Sunteți pe pagina 1din 9

Scoala Postliceala FEG

Specializarea AMG

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE LA PACIENŢII CU ANOREXIE

Crisan Sorina
AMG II D
I. INTRODUCERE
Anorexia este o tulburare a conduitei alimentare caracterizată printr-un refuz mai mult
sau mai putin sistematic de a se hrăni, intervenind ca mod de răspuns la anumite conflicte
psihice.
Anorexia este o boală care își face simțită prezența mai ales în randul adolescenților și
al femeilor triste și singure. Definită sub forma unor tulburări de alimentație din punctul de
vedere al medicinei generale, sau a unor tulburări dismorfice din punctul de vedere al unui
psiholog, această boală necesită o mare voință din partea bolnavului dornic să se vindece.
Anorexia implică întotdeauna refuzul individului de a menține o greutate corporală
rezonabilă. Sunt descrise două subtipuri de anorexie: anorexia în care aportul alimentar este
restrictionat și anorexia caracterizata prin episoade recurente de alimentare necontrolata și
evacuarea conținutului intestinal prin purgative.

Sistemele afectate de anorexie sunt:


- cardiovascular,
- endocrin/metabolic,
- gastrointestinal,
- nervos
- reproducator.

Vârsta predominantă la care se manifesta anorexia este adolescența.


Anorexia debuteaza insidios. Printre primele semne de anorexie se numara:
amenoreea, pacientul neaga existenta problemei și se considera supraponderal chiar în
prezenta starii de emaciere, preocuparea excesiva pentru dimensiunile corpului și controlul
greutatii. Se poate observa un ritual al alimentarii, pregatirea alimentelor în mod elaborat. Pot
aparea fracturi cauzate de efortul fizic prelungit, pierderea interesului sexual, izolare sociala,
tegumente deshidratate, cu fisuri și rarirea parului la nivelul scalpului. Se opreste cresterea,
scade sensibilitatea la durere, apare hipotensiunea și bradicardia, pacientul poate avea stari de
hipotermie și intoleranta la frig. Sunt frecvente edemele periferice, de tip casectic, alterarea
cognitiva și constipatia.
Ingrijirea adecvata a pacienților suferinzi de anorexie implica spitalizare daca
greutatea este sub 75% din valoarea normala corespunzatoare varstei și inaltimii, daca exista
hipotensiune ortostatica marcata, bradicardie cu mai putin de 40 de batai pe minut,
temperatura centrala sub 370 C sau daca pacientul are tendinta la suicid. Scopul initial este
restabilirea greutatii corpului.

Conditii asociate cu anorexia: depresie majora sau distimie, fobie sociala, tulburare
obsesiv-compulsiva, abuzuri de substante, personalitate evitanta.
Anorexicii de obicei necesita continuarea tratamentului pentru luni sau ani și
efectuarea de controale repetate la medic pentru o evaluare psihiatrica și pentru verificarea
greutatii. Suplimentar acesti pacienți trebuie sa invete sa-si cunoasca boala, sa evite recurenta
simptomele și sa gaseasca diferite modalitati de a controla stresul.
Anorexia este o boala de termen lung (cronică). Aproximativ 40% se vindeca, 30 % își
imbunatesc starea de sănătate și 30 % vor avea probleme legate de anorexie de-a lungul
intregii vieti. Persoanele anorexice tinere care incep tratamenutul precoce au o evolutie buna
de obicei. Aproximativ jumătate din cei cu anorexie vor dezvolta comportamente de
culpabilitate - dezvinovățire asociate bulimiei nervoase. Pacienții care prezinta și alte
afecțiuni psihice asociate anorexiei, ca de exemplu depresia sau tulburarea obsesiv
compulsiva, de obicei necesita un tratament mai indelungat decat persoanele care sufera doar
de anorexie.
II. CE ÎNSEAMNĂ PERCEPȚIE DISMORFICĂ?
Dismorfic înseamnă că te vezi altfel decât
ești. Morfos înseamnă formă și dis înseamnă în neregulă, complicat, dificil, altfel decât e
normal. În general, tulburarile dismorfice presupun o preocupare excesivă pentru propriile
aparențe, consumarea unui timp excesiv pentru acest lucru, un continuu distres psihologic și o
înrăutățire a relațiilor sociale, ocupationale sau alte arii de functionare. Acea persoana se vede
altfel decat o vad ceilalti și sufera un stres uneori insuportabil, dat de faptul ca nu se poate
accepta asa cum se percepe.
Anorexicele, de exemplu, își percep foarte diferit propriul corp, ca fiind mai gras, mai
deformat decat în realitate. în cazul în care o anorexica este pusa sa se deseneze pe o coala de
hartie, de obicei imaginea schitata arata cu totul altfel fata de cum arata respectiva persoana în
realitate.

