la 12/h) Spray oral 2puff x 3/zi Per os 3x1
comprimate/zi Intravenos 4x1/zi (la 6/h) Per os.1 comprimate/zi Per os 3x1 comprimate/zi Per os 3x1
comprimate/zi Per os 3x1 comprimate/zi Per os 1 comprimate 2 zile
16.01.2019 Miofilin (fiole) 10 ml HHS (fiole) 100 mg Ventolin spray Bromhexine (comprimate) 8 mg.
Prednison (comprimate) 30 mg Furosemid (comprimate) 40 m
Intravenos 2x1 fiole/zi (la 12/h) Intravenos2x100mg/zi (la 12/h) Spray oral 2 puff x3/zi Per os 3x1
comprimate/zi Per os 1 comprimate/zi Per os 1 comprimate la 2 z
52
17.01.2019 Ventolin spray Bromhexine (comprimate) 8 mg Prednison (comprimate) 30 mg

Furosemid (comprimate) 40 mg
Spray oral 2 puff x3/zi Per os 3x1 comprimate/zi Per os 1 comprimate/zi Per os 1 comprimate la2 zile
18.01.2019 Ventolin spray Bromhexine (comprimate) 8 mg Prednison (comprimate) 30 mg
Spray oral 2 puff x3/zi Per os 3x1 comprimate/zi Per os 1 comprimate/zi
53
EVOLUŢIA CAZULUI
Pacienta internată prezentând tuse cu expectorație mucopurulentă cu criză de dispnee pe fond

fibrotic pulmonar, tbc în antecedență, cefalee cu amețeli care se agravează și se intensifică cu
palpitații, pentru care se internează pe secția de pneumoftiziologie pentru tratament de specialitate.
Pacienta relatează că e cunoscută cu astm bronșic de mai mulți ani. Manifestări de dependență:
dispnee de tip expirator, wheezing, tuse cu expectoraţie mucopurulentă, cefalee, ameţeli, palpitaţii.
Problemele pacientului: Alterarea funcţiei respiratorii; Alterarea funcţiei circulatorii;
Imposibilitatea de a se odihni; Incapacitatea de a-şi acorda îngrijiri igienice corporale. În urma
invetigaţiilor clinice şi paraclinice se instituie un tratament cu bronhodilatator şi o alimentaţie
corespunzătoare bolii, după care starea pacientei s-a ameliorat rapid. Pacienta se externează cu
starea generală ameliorată cu diagnosticul la externare: Astm bronşic ameliorat.
Recomandări la externare:
Se externează cu indicația de a se feri de intemperii, revine la control periodic și va continua

tratamentul: Teotard 200 mg capsule 2x1/zi; Seretide pulbere 50/500 mg 2x1 puff/zi recomandat de
către medicul de specialitate; regim alimentar corespunzător bolii; regim de viață sănătoas.
54
Cazul II
APLN D ÎNEGIRJIER
CULEGEREA DATELOR
Nume:D Prenume:M Sex: Feminin Vârsta: 70ani Greutate: 57 kg Înălţime: 1,67 m Naţionalitate:
maghiară Ocupația: pensionară Data internării:15 01.2019 Data externării:18 01 2019 Diagnostic de
internare: ASTM BRONȘIC, ALERGIC. Diagnostic secundar:INSUFICIENȚĂ RESPIRATORIE CRONICĂ,
EPISTAXIS. Istoricul bolii: Bolnavă cunoscută cu astm bronşic de 15 ani prezintă dispnee,radiologic
având ,bronșită infecto-alergică, tuse productivă. Se internează pe secția de pneumoftiziologie
pentru investigaţii şi tratament de specialitate. Manfestări de dependență:dispnee, tuse cu
expectorație mucopurulentă, palpitații. Problemele pacientului: Dificultate în respiraţie
Dificultate în a se alimenta Perturbarea somnului Dificultăţi de a se îngriji
55
Anexa 2 PLAN DE ÎNGRIJIRE
Nevoia deficitară
Diagnostic de îngrijire Obiectiv Intervenţii Evaluare
1. Nevoia de a avea o bună respiraţie
- dificultate în a respira datorită inflamaţiei mucoasei şi spasmului musculaturii bronşice manifestată

prin dispnee şi wheezing.
- pacienta să respire fără dificultate şi să aibă căile respiratorii eliberate de secreţii.
-îi asigur pacientei o cât mai bună poziţie în timpul acceselor astmatice (poziţia ortopneică), -
administrez medicamentele prescrise de medic pentru a preveni crizele de astm.
- pacienta după 1-2 zile prezintă căile respiratorii permeabile şi respiră normal, - nu mai prezintă
dispnee.
2. Nevoia de a se putea alimenta
- dificultate în a se alimenta datorită dispneei şi anxietăţii manifestate prin agitaţie.
- pacienta să se poată alimenta corespunzător
- îi explic bolnavei necesitatea alimentaţiei şi a consumului suficient de lichide.
- starea pacientei s-a ameliorat, i-a revenit pofta de mâncare.
3. Nevoia de a dormi
- perturbarea somnului datorită anxietăţii manifestată prin insomnie.
- pacienta să aibă un somn odihnitor şi corespunzător
- am asigurat linişte în salon ca pacienta să se poată odihni. - convingem pacienta că starea ei se va

