Argument

Intoxicatia reprezinta starea prin care capacitatea unei persoane de a actiona si gandi
normal este afectata de o otrava sau alta substanta toxica.

Scopul prezentului proiect de a dentifica problemele de ingrijire specifice pentru un

pacient cu intoxicatie cu droguri.

Problemele pe care le poate prezenta un pacient cu intoxicati cu droguri si de care

trebuie sa tina seama asistentul medical la intocmirea planului de ingrijire sunt:

1. Identifica problema de dependent si stabileste diagnosticele de ingrijire la

pacientii cu afectiuni grave;

2. Identifica modificarile de comportament si aspectele generale ale pacientului;

3. Analizeaza semnele si simtomele specifice urgentelor;

4. Evalueaza elementele de gravitate;

5. Aplica masurile de urgenta;

6. Elaboreaza planul de ingrijire;

7. Aplica ingrijirile conform normelor de rigoare;

8. Efectueaza bilantul ingrijirilor aplicate;

9. Analizeaza nevoile fundamentale specifice finite umane;

10. Aplica tehnicile de nursing si investigatiile

1
 I. Ingrijirea bolnavului cu intoxicatie de droguri

Obiectiv 1

Notiuni de anatomie si fiziologie ale APARATULUI DIGESTIV

Cavitatea bucala este portiunea initiala a tubului digestiv. Cavitatea bucala este captusita
cu mucoasa bucala . Se gasesc doua arcade dentare : una superioara si una inferioara in care sunt
amplasate 32 dinti :

          - 8 incisivi

          - 4 canini

          - 8 premolari

          - 12 molari

Limba este un organ musculos. La suprafata prezinta papile filiforme, fungiforme, circumvoalate
si gustative. Gusturile acru, amar, dulce si sarat sunt percepute in anumite zone ale limbii. Limba
impreuna cu arcadele dentare are rol in masticatie si formarea bolului alimentar.

Faringele este o portiune comuna a aparatului digestiv si respirator. Aici se afla

amigdalele palatine si radacina limbii. Conduce bolul alimentar spre stomac.

Esofagul este un organ musculo-membranos. Face legatura intre faringe si stomac. Are
functie de deglutitie, de conducere a bolului alimentar spre stomac. Are o lungime de 25-30 cm.

2
Cu stomacul comunica prin orificiul numit cardia. Are trei regiuni: cervicala, toracala,
abdominala. Peretele esofagului este alcatuit din patru tunici: - seroasa

           - musculara

           - submucoasa

           - mucoasa

Stomacul este segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv, este situat in abdomen, in loja
gastrica. In pozitie verticala stomacul are forma literei J. Stomacul prezinta - doua fete  -
anterioara

                               - posterioara

             - doua curburi  - marea curbura

                                    - mica curbura

             - doua orificii  - cardia, prin care comunica cu esofagul

                                   - pilorul, care asigura legatura cu duodenul

Subimpartirea stomacului

a) Portiunea verticala a stomacului este construita din :

          - fundul stomacului, fornix sau camera de aer

          - corpul stomacului

b) Portiunea orizontala formata din :

          -antrul piloric

          - canal piloric care se termina la orificiul piloric

Mucoasa gastrica are numeroase orificii prin care se deschid glandele gastrice, care secreta sucul
gastric. Aceste glande dupa localizare pot fi : - cardiale

                                                                                         - gastrice

                                                                                        - pilorice

3
Glandele cardiale si pilorice secreta mucus, iar cele gastrice secreta pepsinogen, acid clorhidric si
mucus. Rolul principal al stomacului este de rezervor in care se acumuleaza alimentele ingerate,
dar are si o functie secretorie. Glandele gastrice secreta sucul gastric, care este un lichid incolor,
limpede sau usor opalescent, in functie de continutul sau in mucus si foarte acid cu un pH intre
1,5-2,5.

Reglarea secretiei gastrice se realizeaza prin mecanisme nervoase si umorale.

         

Compozitia sucului gastric :

                    - 99% apa

                   - 1% - substante organice : - enzime

                                                            - mucus

                            - substante anorganice - acid clorhidric

                                                              - cloruri de Na, K

                                                              - fosfati de Ca, Mg

Acidul clorhidric exercita numeroase actiuni cum ar fi : 

          - activarea enzimelor proteolitice din sucul gastric crearea unui mediu optim pentru
actiunea acestora

          - actioneaza asupra proteinelor alimentare facandu-le mai usor digerabile

          - stimularea evacuarea gastrica

          - are rol antiseptic, impiedicand dezvoltarea germenilor introdusi in stomac odata cu
alimentele ingerate.

