UNIVERSITATEA GRIGORE T.

POPA IASI
MASTER NUTRITIE SI DIETETICA PROFILACTICA SI CURATIVA

EPIDEMIOLOGIE

Bulimia nervoasă

Student: Craciun Viorica Mariana

Anul I

1
„Sănătatea necesită cunoaşterea consituţiei omului şi puterea diferitelor alimente, atât naturale cât şi
cele făcute de om. Dar consumarea acestora nu este suficientă pentru a fi sănătos. Este nevoie de
exerciţii fizice, ale căror efecte trebuie de asemenea cunoscute. Combinaţia acestor două lucruri:
consumul de alimente şi exerciţiile fizice compun regimul de viaţă, acordând o atenţie adecvată
anotimpului, schimbărilor vânturilor, vârstei individului şi situatiei personale. Dacă există o carenţă
alimentară sau lipsa exerciţiului fizic, corpul se va îmbolnăvi.” (Hipocrate, anul 480 Î. Hr.)

Generalități
Bulimia este tulburare de alimentație, caracterizată de un consum alimentar excesiv.
O persoană cu bulimie mănâncă o cantitate mare de alimente într-o perioadă scurtă
de timp, pentru ca apoi să-și provoace vărsături, să se supună unui exercițiu fizic
exagerat, să consume laxative, diuretice sau alte medicamente în scopul unei
eliminări forțate a alimentelor. Persoanele afectate de bulimie sunt obsedate de
propriul aspect fizic și nu au respect de sine.

Persoana afectată de bulimie pierde controlul alimentar în timpul unui astfel

de episod de infulecare; apoi este cuprinsă de rușine, vinovăție și frică intensă de îngrășare și reia
comportamentul excesiv, realizând un cerc vicios. Nediagnosticată și netratată, boala conduce la probleme
serioase de sănătate, cum ar fi: probleme de fertilitate, tulburări gastro-intestinale, ale dinților, oesofagită,
oboseală cronică, mărirea grandelor salivare, unghii sensibile, păr uscat, stări de amețeală și leșin, crampe
musculare, slăbiciune generală, dezechilibrarea electroliților.
Etiologia bulimiei este neclară, dar se pare ca apare ca rezultat al asocierii unui istoric familial
(genetic) cu anumite influențe sociale precum admirarea unei siluete longiline, dar și a unui tip de
personalitate care tinde la perfecționism. Evenimentele stresante ale vieții de zi cu zi pot declanșa bulimia în
cazul persoanele predispuse să dezvolte,boala.
Bulimia debutează cel mai frecvent in adolescență târzie sau la adultul tânăr, în special la femei de
rasă albă, băieți adolescenți, însă poate aparea chiar și la adulți. Deoarece este o boala cronică, aceasta
persistă și pe parcursul vieții adulte.
La fiecare 10 femei cu bulimie, un bărbat dezvoltă această boală.
Sportivii, în general sau persoane cu anumite profesii care necesită o constituție fizică cu greutate
mică, precum balerine, manechine, gimnaști, au un risc crescut de a dezvolta bulimie. Anumite tipuri de
personalitate cu control inadecvat al impulsivității sau acceselor maniacale (comportament obsesiv