ameliorată.
- pacienta se odihneşte suficient pentru a prezenta o stare de mai bine.
4. Nevoi de a fi curată
- este incapabilă să-şi acorde îngrijiri igienice corporale datorită alterării stării generale manifestată
prin ameţeli, tuse, dispnee de tip expirator, wheezing.
- pacienta să prezinte o stare de bine şi să îşi păstreze tegumen-tele intacte.
- asigur o stare de curăţenie perfectă a corpului pentru a preveni apariţia complicaţiilor - şterg
pacienta de transpiraţii şi schimb lenjeria de corp de cate ori este nevoie - combat starea de linişte a
pacientei care a provocat transpiraţiile - asigur un aport important de lichide pentru reechilibrare
hidroelectrică, explicându-i pacientei necesitatea acestora.
- după efectuarea unei băi pacienta este.curată și liniștită.
56
Data T.A. Puls Respiraţie Temperatura Diureza Scaun
16.01.2019 165/75 mmHg 80 b/min 20resp/min 37,5 º C 1100 Scaun densitate normal (I) 17.01.2019
145/80 mmHg 75 b/min 19 resp/min 37,9 º C 1200 Scaun densitate normală (I)
18.01.2019 125/85 mmHg 75 b/min 18 resp/min 36,8.C 1400 Scaun densitate normală(I)
57
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale
HLG
Recoltare sânge intravenos plica cotului, pe nemâncate sau postprandial
13,6% 12,1 – 15,1 g/dl
VSH Recoltare sânge intravenos plica cotului postprandial 19/H 6 – 13 mm la o ora; 1 – 20 mm la 2

ore
TGO Recoltare sânge intravenos plica cotului pe nemâncate
8 u/l
0-37 u/l
UREE Recoltare sânge intravenos plica cotului pe nemâncate
14,66u/l
0-49 u/l
HCT Recoltare sânge intravenoplica cotuluipe nemâncate
365L/L
0.37-0,52L/L
TGP Recoltare sânge intravenos plica cotului pe nemâncate 10 u/l 0-49 u/lC CREATININĂ Recoltare
sânge intravenos plica cotului pe nemâncate 1,44 mg/dL 0,9-1,30mg/dL TRIGLICERIDE Recoltare
sânge intravenos plica cotului pe nemâncate 1,53 mmol/L 0,55-1,6mmol/L COLESTEROL Recoltare
sânge intravenos plica cotului pe nemâncate 4,86 mmol/L 2,8-5,2 mmol/L GLICEMIE Recoltare sânge
intravenos plica cotului pe nemâncate 5,52 mmol/L 3,89-5,84 mmol/L
58
Perioada Alimente permise Alimente interzise 15-01.2019 Ceai cu gem, unt, cascaval şi pâine Ciorbă
de vacuţă, macaroane cu sos vânătoresc şi carne de vita, pâine, salată de varză Ceai, caşcaval şi pâine
sare, cafea, băuturi carbogazoase, ciocolată, alimente, ambalate sau procesate. 16.01.2019 Ceai cu
miere de albine,brânză de vacă şi pâine Supă de chimen cu crutoane, pireu cu o pulpă de pui in sos
alb, pâine, un măr Ceai, caşcaval şi pâine sare, cafea, băuturi carbogazoase, ciocolata, alimente,
ambalate sau procesate. 17.01.2019 Ceai cu dulceaţă de caise, unt, cascaval şi pâine Ciorbă fasole,
pireu, carne de porc şi sos, pâine, salată de varză, un măr Ceai, brânză de vacă şi pâine sare, cafea,
băuturi carbogazoase, ciocolata, alimente, ambalate sau procesate.
18.01.2019 Ceai cu gem, unt cașcaval și pâine Ciorbă de zarzavat,cartofi natur, pulpe de pui,salată, un
măr Ceai ,brânză de vaci și pâine.
Sare,băuturi carbogazoase, alimente procesate, lapte, ciocolată.
După externare
Verdeţuri si leguminoase; cereale integrale (pt magneziu), fructe oleaginoase, seminţe (migdale,
fistic, nuci); cafea si ciocolata fierbinte (in cazul unor crize de astm) sau un căţel de usturoi pisat într-
o ceaşcă de apa calda; pătrunjel verde, peste, mierea de albine.
Laptele, pizza, excesul de sare, cipsurile, brânzeturile. Alimentele procesate trebuie evitate de
persoanele cu astm, cu sensibilitate alergică, din cauza aditivilor pe care acestea le conţin şi care ar
putea declanşa eventuale crize. Sulfiţii, folosiţi în conservarea unor alimente, sunt extrem de
periculoşi pentru astmatici, la fel de nocivi fiind şi conservanţii benzoaţi, care pot provoca alergii.
Evită şi alimentele care conţin E102 (tartrazină), pentru că poate provoca dificultăţi de respiraţie,
E104, pentru că poate da alergii şi E124, pentru că poate agrava simptomele de astm.
59
15.02.2019 Examen radiologic Se anunţă pacienta de examenul ce urmează să îl efectueze. Se

