DESCAS ALINA

AMG III

PROCESUL DE INGRIJIRE PENTRU PACIENTII CU ANOREXIE

Anorexia nervoasa este tulburare psihiatrica din categoria tulburărilor de alimentatie,

caracterizata printr-o reducere anormala a greutății corporale si o deformare a percepției
imaginii propriului corp cu teama prevalenta, persistenta de îngrășare.
Persoanele suferind de anorexie nervoasa își limitează greutatea corporala prin
abținerea voluntara un tip îndelungat de la hrănire. Tulburările de comportament alimentar au
o etiologie multifactoriala. Factorii implicați in etiopatogenia acestora pot fi grupați in:
a) Factorii genetici sunt implicați in tulburările de comportament alimentar, fapt
demonstrat prin studii familiale controlate, recente care au arătat o prevalenta crescuta de-a
lungul vieții la rudele de gradul I ale pacientilor cu anorexie nervoasa: 3 -12 %, comparativ
cu loturile martor – 0-3.7%. In anorexie nervoasa la rudele de gradul I ale indivizilor cu
anorexie nervoasa.
Astfel fetele pacientelor cu anorexie nervoasa au risc de 6,6 % de a dezvolta anorexie
nervoasa. De asemenea s-a constatat ca indivizii cu tulburari de comportament alimentar au
un nivel ridicat de vasopresina si cortizon. Ambii hormoni sunt implicați in răspunsul
organismului la stresul fizic si emoțional.
b) Factorii psihologici - Teoriile psihanalitice explica tulburările de comportament
alimentar prin existenta unei relații seducție, dependente a adolescentei fata de figura paterna
pasiva, calda, dar lipsita de autoritate si a unui sentiment de vinovăție întreținut de o anorexie
nervoasa acaparatoare, anorexie nervoasa bivalenta, cu care adolescenta refuza sa se
identifice.
In cazul comportamentului anorexiei nervoase la sugar si la copilul mic se pare ca s-
ar datora unor atitudini neadecvate ale mamei cu perturbarea relației mama-copil ceea ce
declasează anorexia de opoziție, copilul înfruntând astfel mama, care devine fi hiperanxioasa,
rejectata si rigida. Alți factori implicați pot fi abuzul si neglijarea copilului. Controlul aparent
asupra comportamentului alimentar, dietele restrictive par a oferi un fals autocontrol in viată
de zi cu zi la pacienții cu anorexie nervoasa.
c) Factori socii – culturali - Incapacitatea de a recunoaște si de a reacționa corect
la nevoile trupului – cum ar fi senzația de foame asociata cu nevoia de atinge standardele de
frumusețe impuse de societatea contemporana si promovata permanent de canalele media
sunt doar câteva din ipotezele etiopatogenice privind tulburările de alimentatie.
Simptomatologia
Anorexia nervoasa are debut in special in cursul pubertății săi adolescentei, la tinerele fete
cu educație solida, ce trăiesc intra-un mediu de extrema dependenta, ascultătoare si studioase
cu rezultate școlare foarte bune, perfecționiste cu episoadele anorexie nervoasa precoce,
capricii alimentare si boli in antecedente.
Se disting doua tipuri de anorexie nervoasa:
Tipul de mâncat excesiv/purgare: acest tip este utilizat cand adolescenta s-a angajat
in mod regulat in mâncat excesiv sau in purgare ori in ambele in cursul episodului curent.
Adolescenta cu anorexie nervoasa care mănâncă excesiv se purghează prin vărsături
autoprovocate ori prin abuz de diuretice, laxative sau clisme. Alteori nu mănâncă excesiv, dar
face in mod regulat purgare dupa consumul unor cantități mici de alimente.
Tipul restrictiv descrie tablourile clinice in care pierderea in greutate este realizata in
primul rând prin dieta, post sau exerciții fizice excesive. In timp apar tulburari secundare
diminuării aportului alimentar: oasele se vad sub pielea uscata, parul rar si friabil, extremități
reci si cianotice, limba sabur ala, constipație.
