SCOALA SANITARA POSTLICEALA

“CAROL DAVILA”
BUCURESTI

LUCRARE DE DIPLOMA
Ingrijiri ale pacientului cu Anorexie

Coordonator

Absolvent

- 2015 –
 Cuprins

Anatomia si fiziologia aparatului digestiv

CAPITOLUL I - PARTE TEORETICA

1. Introducere

2. Definitie

3. Etiopatogenie

4. Simptomatologie

5. Caracteristici

a. Caracteristici comportamentale

b. Caracteristici afective

c. Caracteristici cognitive

d. Caracteristici socio culturale

6. Date paraclinice si de laborator

7. Diagnostic pozitiv

8. Diagnostic diferential

9. Evolutie, pronostic

10.Metode de evaluare

11.Tratament

12.Concluzii

Ingrijiri speciale acordate pacientilor internati

CAP II STUDIU DE CAZ

1. Introducere

2. Prezentarea cazului

3. Analiza si interpretarea datelor

4. Planificarea ingrijirilor

5. Interventia asistentei

6. Evaluare

7. Concluzii

8. Anexe

Anatomia si fiziologia aparatului digestiv

Tubul digestiv este alcatuit din urmatoarele segmente: gura, faringe (cu dubla
apartenenta), esofag, stomac, intestinul subtire si intestinul gros.

Gura este portiunea initiala a aparatului digestiv, alcatuita din organe si diverse
tesuturi. Superior este limitata de bolta palatina, inferior de planseul bucal, lateral
de obraji, anterior de buze si posterior se continua cu faringele. Cavitatea bucala
este captusita cu mucoasa bucala.

In cavitatea bucala se afla cele doua arcade dentare, superioara si inferioara, situate
pe maxilar si, respectiv, pe mandibula.

Dintii sunt in numar de 32: 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari si 12 molari.

Limba, organ muscular situat posterior, prezinta pe fata superioara niste formatiuni
numite papile: filiforme, fungiforme si circumvalate sau gustative, ultimele fiind
situate spre radacina limbii si formand "V"-ul lingual. In cavitatea bucala glandele
salivare, parotide, submaxilare si sublinguale, excreta saliva.

Functiile pe care le indeplineste gura sunt: functia de masticatie pentru formarea

bolului alimentar, inceputul digestiei glucidelor sub actiunea ptialinei salivare,
functia de fonatie, functia receptoare, functia de aparare si functia fizionomica.

Faringele este un organ care apartine atat aparatului digestiv, cat si aparatului
respirator. El se afla situat in partea posterioara a cavitatii bucale si se continua cu
esofagul. Captusit cu o mucoasa, este bogat in tesut limfoid. In faringe se gasesc
amigdalele palatine, amigdala faringiana pe peretele posterior si amigdala linguala
la radacina limbii, legate intre ele prin numeroase vase limfatice si formand inelul
limfatic Waldeyer.

Functiile faringelui sunt: functia de conducere a bolului alimentar catre esofag si

functia de aparare impotriva infectiilor, care pot patrunde pe cale digestiva sau pe
cale respiratorie.
Esofagul este un organ musculo-membranos, tubular, care face legatura intre
faringe si stomac. El incepe la nivelul vertebrei a 7-a cervicala (C7) in dreptul car-
tilajului cricoid, si se termina in dreptul vertebrei a 11-a toracale la cardia; este
lung de 25 - 32 cm si are un calibru care variaza intre 10 si 22 mm. Are trei
stramtori fiziologice: stramtoarea cricoidiana, stramtoarea de la nivelul incrucisarii
cu artera aorta si cea de la nivelul cardiei. Esofagul este situat in mediastinul
posterior, venind in contact cu formatiunile situate aici. Datorita acestei situari,
afectiunile esofagului se pot rasfrange asupra organelor cu care vine in contact, iar
pe de alta parte, leziunile acestora pot provoca suferinte esofagiene.
Ca structura, esofagul este alcatuit din trei straturi: la interior se afla mucoasa, cu
un epiteliu pavimentos stratificat; urmeaza tunica mijlocie, care este musculara si
are doua straturi - unul intern cu fibre circulare si unul extern, cu fibre lon-
gitudinale; tunica externa este formata din tesutul conjunctiv lax, care se continua
cu tesutul de sustinere mediastinal.

Fiziologic, esofagul reprezinta un organ menit sa faca legatura dintre faringe si

stomac. Prin reflexul de deglutitie, bolul alimentar trece din faringe in esofag; prin
coordonare nervoasa, musculatura formeaza unde contractile care imping bolul
spre cardia; sfincterul cardiei se desface, impiedicand si refluarea continutului
gastric in esofag. Se accepta existenta a doua zone anatomice prevazute cu
activitate sfincteriana: una situata la jonctiunea faringo-esofagiana si alta, in
vecinatatea inelului hiatal, la limita dintre esofagul propriu-zis si vestibulul gastro-
esofagian.

Stomacul, organ cavitar musculo-glandular, este segmentul tubului digestiv situat

intre esofag si intestinul subtire. Forma lui este asemanatoare cu a unei pere, cu
varful usor indoit si indreptat in sus: la examenul radiologie apare ca litera "J" sau
ca un carlig. Forma lui este variabila in functie de: continut, tonicitatea
musculaturii proprii, tonicitatea peretelui abdominal, pozitia individului si volumul
organelor vecine.

Stomacul incepe de la cardia, care face legatura intre esofag si stomac; portiunea
situata deasupra cardiei si care este adaptata cupolei diafragmatice, se
numeste marea tuberozitate (fomix sau fundus); segmentul vertical estecorpul
stomacului, care se continua cu mica tuberozitate si apoi cu antrul piloric si se
termina cu orificiul piloric. intre cardia si pilor se afla doua margini : marginea
externa sau marea curbura si marginea interna saumica curbura.
Structural, stomacul este alcatuit din patru paturi: la interior se afla mucoasa, apoi
submucoasa, musculoasa, iar la exterior este invelit de seroasa peritoneala.
Mucoasa este alcatuita dintr-un epiteliu cilindric, care secreta mucus, si din
glandele stomacului: glandele fundice, secretoare de acid clorhidric si
pepsina, glandele pilorice sicelulelemucipare, ambele secreloare de mucus.
Musculoasa este formata dintr-un strat intern cu fibre dispuse oblic, un strat
intermediar cu fibre circulare si un strat extern cu fibre longitudinale. Stratul
circular, la nivelul pilorului, este foarte puternic, constituind sfincterul piloric.
Din punct de vedere fiziologic, stomacul primeste alimentele si, datorita functiei
sale motorii, le framanta, le amesteca cu sucul gastric si apoi le evacueaza in
duoden. Prin functia secretoare, stomacul intervine in digerarea tesutului conjunc-
tiv si a proteinelor cu ajutorul acidului clorhidric si al pepsi nei. Mucusul gastric
are un rol protector de prim-ordin, aparand mucoasa de actiunea sucului gastric.

Secretia gastrica este declansata mai intai printr-un mecanism reflex-nervos, apoi
prin mecanisme neuro-chimice cu punct de plecare in mucoasa gastrica (faza
gastrica, cu secretie de gastrina) si intestinul subtire (faza intestinala).
Intestinul subtire incepe la pilor si se termina la nivelul valvulei ileo-cecale. El are
trei segmente: duoden, jejun si ileon. Duodenul are forma unei potcoave. I se
descriu patru portiuni,: prima portiune, bulbul duodenal, urmeaza imediat dupa
pilor si este usor mobila; portiunea a doua, descendenta, este situata in dreapta
coloanei vertebrale si in ea se varsa secretia biliara si cea pancreatica; portiunea a
treia este orizontala, iar portiunea a patra este ascendenta si se continua cu
jejunul, formand unghiul duodeno-jejunal. Structural, duodenul este alcatuit din
patru straturi: mucoasa, submucoasa, musculoasa, (cu fibre musculare circulare si
longitudinale) si seroasa peritoneala, care il acopera numai pe fata anterioara.

Fiziologic, duodenul are doua functii principale: motorie si secretorie. Motilita-tea

duodenala impinge chimul alimentar foarte repede in jejun (in cateva secunde).
Secretia duodenala elaboreaza secretina (cu rol in stimularea pancreasului si a
intestinului), enterokinaza (care transforma tripsinogenul in tripsina) si mucus. La
nivelul duodenului incepe sa se amestece chimul alimentar sosit din stomac cu
sucul duodenal, bila si sucul pancreatic.

Jejuno-ileonul are un calibru mai mic si umple cea mai mare parte a cavitatii
peritoneale. Este alcatuit tot din patru straturi: mucoasa, submucoasa, musculoasa
si seroasa. Spre deosebire de duoden, seroasa inveleste intreaga circumferinta a
jejuno-ileonului.

Mucoasa formeaza cute circulare (valvule conivente) si nenumarate vilozitati

intestinale, realizand o suprafata enorma, cu mare rol in absorbtia intestinala. In
portiunea terminala a ileonului se gasesc numerosi foliculi limfatici, formand
placile Payer.

Fiziologic, jejuno-ileonul are trei functii: motorie, secretorie si de absorbtie.

Functia motorie este reprezentata demiscarile pendulare, cu rol de framantare si
amestecare a continutului intestinal, si de miscarile peristaltice, cu rol de
propulsare a chimului intestinal. Functia secretorie se manifesta prin elaborarea
unor fermenti: erepsina sinucleo-tidaza, cu rol in digerarea proteinelor si a acizilor
nucleici; lipaza intestinala, cu rol in scindarea grasimilor
neutre; dizaharidele [maltaza, izomaltaza, zaharaza (invertaza), lactaza], cu rol in
digerarea glucidelor pana la monozaharide.

Functia de absorbtie se exercita pe o foarte mare suprafata, datorita vilozitatilor

intestinale. Odata cu principiile alimentare amintite se mai absorb si apa, sarurile
minerale si vitaminele.

Intestinul gros este segmentul terminal al tubului digestiv; el incepe de la valva

ileo-cecala si se termina cu anusul.Se distinge de intestinul subtire prin volumul
lui mult mai mare si prin cele trei benzi musculare longitudinale taenia
coli). Lungimea lui variaza intre 1,5 si 3 metri. Intestinul gros este impartit in
urmatoarele segmente: cecul, colonul ascendent, colonul transvers, colonul
descendent, colonul sigmoid si rectul.

Cecul este situat in fosa iliaca dreapta; legatura dintre ileon si cec se realizeaza
prin sfincterul ileo-cecal(formatiune musculara). Pe partea interna a cecului se
afla apendicele, a carui pozitie este variabila. Cecul are un grad de mobilitate.

Colonul ascendent este situat in flancul drept si continua cecul, urcand vertical
pana la fata inferioara a ficatului, unde, prin unghiul hepatic (unghiul drept), se
/ continua cu colonul transvers. Este fixat de peretele posterior al abdomenului
prin peritoneu.

Colonul transvers se intinde de la unghiul hepatic pana la unghiul splenic (unghiul

stang) si este situat orizontal sau in forma literei "V".