linişteşte pacienta, i se explică paşii pe care trebuie să îi urmeze pentru efectuarea radiografiei.
17.02.2019 Reevaluare radiologică I se readuce la cunoştinţă pacientei de paşii pe care trebuie să îi

urmeze pentru efectuarea radiografiei. Pacientul este ajutat să se dezbrace si este aşezat in poziţia
corectă pentru efectuarea radiografiei.
60
TRATAMENT MEDICAMENTOS ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
15.01.2019 Miofilin (fiole) 10 ml Prednison (comprimate 5 mg, Brofimen (comprimate) 400 mg

Mucosolvant (comprimaate) 30 mg O2 umidificat
Intravenos2x1 fiole/ zi (la 12/h) Per os 2x1 comprimate/zi Per os 2x1 comprimate/zi Per os 3x1
comprimate/zi Masca 4-6 l pe minut
16.01.2019 Miofilin (fiole) 10 ml Prednison (comprimate) 5 mg Brofimen (comprimate) 400 mg

Mucosolvant (comprimate) 30 mg O2 umidificat
Intravenos 2x1 fiole/zi(la 12/h) Per os 2x1 comprimate/zi Per os 2x1 comprimate/zi Per os 3x1
comprimate/zi Masca 4-6 l pe minut
17.01.2019 Miofilin(fiole) 10 ml Prednison(comprimate) 5 mg Mucosolvant (comprimate) 30 mg
Intravenos 2x1/2 fiole/zi(la 12/h) Per os 2x1 comprimate/zi Per os 3x1 comprimate/zi
18.01.2019 Miofilin( fiole) 10 ml Prednison (comprimate) 5mg Mucosolvant (comprimate) 30 mg
Intravenos 2x1/2 fiole/zi (la 12/h) Per os 2x1 comprimate/zi Per os 3x1 comprimate/
61
EVOLUŢIA CAZULUI
Bolnavă cunoscută cu astm bronşic de 15 ani prezintă dispnee,radiologic având bronșită infecto-
alergică tuse productivă. Pacienta se internează pe secţia de pneumoftiziologie cu diagnosticul de
astm bronşic alergic în criză pentru investigaţii şi tratament de specialitate. Problemele pacientului:
Dificultate în respiraţie - Dificultate în a se alimenta Perturbarea somnului Dificultăţi de a se
îngriji În urma investigaţiilor clinice şi paraclinice se instituie un tratament bronhodilatator și o
alimentație corespunzătoare bolii după care starea pacientei s-a ameliorat rapid.Se externează cu
stare generală ameliorată.
Recomandări la externre:
Se externează u indiația de a se ferii de intemperii, revine la control periodic și va continua