III. CAUZELE ANOREXIEI


Nu sunt pe deplin intelese. Se poate dezvolta printr-o combinatie de factori
declansatori: biologici, psihologici și sociali.
Chiar daca nu s-a demonstrat, persoanele cu anorexie prezinta un nivel crescut de
serotonina, un neurotransmitator, care poate duce la aparitia unor manifestari
comportamentele anorexice ca și retragerea sociala și reducerea apetitului alimentar. Nu este
clar daca cel mai mare nivel al serotoninei este prezent inainte sau dupa debutul infometarii.
Studii recente au demonstrat ca prezinta un risc crescut de a dezvolta anorexie persoanele care
au în familie un membru cu aceasta afecțiune (parinte, sora sau fratele). Totusi, implicatia
genetica reprezinta doar o mica pondere a cauzei. Alti factori includ cateva trasaturi de
personalitate precum și presiunile sociale și culturale. Evenimentele stresante din viata ca și
mutatul, divortul, decesul unei persoane dragi, pot declansa anorexia.

IV. SIMPTOMELE ANOREXIEI


Simptomele frecvente și actiunile corelate cu anorexia includ:
- frica intensa de a castiga în greutate
- restrictia consumului de alimente sau al unor anumite tipuri de alimente care contin orice fel
de grasime
- greutate mai mica decat 85% din greutatea standard corespunzatoare inaltimii, (la un copil
sau adolescent, pierderea sau necastigarea în greutate în timpul perioadei de crestere
reprezinta un motiv de ingrijorare)
- aprecierea propriului corp ca și supraponderal, în ciuda faptului ca pacientul are o greutate
sub limita standard (aceasta tulburare poarta denumirea de imagine distorsionata a corpului)
- un program de exercitii istovitor
- ascunderea alimentelor și eviarea abordarii subiectelor legate de tulburarile de alimentatie
sau pierdere în greutate
- unele persoane anorexice își provoaca voma sau utilizeaza laxative sau diuretice pentru a
pierde în greutate.
- distrugerea smaltului dentar este cel mai frecvent simptom care se dezvolta ca urmare a
episoadelor repetate de voma.

Semnele obisnuite ale malnutritiei cuprind:


- greutate mica a corpului
- constipatia si golirea incetinita a stomacului
- par fragil, piele uscata și unghii friabile
- sani micsorati
- oprirea menstruatiei sau perioade lungi de amenoree
- senzatia de frig, cu o temperatura a corpului mai scazuta decat în mod normal
- presiune sanguina scazuta
- bradicardie, mai putin decat 60 de batai pe minut
- diminuarea sensibilitatii nociceptive (perceptiei durerii)
- colorarea violacee a pielii de la nivelul extremitatilor (bratelor și picioarelor) datorita
circulatiei ineficiente
- edeme la nivelul mainilor și picioarelor
- piele de culoare galben-portocalie, în special la nivelul palmelor și mainilor.

Persoanele cu anorexie adesea dezvolta adevarate ritualuri asociate cu alimentarea care


pot include:
- alegerea de modalitati speciale de a manca alimentele, de a acumula alimentele, de a colecta
recipientele și de a prepara mancaruri elaborate pentru alte persoane fără a manca din
preparatele gatite
- petrecerea unei perioade lungi de timp pentru a taia și rearanja mancarea pe platouri pentru a
creea impresia ca s-a mancat deja
- aceste persoane pot ascunde mancarea sau sa se scape de ea pe ascuns în timpul mesei.

V. MECANISM FIZIOPATOGENETIC
Anorexia adesea debuteaza cu inceperea unei diete normale în scopul de a pierde
cateva kilograme dar aceasta dieta este depasita cand persoana devine obsedata de dieta și își
limiteaza aportul de alimente mai mult decat este sănătos. Cu timpul, persoana își
restrictioneaza cantitatea și tipurile de alimente. Restrictia de alimente nu se limiteaza de
obicei numai la dieta ci și la nevoia de a controla ceva în viata; aceste persoane gasind un sens
al puterii cand își controleaza setea și foamea. Anorexicii devin retrasi social și își perd
interesul pentru lumea din exterior.
Pe masura ce boala avanseaza, apar manifestari comportamentale irationale, ca si:
- impunerea de reguli alimentare – de exemplu, eliminarea produselor de consum zilnic sau
carnea, deoarece acestea contin multe calorii
- creearea de ritualuri alimentare – mestecarea alimentelor de cateva ori
- dezvoltarea unei aversiuni fata de mancare – teama de a castiga în greutate daca alimentul se
consuma în intregime
- pierderea senzatiei de foame
- efectuarea de exercitii în mod excesiv, pana în momentul producerii de leziuni
- administrarea de laxative sau diuretice sau provocarea vomei datorita fricii de a castiga în
greutate
- infometarea si malnutritia asociate anorexiei în mod obisnuit cauzeaza complicatii ca și
osteoporoza sau aritmiile cardiace.