Colonul descendent este situat in flancul stang si se intinde de la unghiul splenic

pana la nivelul crestei iliace, unde se continua prin colonul sigmoid.

Colonul sigmoid, in continuarea precedentului, situat in fosa iliaca stanga si in

pelvis, are forma unui "S" si se intinde pana la unghiul recto-sigmoidian.

Rectul este portiunea terminala: se intinde de la unghiul recto-sigmoidian pana la

anus si este situat in pelvis. Rectul comunica cu exteriorul prin canalul anal, care
continua ampula rectala.

Structural, intestinul gros este alcatuit din patru straturi: mucoasa, submucoasa,
musculoasa si seroasa. Mucoasa este foarte bogata in celule mucipare: musculoasa
se caracterizeaza prin cele trei benzi musculare longitudinale si prin benzile
transversale, care alcatuiesc haustrele intestinului gros.

Fiziologic, intestinul gros are functii de motricitate, secretie si absorbtie. Motri-

citatea asigura progresia bolului fecal prin contractii peristaltice, segmentare, si
prin contractii masive. Bolul fecal se aduna in sigmoid; trecerea materiilor fecale in
rect duce la expulzarea lor prin actul fiziologic al defecatiei.
Secretia intestinului gros se rezuma la mucus. Functia de absorbtie este mai redusa
si se exercita, mai ales, la nivelul cecului si al ascendentului; se absorb apa,
sarurile, vitaminele, glucoza. La nivelul rectului se pot absorbi substante me-
dicamentoase si apa, acestea ajungand in vena cava inferioara.

1.Introducere

Anorexia nervoasa este tulburare pshihiatrica din categoria tulburarilor de

alimentatie, caracterizata printr-o reducere anormala a greutatii corporale si o
deformare a perceptiei imaginii propriului corp cu teama prevalenta, persistenta de
ingrasare.
Persoanele suferind de anorexie nervoasa isi limiteaza greutatea corporala prin
abtinerea voluntara un tip indelumgat de la hranire.
Primele observatii clinice ale pacientilor anorexici au fost facute de Richard
Morton la sfarsitul secolului an XVII (1694). Abia in 1873 medicul londonez
William Gull si neuropsihiatrul Ernest Lasseque independent unul de celalalt
publica descrieri ale bolii considerand-o ca fiind o tulburare din spectrul isteriei –
„anorexia isterica”
In 1883 H. Huchard o denumeste anorexia nervoasa
In 1950 Hilde Bruch a observat ca acest comportament anormal avea ca scop
scaderea in greutate „unic succes in lumea nefericita in care traiau aceste fete”.

2. Definitie

Anorexia nervoasa se caracterizeaza prin infometarea autoimpusa si refuzul de a

mentine greutatea la o valoare minima a normalului corespunzator varstei si
inaltimii asociata cu o teama intensa de a nu lua in greutate. Aceste tulburari de
alimentatie caracteristice adolescentelor sunt caracterizate prin:
- perceptia morbida privind greutatea si forma corpului
- perturbarea severa a comportamentului alimentar
Aspecte epidemiologice
In anorexia nervoasa varsta medie este de 15 – 17 ani.
Comportamentul anorexic psihogen se poate intalni din prima saptamana de viata,
la sugari dar si in mica copilarie, prevalenta in spitalele psihiatrice fiind de 1 – 5 %
In general prevalenta anorexiei nervoase in general in populatia feminina de-a
lungul vietii este estimata la 0.1 – 0.7 %
Studiile efectuate au constatat o rata a prevalentei privind anorexia nervoasa de 0.5
-1 % la femeile din ultima parte a adolescentei si inceputul perioadei adulte.
Exista putine date referitoare la sexul masculin.
Desi majoritaea adolescentelor fac eforturi pentru a fi slabe, anorexia se dezvolta
doar la cele care prezinta anumite trasaturi de personalitate. Frecvent au mai fost
citate trasaturile obsesiv-compulsive, perfectionismul, rigiditatea, trasaturile
narcisice si isterice, imaturitatea si frica de a-si asuma responsabilitatile.
Rata de mortalitate in tulburarile de alimentatie este de 10 %.
Cel mai frecvent decesul se produce prin inanitie, tulburari cardiace (datorate
dezechilibrelor electrolitice) sau suicid.

3. Etiopatogenie

Tulburarile de comportament alimentar au o etiologie multifactoriala. Factorii

implicati in etiopatogenia acestora pot fi grupati in: genetici, socio-culturali si
psihologici.
a) Factorii genetici sint implicati in tulburarile de comportament alimentar, fapt
demonstrat prin studii familiale controlate, recente care au aratat o prevalenta
crescuta de-a lungul vietii la rudele de gradul I ale pacientilor cu anorexie
nervoasa: 3 -12 %, comparativ cu loturile martor – 0-3.7%.
In anorexie nervoasa la rudele de gradul I ale indivizilor cu anorexie nervoasa.
Astfel fetele pacientelor cu anorexie nervoasa au risc de 6,6 % de a dezvolta
anorexie nervoasa.
De asemenea s-a constatat ca indivizii cu tulburari de comportament alimentar au
un nivel ridicat de vasopresina si cortizol.
Ambii hormoni sunt implicati in raspunsul organismului la stresul fizic si
emotional.
Alte studii au gasit nivele crescute de neuropeptid –Y si peptid YY la pacientii cu
anorexie nervoasa, sugerand ca acestia ar avea un rol in tulburarile de
comportament alimentar.
b) Factorii psihologici - Teoriile psihoanalitice explica tulburarile de
comportament alimentar prin existenta unei relatii seductive, dependente a
adolescentei fata de figura paterna pasiva, calda, dar lipsita de autoritate si a unui
sentiment de vinovatie intretinut de o anorexie nervoasa acaparatoare, anorexie
nervoasa bivalenta, cu care adolescenta refuza sa se identifice.
Unele studii au demonstrat ca perfectionismul este asociat la acesti pacienti
cu ritualuri legate de alimentatie si cu o rezistenta mai mare la schimbare privind
comportamentul alimentar.
In cazul comportamentului anorexiei nervoase la sugar si la copilul mic se
pare ca s-ar datora unor atitudini neadecvate ale mamei cu perturbarea relatiei
mama-copil ceea ce declaseaza anorexia de opozitie, copilul infruntand astfel
mama, care devine fie hiperanxioasa, rejectanta si rigida. Alti factori implicati pot
fi abuzul si neglijarea copilului. Controlul aparent asupra comportamentului
alimentar, dietele restrictive par a oferi un fals autocontrol in viata de zi cu zi la
pacientii cu anorexie nervoasa.
c) Factori socio – culturali - Incapacitatea de a recunoaste si de a reactiona corect
la nevoile trupului – cum ar fi senzatia de foame asocaita cu nevoia de atinge
standardele de frumusete impuse de sociaetatrea contemporana si promovata
permanent de canalele media sunt doar cateva din ipotezele etiopatogenice privind
tulburarile de alimentatie.

4. Simptomatologia
Anorexia nervoasa are debut in special in cursul pubertatii sai adolescentei,
la tinerele fete cu educatie solida, ce traiesc intr-un mediu de extrema dependenta,
ascultatoare si studioase cu rezultate scolare foarte bune, perfectioniste cu episoade
de anorexie nervoasa precoce, capricii alimentare si boli in antecedente.
Formele anorexiei nervoase:
- la sugari:
o anorexie de inertie – copilul nu inghite
o anorexie de opozitie – agitatie, rejectarea alimentelor, vomismente.
- la prescolari: ca reactie de opozitie fata de rigiditatea parintilor care impun
excese alimentare cantitativ si calitativ, orar sever de mese, capricii in alegerea
alimentelor.
- in adolescenta: restrictiile alimentare pot aparea ca urmare a unui soc
emotional sau a unor conflicte psihologice, alteori se instaleaza progresiv fara o
cauza aparenta, ca urmare a unui regim de slabire sau a unor situatii conflictuale pe
care adolescentul nu le poate rezolva.
Se disting doua tipuri de anorexie nervoasa:
- tipul restrictiv
- tipul de mancat excesiv/purgare
Tipul de mancat excesiv/purgare: acest tip este utilizat cand adolescenta s-a
angajat in mod regulat in mancat excesiv sau in purgare ori in ambele in cursul
episodului curent. Adolescenta cu anorexie nervoasa care mananca excesiv se
purgheaza prin varsaturi autoprovocate ori prin abuz de diuretice, laxative sau
clisme. Alteori nu manaca excesiv, dar face in mod regulat purgare dupa consulmul
unor cantitati mici de alimente.
Tipul restrictiv descrie tablourile clinice in care pierderea in greutate este realizata
in primul rand prin dieta, post sau exercitii fizice excesive. In timp apar tulburari
secundare diminuarii aportului alimentar: oasele se vad sub pielea uscata, parul rar
si friabil, extremitati reci si cianotice, limba saburala, constipatie.
Aspectul clinic in anorexia nervoasa este foarte particular, simptomatologia poate
apare dupa un eveniment perceput ca psihotraumatizant sau de cele mai multe ori
dupa remarci malitioase la adresa greutatii pacientelor.
Adolescentele in intentia de a slabi se angajeaza in diete drastice.
Evita sa manance hidrocarbonati si grasimi, motiv pentru care le exclud din
alimentatie. Se supun unui regim de autoinfomentare. Ulterior acestea nu mai
recunoasc senzatia de foame. Isi controleaza frecvent greutatea, isi alcatuiesc
riguros dieta, ca numarul de calorii ingurgitate sa fie redus, de cele mai multe ori
sub 500 cal/zi (ajung sa manance un singur mar pe zi sau sa tina post negru). Unele
paciente recurg la adevarate ritualuri in privinta comportamentulu alimentar, de
exemplu cantitatile reduse de alimente sunt taiate in bucati foarte mici pentru a fi
mancate sau isi aseaza masa intr-un anumit fel.

5. Caracteristici

a) Caracteristici comportamentale
 De cele mai multe ori anorexia nervoasa este declansata de un eveniment
psihotraumatizant particular: se simt rejectati, sunt vulnerabili, uneori incep un
regim de slabire. Pot interveni evenimente ca despartirea de parinti, dificultatile
scolare, ironiile anturajului.
b) Caracteristici afective
 Pierderea in greutate este pentru ei un semn de putere care le permite sa
domine anturajul. Anorexicii sunt adesea persoane stapanite de frica: frica de a
deveni adult si de a-si exprima responsabilitati, frica ca o sa piarda controlul asupra
alimentelor.
c) Caracteristici cognitive
 Anorexici au dorinta de a slabi si de a-si pastra controlul asupra alimentatiei
corespunde unui comportament egosintotic – adica un comportament care
concorda cu propriile idei, dorinte si valori (neaga foamea, epuizarea fizica si
psihica). Pentru ei obsesia privind mancarea constituie un comportament normal.
d) Caracteristici socio - culturale
Intr-un studiu facut in 1982 s-a considerat ca 70-80% dintre studente nu se
considera seducatoare pentru ca nu sunt slabe datorita existentei modei de a fi
slab=manechin.
In societatea americana silueta este in general sinonima cu seductia.
S-a constatat ca dezordinile alimentare sunt frecvente in societatile de mijloc spre
cele superioare (Russel 1985, Butler 1988); incidenta mare in randul tinerelor
provenite din familii instarite

6. Date paraclinice si de laborator

Indivizii cu anorexie nervoasa nu prezinta anomalii de laborator aceasta
tulburare poate afecta cele mai multe sisteme si organe majore si produce o
diversitate de perturbatii.
Anomaliile sunt tranzitorii, inconstante si reversibile la castigul in greutate.
Ritmul cardiac este mai lent, apar modificari EKG.
Modificari hematologice: anemie marcata, uree sangvina crescuta, anomalii
reversibile fara o legatura cu scaderea in greutate iar sistemul imunitar ramane in
mod surprinzator eficace.
Modificari endocrinologice: legate de perturbarea axei hipotalamo-hipofizare:
- depresia globala a activitatii hipofiza-ovare
- secretie LH (hormon luteinizant) asemanatoare feteler prepubere
- perturbarea metabolismului estrogenilor
- EEG prezinta anomalii difuze, reflecta encefalopatie metabolica, pot rezulta
din modificari semnificative ale fluidelor si electrolitilor.
Cheltuiala de energie pentru relaxare este relativ redusa.