tratamentul recomandat de medicul de specialitate: Teotard 2x200mg/zi; Seretide 50/500 mg 2x1
puff/zi, Ventolin spray la nevoie.
62
Cazul III
APLN D ÎNEGIRJIER
CULEGEREA DATELOR
Nume:C Prenume: L Sex: Masculin Vârsta:77 ani Greutate: 89 kg Inălțime: 1,80 m Ocupația:pensionar
Naționalitate: român Data internării:25.03.2019 Data externării:21.03.2019 Diagnostic de internare:
ASTM BRONȘIC, PNEUMONIE DREAPTĂ, INSUFICIENȚĂ RESPIRATORIE CRONICĂ ACUTIZATĂ.
Diagnostic secundar:CARDIOPATIE ISCHEMICĂ,BOALA PARKINSON, SINDROM POST
TBC,BRONȘIECTAZIE STÂNGĂ. Istoricul bolii: Pacientul se prezintă în serviciul de urgenţă cu dispnee,
frisoane, tuse productivă de trei zile. Aceasta relatează că este cunoscută cu astm bronşic de mai
mulţi ani. Se internează de urgenţă pentru dispnee, tuse productivă, frisoane, acuze ce au debutat în
urmă cu 3 zile. În dimineaţa zilei ce prevede internarea, pacientul prezintă un acces de dispnee pe un
fond bronșiectatic asmatic progresivă evoluând spre agravare până la apariţia ortopneei. Se asociază
cu respiraţia şuierătoare şi tuse productivă, motiv pentru care se internează pe secţia de
pneumoftiziologie pentru tratament de specialitate. Problemele pacientului: Alterarea ritmului
respirator; Alterarea stării generale; Alterarea hidratării; Alterarea somnului;
63
Anexa nr. 2 PLAN DE ÎNGRIJIRE
Nevoia deficitară
Diagnostic de îngrijire
Obiective Intervenţii Evaluare
1. Nevoia de a avea o bună respiraţie
- alterarea ritmului respirator datorită obstrucţiei bronşice, manifestată prin dispnee cu ortopnee,
wheezing şi tuse
-pacientul să respire normal, dispneea să disparaă
- aşez pacientul într-o poziţie şemişezândă la marginea patului cu capul uşor în extensie. - îndepartez
factorii care ar putea produce alergii (praf, flori). - asigur aerisirea salonului pentru favorizarea unei
bune respiraţii. - administrez tratamentul prescris de medic, bronhodilatatoare.
- pacientul răspunde bine la tratamentul medicamentos şi dispneea a dispărut.
2. Nevoia de a păstra o bună postură
- alterarea stării generale datorită cefaleei şi dinamiei manifestată prin anxietate.
- pacientul să fie echilibrată psihic, să dispară starea de anxietate şi să fie combatută cefaleea şi
adinamia.
- calmez pacientul, o aşez într-un salon cu bonavi, cu un nivel ridicat şi plin de optimism. - ajut
pacientul să îşi recunoască anxitatea şi să o combatem distrăgându-i atenţia de la boală, diminuez
stimuli care ar putea deranja. - aerisesc salonul asigurându-i o stare de confort şi asigur condiţii de
odihnă pentru bolnav. - învăţ pacientul să expectoreze, explicându-i necestitatea acesteia. -
administrez la indicaţia medicului analgezice şi expectorante.
-starea de anexitate a dispărut şi bolnavul prezintă o stare de bine. -pacientul susţine că cefaleea a
disparut şi prezintă o condiţie fizică mai bună.
3. Nevoia de a se hidrata
-alterarea hidratării pacientului, datorită dezechilibrului hidroelectrolitic manifestată prin transpiraţii

abundente.
- reechilibrarea hidroelectolitrică a pacientului şi îm-piedicarea unei eventuale răciri din cauza

transpiraţiilor.
- administrez pacientului ceaiuri îndulcite explicându-i necesitatea ingerării a cât mai multe lichide. -
schimb lenjeria de corp şi de pat de câte ori este nevoie. - asigur condiții corespunzătoare de
temperatură a mediului. - ajut pacientul să îşi efectueze toaleta corporală.
- pacientul relatează că respectă indicaţiile în legătură cu hidratare.
64
Nevoia deficitară
Diagnostic de îngrijire
Obiective Intervenţii Evaluare
4. Nevoia de a se odihni
- perturbarea somnului datorită neliniştii şi anxităţii manifestată prin insomnie.
- pacientul să aibă un somn odihnitor.

- combat tusea şi dispneea. - învăţ pacientul tehnici de relaxare, exerciţii respiratorii inainte de
culcare. - asigur un mediu ambiant, liniştitor fără zgomote. - sfătuiesc pacienta să consume o
băutura caldă.
- pacientul prezintă un somn odihnitor
65
Data T.A. Puls Respiraţie Temperatura Diureza Scaun 15.03.2019 130/70 mmHg 88 b/min 20 r/min
36,8ºC 1200 ml Scaun moale (/) 16.03.2019 130/80 mmHg 85 b/min 19 r/min 36,7ºC 1200 ml Scaun
moale (/) 17.03.2019 125/70 mmHg 83 b/min 19 r/min 36,7ºC 1300 ml Scaun densitate normal (I)
18.03.2019 125/70 mmHg 80 b/min 18 r/min 36,8ºC 1300 ml 0 19.03.2019 125/80 mmHg 80 b/min
18 r/min 36,6ºC 1200 ml Scaun densitate normal (I) 20.03.2019 125/75 mmHg 82 b/min 19 r/min
36,9ºC 1500 ml 0 21.03.2019 130/80 mmHg 80 b/min 18 r/min 36,6ºC 1400 ml Scaun densitate
normal (I)
66
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valor normale