Principalele procese chimice gastrice se desfasoara sub actiunea urmatoarelor enzime :

          - pepsina este secretata sub forma inactiva (pepsinogen) si este activata in stomac de catre
HCl. Pepsina hidrolizeaza legaturile peptidice din interiorul moleculelor de proteine rezultand
peptide

4
          - labfermentul este secretat la sugari si absent la adulti. Produce coagularea laptelui prin
transformarea cazeinogenului solubil in paracazeina care in prezenta Ca se transforma in
paracazeinat de Ca

          - gelatinoza lichefiaza gelatina

          - lipaza scindeaza hidrolitic grasimile emulsionate cum ar fi laptele sau frisca.

Mucusul gastric are rolul de a proteja mucoasa gastrica de diverse actiuni nocive, in special de
autodigestie sub actiunea pepsinei si a HCl.

Rezultatul digestiei gastrice este formarea unui produs semi-lichid acid-chimul gastric care va
trece in intestinul subtire unde are loc digestia propriu-zisa.

Intestinul subtire : este partea tubului digestiv care se intinde de la pilor la valvula
ileocecala. Este lung de cativa metri si este format din :

          - duoden - are forma de potcoava. Aici se secreta secretina si enterochinaza.

Aici incepe sa se amestece chimul alimentar sosit din stomac cu sucul duodenal, bila si sucul
pancreatic

          - jejunoileonul are calibru mic si umple cea mai mare parte a cavitatii peritoneale.
Elaboreaza fermenti ca erepsina si nucleotidaza cu rol in digestia proteinelor. Lipaza are rol in
digestia grasimilor, glucidelor si dizaharidelor. Are si rol de absorbtie a apei, sarurilor minerale
si vitaminelor.

Intestinul gros este un segment terminal al tubului digestiv si se termina cu rectul. Are
lungimea de 1,5-2 m si este alcatuita din :

          - cec

          - colon ascendent - de absorbtie

          - colon transvers - de trecere

          - colon descendent - aici se face o ultima absorbtie

          - rect

5
 Obiectivul 2

Intoxicatia cu droguri

a. Definitie : Intoxicatia reprezinta starea prin care capacitatea unei persoane de a

actiona si gandi normal este afectata de o otrava sau alta substanta toxica.

b. Clasificarea drogurilor:
Dupa efectul produs asupra sistemului nervos central:
- Produse depresoare (opiul, morfina, heroina, barbituricele, benzodiazepinele,
tranchilizantele, hipnoticele, metaqualona, etc.)
- Produse stimulente (cocaina, crack-ul, khat-ul, amfetaminele, anorexigenele,
etc.)
- Produse perturbatoare sau halucinogene (cannabis-ul, LSD-ul, fencyclidina,
mescalina, psilocybina, etc)
Dupa originea produsului:
- Produse naturale
- Produse de semi-sinteza
- Produse de sinteza
Dupa regimul juridic al substantelor:
- Substante a caror fabricare si administrare sunt supuse controlului (morfina,
barbituricele, etc)
- Substante total interzise (LSD, heroina, crack)
Dupa dependenta generata:
- Droguri care creeaza dependenta fizica
- Droguri care creeaza dependenta psihica
- Droguri care creeaza dependenta mixta

6
c. Etiologia : Intoxicaţiile pot fi accidentale sau provocate.
Intoxicaţiile accidentale se pot produce în condiţii naturale sau în condiţii
create de om.
Intoxicaţiile în condiţii naturale se produc cu toxice care se găsesc în mod
obişnuit în natură, cum ar fi toxicele minerale din apa de băut (fluorurile, nitraţii,
fierul) sau acumulate în plante (molibden, seleniu, cadmiu), plantele toxice (mai
ales în condiţii de secetă, la începutul păşunatului, la animalele tinere), insectele
veninoase (bondari, viespi, păianjeni) şi şerpii veninoşi.
Intoxicaţiile în condiţii create de om sunt cele mai frecvente. Cauzele sunt:
poluanţii industriali, pesticidele, îngrăşămintele chimice (azotate, fosfatice,
potasice), medicamentele, aditivii furajeri, micotoxinele.