Aspectul clinic in anorexia nervoasa este foarte particular, simptomatologia poate apare
dupa un eveniment perceput ca psihotraumatizant sau de cele mai multe ori dupa remarci
malițioase la adresa greutății pacientelor.
Caracteristici
a) Caracteristici comportamentale
De cele mai multe ori anorexia nervoasa este declanșata de un eveniment psihotraumatizant
particular: se simt rejectați, sunt vulnerabili, uneori încep un regim de slăbire. Pot interveni
evenimente ca despărțirea de părinți, dificultățile școlare, ironiile anturajului.
b) Caracteristici afective
Pierderea in greutate este pentru ei un semn de putere care le permite sa domine anturajul.
Anorexii sunt adesea persoane stăpânite de frica: frica de deveni adult si de a-si exprima
responsabilități, frica ca o sa piardă controlul asupra alimentelor.
c) Caracteristici cognitive
Anorexii au dorința de a slabi si de a-si păstra controlul asupra alimentației corespunde unui
comportament egosintotic – adică un comportament care concorda cu propriile idei, dorințe si
valori (neaga foamea, epuizarea fizica si psihica). Pentru ei obsesia privind mâncarea
constituie un comportament normal.
d) Caracteristici socii - culturale
Intra-un studiu făcut in 1982 s-a considerat ca 70-80% dintre studente nu se considera
seducătoare pentru ca nu sunt slabe datorita existentei modei de a fi slab=manechin.
In societatea americana silueta este in general sinonima cu seducția. S-a constatat ca
dezordinile alimentare sunt frecvente in societățile de mijloc spre cele superioare (Russel
1985, Butler 1988); incidenta mare in rândul tinerelor provenite din familii înstărite
Date paraclinice si de laborator
Indivizii cu anorexie nervoasa nu prezinta anomalii de laborator aceasta tulburare poate
afecta cele mai multe sisteme si organe majore si produce o diversitate de perturbații
Anomaliile sunt tranzitorii, inconstante si reversibile la câștigul in greutate. Ritmul cardiac
este mai lent, apar modificări EKG. Modificări hematologice: anemie marcata, uree sangvina
crescuta, anomalii reversibile fara o legătura cu scăderea in greutate iar sistemul imunitar
rămâne in mod surprinzător eficace.
Modificări endocrinologie: legate de perturbarea axei hipotalamus-hipofizare:
- depresia globala a activității hipofiza-ovare
- secreție LH (hormon luteinizant) asemănătoare fetelor prepubere
- perturbarea metabolismului estrogenilor
- EEG prezinta anomalii difuze, reflecta encefalopatie metabolica, pot rezulta din modificări
semnificative ale fluidelor si electroliților.
Pacienții cu anorexie nervoasa se împotrivesc consultului, de aceea este important a se
stabilească o relație buna. Se ia in considerație istoricul amănunțit al dezvoltării tulburării,
date despre modul actual de alimentatie, controlul ponderal si despre ideile pacientului asupra
greutății corporale.
Sunt elaborate trei tipuri de instrumente de evaluare a tulburărilor de alimentatie :
A. conversația de observatie
B. scalele de observație
C. auto chestionarele
Conversația de observatie
- ghidul de observație standardizat dupa ASM III, DSM III R si ICD 10 care
conțin liste de întrebări precise pentru anorexia nervoasa
- DIS (Diagnostic Intervii Schedule, Robrius. 1985);
- SCAN (Schedule for Clinical Assessment in Neuropsychiatry, Wing, (1988)
- CIDI (Composite International Diagnostic Interview, OMS 1981)
- SCID (Structured Clinical Interview for DSM IIIR, Spitzer &Co, 1988)
Scalele de observatie: pentru evaluarea severitatii comportamentelor anorexice pe
parcursul supravegherii si supravegherea evolutiei lor.
- Scala lui Slade (Anorexic Behaviour Scale, 1973)
- EBRS (Eating Behaviour Rating Scale. Wilson & Co)
C) Autochestionare: pentru evaluarea comuna a clientilor cu tulburari
de alimentatie:
- EAT (Eating Attitudes Test, Garfiedul & Garner, 1979) cel mai des utilizat, ofera
o confirmare a diagnosticum.