Amilazemie Recoltare sânge intravenos plica cotului pe nemâncate. 26 u/l 15-100 u/l
Bilirubina totala Recoltare sânge intravenos plica cotului pe nemâncate. 8,90 umol/l 0-25,6 umol/l
Creatinina Recoltare sânge intravenos plica cotului pe nemâncate 0,64 mg/dl 0,6-1,2 mg/dl
Glicemie Recoltare sânge intravenos plica cotului pe nemâncate. 7,40 mmol/l 3,89-5,84 mmol/l
Potasiu seric Recoltare sânge intravenos plica cotului postprandial. 4,8 mmol/l 3,5-5 mmol/l
Sodiu seric Recoltare sânge intravenos plica cotului, pe nemâncate. 144 mmol/l 136-145 mmol/l
TGO (AST) Recoltare sânge intravenos plica cotului pe nemâncate. 24 u/l 0-37 u/l
TGP (ALT) Recoltare sânge intravenos plica cotului pe nemâ.ncate
41 u/l 0,49 u/l
Uree Recoltare sânge intravenos plica cotului pe nemâncate 4,93 mmol/l 2,49-7,47 mmol/l
Colesterol Recoltare sânge intravenos plica cotului pe nemâncate 4,65 mmol/l 3,1-5,2 fL
Trigliceride
Recoltare sânge intravenos plica cotului pe nemâncate 1,97 mmol/l 0,39/1,52 mmol/l
67
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valor normale
Examen sumar de urina
Bilirubina Recoltare urina dimineaţa Negative micromol/l negativ
Urobilinogen Recoltare urina dimineaţa Normal micromol/l normal Corpi cetonici Recoltare urina
dimineaţa Negative mmol/l negativ
Acid ascorbc Recoltare urina dimineaţa Negative g/l negativ Glucoza Recoltare urina dimineaţa
Normal mmol/l normal
Hematii Recoltare urina dimineaţa 10 Ery/ui negativ
pH Recoltare urina dimineaţa 5
Sediment urinar Recoltare urina dimineaţa Leucocite 5-7, hematii 12.
68
Perioada Alimente permise Alimente interzise 15.03.2019 Ceai cu miere de albine, pâine Supă de
legume, pilaf cu o pulpă fiartă de pui, pâine, un măr Ceai, brânză de vacă şi pâine sare, cafea, băuturi
carbogazoase, ciocolata, alimente, ambalate sau procesate. 15.03.2019 Ceai cu dulceaţă de măceşe,
margarină, cascaval şi pâine Ciorbă de zarzavat, pireu cu şniţel şi pâine, salată de varză, un măr Ceai,
caşcaval şi pâine sare, cafea, băuturi carbogazoase, ciocolata, alimente, ambalate sau procesate.
16.03.2019 Ceai cu gem, unt, cascaval şi pâine Ciorbă de vacuţă, macaroane cu sos vânătoresc şi
carne de vita, pâine, salată de varză Ceai, caşcaval şi pâine sare, cafea, băuturi carbogazoase,
ciocolata, alimente, ambalate sau procesate.
17.03.2019 Ceai cu miere de albine,brânză de vacă şi pâine Supă de chimen cu crutoane, pireu cu o
pulpă de pui in sos alb, pâine, un măr Ceai, caşcaval şi pâine
18.03.2019 Ceai cu dulceaţă de caise, unt, cascaval şi pâine Ciorbă fasole, pireu carne de porc şi sos,
pâine, salată de varză, un măr Ceai, brânză de vacă şi pâine
19.03.2019 Ceai cu miere de albine, cascaval şi pâine Ciorbă de legume, griş cu piept de pui fiert şi
sos de vişine, pâine, un măr Ceai, brânză de vacă şi pâine

20.03.2019 Ceai cu gem de căpşuni, unt, cascaval şi pâine Ciorbă de linte, pilaf cu carne de porc şi
sos, pâine, salată de varză, un măr
cafea, băuturi carbogazoase, ciocolata, alimente, ambalate sau procesate.
69
Perioada Alimente permise Alimente interzise 21.03.2019 Ceai cu miere de albine, pâine Supă de
legume, pilaf cu o pulpă fiartă de pui, pâine, un măr Ceai, brânză de vacă şi pâine. sare, cafea, băuturi
carbogazoase, ciocolată, alimente, ambalate sau procesate.
După externare
Peşte, miere de albine, verdeţuri (pătrunjel verde, etc) şi leguminoase; cereale integrale (pentru
magneziu), fructe oleaginoase, seminte (migdale, fistic, nuci); cafea si ciocolata fierbinte (in cazul
unor crize de astm).
Alimentele procesate trebuie evitate de persoanele cu astm, cu sensibilitate alergică, din cauza
aditivilor pe care acestea le conţin şi care ar putea declanşa eventuale crize. Sulfiţii, sunt extrem de
periculoşi pentru astmatici şi conservanţii benzoaţi. Alimentele care conţin E102 (tartrazină),
dificultăţi de respiraţie, E104, pentru că poate da alergii şi E124, pentru că poate agrava simptomele
de astm. Laptele, pizza, excesul de sare, cipsurile, branzeturile.
70
15.03.2019 Examen radiologic -se anunţă pacientul de examenul ce urmează să îl efectueze. se

