Scoala Postliceala FEG

Specializarea AMG

INGRIJIREA PACIENTILOR CU
ASTM BRONSIC

Crisan Sorina
AMG II D
 Astmul bronsic – cauze, simptome si tratament

Astmul este o boala inflamatorie cronica, ce afecteaza caile respiratorii si se manifesta

printr-o “hiperreactivitate bronsica ce conduce la episoade recurente de wheezing, dispnee,
senzatie de constructie toracica si tuse, in special noaptea si dimineata devreme”.
Astmul este o afectiune destul de raspandita, la nivel global fiind raportate 300 de
milioane de cazuri de astm clinic, in timp ce in Romania procentul declarat al bolnavilor de
astm raportat la populatia tarii este de 1,5%.
De asemenea, astmul afecteaza toate grupele de varsta si toate categoriile sociale,
impactul acestuia asupra persoanei afectate fiind asemanator cu cel al cirozei hepatice, al
diabetului zaharat sau al schizofreniei.
Care sunt cauzele astmului?
Factorii care determina aparitia astmului sunt reprezentati atat de factori de mediu, cat
si de factori ce tin de persoana celui afectat.
Astfel, in cazul factorilor de mediu care cauzeaza astmul vorbim despre:
 alergii (alimentare sau asociate cailor respiratorii)
 fumat (atat fumatul activ, cat si cel pasiv pot determina aparitia astmului, mai ales in cazul
bebelusilor ale caror mame fumeaza in timpul sarcinii)
 infectii respiratorii recurente si netratate corespunzatoR
 substante nocive din mediul inconjurator (in special sensibilizanti din mediul
ocupational).

Printre cauzele naturale ce conduc la aparitia astmului se numara:

 factorii genetici (copiii ai caror parinti au aceasta afectiune sunt cu 70% mai expusi
riscului de a se imbolnavi de astm)
 obezitatea (aceasta conditie creste riscul de astm si scade controlul asupra bolii),
 sexul – barbatii sunt mai expusi astmului in copilarie, in timp ce femeile prezinta un risc
crescut de imbolnavire in perioada maturitatii.

Acestor cauze principale ale astmului li se alatura cauze secundare, precum:

 factori de mediu iritanti precum fum, mirosuri puternice, poluare, mucegai (1 din 10
cazuri de astm cu debut la maturitate sunt determinate de acesti sensibilizanti ocupationali)
 factori ce tin de schimbarile meteo (umiditate crescuta a aerului, temperaturi scazute,
schimbari bruste de temperatura)
 stari emotionale tensionate (anxietate, perioade de stres si presiune prelungite).
Semnele si simptomele astmului
Simptomele astmului variaza in functie de fiecare persoana si au grade de intenstitate
variabile. Astfel, simptomele astmului pot aparea constant si cu o intensitate scazuta, sub
influenta factorilor de mediu sau se pot manifesta cu o frecventa redusa, insa cu o intensitate
marita.

Semnele si simptomele comune ale astmului sunt reprezentate de:

 atacuri de tuse si episoade agresive de wheezing (respiratie suieratoare intalnita mai ales in
cazul copiilor)
 dureri in zona toracica
 dificultate in respiratie
 probleme cu somnul cauzate de respiratia greoaie si sacadata.
 Cresterea frecventei atacurilor de astm, precum si a utilizarii inhalatorului sunt semne ale
faptului ca afectiunea se acutizeaza.
Factori de risc ce pot agrava astmul.
Alaturi de factorii care cauzeaza aparitia astmului se regasesc si factorii de risc ce
determina agravarea astmului:
 expunerea la alergeni
 antiinflamatoarele nesteroidiene precum aspirina pot agrava astmul in cazul persoanelor
care prezinta sensibilitate la aceste substante
 beta-blocantele
 infectii virale
 stres emotional
 sindromul premenstrual
 conditii legate de sarcina
 reflex gastroesofagian
 rinosinuzita cronica

Metode de tratament al astmului

 Astmul este o afectiune ce nu poate fi tratata, ci poate fi tinuta sub control si
ameliorata. Exista insa atat metode de tratament alopate, cat si naturiste, ce pot fi aplicate
in functie de gravitatea bolii (dr. Dragos Bumbacea, dr. Daciana Toma, curs de educatie
medicala continua “Introducere in astm”).
 Steroizi si alte medicamente antiinflamatoare
 Bronhodilatatoare
 Inhalatoare
 Medicamente naturiste: ceai antiasmatic si capsule din plante.