7. Diagnostic pozitiv
Criterii de diagnostic DSM pentru anorexia nervoasa.
A) Refuzul mentinerii greutatii corporale normale sau deasupra unei
greutati minime normale pentru varsta si inaltimea sa.
B) Frica intensa de a nu lua in greutate sau de a nu deveni grasa / gras
C) Perturbarea modului in care este exprimata greutatea sau oonformatia corpului
nedatorata influentei greutatii sau conformatiei corporale.
D) La femeile postmenarhice, apare amenoreea - absenta a cel putin 3 cicluri
menstruale consecutive.

Specificam tipul:
- tip de mancat excesiv, persoana se angajeaza in mod regulat intr-un
comportament de mancat excesiv
- tip restrictiv, persoana nu se angajeaza in mod regulat intr-un comportament
de purgare.

8. Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential este acelasi cu sindromul arterei mezenterice superioare
caracterizat. prin varsaturi postprandiale consecutive obstructiei pilorului.
Diagnosticul diferential va viza tulburarile psihice in care pot aparea simptome
asemanatoare anorexiei precum:
 Tulburarea depresiva majora. in care pacientul poate scadea in greutate, ca
urmare a scaderii apetitului dar spre deosebire de anorexia nervoasa, acesta nu este
preocupat de dieta sau forma corpului, nu are o teama excesiva de a nu lua in
greutate. Cu toate acestea in anorexia nervoasa se poate asocia un sindrom
depresiv caracterizat prin dispozitie depresiva, autostima scazuta. labilitate
afectiva.
 Schizofrenia, in care pacientul poate prezenta un comportament bizar legat
de alimentatie, eventual cu scaderea in greutate dar fara a fi preocupat de imaginea
sa.
 Tulburarea obsesiv-comvulsiva, pacientele cu anorexie nervoasa pot avea
obsesii si convulsii dar numai in legatura cu comportamentul alimentar.
 Fobia sociala : pacientele pot avea un comportament de evitare dar acesta
este legat numai de comportamentul alimentar.
 Tulburarea dismorfica corporala : pacientul este preocupat nu numai de
greutatea corporala ci si de alte defecte imaginare ale acestuia.
 Negativismul alimentar, schizofrenia
 Pshihoza catatonica negativa
 Anorexiile isterice
 Anorexiile obsesionale insotite de ritualuri alimentare
 Fobia alimentara este deseori insotita de alte fobii si/sau obsesii

9. Evolutie, prognostic
Sunt variabile in anorexia nervoasa, poate exista o recuperare completa dupa un
singur episod, insa cel mai frecvent evolutia este fluctuanta cu exacerbari si
remisiuni partiale.
Evolutia la sugar si copii este in general favorabila cu ameliorarea acestui
comportament in timp.
In anorexia nervoasa factorii de prognostic favorabil sunt : varsta sub 18
ani, lipsa spitalizarilor in antecedente, absenta comportamentului de purgatie.
Cei nefavorabili sunt: conflictele intrafamiliale, tulburarile de personalitate
asociate.
10. Metode de evaluare
Pacientii cu anorexie nervoasa se impotrivesc consultului, de acee este impotant a
se stabileasca o relatie buna.
Se ia in consideratie istoricul amanuntit al dezvolatarii tulburarii,date despre modul
actual de alimentatie, controlul ponderal si despre ideile pacientului asupra
greutatii corporate.
Sunt elaborate trei tipuri de instrumente de evaluare a tulburarilor de alimentatie :
A. conversatia de observatie
B. scalele de observatie
C. autochestionarele
Conversatia de observatie
- ghidul de observatie standardizat dupa ASM III, DSM III R si ICD 10 care
contin liste de intrebari precise pentru anorexia nervoasa
- DIS (Diagnostic Interview Schedule, Robrius. 1985);
- SCAN (Schedule for Clinical Assessment in Neuropsychiatry, Wing, (1988)
- CIDI (Composite International Diagnostic Interview, OMS 1981)
- SCID (Structured Clinical Interview for DSM IIIR, Spitzer &Co, 1988)
Scalele de observatie: pentru evaluarea severitatii comportamentelor anorexice pe
parcursul supravegherii si supravegherea evolutiei lor.
- Scala lui Slade (Anorexic Behaviour Scale, 1973)
- EBRS (Eating Behaviour Rating Scale. Wilson & Co)
C) Autochestionare: pentru evaluarea comuna a clientilor cu tulburari
de alimentatie:
- EAT (Eating Attitudes Test, Garfiedul & Garner, 1979) cel mai des utilizat, ofera
o confirmare a diagnosticum.
- EDI (Eating Disorder Inventatiry, Gamer & Co, 1983) cuprinde 64 pozitii pentru
evaluarea trasaturilor fizice si comportamentale ale subiectului
11. Tratament
In anorexia nervoasa la adolescente tratamentul este dificil datorita faptului ca
pacientele cu anorexie nervoasa sunt ambivalente fata de tratament.
Tratamentul consta in primul rand in obtinerea unei greutati adecvate.
In acest scop se va elabora un plan alimentar riguros imoreuna cu pacienta. Astfel
se va negocia cu acesta greutatea tinta si rata de crestere in greutate pe saptamana,
se calculeaza caloriile necesare pentru a atinge aceasta tinta, regimul alimentar va
fi stabilit in functie de alimentele pe care pacienta le accepta si repartizat in 5 mese
pe zi, 3 principale si 2 gustari care sa contina toate principiile nutritive: proteine,
glucide, lipide, vitamine, minerale.
Tratamentul pacientei se poate face in ambulatoriu sau in spital.
Tratamentul pshihoterapeutic implica terapie suportiva, cognitiv-comportamentala,
familiala cu stabilirea unei relatii terapeutice solide pacient-psihiatru.
Tratamentul pshihofarmacologic consta in administrarea de antidepresive triciclice,
inhibitori selectivi ai recatarii serotoninei care si-au dovedit eficienta in spital cand
exista simptomatologie depresiva sau comportamente obsesivo-fobice asociate.
PSIHOTERAPIA INDIVIDUALA:
Terapeutul isi indreapta atentia spre semnificatia dinamica a afectiunii;
preocuparea pentru hrana si greutate mascheaza problemele fundamental si
numeroasele indoieli.
In general pacientul anorexic refuza sa vorbeasca si / sau sa-si recunoasca boala si
evita colaborarea cu terapeutul. Terapeutul trebuie sa-i castige increderea si sa-l
motiveze sa-si schimbe comportamentul. Il ajuta sa aiba incredere in forteie
proprii, sa ia decizii chiar daca uneori acestea sunt pripite si sa accepte noi forme
de adaptare la situatii stresante.
Efecteie benefice ale tratamentului trebuie subliniate cu asigurarea ca nu va afecta
scopul propus de pacienta (mentinerea siluetei)
Terapia cognitiv-comportamentala vizeaza identificarea si modificarea perceptiilor
eronate in privinta alimentatiei, greutatii si formei corpului asupra stimei de sine.
PSIHOTERAPIA DE GRUP : adolescentii in grupuri omogene isi cauta roluri,
comenteaza comportamentele in comparatie cu standardele comportamentale.
PSIHOTERAPIA FAMILIALA dupa unii clinicieni separarea de familie este
trasatura vitala a tratamentului iar dupa altii din contra are un rol cheie in
reabilitarea anorexicului.
Terapia este centrata atat pe problemele de alimentatie cat si asupra celor
emotionale ale adolescentului.
TERAPIA MEDICAMENTOASA In terapia medicamentoasa s-au raportat sucese
cu tranchilizante, neuroleptice sedative si incisive care fac pacientul mai putin
temator de castigul ponderal.
S-au facut cercetari privind efectul Fluoxetinei comparativ cu cel al grupului
placebo in urma carora s-a constata ca oportunitatea administrarii Fluoxetinei este
limitata.

12. Concluzii
Anorexia exprima o criza de dezvolatare pe fondul unei personalitati vulnerabile
aparute la pubertate sau in adolescenta, caracterizata prin pierderea deliberata in
greutate, pierdere indusa si sustinuta de catre pacient.
Pierderea in greutate se realizeaza prin eliminarea cantitatii de alimente ingerate.
Anorexia nervoasa pare sa rezulte din combinrea unei predispozitii individuale si a
factorilor de orice natura care incurajeaja dieta. O data instalata tulburarea
raspunsul familiei poate favoriza perpetuarea ei.
Anorexia nervoasa este considerata o urenta pshihologica impunandu-se
interventia imediata pentru restabilirea greutatii corporale, inlaturarea anxietatii si
restabilirea relatiilor interpersonale.
Stima de sine a indivizilor cu anorexie nervoasa este extrem de dependenta de
greutatea si conformatia corpului lor.