2
compulsiv) au de asemenea, un risc crescut de a dezvolta boala. Majoritatea persoanelor cu bulimie aparțin
unui stătut socio-economic mediu sau superior, cu toate că boala nu are legatură cu statutul
socio-economic,rasa sauoriginea etnică.
Cauze
Etiologia bulimiei nu este cunoscută dar pare sa aibă legatură cu istoricul familial, influențele sociale (idealul
unei siluete perfecte), precum și cu anumite tipuri de personalitate (care tind la perfectionism).
Un risc crescut de apariție a bolii o constituie existența unui părinte, soră sau frate care are bulimie, insa,
aceasta poate fi doar una din cauze.
Evenimente stresante precum divorțul, schimbarea domiciliului, decesul unei persoane apropiate, pot
declanșa boala la persoanele predispuse.
Simptome
o episoade recurente de apetit exagerat și consumul unor cantități mari de alimente într-o perioadă
scurtă de timp (mai puțin de 2 ore);
o pierderea controlului alimentar și a cantității de alimente consumate;
o sentimentul de vinovăție după episodul de înfulecare și frică intensă de îngrășare
o autoinducerea vărsăturilor, efort fizic excesiv, folosirea de laxative, diuretice, sirop de Ipeca
(provoaca vărsătură după ingestia orală) sau a emeticelor. Folosirea inadecvată a acestor
medicamente poate duce la complicații severe, chiar la deces.
o episoade recurente de mâncat în exces, urmate de eliminarea alimentelor consumate care apar cel
putin de 2 ori pe saptamana, timp de cel puțin 3 luni
o autoevaluarea bazată pe greutatea proprie și aspectul fizic general.
Bulimia poate fi greu de diagnosticat datorită secretismului față de episoadele de înfulecare și eliminare,
precum și a negării simptomatologiei.
o De multe ori anturajul remarcă primul semnele bolii.
o Membrii familiei sau prietenii vor observa schimbări de infățisare și comportament în cazul persoanei
ce suferă de o tulburare alimentară. Posibile semne îngrijorătoare:
- Scăderea în greutate
- Modificarea obiceiurilor alimentare (mănâncă mai putin, mănâncă foarte mult odată, sare peste mese)
- Vorbește în mod frecvent despre greutate și imagine corporală
- Calculul obsesiv al caloriilor
- Depresia/Distanțarea
- Purtarea hainelor largi, pentru a ascunde o schimbare a infățișării
- Experimentarea alcoolului/a drogurilor