linişteşte pacientul. -i se explică pacientului paşii pe care trebuie să îi urmeze pentru efectuarea
radiografiei. -este ajutat să se dezbrace și să se aşeze pe masă -după efectuarea radiografiei
pacientul este ajutat să se ridice şi să se îmbrace și dus apoi în salon.
-se ajută pacientul să se îmbrace -se duce pacientul in salon -se aşează pacientul confortabil în pat
15.03.2019 Examen EKG -pacientul este informat despre examenul ce urmează să îl efectueze. -este
ajutat să se dezbrace si să se aşeze pe pat. -după efectuarea EKG-ului pacientul este ajutat să se
ridice şi să se îmbrace, este dus apoi în salon.
-se ajuta pacientul să se imbrace -se duce pacientul in salon -se aşează pacientul confortabil în pat
20.03.2019 Reevaluare radiologică
-i se readuce la cunostinţa pacientului de paşii pe care trebuie să îi urmeze pentru efectuarea

radiografiei. -pacientul este ajutat să se dezbrace si este așezat in poziţia corectă pentru efectuarea
radiografiei.
-se ajuta pacientul să se imbrace -se duce pacientul in salon -se aşează pacientul confortabil în pat
71
TRATAMENT MEDICAMENTOSADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Data Medicamente Mod de administrare 15.03.2019 Cefuroximă (pulbere) 750 mg/1,5g Miofilin
(fiole)10 ml HHS (fiole) 100 mg Diltiazem (comprimate)60 mg Ventolin spray Intravenos 2x1/zi (la
12h) Intravenos 2x1/2 fiole (la 12h) Intravenos.2x100mg Per os 2x1 comprimate/ zi Sray oral 2 puff
x3/ zi 12.03.2019 Cefuroximă (pulbere) 750 mg/1,5g Miofilin (fiole) 10 ml HHS (fiole) 100mg
Diltiazem (comprimate) 60 mg Ventolin spray Furosemid (comprimate) 40 mg Intravenos 2x1/zi (la
12h) Intravenos 2x1/2 fiole (la 12h) Intravenos2x100mg Per os 2x1 comprimate/zi Spray oral 2 puff x
3/zi Per os 1x1 comprimate/zi
17.03.2019 Cefuroximă (pulbere) 750 mg/1,5g Miofilin (fiole) 10 ml HHS (fiole) 100mg Diltiazem
(comprimate) 60 mg Ventolin spray
Intravenos 2x1/zi (la 12h) Intravenos 2x1/2 fiole (la 12h) Intravenos2x100mg Per os 2x1
comprimate/zi Spray oral 2puff x 3 /zi
18.03.2019 Cefuroximă (pulbere) 750mg /1,5g Miofilin (fiole) 10 ml HHS (fiole) 100mg Ventolin spray
Intravenos 2x1/zi (la 12h) Intravenos 2x1/2 fiole (la 12h) Intraveos 2x100mg Spray oral 2 puff x3/zi
19.03.2019 Cefuroximă (pulbere) 750mg /1,5g Miofilin (fiole) 10 ml HHS (fiole) 100mg Ventolin spray
Intravenos 2x1 /zi (la 12h) Intravenos 2x1/2 fiole (la 12h) Intravenos 2x100mg Spray oral 2 puff x3/zi
72
Data Medicamente Mod de administrare 20.03.2019 Cefuroximă (pulbere) 750 mg/1,5g Miofilin
(fiole) 10 ml HHS (fiole) 100mg Ventolin spray Intravenos 2x1 /zi (la 12h) Intravenos 2x1/2 fiole (la
12h) Intravenos 2x100mg Spray oral 2 puff x3.zi
21.03.2019 Cefuroximă (pulbere) 7510mg/1,5g Miofilin (fiole) HHS (fiole) 100mg Ventolin spray
Intravenos 2x1/zi ( la12h) Intravenos 2x1/2 fiole (la 12h) Intravenos 2x100mg Spray oral 2 puff x3/zi
73
EVOLUŢIA CAZULUI
Pacientul se prezintă în serviciul de urgenţă cu dispnee, frisoane, tuse productivă de trei zile. Aceasta
relatează că este cunoscută cu astm bronşic de mai mulţi ani. Se internează de urgenţă pentru
dispnee, tuse productivă, frisoane, acuze ce au debutat în urmă cu 3 zile. În dimineaţa zilei ce
precede internarea, pacientul prezintă un acces de dispnee pe un fond bronșiectatic asmatic
progresivă evoluând spre agravare până la apariţia ortopneei. Se asociază cu respiraţia şuierătoare şi
tuse productivă, motiv pentru care se internează pe secţiade pneumoftiziologie pentru tratament de
specialitate. Problemele pacientului: Alterarea ritmului respirator Alterarea stării generale
Alterarea hidratării Alterarea somnului În urma invetigaţiilor clinice şi paraclinice, tratament cu
bronhodilatator, antibiotic și antiinflamator, dispneea pe un fond bronșiectatic astmatic cedează
rapid. Pacientul se externează cu starea generală ameliorată cu diagnosticul la externare: Astm
bronșic ameliorat.
Recomandări la externare:
Pacientul se externează cu indicația de a se feri de intemperii, munca fizică grea și va urma