Ingrijiri speciale acordate pacientilor internati

- Internarea bolnavului
Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţă bolnavului;
el se desparte de mediul sau obişnuit şi este nevoit să recurgă la ajutorul unor
oameni străini.
Internarea se face pe baza biletelor de trimitere de la medicul de familie.
Bolnavii internaţi sunt înscrişi la Biroul serviciului de primire în registrul de
internări, unde se completează şi foaia de observaţie clinică cu datele de identitate
ale bolnavului.
Bolnavii vor fi examinaţi la internare de medicul de garda, care va culege
datele anamnetice de la bolnav sau însoţitor şi le va notă în foaia de observaţie,
stabilind diagnosticul prezumtiv necesar şi din punctul de vedere al dirijării
bonavului în secţiile de spital. În vederea examinării clinice, efectuată de medicul
de garda, asistenţă medicală ajută bolnavul să se dezbrace.
După stabilirea diagnosticului prezumtiv şi repartizarea bolnavului în
secţie, asistenţă medicală însoţeşte bolnavul la baie, îl ajută să se dezbrace, observă
tegumentele şi fanerele (la nevoie deparazitează bolnavul), îl ajută să-şi facă baie
(dacă acesta nu poate), apoi îl conduce în camera de îmbrăcare unde îl ajută să se
îmbrace cu hainele de spital (pijama, ciorapi, papuci, halat).
Hainele bolnavului vor fi preluate şi înregistrate cu grijă în vederea
înmagazinării, eliberându-se bolnavului sau însoţitorului un bon de preluări (la
nevoie şi hainele vor fi supuse deparazitării).
Astfel pregătit, asistenţă conduce bolnavul la salon unde îl prezintă
celorlalţi pacienţi, îl informează asupra regulamentului de ordine interioară a
spitalului şi îl ajută să se aşeze în patul pregătit cu lenjerie curată.
După ce a fost culcat bolnavul în pat, asistenţă medicală întocmeşte foaia
de temperatura, determina greutatea bolnavului, măsoară T0, pulsul, T.A., iar
datele obţinute le notează în foaie de observaţie.
Asistenţă medicală va linişti şi membrii familiei pacientului, asigurându-i
asupra îngrijirii de calitate de care bolnavul va beneficia în spital, comunicandu-le
numărul salonului în care a fost internat bolnavul şi orarul vizitelor.
Primirea bolnavilor în secţie şi iniţierea lor în obiceiurile secţiei, reprezintă
un moment hotărâtor în câştigarea încrederii bolnavului în personalul medico-
sanitar.
 - Asigurarea conditiilor de mediu
-Confortul
Regimul terapeutic de protecţie urmăreşte să creeze condiţii de spitalizare
care să le asigure bolnavilor maximum de confort, de bunăstare psihică şi fizică.
Secţiile cu paturi, cu ceea ce intră în dotarea lor: saloane, coridoare, trebuie să aibă
un aspect plăcut. Salonul bolnavilor, va îndeplini pe lângă cerinţele de igienă,
cerinţele estetice şi de confort.
Orientarea camerelor de spital este indicat să se facă spre sud-est, sud sau
sud-vest. Paturile distantate, astfel că bolnavii să nu se deranjeze unii pe alţii.
-Aerisirea
Se face prin deschiderea ferestrelor dimineaţă după toaletă bolnavului, după
tratamente, vizită medicului, după mese, vizitatori şi ori de câte ori este cazul.
Pentru confortul olfactiv se vor pulveriza substanţe odorizante.
Umidificarea aerului din încăpere, într-un procent de 55-60%, este absolut
obligatoriu să se facă, pentru că o atmosfera prea uscată, irită căile respiratorii
superioare.
Iluminatul natural este asigurat de ferestre largi, care trebuie să prezinte cel
puţin ¼ din suprafaţă salonului.
Încălzirea se realizează prin încălzire centrală. Temperatura se controlează
continuu cu termometre de camera, pentru a se realiza: în saloanele de adulţi o
temperatura de 18-19 ºC şi în saloanele de copii 20-23 ºC.
Liniştea este o altă condiţie care trebuie asigurată bolnavilor internaţi,
pentru că pacientul poate fi iritat cu uşurinţă de zgomot. Somnul este un factor
terapeutic foarte important, trebuind să fie profund şi mai îndelungat, decât cel
obişnuit.

-Asigurarea igienei
 Toaleta pacientului face parte din ingrijirile de baza, adica din ingrijirile
acordate de asistenta medicala cu scopul de a asigura confortul si igiena
bolnavului.
Constă în menţinerea pielii în stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea
apariţiei leziunilor cutanate, fiind o condiţie esenţială a vindecării .
Toaletă pacientului poate fi :
- zilnică pe regiuni ;
- săptămânală sau baia generală
În funcţie de tipul pacientului acesta :
- nu are nevoie de ajutor ;
- are nevoie de sprijin fizic şi psihic ;
- are nevoie de ajutor parţial ;
- necesită ajutor complet .
Obiective :

● îndepărtarea de pe suprafaţă pielii a stratului cornos descuamat şi

impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare;
● deschiderea orificilor de escretie ale glandelor pielii ;
● înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism ;
● producerea unei hiperemii active a pieli, care favorizează mobilizarea
anticorpilor ;
● liniştirea bolnavului, crearea unei stări plăcute de confort ;
● se verifică temperatura ambianţa, pentru a evita răcirea bolnavului ;
● se evita curenţi de aer prin închiderea geamurilor şi a uşilor
● se izolează bolnavul de anturajul sau ;
● se pregătesc în apropriere materialele necesare toaletei, schimbării
lenjeriei, a patului şi a bolnavului pentru a preveni escarele ;
 ● bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi pătură ;
● se descoperă progresiv numai partea care se va spală ;
● se stoarce corect buretele sau mănuşă de baie, pentru a nu se scurge apă
în pat sau pe bolnav ;
● se săpuneşte şi se clăteşte cu o mâna fermă, fără brutalitate pentru a
favoriza circulaţia sanguină ;
● apă caldă trebuie să fie din abundenţă, schimbată ori de câte ori este
nevoie, fără a se lasă săpunul în apă ;
● se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini şi în spaţiile interdigitale, la coate şi
axile
● se imobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează
zonele predispuse escarelor;
● ordinea în care se face toaletă pe regiuni: spălat, clătit, uscat ;
● se mută musamaua şi aleză de protecţie în funcţie de regiunea pe care o
spălăm .

-Alimentatia bolnavului
Regimul alimentar va fi început numai cu lichid, apoi de consistentă moale
pentru a putea fi înghiţit de bolnav, adesea el având probleme de deglutitie şi de
masticaţie. În funcţie de starea bolnavului ,alimentarea lui se face:
● activ
● pasiv
Alimentaţia pasivă
● se aşează pacientul în poziţie semisezand cu ajutorul rezematorului de pat
sau în decubit dorsal cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura
deglutitia;
● i se protejează lenjeria cu un prosop curat ;
 ● se aranjează un prosop în jurul gâtului ;
● se adaptează măsuţă la pat şi i se aşează mâncarea astfel încât să vadă ce i
se introduce în gură ;
● asistenţă se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu pernă ;
● verifică temperatura alimentelor ;
● îi serveşte supă cu lingură sau din cană cu cioc, taie alimentele solide ;
● supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile
de deglutitie ale pacientului ;
● este şters la gură, i se aranjează patul ;
● se îndepărtează eventualele resturi alimetare care ajunse sub bolnav pot
contribui la eventualele escare ;
● acoperă pacientul şi aeriseşte salonul;

-Pregătirea bolnavului pentru explorări

-Pregătirea psihică a bolnavului:
Atitudinea faţă de bolnav trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a-l
ajută; crearea climatului favorabil; atitudinea apropiată constituie factorii
importanţi ai unei bune pregătiri psihice.
În preajma examinărilor de orice natură, asistenţă medicală trebuie să
lămurească bolnavul asupra caracterului inofensiv al examinărilor, căutând să
reducă la minimum durerile.
Bolnavul nu trebuie indus niciodată în eroare, căci altfel îşi va pierde
încrederea în noi.
Dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului:
Bolnavul nu trebuie să stea complet dezvelit în faţă oricărei examinări, însă
dezvelirea parţială a suprafeţelor de examinat prin tragerea şi răsucirea cămăşii la
gâtul bolnavului nu trebuie practicată căci această poate ascunde o serie de
simptome importante.
După terminarea examenului clinic bolnavul trebuie îmbrăcat în lenjeria de
spital. Îmbrăcarea şi dezbrăcarea trebuie efectuate cu foarte mult tact şi fineţe
pentru a nu provoca dureri.
-Supravegherea bolnavului
-asistenţă va vizită bolnavul cât mai des, chiar fără solicitare;
-va urmări şi notă manifestările patologice cum sunt: hemoragii, manifestări
de comportament, contracţii sau convulsii şi le va raporta medicului;
-va notă volumetric eliminările de lichide;
-asistenţă va determina densitatea fiecărei emisii de urină şi o va notă în
F.O.;
-va urmării TA, P, R, T°, iar în cazurile de constipaţie va face clismă
evacuatoare.

-Administrarea tratamentului
Administrarea tratamentului se face respectînd condiţiile de igienă, doză
recomandată de medic şi orarul. Pentru o administrare lejeră se utilizează calea
intravenoasă cu ajutorul unei branule,această scutind pacientul de multiple
înţepături.De asemenea,asistenţă medicală va educa pacientul să evite
automedicaţia.

Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative

a. Pulsul
Poate fi luat pe orice arteră accesibilă palpării care poate fi comprimată pe
un plan osos(arteră radială,temporală,carotidă,femurală,humerală,pedioasa
posterioară).
Pacientul va fi în repaus fizic şi psihic timp de 10-15 minute înainte de
numărare.Se reperează şanţul radial la extremitatea distală a antebraţului în
continuarea policelui.
Palparea pulsului se face cu vîrful degetelor index,mediu şi inelar de la
mînă dreapta. Se execută o uşoară presiune asupra peretelui arterial cu cele trei
degete pînă la perceperea zvicniturilor pline ale pulsului.Fixarea degetelor se
realizează cu ajutorul policelui care îmbrăţişează antebraţul la nivelul
respectiv.Numărarea se face timp de un minut cu ajutorul unui ceas cu secundar.
Notarea în foaia de temperatura se face cu pix roşu, pentru fiecare linie
orizontală socotindu-se patru pulsaţii.
Valorile normale la adult fiind între 60-80 pulsaţii/minut.
b. Tensiunea arterială
Pentru măsurarea tensiunii arteriale pacientul va fi pregătit fizic şi psihic.
Se aplică manşetă sprijinită şi în extensie cu braţul,se fixează membrană
stetoscopului pe arteră humerală sub marginea interioară a mansetei.Se introduc
olivele stetoscopului în urechi, se pompează aer în manşetă pneumatică cu ajutorul
parei de cauciuc pînă la dispariţia zgomotelor pulsatile. Se decomprimă progresiv
aerul din manşetă prin deschiderea supapei pînă cînd se percepe primul zgomot
arterial care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime. Se reţine valoarea
indicată de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnată. Se
continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice, se reţine
valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului în momentul în
care zgomotele dispar,această valoare reprezentând tensiunea arterială minimă.
Se notează în foaia de temperatura valorile obţinute cu linie orizontală de
culoare roşie,socotind pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de mercur. Se
unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.
 Valorile normale la adult fiind de: tensiune arterială maximă 115-140
mmHg iar tensiunea arterială minimă 75-90 mmHg.

c. Respiraţia
În timpul măsurării respiraţiei pacientul va fi aşezat în decubit dorsal fără a
explică tehnică ce urmează să fie efectuată cu palmă mîinii pe suprafaţă palmară pe
torace.Se numără inspiraţiile timp de un minut.Aprecierea respiraţiei se poate face
prin simplă observare a mişcărilor respiratorii prin ridicarea şi revenirea toracelui la
normal.
Pe foaia de temperatura se notează cu verde,fiecare linie orizontală
reprezentînd două respiraţii.
Valorile normale la adult: seară 20 respiraţii/minut, dimineaţă 18
respiraţii/minut.
d. Diureza
Pentru determinarea cantităţii de urină emisă în 24 de ore se va instrui
pacientul să urineze numai în urinar timp de 24 de ore..Vasele cilindrice gradate
vor fi bine acoperite şi ţinute la răcoare pentru a împiedică procesele de
fermentaţie.
Alături de înregistrarea valorii diurezei se va notă şi cantitatea de lichide
ingerate.Raportul dintre cantitatea de lichide ingerate şi cele eliminate reflectă
bilanţul circulaţiei apei în organism.
Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore.La bărbaţi este de 1200-
1800 ml/24 de ore, la femei 1000-1400 ml/24 de ore.
Externarea pacientului
Pentru asistentul medical specialist, externarea bolnavului din spital, trebuie să fie
o preocupare, aşa cum s-a arătat că trebuie să fie şi primirea acestuia.
Un segment mare al bolnavilor nu ridică probleme la externare, ei cunosc dată
externării, se pot deplasa singuri însă cu dificultate din cauza parezelor a diferite
porţiuni ale corpului.
În aceste situaţii, asistentul medical specialist trebuie să se ocupe că formele de
externare efectuate de medic să ajungă la bolnavi la timp, să dea unele lămuriri
suplimentare, dacă bolnavul nu a înţeles perfect lămuririle date şi scrise de medic
şi, prin atitudinea să, să arate bolnavului preocuparea pe care o are faţă de el până
în momentul când acesta părăseşte spitalul.