3
- Semne de automutilare
Simptome care se asociază frecvent cu bulimia nervoasă, precum depresia, abuzul de substanțe sau
tulburările de personalitate, pot face mai dificil tratametul bolii. Recuperarea poate dura un timp îndelungat și
recăderile sunt comune. Dacă pacientul se simte foarte descurajat sau are tendințe de suicid, are nevoie
imediată de ajutor de specialitate (este important ca familia să observe aceste probleme și să apeleze la ajutor
specializat).
Bulimia este diferită de anorexia nervoasă. Persoanele cu anorexie cântăresc aproximativ 85% sau
chiar mai puțin decât greutatea lor ideală. Majoritatea persoanelor cu bulimie au o greutate normală. O parte
din cei care suferă de anorexie nervoasă își provoacă vărsături, totuși această boală este o entitate clinică
aparte.
Factori de risc
Riscul aparițtiei bulimiei nervoase este crescut în rândul persoanelor care prezintă:
- membrii de familie cu tulburare de alimentație sau care sunt supraponderali/ obezi;
- istoric familial de tulburări psihice precum depresia;
- istoric familial caracterizat prin abuz de substanțe medicamentoase;
- exces ponderal după începerea unei diete alimentare restrictive;
- un anumit gen de caracter/personalitate cu tendință la perfecționism;
- un ideal al conformației fizice cu greutate mică, fiind într-o luptă continuă cu valorile socio-culturale.
Consult de specialitate
Atunci când o persoana apropiată diagnosticată cu bulimie prezintă:
- imposibilitatea de a elimina urina (retenție urinară);
- palpitații, bătăi ale inimii cu o frecvență mai mare sau mai mică decât în mod normal (tahicardie,
bradicardie);
- dureri abdominale intense, vărsături sangvinolente (hematemeză), scaune negre, lipicioase cu aspect de
smoală (melenă).
Toate aceste semne descrise anterior pot semnifica existența unei hemoragii la nivelul tractului digestiv.
Este bine să se apeleze la medic în cazul persoanelor care:
- prezintă episoade de înfulecare urmate de necesitatea unei eliminări forțate a alimentelor;
- se rușineză de propriul aspect fizic, de greutatea corporală și de propriile obiceiuri alimentare;
- prezintă simptome caracteristice bulimiei.
Nu este recomandată doar simpla urmărire a pacienților cu o tulburare de alimentație. Ori de câte ori
se suspectează o astfel de tulburare este bine să se apeleze la ajutor specializat.
Diagnosticul si tratamentul bulimiei poate fi recomandat de:
- medicul de familie;
4
- psihiatru;
- psiholog
- asistent medical
- consilier autorizat de sanătăte mentală
- dietetician autorizat (se ocupă de tratamentul bolilor de nutriție).
Investigații
Persoanele cu bulimie pot avea o greutate corporală normală, pot fi subponderale sau supraponderale.
Majoritatea bulimicilor au o greutate normală. Apetitul exagerat cu înfulecare în secret, precum și negarea
acestei probleme este frecvent întâlnită.Toate aceste elemente fac ca diagnosticul bulimiei să fie greu de
realizat.
Nu există teste de laborator care sa pună diagnosticul de bulimie. Persoanele cu această tulburare
caută ajutor medical pentru alte simptome care însoțesc boala, precum fatigabilitatea sau probleme apărute la
nivelul stomacului datorate vărsăturilor repetate.
Diagnosticul se bazează pe istoricul medical și examenul clinic general. Se poate efectua o evaluare a
sănătății mentale pentru a vedea dacă există și alte afecțiuni psihiatrice (precum depresia).
Alte teste de laborator sunt utile pentru a evalua statusul nutrițional și, de asemenea, sunt utile in diagnosticul
diferențial cu alte boli.
Detecția precoce a bulimiei este importantă pentru recuperare. Un diagnostic precoce și un tratament
corect al acesteia reduc riscul apariției complicaților pe termen lung sau al decesului în cazurile mai grave.
Din păcate nu există un screening de rutină pentru tulburările de alimentație. Ascunderea simptomelor acestei
boli este frecventă, ceea ce face diagnosticul și mai dificil; de cele mai multe ori, o persoană apropiată
pacientului remarcă problema și caută soluții pentru rezolvarea acesteia. Deseori, bulimia și complicațiile
acesteia debutează cu mult înaintea diagnosticului.
Tulburările alimentare și dependența
Studiile indică faptul că dependența de droguri și alcool coexistă de multe ori cu tulburările
alimentare. Un studiu efectuat in Statele Unite arată că:
o 30 - 50% dintre indivizii bulimici
o 12% – 18% dintre cei anorexici
o sunt dependenți de alcool sau droguri ilegale, față de 9% din populația generală.
Același rezultat arată ca 35% dintre persoanele dependente de alcool și droguri suferă de tulburări
alimentare, comparativ cu un procent de 3% din populație.
Tulburările alimentare și abuzul de substanțe sunt boli pe termen lung, care necesită o perioadă de
terapie intensivă pentru a fi tratate. Ambele implică dorințe nestăpânite și o preocupare excesivă față de
substanță (droguri sau mâncare), ambele induc schimbări de dispoziție, tăinuire și starea de negare.
5
Persoanele în cauză vor continua comportamentul compulsiv chiar și după apariția consecințelor negative
asupra sănătății și a vieții.