tratamentul recomandat de către medicul specialist: Seretide 50/500 mg 2x1 puff/zi, Aerius 1 tabletă
/zi, Miofilin comprimate 2x1 /zi, Montelucast 1 tabletă / zi, Ventolin spray la nevoie, control
pneumologic peste o lună.
74
CAPITOLUL IV - Concluzii
Evaluare Finală
Îngrijirea bolnavului este o muncă de mare răspundere care necesită cunoştinţe profesionale
profunde şi calităţi morale deosebite. Mi-am ales astmul bronşic ca temă a lucrării de diplomă
pentru faptul că este o afecţiune extrem de frecventă, întâlnită atât la adulţi cât şi la copii, cu debut
la orice vârstă şi indiferent de condiţia socială. Lucrarea e constituită din 3 capitole: Primul capitol
prezintă teoretic boala, respective unele aspecte legate de etiologie, simptomatologice, patogenie şi
tratament, al doilea capitol cuprinde îngrijitele bolnavului cu astm bronşic acordate de asistentă, de
la internare şi până la externare, cu asigurarea condiţiilor de spitalizare, poziţia pacientului în pat,
urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative asigurarea igienei corporale, asigurarea unei alimentaţii
adecvate şi examinării specifice. Capitolul doi cuprinde de asemenea, externarea bolnavului,
educaţia sanitară şi profilaxia bolii. Al treilea capitol cuprinde 3 cazuri de pacienţi cu astm bronşic. În
cele 3 cazuri pe care le-am urmărit am observat că această afecţiune este rezultatul obstrucţiei
bronşice acute care determină în anumite împrejurări, apariţia unei expiraţii tipice şuierătoare, ca un
ţiuit numit "wheezing". Bolnavii se plâng de "lipsă de aer" şi se aşează de obicei şezând, poziţia ce le
asigură respiraţia. Criză de astm bronşic constituie o urgență medicală majoră care presupune
internarea pacientului în spital şi acordarea de asistenţă medicală de specialitate. Asistenta medicală
a avut numeroase contribuţii in aceste trei cazui, începând cu preluarea bolnavului la internare,
conducerea lui în salon, intocmirea foii de observaţie cu toate datele generale desre pacient,
administrarea medicaşiei prescrise de către medic, urmărirea pacientului după administrarea
medicaţiei, ajutarea pacientului în diferite nevoie pe care le-a avut, precum şi educarea pacienţilor cu
privire la sănătatea lor.
75
Concluzii Generale
Astmul este o importantă cauză de incapacitate de muncă, de deces si de costuri economice.
Incidenţa sa este în creștere peste tot în lume, cu un număr de bolnavi estimat la 300 de milioane. Se
cunoaște astăzi faptul că astmul este o boală inflamatorie cronică în care sunt implicate o serie de
celule si de mediatori. Cele mai importante celule implicate sunt celulele dendritice si celulele Th2
CD4 care acţionează prin producerea de citokine. Eliberarea repetată a acestor citokine alterează
structura si funcţia căilor aeriene. Modificările structurale, caracterizate ca “remodelare”, sunt
recunoscute actual ca potenţial ireversibile. Abordarea diagnosticului, a monitorizării si a
tratamentului astmului s-a modificat ca răspuns al recunoasterii sale ca inflamaţie cronică punctată
de exacerbări intermitente. Terapiile de care dispunem sunt eficiente în controlul astmului, cu
condiţia deplinei angajări a pacientului în îngrijirea sa. Înainte de apariţia unei terapii curative, numai
asocierea dintre medicaţia anti-inflamatorie si cea bronhodilatatoare, cuplată cu măsuri de reducere
a expunerii poate reduce costurile bolii pentru indivizii afectaţi. Corect aplicate, aceste măsuri pot
reduce costurile si consecinţele pentru societate în ansamblul ei. Înainte însă de a lua cele mai
eficiente si economice măsuri de prevenire a astmului, trebuie să înţelegem mai bine cum interferă
genotipul si factorii de mediu la inițierea și progresia acestei boli. .
76
Bibliografie
1.Corneliu Borundel ”Manual de medicină internă pentru adre medii”, Editura ALL București 1994.
2.Corneliu Borundel ”Medicină internă pentru cadre medii” vol.II.
3.Dr Georgeta Balta ”Tehnici de speiale de îngrijire a bolnavilor” Editura Didatică și Pedagogică
București 1983.
4.Lureția Titircă ” Breviar de explorări fubționale și de îngrijiri speciale acordate bolnavilor”Editura

Viața Medicală Românească 1994.
5. Lucreția Titircă ”Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor

fundamentale.
6 Lucreția Titircă, ”Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali Editura Viața
medicală. Româneasă..
7.Nicolae Gheorghe .GheorghinaViorel Timotefte Mircea și Iordache Liliana
8 Radu Păun, ” Tratat de medicină internă” vol I. ”Bolile aparatului respirator”coordonator

prof.Constantin Anastasiu, Editura Medicală1983
9.Roxana Maria Albu.” Anatomia și fiziologia omului”Editura Corint.