CAP II. STUDIU DE CAZ

Caz 1.
Introducere
Atentia acordata pacientului este foarte importanta tinand cont de faptul ca
bolnavul care solicita ingrijiri medicale isi pune viata si sanatatea in mainile
personalului de ingrijiri
Aceasta incredere presupune responsabilitati dar si multe calitati: bunatate,
politete, generozitate, tact si profesionalism.
Nursa contribuie la activitati implicate la ingrijirea bolnavului psihic care par
uneori simple, dar ele trebuie individualizate, adaptate la nevoile si posibilitatile
fiecarui pacient.
Rolul nursei, spunea Virginia Henderson – promotoarea conceptului de nursing,
este sa ajuti individul, fie bolnav sau sanatos sa-si afle calea spre sanatate sau
reabiliatare, sa-si foloseasca fiecare actiune pentru a promova sanatatea.
Nursa in cadrul ingrijirii bolnavului participa la activitati de culegere a datelor,
identificarea problemelor de ingrijire, stabilirea obiectivelor pe termen lung si
scurt, implementarea planului de ingrijire si evaluare.
1. Culegerea datelor: interviul cu pacientul, familia, date obtinute de la alti
profesionisti.
2. Identificarea problemelor de ingrijire consta in clasificarea ideilor si stabilirea
posibilitatilor.
3. Stabilirea obiectivelor pe termen lung si scurt: scopul si planificarea ingrijirilor
de preferat impreuna cu pacienta si cu familia acesteia.
4. Implementarea planului de ingrijire: organizarea activitatilor de ingrijire
propriuzise, planificarea interventiilor in raport cu nevoile individului.
5. Evaluarea: analiza rezultatelor obtinute din partea pacientului.
B)Prezentarea cazului
CENTRUL DE FORMARE „FRACARITATIS”
FOAIE DE OBSERVATIE PENTRU NURSING PSIHIATRIC
I. Date anamnestice
Nume, Prenume – M.S. Starea civila – necasatorita
Data nasterii – 10.09.1994 Ocupatia prezenta – eleva
Adresa, Telefon – Jud. Studii – clasa a VIII-a, Scoala
Mehedinti, Localitatea Bodes Generala nr.1
Alergii – alimentare
II. Autoingrijire Independent Nevoie de ajutor Dependent
1. Mobilitate Da - -
2. Hranire - Da -
3. Igiena Da - -
4. Imbracat Da - -
 5. Continenta Da - -
III. Descrierea pacientului

a) Culoarea ochilor: albastri

b) Culoarea parului: satin
c) Inaltime: 1.54 m
d) Greutate: 40 kg
e) Piele: alba
f) Dinti: dentitie completa, prezinta doua carii
g) Vedere: buna
h) Manierisme: nu prezinta
i) Vorbire: coerenta
j) Diformitati fizice/postura: nu prezinta

2. Numele pe care pacientul il prefera: Dana

3.Trasaturi distinctive
4. Ocupatia anterioara: eleva
5. Hobby-uri si interese: sa citeasca, sa asculte muzica, sa stea cu prietenii
6. Persoane din familie sau semnificative din viata pacientului: bunicii maternali,
matusa materna si mama.
7. Persoane care ar putea sa-l viziteze / Suport social: bunicii, matusa (pacienta este
internata cu mama.
8. Conditii de locuit: locuieste intr-un apartament cu doua camere impreuna cu
bunicii maternali, matusa materna si mama (46 ani, nu mai lucreaza din motive
medicale, parintii sunt divortati, pacienta nu pastreaza legatura cu tatal pe care il
stie numai din vedere.)
IV. Conditia psihica
1 Boli psihice anterioare: Pacienta a mai fost internata in spitalul de
pediatrie din Drobeta Turnu Severin cu diagnosticul de anorexie
nervoasa, pacienta a slabit 21kg in 2 luni.
2 Stare psihica prezenta:
.
a) Aparenta generala: tinuta ingrijita, facies depresiv, plans facil,
necooperanta, iritabilitate
b) Comportament: neaga existenta problemelor, toleranta scazuta la
frustrare
c) Comunicare (vorbire/continut): contactul verbal se stabileste cu
dificultate, dar pacienta afirma ca se impaca bine cu ceilalti colegi.
Nonverbal: contactul vizual se realizeaza usor dar nu se mentine,
privirea este indreptata in jos
d) Dispozitie: izolata, retrasa, dispozitie trista
e) Orientare: temporo-spatiala
f) Somn: fiziologic
g) Cum intelege pacientul boala sa: neaga existenta unor probleme
h) Atitudinea familiei fata de boala pacientului: pacienta ezte ingrijita
de bunica care o si insoteste, mama este foarte ingrijorata de starea
fetei, a spus ca „nu stie ce sa mai faca ca sa ii fie bine fiicei ei”
3. Subiecte de ingrijoare pentru pacient:
- refuzul alimentar
- preocupare obsesiva legata de greutate
- deficit ponderal sever
V. Informatii suplimentare:
Pacienta in varsta de 15 ani si 7 luni, eleva in clasa a VIII-a, se interneaza in sectia
a V-a a Spitalului Pr. Dr. Alexandru Obregia pentru:
- refuz alimentar
- preocupare obsesiva legata de greutatea corporala
- imagine corporala distorsionata
Pacienta a fost internata in ultimele doua luni in Spitalul de Pediatrie din Drobeta
Turnu Severin cu diagnosticul de anorexie nervoasa, malnutritie severa in urma
refuzului alimentar, de unde s-a transferat in clinica noastra pentru stabilirea
conduitei terapeutice.
Pacienta vine insotita de bunica in sectia noastra pentru reaparitia preocuparilor
exagerate legate de greutate.
Pacienta asociaza debutul simptomatologic cu afirmatia critica din partea unei
colege „mi-a spus ca sunt grasa si urata si trebuie sa slabesc”
Parintii pacientei sunt divortati, pacienta nu pastreaza legatura cu tatal ei pe care il
cunoaste doar din vedere.
Alte date
Date de laborator
GLU – 78 mg/dl
TP – 6.1 g/dl
CA – 8.0 mg/dl
AST – 20 U/L
ALT – 19 U/L
Ca2+ - 1.80 MEg/L
Timol – 1UML
HGB – 13.9 g/dL
L – 10.9 106/µL
H – 4.5 106/µL
Hz – 37.8%
T – 26.1 103/µL
EEG:
Traseul EEG cu modificari bioelectrice difuze si voltaj cu tendinte la
aplatizarea traseului de fond.
Hiperventilatia nu modifica semnificativ traseul de fond; fara descarcari
paroxistice.
Examenul psihologic:
Trairi anxioase legate de posibilitatea ingrasarii, imagine distorsionata a
siluetei, preocupari intense de a slabi, inadecvare relationala, nevoia accentuata de
a primi afectiune, supraapreciere, autoidealizare, actioneaza intr-o maniera
ordonata, metodica.
Prezinta agitatie, instabilitate, iritabilitate.
Sub tratament cu Olanzepina 15mg/zi; Tioridazin 150 mg/zi; Zoloft 100
mg/zi; polivitamine 2 tb/ zi; 6 Glubifer 3 tb/zi evolutia clinica este satisfacatoare.
Se externeaza la cererea familiei cu recomandarea de a continua tratamentul.
C. Analiza si interpretarea datelor
Anorexia este o tulburare de comportament alimentar, foarte serioasa, fara
tratament duce la aparitia complicatiilor deloc usoare si chiar la exitus.
Nursa trebuie sa fie rabdatoare cu pacientul, intelegatoare, calma si ferma cu
pacientul. Ea trebuie sa dea pacientului si familiei cat mai multe detalii despre
boala si despre tratamentul ei.
In fond anorexici refuza sa admita ca au o tulburare si se opun oricarei
interventii care vizeaza comportamentul lor alimentar dar totoadata ei pot accepta
mai usor ajutorul pentru rezolvarea altor probleme.
Nursa impreuna cu pacientul si cu familia acestuia va intocmi planul de
ingrijire, va stabili orarul si continutul meselor tinand cont de preferintele
alimentare ale pacientului si va folosi si diferite tehnici de terapie.
In terapia familiala nursa are rolul de a:
- ajuta familia sa isi exprime nevoile
- ajuta pacienta sa isi modifice si controleze raspunsurile
- discuta problemele dificile in familie
- participa activ la gasirea de solutii fara a impune o anumita varianta.
D. PLANUL DE INGRIJIRI
SCOP – TERMEN LUNG
Data Nr. Nevoi/Probleme Rezultat dorit Interventii(Actiuni/Data/Timp) Sem
pr. identificate (scop - termen
(Dg. Nursing) scurt)
07.05.09 1 Deficit Pacienta isi va - am stabilit impreuna cu pacienta
nutritional, legat restabili si bunica acesteia orarul si
de autoprivarea greutatea organizarea meselor, 4 portii mici
de alimente si corporala pe zi.
hiperactivitate normala - am mers impreuna cu pacienta
la sala de mese, unde a mancat cu
toti ceilalti pacienti in prezenta
mea.
- am supravegheat pacienta in
timpul si dupa masa pentru
evitarea provocarii de varsaturi si
sa nu arunce mancarea.
- am felicitat pacienta atunci cand
a reusit sa manance tot ce ne-am
propus
- am discutat cu bunica spunandui
ca s-a obtinut un progres vizibil
in ceea ce priveste alimentatia si
greutatea corporala
- am cantarit zilnic pacienta,
dimineata in aceiasi tinuta.
- am incercat prin distragerea
 atentiei dupa fiecrae masa sa fac
pacienta sa nu mai planga
antrenand-o in sala de joaca in
diferite jocuri (joc de carti, joc cu
betisoare)