Pentru persoanele la care tulburările alimentare și dependența coexistă este importantă combinarea
tratamentului cu terapie individuală, de grup și familiala. În caz contrar, există un risc ridicat de recidivă la
terminarea tratamentului.
Tratament
Tratamentul bulimiei nervoase include consiliere psihologică (inclusiv consiliere nutrițională) și câteodată
medicație antidepresivă. Tratamentul nu necesită de obicei spitalizare, cu excepția anumitor cazuri.
Dacă bulimia este insoțită de alte simptome, poate fi necesar tratamentul suplimentar mai îndelungat.
Consiliere psihologică
- terapie cognitiva comportamentală (CBT), care include consiliere nutrițională, cu scopul de a schimba
modelul comportamental și gândirea.
Se recomandă:
- 3 mese și 2 gustări pe zi, cu evitarea altor diete;
- diminuarea grijilor în legătura cu propriul aspect fizic;
- reducerea elementelor responsabile de declanșarea episoadelor de exces alimentar prin examinarea relațiilor
interpersonale și a diferitelor emoții sau sentimente;
- conceperea unui plan personalizat care să ajute pacientul în recuperare și să reducă riscul recăderilor;
- terapia interpersonală (IT), ajută pacientul să analizeze relația dintre conflictele personale și simptomele
bolii;
- terapia comportamentală este o abordare de durată a pacientului cu scopul de a-l ajuta pe acesta în controlul
propriilor sentimente. Printr-o analiza profundă a provocărilor din viața de zi cu zi, precum și a emoțiilor
negative, episoadele de excese alimentare și eliminare forțată ar trebui să se rărească semnificativ;
- terapia de grup poate intării consilierea individuală. Deseori este de ajutor discuția cu persoane care suferă
de aceeași boală;
- terapia familială în care membrii familiei interferă în recuperarea bolnavului, chiar fără să realizeze.
Membrii familiei se interesează despre boală, cer ajutor și, eventual, se confruntă cu problemele iscate în
interiorul acesteia.
Ținta terapiei comportamentale este:
o renunțarea la grija exagerată asupra greutatii corporale și a aspectului fizic general;
o înțelegerea și reducerea elementelor care pot declanșa episoadele caracteristice bolii, prin analizarea
legăturii dintre relațiile interpersonale și simptomele bolii;
o consumul a 3 mese și 2 gustări pe zi, fără alte diete;
o alcătuirea unui plan personalizat pentru recuperare și evitarea unor eventuale recăderi.
6
 Medicația antidepresivă, este utilizată în scopul reducerii numarului episoadelor de excese alimentare
urmate de eliminare forțată și de a trata alte simptome care pot aparea asociate bulimiei, precum depresia sau
anxietatea.
Dacă apar complicații ale bolii (precum deshidratarea severa sau ulcerul gastric), poate fi necesară
spitalizarea pacientului, și/sau apelarea la un centru specializat în tulburări de alimentație.
Deseori pacienții cu bulimie sunt descurajați în fața faptului că recuperarea necesită un timp indelungat și
recăderile sunt destul de frecvente. În cazul în care pacientul nu poate controla situația și dezvoltă un
potențial suicidal, este obligatoriu să se apeleze la ajutor specializat.
Consilierea psihologică combinată cu tratamentul medicamentos antidepresiv are rezultate mai bune decât
folosirea singulară a antidepresivelor.
Tulburările de alimentație sunt greu de tratat, recuperarea necesitând luni, chiar ani de zile. Cu cât
tratamentul este început mai devreme cu atât șansele unei recuperări totale este mai mare.
Terapia familială - membrii familiei interferă chiar fără să realizeze în recuperarea bolnavului. Este util
ca aceștia să cunoască semnele bolii, să ofere suportul necesar recuperării și să găsească o soluție pentru
problemele familiale care ar putea declanșa recidive.
Deși nu face parte din tratamentul inițial al bulimiei, atenuarea stresului, ajută în recuperarea bolnavului.
Dintre tehnicile menite să facă acest lucru, amintim:
- masajul terapeutic
- exerciții de respirație cu scop relaxant
- relaxarea musculară progresivă
- aromaterapia, care folosește uleiuri esențiale pentru inducerea și mentinerea relaxării.
- optica sanatoasă, pozitivă asupra sinelui precum și a celor din jur. Este important ca și copii să-și
ingrijească propriul corp și să nu facă o legatură între popularitatea caracteristică vârstei și un aspect fizic
caracterizat printr-o greutate mică.
- optica sanatoasă în legătură cu alimentația și exercițiul fizic. Nu este recomandată recompensarea sau
pedepsirea copiilor cu hrană (șantajul alimentar) - oferirea unui exemplu pozitiv în legatură cu o alimentație
sanatoasă și un exercițiu fizic adecvat, este de asemenea utilă în educarea copiilor.
Evoluție
Bulimia nervoasă poate apărea după o dietă severă, mai ales dacă pe parcursul acesteia apare excesul
alimentar urmat de eliminare forțată. Alimentația excesivă (înfulecarea) poate fi, de asemenea, declanșata de
o situație stresantă, când mâncarea este folosită pentru a crea o senzație de confort general. Sentimentul de
vinovăție și rușine declanșează eliminarea forțată, în scopul evitării îngrășării. Totul se transformă într-un
cerc vicios care devine un obicei și se repetă ciclic.