- EDI (Eating Disorder Inventatiry, Gamer & Co, 1983) cuprinde 64 pozitii pentru
evaluarea trasaturilor fizice si comportamentale ale subiectului
Tratament
In anorexia nervoasa la adolescente tratamentul este dificil datorita faptului ca
pacientele cu anorexie nervoasa sunt ambivalente fata de tratament. Tratamentul consta in
primul rând in obținerea unei greutăți adecvate. In acest scop se va elabora un plan alimentar
riguros împreuna cu pacienta. Astfel se va negocia cu acesta greutatea ținta si rata de creștere
in greutate pe săptămâna, se calculează caloriile necesare pentru a atinge aceasta ținta,
regimul alimentar va fi stabilit in funcție de alimentele pe care pacienta le accepta si
repartizat in 5 mese pe zi, 3 principale si 2 gustări care sa conțină toate principiile nutritive:
proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale. Tratamentul pacientei se poate face in
ambulatoriu sau in spital. Tratamentul psihoterapeutic implica terapie sportivă, cognitiv-
comportamentala, familiala cu stabilirea unei relații terapeutice solide pacient-psihiatru.
Tratamentul psihofarmacologia consta in administrarea de antidepresive triciclete,
inhibitori selectivi ai recoltării serotoninei care si-au dovedit eficienta in spital cand exista
simptomatologie depresiva sau comportamente obsesiva-fobice asociate.
PSIHOTERAPIA INDIVIDUALA:
Terapeutul își îndreaptă atenția spre semnificația dinamica a afecțiunii; preocuparea pentru
hrana si greutate maschează problemele fundamental si numeroasele îndoieli.
In general pacientul anorexia refuza sa vorbească si / sau sa-si recunoască boala si evita
colaborarea cu terapeutul. Terapeutul trebuie sa-i câștige încrederea si sa-l motiveze sa-si
schimbe comportamentul. ii ajuta sa aibă încredere in forței proprii, sa ia decizii chiar daca
uneori acestea sunt pripite si sa accepte noi forme de adaptare la situații stresante.
Efectele benefice ale tratamentului trebuie subliniate cu asigurarea ca nu va afecta scopul
propus de pacienta (mentinerea siluetei) Terapia cognitiv-comportamentala vizează
identificarea si modificarea percepțiilor eronate in privința alimentației, greutății si formei
corpului asupra stimei de sine.
PSIHOTERAPIA DE GRUP : adolescenții in grupuri omogene își caută roluri,
comentează comportamentele in comparație cu standardele comportamentale.
PSIHOTERAPIA FAMILIALA dupa unii clinicieni separarea de familie este trăsătura
vitala a tratamentului iar dupa alții din contra are un rol cheie in reabilitarea aporeticului.
Terapia este centrata atât pe problemele de alimentatie cat si asupra celor emoționale ale
adolescentului.
TERAPIA MEDICAMENTOASA In terapia medicamentoasa s-au raportat succese cu
tranchilizante, neuroleptice sedative si incisive care fac pacientul mai putin temător de
câștigul ponderal. S-au făcut cercetări privind efectul Fluoxetinei comparativ cu cel al
grupului placebo in urma cărora s-a constata ca oportunitatea administrării Fluoxetinei este
limitata.
 Concluzii
Anorexia exprima o criza de dezvoltare pe fondul unei personalități vulnerabile aparute la
pubertate sau in adolescenta, caracterizata prin pierderea deliberata in greutate, pierdere
indusa si susținuta de către pacient. Pierderea in greutate se realizeaza prin eliminarea
cantității de alimente ingerate. Anorexia nervoasa pare sa rezulte din combinera unei
predispoziții individuale si a factorilor de orice natura care încurajează dieta. O data instalata
tulburarea răspunsul familiei poate favoriza perpetuarea ei.
Anorexia nervoasa este considerata o urgenta psihologică impunând-se intervenția
imediata pentru restabilirea greutății corporale, înlăturarea anxietății si restabilirea relațiilor
interpersonale. Stima de sine a indivizilor cu anorexie nervoasa este extrem de dependenta de
greutatea si conformația corpului lor.