2 Perturbarea stimei Pacienta va da - am incurajat-o sa-si defineasca

de sinea asociata dovada de o propriile interese (activitati
cu o toleranta crestere a preferate) pentru a o face sa se
scazuta la stimei de sine, simta mai putin lipsita de interes
frustrare, legata va capata mai obtinand controlul asupra propriei
de nevoia de a multa persoane
place celorlati, de incredere in - am discutat cu pacienta despre
a fi aprobata, fortele proprii ce ii place sa faca, cum ar dori sa
acceptata fie in relatiile cu parintii si cu
ceilalti si modul prin care se va
face acceptarea.
- i-am intarit pacientei punctele
forte, am valorizat-o facand-o sa
fie mai increzatoare in fortele
proprii
3 Izolarea sociala, Pacienta se va - am ajutat pacienta sa vorbeasca
perturbarea relationa mai despre sentimentele sale de
relatiilor usor cu ceilalti singuratate prin interactiuni
interpersonale si va participa permanente cu aceasta de mai
datorata fricii de a la activitati de multe ori pe zi.
fi rejectata. grup sau alte - i-am aratat pacientei un interes
 activitati sincer incercand sa o conving ca
sociale imi pasa de ea
-incurajez pacienta in cautarea
unor moduri de a petrece timpul
liber, sa fie capabila sa se
destinda, sa-si largeasca
contactele sociale.
-i-am recomandat pacientei sa
evite conflictele de orice natura
atat cu bunica cat si cu colegii
prin toleranta si incredere in sine.
4 Anxietatea de a Pacienta va - am incurajat pacienta sa
lua in greutate si vorbi cu mai vorbeasca despre temerile sale,
de apierde multa usurinta implicit despre cea de a lua in
controlul asupra despre greutate si de a pierde controlul
alimentelor temerile sale asupra alimentelor.
- prin discutii sistematice zi de zi
i-am explicat pacientei ca este un
progres in rezolvarea problemelor
ei majore prin luarea in greutate
fara sa-i deformeze imaginea
despre fizicul ei
-i-am prezentat un tabel care
prezinta greutatea ideala la varsta
si inaltimea ei
-am discutat cu pacienta despre
alimentele care nu prezinta
 pericol in a te ingrasa ci din
contra pot fi foarte benefice in
vederea obtinerii unei bune
functionalitati a organismului (ex.
fructele, legumele, lactatele)
5 Perturbarea Familia va - am evaluat relatiile familiale
dinamicii deveni mai - prin discutii cu mama i s-a
familiale datorata intelegatoare, sugerat diferite modalitati de
rigiditatii in va fi mai abordare a relatiilor acesteia cu
exercitarea deschisa fata fiica
rolurilor de problemele - din dialogul purtat cu mama
pacientei si o pacientei aceasta ajunge la
va incuraja sa concluzia ca trebuie sa-si
actioneze reorganizeze ideile si modalitatea
autonom de abordare a situatiilor. Pacienta
va fi controlata de mama „din
umbra” fara sa i se accentueze
ideea de a manca din obligatie
astfel detensionand conflictul
dintre ele
- in final familia este dispusa sa
adopte un dialog deschis intre ei
bazat pe sinceritate, ceea ce va
ajuta sa aiba o relatie armonioasa
cu familia.
E. EVALUARE SI RASPUNSUL PACIENTULUI LA INGRIJIRE
Data Nr. pb.
In urma ingrijirilor efectuate obiectivele nu au fost atinse intrutotul
1 Pacienta a inceput sa manance mai bine dar castigul in greutate nu a
depasit 1 ½ pe perioada internarii de 2 saptamani, pastrand inca controlul
asupra calitatii si cantitatii alimentelor
2 Pacienta si-a exprimat sentimentele referitaoare la propria-i persoana si a
inteles care sunt functiile si nevoile organismului
Pacienta are mai multa incredere in sine si a gasit moduri prin care se a
face acceptata de ceilalti , dand dovada de toleranta si incredere in sine
Pacienta doreste sa isi modifice comportamentul, manifesta interes
pentru activitatile propuse si isi verbalizeaza cu usurinta sentimentele.
Teama de a nu lua in greutate sa diminuat ca intensitate, dar se mai
pastreaza inca.
Familia a aratat intelegere pentru problemele pacientei incat sa
detensioneze pe cat posibil situatia din familie, va fi in permanenta mereu
alaturi de ea, fara sa se simta constransa.
Specific ca dupa plecarea bunicii din spital, pacienta a mai ramas cu noi o
saptamana, timp in care s-a acomodat mai bine, era relaxata, mai
disponibila in conversatii, relationand bine cu colegele de salon cu care
manca impreuna si desfasura la sala de joaca diverse activitati.
Sub tratament cu Olanzepina 15mg/zi; Tioridazin 150 mg/zi; Zoloft 100
mg/zi; polivitamine 2 tb/ zi; 6 Glubifer 3 tb/zi evolutia clinica este
satisfacatoare.
Se externeaza la cererea familiei cu recomandarea de a continua
tratamentul.
F) Concluzii
Tulburarile de alimentatie (anorexia si bulimia mintala) apar in general in perioada
de pubertate si adolescenta pe un fond de vulnerabilitate psihica crescuta, avand in
vedere conditiile socio culturale din ce in ce mai pretentioase, atentia indreptandu-
se catre masele de tineri pentru a preintampina instalarea acestor tulburari.
Pentru aceasta va trebui dezvoltata reteaua ingrijirii in comunitate, intocmirea de
programe educative pentru adolescenti, dezvoltarea relatiilor cu institutiile scolare
in care functioneaza tinerii.
Se impune elaborarea de programe educative privind tulburarile de alimentatie in
randul tinerilor, intrucat acestea au origine psihiatrica si nu organica. Este de dorit
ca adolescentul sa-si cunoasca si sa-si inteleaga rolul in societate.

Caz 2.
I. Date anamnestice
Nume, Prenume – C.S. Starea civila – necasatorita
Ocupatia prezenta – eleva
Adresa, Telefon – Jud. Studii – clasa a VIII-a, Scoala
Buzau, Localitatea Padina Generala nr.1

II. Autoingrijire Independent Dependent

1. Mobilitate Da - -
2. Hranire - Da -
3. Igiena Da - -
4. Imbracat Da - -
5. Continenta Da - -

III. Descrierea pacientului

a) Culoarea ochilor: albastri

b) Culoarea parului: satin
c) Inaltime: 1.64 m
d) Greutate: 45 kg
e) Piele: alba
f) Dinti: dentitie completa, prezinta doua carii
g) Vedere: buna
h) Manierisme: nu prezinta
i) Vorbire: coerenta
j) Diformitati fizice/postura: nu prezinta

2. Numele pe care pacientul il prefera: Dana

3.Trasaturi distinctive
4. Ocupatia anterioara: eleva
5. Hobby-uri si interese: sa citeasca, sa asculte muzica, sa stea cu prietenii
6. Persoane din familie sau semnificative din viata pacientului: bunicii maternali,
matusa materna si mama.
7. Persoane care ar putea sa-l viziteze / Suport social: bunicii, matusa (pacienta este
internata cu mama.
8. Conditii de locuit: locuieste intr-un apartament cu doua camere impreuna cu
bunicii maternali, matusa materna si mama (46 ani, nu mai lucreaza din motive
medicale, parintii sunt divortati, pacienta nu pastreaza legatura cu tatal pe care il
stie numai din vedere.)
IV. Conditia psihica
1 Boli psihice anterioare: Pacienta a mai fost internata in spitalul de
pediatrie din Drobeta Turnu Severin cu diagnosticul de anorexie
nervoasa, pacienta a slabit 21kg in 2 luni.
2 Stare psihica prezenta:
.
a) Aparenta generala: tinuta ingrijita, facies depresiv, plans facil,
necooperanta, iritabilitate
b) Comportament: neaga existenta problemelor, toleranta scazuta la
frustrare
c) Comunicare (vorbire/continut): contactul verbal se stabileste cu
dificultate, dar pacienta afirma ca se impaca bine cu ceilalti colegi.
Nonverbal: contactul vizual se realizeaza usor dar nu se mentine,
privirea este indreptata in jos
d) Dispozitie: izolata, retrasa, dispozitie trista
e) Orientare: temporo-spatiala
f) Somn: fiziologic
g) Cum intelege pacientul boala sa: neaga existenta unor probleme
h) Atitudinea familiei fata de boala pacientului: pacienta ezte ingrijita
de bunica care o si insoteste, mama este foarte ingrijorata de starea
 fetei, a spus ca „nu stie ce sa mai faca ca sa ii fie bine fiicei ei”
3. Subiecte de ingrijoare pentru pacient:
- refuzul alimentar
- preocupare obsesiva legata de greutate
- deficit ponderal sever
V. Informatii suplimentare:
Pacienta in varsta de 16 ani si 7 luni, eleva in clasa a VIII-a, se interneaza in sectia
a V-a a Spitalului Pr. Dr. Alexandru Obregia pentru:
- refuz alimentar
- preocupare obsesiva legata de greutatea corporala
- imagine corporala distorsionata
Pacienta a fost internata in ultimele doua luni in Spitalul de Pediatrie din Drobeta
Turnu Severin cu diagnosticul de anorexie nervoasa, malnutritie severa in urma
refuzului alimentar, de unde s-a transferat in clinica noastra pentru stabilirea
conduitei terapeutice.
Pacienta vine insotita de bunica in sectia noastra pentru reaparitia preocuparilor
exagerate legate de greutate.
Pacienta asociaza debutul simptomatologic cu afirmatia critica din partea unei
colege „mi-a spus ca sunt grasa si urata si trebuie sa slabesc”
Parintii pacientei sunt divortati, pacienta nu pastreaza legatura cu tatal ei pe care il
cunoaste doar din vedere.
Alte date
Date de laborator
GLU – 78 mg/dl
TP – 6.1 g/dl
CA – 8.0 mg/dl
AST – 20 U/L
ALT – 19 U/L
Ca2+ - 1.80 MEg/L
Timol – 1UML
HGB – 13.9 g/dL
L – 10.9 106/µL
H – 4.5 106/µL
Hz – 37.8%
T – 26.1 103/µL
EEG:
Traseul EEG cu modificari bioelectrice difuze si voltaj cu tendinte la
aplatizarea traseului de fond.
Hiperventilatia nu modifica semnificativ traseul de fond; fara descarcari
paroxistice.
Examenul psihologic:
Trairi anxioase legate de posibilitatea ingrasarii, imagine distorsionata a
siluetei, preocupari intense de a slabi, inadecvare relationala, nevoia accentuata de
a primi afectiune, supraapreciere, autoidealizare, actioneaza intr-o maniera
ordonata, metodica.
Prezinta agitatie, instabilitate, iritabilitate.
Sub tratament cu Olanzepina 15mg/zi; Tioridazin 150 mg/zi; Zoloft 100
mg/zi; polivitamine 2 tb/ zi; 6 Glubifer 3 tb/zi evolutia clinica este satisfacatoare.
Se externeaza la cererea familiei cu recomandarea de a continua tratamentul.
C. Analiza si interpretarea datelor
Anorexia este o tulburare de comportament alimentar, foarte serioasa, fara
tratament duce la aparitia complicatiilor deloc usoare si chiar la exitus.
 Nursa trebuie sa fie rabdatoare cu pacientul, intelegatoare, calma si ferma cu
pacientul. Ea trebuie sa dea pacientului si familiei cat mai multe detalii despre
boala si despre tratamentul ei.
In fond anorexici refuza sa admita ca au o tulburare si se opun oricarei
interventii care vizeaza comportamentul lor alimentar dar totoadata ei pot accepta
mai usor ajutorul pentru rezolvarea altor probleme.
Nursa impreuna cu pacientul si cu familia acestuia va intocmi planul de
ingrijire, va stabili orarul si continutul meselor tinand cont de preferintele
alimentare ale pacientului si va folosi si diferite tehnici de terapie.
In terapia familiala nursa are rolul de a:
- ajuta familia sa isi exprime nevoile
- ajuta pacienta sa isi modifice si controleze raspunsurile
- discuta problemele dificile in familie
- participa activ la gasirea de solutii fara a impune o anumita varianta.
D. PLANUL DE INGRIJIRI
SCOP – TERMEN LUNG
Data Nr. Nevoi/Probleme Rezultat dorit Interventii(Actiuni/Data/Timp) Sem
pr. identificate (scop - termen
(Dg. Nursing) scurt)
07.05.09 1 Deficit Pacienta isi va - am stabilit impreuna cu pacienta
nutritional, legat restabili si bunica acesteia orarul si
de autoprivarea greutatea organizarea meselor, 4 portii mici
de alimente si corporala pe zi.
hiperactivitate normala - am mers impreuna cu pacienta
la sala de mese, unde a mancat cu
toti ceilalti pacienti in prezenta
mea.
- am supravegheat pacienta in
timpul si dupa masa pentru
evitarea provocarii de varsaturi si
sa nu arunce mancarea.
- am felicitat pacienta atunci cand
a reusit sa manance tot ce ne-am
propus
- am discutat cu bunica spunandui
ca s-a obtinut un progres vizibil
in ceea ce priveste alimentatia si
greutatea corporala
- am cantarit zilnic pacienta,
dimineata in aceiasi tinuta.
- am incercat prin distragerea
 atentiei dupa fiecrae masa sa fac
pacienta sa nu mai planga
antrenand-o in sala de joaca in
diferite jocuri (joc de carti, joc cu
betisoare)