Indiferent de natura tratamentului, acesta este urmat doar la recomandarea medicului,

bazata pe efectuarea unui control amanuntit.
Cum pot fi prevenite astmul si crizele de astm?
In cazul persoanelor ce prezinta conditii genetice favorabile aparitiei astmului, boala nu
poate fi prevenita. Persoanele care nu au un astfel de istoric in familie, pot preveni astmul prin
evitarea factorilor declansatori precum: alergeni, factori de mediu, fumat si printr-o
monitorizare atenta a starii de sanatate.
Intervenţiile autonome ale asistentei medicale la pacienţii cu astm bronşic

Asistenta medicală are datoria de a asigura pacientului condiţii de spitalizare, alimentaţie,

supravegherea funcţiilor vitale şi educaţie pentru sănătate în concordanţă su specificul
afecţiunilor sale.

Astfel, din punct de vedere al condiţiilor de spitalizare cât şi a confortului fizic şi

psihic al pacientului, asistenta are următoarele responsabilităţi:
 Aerisirea saloanelor, curăţenia lor, eliminarea curenţilor de aer;
 Repartizarea pacientului în saloane diferite între acuţi şi cronici, iar pentru cei cronici
asigurarea pe cât posibil a condiţiilor propice;
 Lenjeria pacienţilor transpiraţi trebuie schimbată de câte ori este nevoie;
 Pielea pacienţilor transpiraţi trebuie să fie spălată cu alcool mentolat care
îmbunătăţeşte circulaţia;
  Asigurarea poziţiei pacientului în funcţie de starea sa cât şi de confortul acestuia;
 Asigurarea intimităţii cât şi încurajarea lor în a-şi exprima sentimentele şi neliniştile
pentru ca asistenta să-I poată îmbunătăţii starea psihică.

De asemenea, asistenta trebuie să se ocupe de alimentaţia pacienţilor, care trebuie să

cuprindă:
 Regim hidrozaharat;
 Alimentaţie hipercalorică, evitându-se supraalimentarea şi regimul bogat în grăsimi;
 Interzicerea alcoolului şi fumatului.
 Supravegherea funcţiilor vitale constă în:
 Măsurarea funcţiilor vitale şi notarea acestora în foaia de observaţie (la pacienţii
astmatici importanţa se acordă sindromului febril;
 Calmarea durerilor toracice sau junghiurilor prin aplicaţii locale calde.

În urgenţele astmatice, intervenţiile autonome ale asistentei sunt:

 Pacientul să fie aşezat în semişezând;
 Se supraveghează funcţia respiratorie;
 Se linişteşte pacientul;
 Se îndepărtează persoanele din jurul său;
 I se explică cum să respire;
 Urmăreşte criza respiratorie;
 Îndepărtează factorii alergeni din jurul său;
 Anunţă medicul.

Educaţia pentru sănătate în cazul pacienţilor cu astm constă în:

 Respectarea tratamentului care este de lungă durată;
 Administrarea corectă a tratamentului prescris de medic;
 Gimnastica respiratorie cu accent pe expiraţie;
 Înlăturarea cauzei care a edeterminat alergia;
 Evitarea factorilor declanşatori;
 Un mod de viaţă liniştit, cu aer uscat, cu evitarea agenţilor iritanţi pentru mucoasa
respiratorie;
 Evitarea oboselii fizice şi respiratorii;
 Evitarea schimburilor bruşte de temperatură.

În concluzie, îngrijirile acordate de asistenta medicală pacientului cu astm bronşic vor

fi:
 Să ajute pacientul să respire normal;
 Să-l ajute să se mişte şi să aibă o poziţie adecvată;
 Să asigure pacientului un somn suficient de odihnitor;
 Să asigure igiena corporală majoră şi a cavităţii bucale şi nazale;
 Să-l ajute să-şi exprime emoţiile, tulburările sau opiniile;
 Să-l înveţe cum să-şi cunoască starea de sănătate şi cum să aibă grijă de el însăşi.