Proiect Astm

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Astm

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “EUGEN NICOARĂ” MUN. MIERCUREA CIUC, JUD.

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

Coordonator: As.med.gen.pr.lic. AGACHE LENUȚA LUMINIȚA

Absolvent: TAMÁS V. ERZSÉBET

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI ÎN CRIZĂ DE ASTM BRONŞIC

Coordonator: As.med.gen.pr.lic. AGACHE LENUȚA LUMINIȚA

Absolvent: TAMÁS V. ERZSÉBET

- DATE GENERALE DESPRE BOALĂ

1.1.Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie a aparatului respirator

1.1.1. Anatomia şi fiziologia a aparatului respirator

Fig,nr.1 Aparatul respirator

1.1.2. Prezentarea teoretică a bolii

4. Diagnostic Clinic (Simptomatic)

2.1. Internarea pacientului în spital

2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare

2.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi

Pregătirea patului şi accesoriilor lui

Schimbarea lenjeriei de pat

Asigurarea igienei personale, corporale și vestimentare a pacientului

Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat

Observarea poziţiei pacientului În funcție de starea generală a pacientului și de afețiunea sa

Schimbarea poziţiei şi imobilizarea pacientului

Captarea eliminărilor Dacă nu există contraindicaţii speciale, bolnavul trebuie îndemnat de

1. Captarea materiilor fecale

Scopul procedurii depistarea unor germeni .patogeni responsabili de îmbolnăvirea tubului

se izolează pacientul cu un paravan; se îndepărtează pătura și cearșaful care acoperă pacientul;

se îndepărtează plosca/urinarul după ştergerea regiunii genitale, se îmbracă pacientul şi se

Scopul procedurii:explorator: pentru examinări macroscopice, citologice, bacteriologice,

2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

2.5. Alimentaţia bolnavului

2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratatrea organismului

Tratamentul în starea de rău astmatic: Se administreaza hemisuccinat de hidrocortizou în doza

2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

Sângele se recoltează pentru examinări hemotologice, biochimice, serologice, bacteriologice,

1. Recoltarea sângelui capilar prin înțepare Recoltarea se efectuează pentru examenele

2. Recoltarea sângelui prin puncție venoasă Recoltarea se efectuează pentru examene de

Vacutainer cu capac Bleu – coagulare Vacutainer cu capac Mov – determinări hematologice

2.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune

Examenul radiologic a toracelui

Radioscopia și radiografia - dau o imagine asupra modificărilor petrecute la nivelul plămânilor şi

Bronhografia - reprezintă explorarea radiologică a arborelui traheobronşic cu ajutorul unei substanţe

cu 1-3 zile înainte se administrează pacientul medicamente expectorante. în ajunul examinării se

asigura cooperarea. În ziua premergătoare examinării se execută o testare la xilina 2% pentru a

Explorarea funcţională a aparatului respirator:

2.9. Educaţie pentru sănătate

Alergia la praful de casa poate fi ameliorată printr-o serie de măsuri profilactice:

curățirea cu aspiratorul și aerisirea locuinței;

2.10. Externarea pacientului

Asistenta trebuie să urmărească o serie de obiective în realizarea instruirii bolnavului. Asistenta

Anexa 2 PLAN DE ÎNGRIJIRE Nevoia deficitară Diagnostic

Diagnostic de îngrijire Obiectiv Intervenţii Evaluare

- imposibilitatea de a se odihni datorită neliniştei manifestată prin insomnie.

- pacienta să beneficieze de un somn odihnitor atât calitativ cât şi cantitativ.

- pacienta prezintă un somn odihnitor, tonus muscular prezent, echilibrată psihic

4. Nevoia se a se putea îngriji singur

- pacienta să prezinte o stare de bine şi să îşi păstreze tegumentele intacte.

- după efectuarea unei băi bolnava se simte curată şi liniştită.

Anexa 3 SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE

Data T.A. Puls Respiraţie Temperatura Diureza Scaun

15.01.2019 165/75 mmHg 80 b/min 18 resp/min 36,8 º C 1200 0

17.01.2019 145/80 mmHg 75 b/min 19 resp/min 36,4 º C 1100 0

sare, cafea, băuturi carbogazoase, ciocolată, alimente, ambalate sau procesate.

sare, cafea, băuturi carbogazoase, ciocolata, alimente, ambalate sau procesate.

sare, cafea, băuturi carbogazoase, ciocolata, alimente, ambalate sau procesate.