2 Perturbarea stimei Pacienta va da - am incurajat-o sa-si defineasca

de sinea asociata dovada de o propriile interese (activitati
cu o toleranta crestere a preferate) pentru a o face sa se
scazuta la stimei de sine, simta mai putin lipsita de interes
frustrare, legata va capata mai obtinand controlul asupra propriei
de nevoia de a multa persoane
place celorlati, de incredere in - am discutat cu pacienta despre
a fi aprobata, fortele proprii ce ii place sa faca, cum ar dori sa
acceptata fie in relatiile cu parintii si cu
ceilalti si modul prin care se va
face acceptarea.
- i-am intarit pacientei punctele
forte, am valorizat-o facand-o sa
fie mai increzatoare in fortele
proprii
3 Izolarea sociala, Pacienta se va - am ajutat pacienta sa vorbeasca
perturbarea relationa mai despre sentimentele sale de
relatiilor usor cu ceilalti singuratate prin interactiuni
interpersonale si va participa permanente cu aceasta de mai
datorata fricii de a la activitati de multe ori pe zi.
fi rejectata. grup sau alte - i-am aratat pacientei un interes
 activitati sincer incercand sa o conving ca
sociale imi pasa de ea
-incurajez pacienta in cautarea
unor moduri de a petrece timpul
liber, sa fie capabila sa se
destinda, sa-si largeasca
contactele sociale.
-i-am recomandat pacientei sa
evite conflictele de orice natura
atat cu bunica cat si cu colegii
prin toleranta si incredere in sine.
4 Anxietatea de a Pacienta va - am incurajat pacienta sa
lua in greutate si vorbi cu mai vorbeasca despre temerile sale,
de apierde multa usurinta implicit despre cea de a lua in
controlul asupra despre greutate si de a pierde controlul
alimentelor temerile sale asupra alimentelor.
- prin discutii sistematice zi de zi
i-am explicat pacientei ca este un
progres in rezolvarea problemelor
ei majore prin luarea in greutate
fara sa-i deformeze imaginea
despre fizicul ei
-i-am prezentat un tabel care
prezinta greutatea ideala la varsta
si inaltimea ei
-am discutat cu pacienta despre
alimentele care nu prezinta
 pericol in a te ingrasa ci din
contra pot fi foarte benefice in
vederea obtinerii unei bune
functionalitati a organismului (ex.
fructele, legumele, lactatele)
5 Perturbarea Familia va - am evaluat relatiile familiale
dinamicii deveni mai - prin discutii cu mama i s-a
familiale datorata intelegatoare, sugerat diferite modalitati de
rigiditatii in va fi mai abordare a relatiilor acesteia cu
exercitarea deschisa fata fiica
rolurilor de problemele - din dialogul purtat cu mama
pacientei si o pacientei aceasta ajunge la
va incuraja sa concluzia ca trebuie sa-si
actioneze reorganizeze ideile si modalitatea
autonom de abordare a situatiilor. Pacienta
va fi controlata de mama „din
umbra” fara sa i se accentueze
ideea de a manca din obligatie
astfel detensionand conflictul
dintre ele
- in final familia este dispusa sa
adopte un dialog deschis intre ei
bazat pe sinceritate, ceea ce va
ajuta sa aiba o relatie armonioasa
cu familia.
E. EVALUARE SI RASPUNSUL PACIENTULUI LA INGRIJIRE
Data Nr. pb.
In urma ingrijirilor efectuate obiectivele nu au fost atinse intrutotul
1 Pacienta a inceput sa manance mai bine dar castigul in greutate nu a
depasit 1 ½ pe perioada internarii de 2 saptamani, pastrand inca controlul
asupra calitatii si cantitatii alimentelor
2 Pacienta si-a exprimat sentimentele referitaoare la propria-i persoana si a
inteles care sunt functiile si nevoile organismului
Pacienta are mai multa incredere in sine si a gasit moduri prin care se a
face acceptata de ceilalti , dand dovada de toleranta si incredere in sine
Pacienta doreste sa isi modifice comportamentul, manifesta interes
pentru activitatile propuse si isi verbalizeaza cu usurinta sentimentele.
Teama de a nu lua in greutate sa diminuat ca intensitate, dar se mai
pastreaza inca.
Familia a aratat intelegere pentru problemele pacientei incat sa
detensioneze pe cat posibil situatia din familie, va fi in permanenta mereu
alaturi de ea, fara sa se simta constransa.
Specific ca dupa plecarea bunicii din spital, pacienta a mai ramas cu noi o
saptamana, timp in care s-a acomodat mai bine, era relaxata, mai
disponibila in conversatii, relationand bine cu colegele de salon cu care
manca impreuna si desfasura la sala de joaca diverse activitati.
Sub tratament cu Olanzepina 15mg/zi; Tioridazin 150 mg/zi; Zoloft 100
mg/zi; polivitamine 2 tb/ zi; 6 Glubifer 3 tb/zi evolutia clinica este
satisfacatoare.
Se externeaza la cererea familiei cu recomandarea de a continua
tratamentul.
F) Concluzii
Tulburarile de alimentatie (anorexia si bulimia mintala) apar in general in perioada
de pubertate si adolescenta pe un fond de vulnerabilitate psihica crescuta, avand in
vedere conditiile socio culturale din ce in ce mai pretentioase, atentia indreptandu-
se catre masele de tineri pentru a preintampina instalarea acestor tulburari.
Pentru aceasta va trebui dezvoltata reteaua ingrijirii in comunitate, intocmirea de
programe educative pentru adolescenti, dezvoltarea relatiilor cu institutiile scolare
in care functioneaza tinerii.
Caz 3.

I. Date anamnestice
Nume, Prenume – V.S. Starea civila – necasatorita
Data nasterii – 10.09.1994 Ocupatia prezenta – eleva
Adresa, Telefon – Bucuresti, Studii – clasa a VIII-a
Colentina
Alergii – alimentare
II. Autoingrijire Independent Nevoie de ajutor Dependent
1. Mobilitate Da - -
2. Hranire - Da -
3. Igiena Da - -
4. Imbracat Da - -
5. Continenta Da - -
III. Descrierea pacientului

a) Culoarea ochilor: verzi

b) Culoarea parului: blond
c) Inaltime: 1.64 m
d) Greutate: 37 kg
e) Piele: alba
f) Dinti: dentitie completa
g) Vedere: buna
h) Manierisme: nu prezinta
i) Vorbire: coerenta
j) Diformitati fizice/postura: nu prezinta