Deseori, alte afecțiuni psihice debuteaza impreuna cu anorexia, ca de exemplu


depresia, ingreunand tratamentul. Tratamentul precoce al anorexiei ofera cel mai bun
prognostic de recuperare. Cu cat o persoana prezinta un comportament alimentar mai
irational, cu atat este mai dificil de a-i implementa o perspectiva sănătoasa a nutritiei. Din
moment ce exista o negare puternica a problemei și deseori este observata disimularea
alimentarii, partenerul de obicei este prima persoana care apeleaza la tratament de specialitate
pentru persoana anorexica. Persoana care sufera de anorexie este de obicei examinata de
medic pentru alte simpome corelate cu anorexia.
Acestea pot include:
- fatigabilitatea și apatia (lipsa de energie)
- dureri abdominale și cateodata constipatie
- amenoree
- episoade frecvente de voma (chiar daca persoana nu recunoaste ca și le provoaca)
- simptome ale depresiei
- dureri articulare (cauzate de exercitii efectuate excesiv sau dezechilibrul hidroelectrolitic).

VI. FACTORI DE RISC


O persoana cu risc pentru dezvoltarea anorexiei prezinta:
- istoric de tulburari alimentare în randul rudelor de gradul I ca și mama, sora și în mod
special în cazul gemenilor
- diferite trasaturi de personalitate, ca de exemplu perfectionismul și parerea proasta despre
sine
- diferite presiuni culturale și sociale, în mod particular conflictele în familie
- antecedent de abuz sexual sau fizic (chiar daca nu toate victimele abuzurilor dezvolta
tulburari de alimentare).
Parintele poate avea motive de ingrijorare daca:
- copilul își exprima preocuparea legata de greutate la o varsta frageda
- o adolescenta care este supraponderala primeste complimente pe masura ce incepe sa piarda
în greutate.

VII. CONSULTUL DE SPECIALITATE


Se recomanda consultul medical de specialitate daca o persoana draga:
- prezinta semne de anorexie ca de exemplu pierderea rapida în greutate, refuzul de a se
alimenta, canalizarea atentiei pe mentinerea greutatii, provocarea de varsaturi sau abuzul de
laxative sau diuretice. Perceptia distorsionata a imaginii proprii ca fiind supraponderal și
continuarea dietei în ciuda atingerii unei greutati mult sub limita normala
- pierderea mare în greutate și continuarea pierderii în greutate
- instalarea amenoreei
- program de exercitii intensive care determina aparitia de leziuni și cu toate acestea persoana
anorexica nu sisteaza efectuarea exercitiilor
- frica intensa fata chiar și de un castig mic în greutate, aceasta interferand cu consumarea de
preparate alimentare sănătoase
- a fost diagnosticata cu anorexie și prezinta ameteli, tulburari de somn sau simptome ale
depresiei sau anxietatii
- sa se apeleze la un tratament de specialitate daca o persoana este tratata de anorexie și
prezinta un ritm cardiac neregulat sau palpitatii, lipotimii (lesinuri) sau dureri severe în orice
portiune a corpului, ca de exemplu la nivelul articulatiilor.

VIII. MEDICI SPECIALIȘTI RECOMANDAȚI


Urmatorii medici pot diagnostica sau trata tulburarile de alimentare:
- medicul generalist
- psihiatrul
- psihologul
- dietiticianul.
` Spitalizarea sau internarea pentru tratamentul unei tulburari de alimentatie este uneori
necesara pentru a controla anorexia. în aceasta situatie o echipa de cadre medicale specializate
vor acorda ingrijri pana ce pacientul se reface suficient pentru a fi ingrijit la domiciliu.