7
 Pe parcursul bolii, eliminarea forțată apare la începutul zilei, ca apoi seara să fie urmată de episoade
de apetit exagerat. Alimentația excesivă poate funcționa ca un mecanism compensator după o zi stresantă.
Vărsăturile recurente elimină în sângele sistemic anumite substanțe chimice numite endorfine; acest
val de endorfine crează o stare de euforie. Unele persoane care suferă de bulimie iși provoacă vărsături chiar
dacă nu sunt precedate de alimentație excesivă, dat fiind faptul că acestea determină o stare de bine. Totuși,
repetarea episoadelor de vărsătură, efort fizic excesiv, abuz de laxative, diuretice, sirop de Ipeca si
emetizante pot cauza probleme grave de sănătate; curând persoana pierde controlul asupra acestui ciclu de
mâncat excesiv și eliminare forțată.
Odată declanșată boala, este foarte greu ca persoana în cauză să revină la obiceiurile alimentare
anterioare fără ajutor specializat. Obiceiurile alimentare nesănătoase pot continua ani de zile înainte ca
persoana să apeleze la tratament, astfel că aceasta s-ar putea să necesite tratament pentru complicații în
momentul prezentării la medic.
Aproximativ jumătate din pacienți își revin complet după tratament și mai putin de 10% prezintă în
continuare întreaga simptomatologie. Chiar și cu tratament, bulimia e considerată o boală cronică. Recidivele
sunt obișnuite, în special în cazul persoanelor care continuă să desfășoare un anumit ritual alimentar (cum ar
fi planificarea activităților cotidiene în funcție de orarul alimentar) sau în cazul persoanelor care nu sunt
pregătite să-și schimbe obiceiurile alimentare.
Din pacate, datele statistice din Romania nu sunt exact documentate, de aceea putem doar extrapola
datele din tarile care au statistici concludente; prin extrapolare deci putem conclude ca peste 400 000 de
persoane din Romania sufera de o tulburare vizibila de alimentatie (anorexie, bulimie sau EDNOS).
Prevalenta
Tulburarile de alimentatie apar la persoane de toate varstele - pot fi gasite la copii de 7 ani, dar si la
batrani de 70 de ani.
Una din 100 de adolescente (10-19 ani) sufera de anorexie nervoasa; se estimeaza ca intre 0.5% si 2%
din totalul populatiei sufera de anorexie nervoasa.
Oficial 5 din 100 de femei sufera de bulimie, dar cel putin 2 studii au aratat ca numai 10% din
cazurile de bulimie sunt declarate, deci e posibil ca 1 din 5 femei sa sufere de bulimie (20%).
Tulburarile de alimentatie sunt a 3-a cea mai comuna boala cronica intre femeile tinere.
o un procent de 10 – 15% dintre persoanele cu anorexie sau bulimie sunt barbati
o 1 din 5 femei sufera de o tulburare de alimentatie oarecare sau are o alimentatie dereglata
o 35% dintre cei care tin o dieta progreseaza catre o forma subclinica de tulburare de alimentatie, iar
dintre acestia 20-25% vor ajunge sa dezvolte o tulburare de alimentatie in toata regula (anorexie,
bulimie, EDNOS). E de mentionat de asemenea ca 1 din 3 femei si 1 din 4 barbati tin o dieta chiar in
acest moment.
8
Rate ale mortalitatii
Bolile de alimentatie au cele mai mari rate de mortalitate dintre toate bolile psihice
Un studiu al National Association of Anorexia Nervosa and Associated Disorders raporteaza ca 5 –
10% dintre anorexici mor in zece ani de la contractarea bolii; 18-20% dintre anorexici vor fi decedati dupa 20
de ani si numai 30 – 40% se vor insanatosi definitiv
Rata de mortalitate asociata cu anorexia nervoasa este de 12 ori mai mare decat ratele de mortalitate
ale TUTUROR cauzelor de moarte pentru femeile cu varste intre 15 – 24 ani.
20% dintre oamenii care sufera de anorexie nervoasa vor muri prematur din cauza complicatiilor
cauzate de boala de alimentatie, incluzand suicidul si probleme cardiace.
Accesul la tratament
Numai 1 din 10 oameni cu o boala de alimentatie primeste in general tratament
Aproximativ 80% dintre fetele/femeile care se trateaza de o boala de alimentatie nu primesc tratament
suficient pentru a se vindeca.
Tineri / Adolescenti
Anorexia este a 3-a cea mai comuna boala cronica printre adolescenti
o 95% dintre cei care au o boala de alimentatie au intre 12 si 25 de ani
o 50% dintre fetele cu varste intre 11 - 13 ani se percep ca fiind grase
o 80% dintre adolescentii in varsta de 13 ani au incercat sa slabeasca
o 51% dintre fetele de 9-10 ani se simt mai valorizate, mai acceptate daca tin o dieta de slabire.
o Jumatate dintre tinerele de 18-25 de ani ar prefera mai degraba sa fie calcate de un camion
decat sa fie grase, iar 2/3 ar prefera mai degraba sa fie proaste sau rele decat sa fie grase.
o 42% dintre fetele de clasele 1-3 vor sa fie mai slabe.
o 46% dintre fetele de 9-11 ani sunt "uneori" sau "foarte des" la dieta, iar 82% dintre familiile
lor sunt "uneori" sau "foarte des" la dieta.
o 91% dintre studente au avut cel putin o tentativa de a-si tine greutatea sub control prin dieta,
iar 22% fac asta "des "sau "permanent"
Barbati
o 10-15% dintre cei care sufera de o tulburare de alimentatie sunt barbati - dar cifrele par sa fie in
crestere
Barbatii au tendinta mult mai accentuata sa nu caute tratament, datorita prejudecatii ca bolile de
alimentatie sunt caracteristice femeilor
In randul barbatilor homosexuali aproape 14% sufera de bulimie si aproape 20% de anorexie
nervoasa, ca urmare a interesului mai dezvoltat pentru infatisarea fizica