2. Numele pe care pacientul il prefera: Daniela

3.Trasaturi distinctive
4. Ocupatia anterioara: eleva
5. Hobby-uri si interese: sa citeasca, sa asculte muzica
6. Persoane din familie sau semnificative din viata pacientului: bunicii maternali,
matusa materna si mama.
7. Persoane care ar putea sa-l viziteze / Suport social: bunicii, matusa (pacienta este
internata cu mama.
8. Conditii de locuit: locuieste intr-un apartament cu doua camere impreuna cu
bunicii maternali, matusa materna si mama (46 ani, nu mai lucreaza din motive
medicale, parintii sunt divortati, pacienta nu pastreaza legatura cu tatal pe care il
stie numai din vedere.)
IV. Conditia psihica
1 Boli psihice anterioare: Pacienta a mai fost internata in spitalul de
pediatrie din Drobeta Turnu Severin cu diagnosticul de anorexie
nervoasa, pacienta a slabit 21kg in 2 luni.
2 Stare psihica prezenta:
.
a) Aparenta generala: tinuta ingrijita, facies depresiv, plans facil,
necooperanta, iritabilitate
b) Comportament: neaga existenta problemelor, toleranta scazuta la
frustrare
c) Comunicare (vorbire/continut): contactul verbal se stabileste cu
dificultate, dar pacienta afirma ca se impaca bine cu ceilalti colegi.
Nonverbal: contactul vizual se realizeaza usor dar nu se mentine,
 privirea este indreptata in jos
d) Dispozitie: izolata, retrasa, dispozitie trista
e) Orientare: temporo-spatiala
f) Somn: fiziologic
g) Cum intelege pacientul boala sa: neaga existenta unor probleme
h) Atitudinea familiei fata de boala pacientului: pacienta ezte ingrijita
de bunica care o si insoteste, mama este foarte ingrijorata de starea
fetei, a spus ca „nu stie ce sa mai faca ca sa ii fie bine fiicei ei”
3. Subiecte de ingrijoare pentru pacient:
- refuzul alimentar
- preocupare obsesiva legata de greutate
- deficit ponderal sever
V. Informatii suplimentare:
Pacienta in varsta de 15 ani si 7 luni, eleva in clasa a VIII-a, se interneaza in sectia
a V-a a Spitalului Pr. Dr. Alexandru Obregia pentru:
- refuz alimentar
- preocupare obsesiva legata de greutatea corporala
- imagine corporala distorsionata
Pacienta a fost internata in ultimele doua luni in Spitalul de Pediatrie din Drobeta
Turnu Severin cu diagnosticul de anorexie nervoasa, malnutritie severa in urma
refuzului alimentar, de unde s-a transferat in clinica noastra pentru stabilirea
conduitei terapeutice.
Pacienta vine insotita de bunica in sectia noastra pentru reaparitia preocuparilor
exagerate legate de greutate.
Pacienta asociaza debutul simptomatologic cu afirmatia critica din partea unei
colege „mi-a spus ca sunt grasa si urata si trebuie sa slabesc”
Parintii pacientei sunt divortati, pacienta nu pastreaza legatura cu tatal ei pe care il
cunoaste doar din vedere.
Alte date
Date de laborator
GLU – 78 mg/dl
TP – 6.1 g/dl
CA – 8.0 mg/dl
AST – 20 U/L
ALT – 19 U/L
Ca2+ - 1.80 MEg/L
Timol – 1UML
HGB – 13.9 g/dL
L – 10.9 106/µL
H – 4.5 106/µL
Hz – 37.8%
T – 26.1 103/µL
EEG:
Traseul EEG cu modificari bioelectrice difuze si voltaj cu tendinte la
aplatizarea traseului de fond.
Hiperventilatia nu modifica semnificativ traseul de fond; fara descarcari
paroxistice.
Examenul psihologic:
Trairi anxioase legate de posibilitatea ingrasarii, imagine distorsionata a
siluetei, preocupari intense de a slabi, inadecvare relationala, nevoia accentuata de
a primi afectiune, supraapreciere, autoidealizare, actioneaza intr-o maniera
ordonata, metodica.
Prezinta agitatie, instabilitate, iritabilitate.
Sub tratament cu Olanzepina 15mg/zi; Tioridazin 150 mg/zi; Zoloft 100
mg/zi; polivitamine 2 tb/ zi; 6 Glubifer 3 tb/zi evolutia clinica este satisfacatoare.
Se externeaza la cererea familiei cu recomandarea de a continua tratamentul.
C. Analiza si interpretarea datelor
Anorexia este o tulburare de comportament alimentar, foarte serioasa, fara
tratament duce la aparitia complicatiilor deloc usoare si chiar la exitus.
Nursa trebuie sa fie rabdatoare cu pacientul, intelegatoare, calma si ferma cu
pacientul. Ea trebuie sa dea pacientului si familiei cat mai multe detalii despre
boala si despre tratamentul ei.
In fond anorexici refuza sa admita ca au o tulburare si se opun oricarei
interventii care vizeaza comportamentul lor alimentar dar totoadata ei pot accepta
mai usor ajutorul pentru rezolvarea altor probleme.
Nursa impreuna cu pacientul si cu familia acestuia va intocmi planul de
ingrijire, va stabili orarul si continutul meselor tinand cont de preferintele
alimentare ale pacientului si va folosi si diferite tehnici de terapie.
In terapia familiala nursa are rolul de a:
- ajuta familia sa isi exprime nevoile
- ajuta pacienta sa isi modifice si controleze raspunsurile
- discuta problemele dificile in familie
- participa activ la gasirea de solutii fara a impune o anumita varianta.
D. PLANUL DE INGRIJIRI
SCOP – TERMEN LUNG
Data Nr. Nevoi/Probleme Rezultat dorit Interventii(Actiuni/Data/Timp) Sem
pr. identificate (scop - termen
(Dg. Nursing) scurt)
07.05.09 1 Deficit Pacienta isi va - am stabilit impreuna cu pacienta
nutritional, legat restabili si bunica acesteia orarul si
de autoprivarea greutatea organizarea meselor, 4 portii mici
de alimente si corporala pe zi.
hiperactivitate normala - am mers impreuna cu pacienta
la sala de mese, unde a mancat cu
toti ceilalti pacienti in prezenta
mea.
- am supravegheat pacienta in
timpul si dupa masa pentru
evitarea provocarii de varsaturi si
sa nu arunce mancarea.
- am felicitat pacienta atunci cand
a reusit sa manance tot ce ne-am
propus
- am discutat cu bunica spunandui
ca s-a obtinut un progres vizibil
in ceea ce priveste alimentatia si
greutatea corporala
- am cantarit zilnic pacienta,
dimineata in aceiasi tinuta.
- am incercat prin distragerea
 atentiei dupa fiecrae masa sa fac
pacienta sa nu mai planga
antrenand-o in sala de joaca in
diferite jocuri (joc de carti, joc cu
betisoare)

2 Perturbarea stimei Pacienta va da - am incurajat-o sa-si defineasca

de sinea asociata dovada de o propriile interese (activitati
cu o toleranta crestere a preferate) pentru a o face sa se
scazuta la stimei de sine, simta mai putin lipsita de interes
frustrare, legata va capata mai obtinand controlul asupra propriei
de nevoia de a multa persoane
place celorlati, de incredere in - am discutat cu pacienta despre
a fi aprobata, fortele proprii ce ii place sa faca, cum ar dori sa
acceptata fie in relatiile cu parintii si cu
ceilalti si modul prin care se va
face acceptarea.
- i-am intarit pacientei punctele
forte, am valorizat-o facand-o sa
fie mai increzatoare in fortele
proprii
3 Izolarea sociala, Pacienta se va - am ajutat pacienta sa vorbeasca
perturbarea relationa mai despre sentimentele sale de
relatiilor usor cu ceilalti singuratate prin interactiuni
interpersonale si va participa permanente cu aceasta de mai
datorata fricii de a la activitati de multe ori pe zi.
fi rejectata. grup sau alte - i-am aratat pacientei un interes
 activitati sincer incercand sa o conving ca
sociale imi pasa de ea
-incurajez pacienta in cautarea
unor moduri de a petrece timpul
liber, sa fie capabila sa se
destinda, sa-si largeasca
contactele sociale.
-i-am recomandat pacientei sa
evite conflictele de orice natura
atat cu bunica cat si cu colegii
prin toleranta si incredere in sine.
4 Anxietatea de a Pacienta va - am incurajat pacienta sa
lua in greutate si vorbi cu mai vorbeasca despre temerile sale,
de apierde multa usurinta implicit despre cea de a lua in
controlul asupra despre greutate si de a pierde controlul
alimentelor temerile sale asupra alimentelor.
- prin discutii sistematice zi de zi
i-am explicat pacientei ca este un
progres in rezolvarea problemelor
ei majore prin luarea in greutate
fara sa-i deformeze imaginea
despre fizicul ei
-i-am prezentat un tabel care
prezinta greutatea ideala la varsta
si inaltimea ei
-am discutat cu pacienta despre
alimentele care nu prezinta
 pericol in a te ingrasa ci din
contra pot fi foarte benefice in
vederea obtinerii unei bune
functionalitati a organismului (ex.
fructele, legumele, lactatele)
5 Perturbarea Familia va - am evaluat relatiile familiale
dinamicii deveni mai - prin discutii cu mama i s-a
familiale datorata intelegatoare, sugerat diferite modalitati de
rigiditatii in va fi mai abordare a relatiilor acesteia cu
exercitarea deschisa fata fiica
rolurilor de problemele - din dialogul purtat cu mama
pacientei si o pacientei aceasta ajunge la
va incuraja sa concluzia ca trebuie sa-si
actioneze reorganizeze ideile si modalitatea
autonom de abordare a situatiilor. Pacienta
va fi controlata de mama „din
umbra” fara sa i se accentueze
ideea de a manca din obligatie
astfel detensionand conflictul
dintre ele
- in final familia este dispusa sa
adopte un dialog deschis intre ei
bazat pe sinceritate, ceea ce va
ajuta sa aiba o relatie armonioasa
cu familia.
E. EVALUARE SI RASPUNSUL PACIENTULUI LA INGRIJIRE
Data Nr. pb.
In urma ingrijirilor efectuate obiectivele nu au fost atinse intrutotul
1 Pacienta a inceput sa manance mai bine dar castigul in greutate nu a
depasit 1 ½ pe perioada internarii de 2 saptamani, pastrand inca controlul
asupra calitatii si cantitatii alimentelor
2 Pacienta si-a exprimat sentimentele referitaoare la propria-i persoana si a
inteles care sunt functiile si nevoile organismului
Pacienta are mai multa incredere in sine si a gasit moduri prin care se a
face acceptata de ceilalti , dand dovada de toleranta si incredere in sine
Pacienta doreste sa isi modifice comportamentul, manifesta interes
pentru activitatile propuse si isi verbalizeaza cu usurinta sentimentele.
Teama de a nu lua in greutate sa diminuat ca intensitate, dar se mai
pastreaza inca.
Familia a aratat intelegere pentru problemele pacientei incat sa
detensioneze pe cat posibil situatia din familie, va fi in permanenta mereu
alaturi de ea, fara sa se simta constransa.
Specific ca dupa plecarea bunicii din spital, pacienta a mai ramas cu noi o
saptamana, timp in care s-a acomodat mai bine, era relaxata, mai
disponibila in conversatii, relationand bine cu colegele de salon cu care
manca impreuna si desfasura la sala de joaca diverse activitati.
Sub tratament cu Olanzepina 15mg/zi; Tioridazin 150 mg/zi; Zoloft 100
mg/zi; polivitamine 2 tb/ zi; 6 Glubifer 3 tb/zi evolutia clinica este
satisfacatoare.
Se externeaza la cererea familiei cu recomandarea de a continua
tratamentul.
F) Concluzii
Tulburarile de alimentatie (anorexia si bulimia mintala) apar in general in perioada
de pubertate si adolescenta pe un fond de vulnerabilitate psihica crescuta, avand in
vedere conditiile socio culturale din ce in ce mai pretentioase, atentia indreptandu-
se catre masele de tineri pentru a preintampina instalarea acestor tulburari.
Pentru aceasta va trebui dezvoltata reteaua ingrijirii in comunitate, intocmirea de
programe educative pentru adolescenti, dezvoltarea relatiilor cu institutiile scolare
in care functioneaza tinerii.
Se impune elaborarea de programe educative privind tulburarile de alimentatie in
randul tinerilor, intrucat acestea au origine psihiatrica si nu organica. Este de dorit
ca adolescentul sa-si cunoasca si sa-si inteleaga rolul in societate.
 Bibliografie selectiva

-Mic atlas enciclopedic

-Ana Bogdan, Septimiu Chelcea - Dictionar de psihologie sociala
-Prof. Dr. Petru Meila, Prof. Dr. Stefan Milea – Tratat de pediatrie
-Dr. Maria Georgescu – Ghid practic
-Prof. Dr. Constantin Enachescu – Tratat de igiena mintala
-Dr. Ileana Raut - Curs de psihiatrie
-As. Pr. Mariana Federiga – Modele de nursing
-Barbara Flynn Sideleanu – Nursing psihiatric
-Murariu Letitia, Ivan Mariuca, Puiu Victoria, Spataru Ruxandra, Tofan Ruxandra,
Chiru Florian, Stoianovici Serban – Bazele teoretice si practice ale ingrijirii
omului sanatos si bolnav