IX. INVESTIGAȚII
Nu exista teste specifice pentru diagnosticul anorexiei. O anamneza detailata,
un examen obiectiv complet, intrebari specifice de screening pot ajuta în identificarea
tulburarilor de alimentare. Stabilirea statusului mental poate fi necesar pentru diagnosticul
anorexiei sau al altor afecțiuni asociate, ca de exemplu depresia.
Indicele de masa corporala trebuie stabilit pentru a determina daca o persoana
prezinta o greutate mai mica decat greutatea standard. în general este considerata prezenta
anorexia daca IMC (indicele de masa corporala) este egal sau mai mic de 17.5 la adulti.
Analizele sanguine ar trebui efectuate de asemenea pentru a stabili gradul de nutritie.
Se recomanda realizarea de radiografii pentru a determina daca exista o reducere a masei
osoase cauzata de osteoporoza, care deseori apare ca și rezultat al anorexiei.
Alte teste pot fi efectuate daca afectarea cardiaca sau renala datorata malnutritiei este
suspectata.
Diagnosticul anorexiei poate fi dificil, în special daca persoana care prezinta
afecțiunea incearca sa ascunda problema. Este de preferat ca o persoana apropiata sa
insoteasca pacientul anorexic la medic, fiind astfel disponibila sa raspunda la intrebarile legate
de comportamentul alimentar al persoanei în cauza. Negarea problemei și disimularea
alimentarii sunt cele mai frecvente caracteristici ale anorexiei.

Diagnostic precoce
Depistarea și tratamentul precoce al anorexiei sunt importante pntru recuperarea și
prevenirea evolutiei progresive a bolii spre o forma mai grava. Cu cat are o durata mai mare
anorexia, cu atat este mai dificil de a corecta comportamentul alimentar inadecvat.
Deoarece majoritatea cazurilor de anorexie debuteaza în adolescenta, membrii familiei
ar trebui sa fie primii care sa recunoasca simptomele afecțiunii. Chiar daca adolescentul poate
refuza tratamentul de specialitate, este important pentru familie consultul unui medic daca
apar motive de ingrijorare în momentul în care copilul prezinta cateva simptome de anorexie.
Cu cat tratamentul este instituit mai precoce, cu atat este mai probabila recuperarea completa
dupa aceasta afecțiune cronica.
Din nefericire, nu exista screening de rutina pentru tulburarile de alimentare.
Persoanele cu anorexie, de obicei nu cer ajutor specializat. Cel mai des, o persoana apropiata
suspecteaza ca exista o problema și apeleaza și incurajeaza pacientul sa ceara ingrijiri de
specialitate. Totusi, simptomele pot fi evidente doar dupa ce anorexia a fost prezenta pentru o
lunga perioada de timp.

X. TRATAMENT INIȚIAL
Toate persoanele care sufera de anorexie necesita tratament. Obiectivele tratamentului
sunt de a restabili o greutate normala și un comportament alimentar adecvat și de a trata
afecțiunile somatice și psihice asociate cu malnutritia, ca de exemplu osteoporoza sau
depresia.Corectarea perceptiilor, atitudinilor și comportamentelor anormale corelate cu
tulburarile de alimentare reprezinta o parte a tratamentului extins.
Ideal, tratamentul este furnizat de catre o echipa care cuprinde psihiatrul, medicul de
familie și nutritionistul. în functie de gravitatea bolii, tratamentul de initiere cuprinde în mod
obisnuit:
- restabilirea greutatii normale. Dobandirea unei greutati normale deseori atenueaza sau
elimina tulburarile de alimentare, ca de exemplu strangerea de alimente sau comportamentul
obsesiv compulsiv (tulburare anxioasa caracterizata prin repetarea gandurilor și imaginilor în
mintea pacientului cu comportamente repetitive ulterioare)
- acordarea de consiliere profesionala, pentru a ajuta persoana anorexica sa realizeze ca are
o problema și sa-si imbunatateasca perceptia imaginii corpului, sa se concentreze pe afectarea
relatiilor, de obicei prin terapie individuala sau de familie
- acordarea de sfaturi de catre nutritionist, pentru a ajuta în stabilirea unor principii
alimentare sănătoase și pentru o mai buna intelegere a conceptului de alimentatie echilibrata
- tratamentul altor afecțiuni care frecvent apar asociate cu anorexia ca de exemplu
depresia sau afecțiunile cardiace. Prezenta și a altor afecțiuni concomitent cu anorexia
complica tratamentul putand extinde durata și intensitatea tratamentului aplicat.