9
Minoritati etnice si rasiale
o Ratele minoritatilor cu boli de alimentatie sunt similare cu cele ale majoritatii albe
o 74% dintre fetele americane de origine indiana au raportat folosirea pastilelor de slabit
Revista Essence a raportat in 1994 ca 53.5% dintre corespondentii lor, femei cu descendenta African-
Americana, sunt susceptibile de o boala de alimentatie. De asemeni, bolile de alimentatie sunt printre cele
mai comune probleme psihologice cu care se confrunta tinerele femei in Japonia.
Concluzii
Toate tulburarile de alimentatie par ca au evoluat in contextul cultural actual unde se pune prea mult
accent pe aspectul fizic : corp cu talie mica, subtire, delicatete ce sugereaza fragilitate. Constientizarea
acestor factori culturali si sociali privind atitudinea si comportamentul ce "hranesc" aparitia si
mentinerea tulburarilor de alimentatie, atat din partea copiilor cat si a parintilor, este importanta in reducerea
incidentei acestor sindroame.
Tulburările de alimentație merită atenție pentru că ne afectează pe mulți dintre noi (deși poate nu pare) și
pentru că obiceiurile nesănătoase sunt din ce în ce mai diverse, unele fiind încurajate chiar de transformările
culturale.

10
Bibliografie:
1. http://www.sfatulmedicului.ro/Bulimie-si-anorexie--tulburari-de-alimentatie/bulimia-nervoasa-
hiperfagie_10
2. http://www.castlecraig.ro/dependenta/tulburari-alimentare
3. https://aptta.ro/statistici.html
4. https://anad.org/education-and-awareness/about-eating-disorders/eating-disorders-statistics/

11