In cazul formelor grave sau amenintatoare de deces, tratamentul de initiere în spital


cuprinde:
- tratarea infometarii. Aceasta implica tratarea afecțiunilor medicale determinate de
anorexie, ca deshidratarea, dezechilibrul hidroelectrolitic sau afecțiunile cardiace. Uneori,
fluidele și alimentele sunt administrate printr-un tub plasat în stomac prin nas (sonda
nazogastrica) sau parenteral (inravenos)
- refacerea statusului nutritional – obiectivul tratamentului este de a castiga în greutate cu
grija și treptat, cunoscand cand este prezenta senzatia de foame sau satietate și invatand cum
sa se alimenteze sănătos
- ingrijirea afectiva și dezvoltarea increderii în medic reprezinta o parte importanta a
recuperarii care poate include:
invatarea de noi comportamente alimentare
invatarea controlului afectiv
dezvoltarea increderii în persoanele care acorda ajutor.

Tratament în cazul agravării bolii


Unele persoane cu anorexie nervoasa pot necesita spitalizare sau internare pentru a li
se acorda ingrijiri specializate de urgenta pana în momentul în care pacientul se recupereaza
suficient ca sa urmeze un tratament ambulator. în general se recomanda ca persoanele a caror
greutate este cu 20% mai mica decat greutatea standard corespunzatoare inaltimii sa fie tratate
în spital. Nu este neobisnuit pentru o persoana care a pierdut în greutate mai mult decat 30 %
din greutatea standard sa necesite luni de tratament de specialitate în spital. Persoanele cu o
greutate mai mica de 85% din greutatea standard își recupereaza greu greutatea daca nu sunt
inclusi intr-un program foarte bine structurat pentru persoanele cu tulburari de alimentare.
O greutate mult sub limita normalului poate cauzadeshidratare, infometare și
dezechilibru electrolitic, toate acestea putand duce la deces.
Acoperirea asigurarilor pentru tratamentul în spital al tulburarilor de alimentatie
variaza. Tratamentul anorexiei va fi mai dificil cu cat o persoana a prezentat afecțiunea și nu a
fost capabila sa-si remedieze relatiile în cadrul familiei sau prezinta o tulburare de
personalitate (ca de exemplu personalitatea obsesiv-compulsiva), abuzeaza de laxative sau
diuretice sau își provoaca varsaturi.

Tratament ambulatoriu
Continuarea unei bune ingrijiri la domiciliu ajuta în recuperarea pacienților anorexici.
Obiectivele tratamentului individual vor fi stabilite de catre medicul de familie, psihiatru și
nutritionist. Cateva dintre obiective cuprind:
- invatarea de comportamente alimentare noi
- propriul control emotional
- dezvoltarea increderii în persoanele care incearca sa le acorde ajutor
- membrii familiei vor trebui de asemenea sa sustina obiectivele psihice și somatice pentru a
facilita vindecarea. Informarea despre boala va fi folositoare pentru membrii familei la fel de
mult ca și pentru persoanele care prezinta afecțiunea
- acordarea de sprijin persoanei apropiate care sufera de anorexie nervoasa
- suport oferit de catre familie persoanei anorexice.

Tratament medicamentos
Antidepresivele (ca și fluoxetine) pot fi folosite daca persoanele cu anorexie sufera și
de depresie sau alta tulburare de anxietate, ca și tulburarea obsesiv - compulsiva. Unele studii
indica faptul ca inhibitorul selectiv al serotoninei fluoxetine (de exemplu, Prozac) poate
reduce incidenta recidivelor anorexiei. Persoanele cu anorexie care utilizeaza și alte
medicamente pentru alte afecțiuni necesita o monitorizare stricta și sa fie examinate în mod
periodic de catre medic. Aceste persoane necesita verificarea ritmului cardiac, temperaturii și
presiunii sanguine. Trebuie efectuate acestor persoane și teste sanguine pentru a evalua
cantitatea de medicament din sange, deoarece malnutritia și greutatea foarte mica pot
modifica eficienta medicamentelor.
Este foarte importanta avizarea pacienților, familiei și persoanelor care ofera ingrijiri
medicale sa supravegheze indeaproape adultii și copiii care utilizeaza antidepresive din cauza
posibilitatii de suicid. Acest lucru este în mod special important la inceputul tratamentului sau
cand sunt modificate dozele. Pacienții trebuie de asemenea supravegheati pentru a observa
daca se accentueaza anxietatea, atacurile de panica, agitatia, iritabilitatea, insomnia,
impulsivitatea, ostilitatea și mania. Este foarte important de supravegheat aceste
comportamente în randul copiilor care sunt mai putin capabili sa-si controleze impulsivitatea
la fel de mult ca și adultii și cateodata prezinta risc mai mare de a fi expusi impulsurilor
suicidale. Nu se recomanda oprirea administrarii de antidepresive, ci doar simpla monitorizare
a persoanelor care utilizeaza acest tip de medicamente și daca apar motive de ingrijorare sa se
apeleze la medic.

Tratament chirurgical
Nu exista tratament chirurgical pentru anorexie.

Alte tratament
Consilierea profesionala reprezinta o parte importanta a programului de recuperare a
persoanelor anorexice. Consilierea individuala este frecvent necesara pana la un an și poate
dura pana la 5-6 ani pentru a asigura o indreptare completa a trasaturilor psihologice ale
afecțiunii. Consilierea nu este inceputa în mod normal decat dupa ce persoana a depasit criza
nutritioanala chiar daca pacientul este lipsit temporar de motivatie sau intelegere.
Tipuri de consiliere care sunt eficiente în tratamentul anorexiei cuprind:
- consilierea psihologica. Terapia cognitiv-comportamentala poate fi folosita în tratamentul
anorexiei. Acest tip de terapia invata pacienții cum sa-si schimbe atitudinea și
comportamentele fata de alimentatie. Chiar daca s-a demonstrat eficienta în tratamentul altor
tulburari alimentare (ca de exemplu bulimia nervoasa), cercetarile continua pentru a confirma
eficienta acestei terapii și în tratarea anorexiei. în mod obisnuit tratamentul cognitiv-
comportamental consta în 20 de sedinte de terapie de-a lungul a catorva luni, cu toate ca în
cazul anorexiei, necesitatea tratamentului poate continua pentru cativa ani, mai repede decat
pentru cateva zile;
- terapia de grup – programul de tratament impreuna cu alte persoane poate fi foarte
folositoare. Persoanele cu aceste afecțiuni își pot impartasi succesele și esecurile, sa se
incurajeze, sa își acorde sfaturi utile. Totusi, este important pentru pacient sa continue
sedintele de terapie individuala suplimentar intalnirilor de grup;
- terapia de familie – cateodata membrii familiei interfera în necunostinta de cauza cu
programul de recuperare a anorexiei. Prin terapia de familie se educa intreaga familie despre
anorexie și acest lucru fiind foarte eficient în tratarea acestei afecțiuni. Initial, se poate ajuta
persoana sa recupereze în greutate. Pe de alta parte, terapia de familie se concentreaza și se
confrunta cu alte probleme familiale;
- sfatul nutritionistului – este foarte important pentru persoanele anorexice sa primeasca
sfatul nutrionistului. Un dietitician ajuta în alcatuirea unei diete. Dietiticianul incearca sa
schimbe focalizarea pacientului de pe numararea caloriilor alimentelor pe consumarea
mancarii preferate intr-un mediu relaxant și placut. Persoanele care prezinta aceasta afecțiune
trebuie sa castige în greutate saptamanal pana ce ajung la greutatea standard corespunzatoare
inaltimii. Dupa aceea se recomanda mentinerea greutatii. Pentru a facilita castigul în greutate
suplimentele nutritionalelichide ca și Ensure și Sustacal pot fi folosite;
- terapia suplimentara – un studiu recent sugereaza ca zincul poate fi adaugat pentru a
recupera în greutate în cazul persoanelor care sunt tratate în spital. Totusi, sunt necesare mai
multe cercetari pentru a confirma orice beneficiu.

XI. PROFILAXIA
Nu exista nici o metoda pentru a preveni anorexia. Tratamentul precoce poate
reprezenta cea mai buna modalitate de a preveni progresia bolii. Cunoscand simptomele de
debut și apelarea imediata la un tratament de specialitate poate ajuta în prevenirea
complicatiilor anorexiei nervoase. Cercetarile recente indica medicamentul fluoxetine (ca de
exemplu Prozac) care este util în reducerea recidivelor acestei boli. Apelarea la un diagnostic
și tratament precoce poate juca un rol important în prevenirea progresiei bolii spre o forma
mai grava.

Chiar daca nu exista metode de a preveni anorexia, exista multe metode prin care adultii pot
ajuta copiii și adolescentii sa-si dezvolte o parere corespunzatoare despre ei insasi și sa invete
sa abordeze alimentatia și exercitiile cu o atitudine pozitiva. Realizand aceasta se poate
preveni în randul copiilor și adolescentilor dezvolarea anorexiei.