d. Simptomatologia : Intoxicatiile au diferite simptome in functie de substanta care

produce intoxicatia, cum ar fi:
- in intoxicatia cu droguri si alcool: o pierdere temporara a memoriei,
agresivitate, greata, varsaturi, violenta in comportament, dificultate in a vorbi si a
intelege;
- in intoxicatia cu cafeina: urinare excesiva, dureri stomacale, ritm cardiac
neregulat;
- in intoxicatia cu ergot: crampe stomacale, greata, varsaturi, ritm cardiac
anormal, iar in cazurile mai grave apar crize;
- in intoxicatia acuta cu mercur: un gust metalic ,varsaturi si probleme renale;
- in intoxicatia cu paraquat apare in plus deteriorarea esofagului, ficatului si a
rinichilor;
- in intoxicatia cu apa apar in mare aceleasi simptome ca si in cea cu alcool,
aparand insa in plus durerile de cap, posibile halucinatii, crampele musculare;
- in intoxicatia cu amfetamine si cea cu cocaina: dilatare pupilara, hiperactivitate,
tahicardie, presiune sanguina crescuta si transpiratii reci.
Simptomele comune tuturor intoxicatiilor sunt greata si varsaturile, restul fiind
caracteristice fiecarei intoxicatii.

e. Diagnostic: In caz de intoxicatie, diagnosticarea se face pe baza istoricului

personal, care orienteaza medicul spre una din intoxicatiile posibile. Apoi se
efectueaza diferite teste cum ar fi evaluarea functiilor vitale: respiratia, tensiunea
arteriala, temperatura.
Urmatorul pas este cel in care se preleva probe de urina , sange si secretii gastrice
pentru efectuarea probelor toxicologice. Se mai pot efectua investigatii
paraclinice nespecifice, cum ar fi: glicemie, uree, creatinina, ionograma
sanguina, rezerva alcalina, dozarea gazelor sanguine, radiografie pulmonara,

7
 EKG, examen urina, cetonurie, glicozurie si examene imagistice: ecografie,
computer tomograf, mai ales pentru diagnosticul diferential la bolnavul comatos.  

f. Evolutie si prognostic : Prognosticul este rezervat , aparand foarte multe cazuri de

deces in intoxicatiile cu droguri.

g. Tratament: Prima masura in tratamentul intoxicatiilor este

determinarea toxinelor neabsorbite si grabirea eliminarii toxicelor deja absorbite:
spalaturi gastrice, administrarea de diuretice, laxative. Esential in cazul
intoxicatiei prin inhalare este scoaterea victimei din mediul respectiv si
administrarea de oxigen pe sonda sau masca. Se administreaza apoi diverse
medicamente antagoniste competitive, care actioneaza ca antidoturi pentru
substantele inhalate/ingerate.
Mai exista de asemenea antidoturi fizice: carbunele activat ce adsoarbe pe
suprafata sa toxicul. Se mai aplica de asemenea tratamentul de sustinerea
functiilor vitale: resuscitarea cardio-respiratorie, oxigenoterapia, ventilatia
artificiala, combaterea si tratamentul convulsiilor si a comei, reechilibrarea
hidroelectrolitica.

h. Complicatii:
 Deces subit
 Supradozare
 Edem pulmonar masiv
 Insuficienta hepatica acuta

8
 Obiectiv 3
Rolul autonom si delegat al asistentei medicale in ingrijirea

bolnavului cu intoxicatie de droguri

Rolul autonom al al asistentei medicale consta in asistarea pacientului din proprie

initiative , temporar sau definitive in:

 Ingrijiri de confort, atunci cand ei nu isi pot indeplini anumite functii. Ajutorul
asistentei este in functie de varsta , de natura bolii, de alte dificultati fizice,
psihice sau sociale
 Stabilirea de relatii de incredere cu pacientii si cu apartinatorii(apropiatii)
 Transmiterea de informatii, invataminte, asculta pacientul si il sistine
 Sa fie alaturi de indivizi si colectivitate in vederea promovarii unor conditii mai
bune de viata si sanatate realizand educatia pacientului ( a parintilor in cazul
icterului fiziologic) in ceea ce priveste:

 Intelegerea cauzelor bolii, a factorilor care favorizeaza sau

agraveaza afectiunea
 Medicatia recomandata si efectele secundare ale acesteia
 Complicatii posibile ale afectiunii
 Posibilitatea recurentei simptomelor sau a complicatiilor

Toate aceste activitati ale asistentei medicale , precum si pregatirea fizica si

psihica a pacientului, se incadreaza in activitatea de educatie si de linite pe care asistenta
o duce cu pacientu (cu parintii in cazul icterului fiziologic) din momentu primirii in
sectie.

Atitudinea ei fata de pacient trebuie sa reflecte in permanenta dorinta de al ajuta.

Orice pacient ( parinte in cazul icterului fiziologic ) ce urmeaza a fi investigat este
ingrijorat in privinta procedurii si a diagnosticului, iar in unele cazuri , anxietatea este
foarte accentuate. In acest caz se impune calmarea pacientului ( a parintilor in cazul
icterului fiziologic ).

9
 Crearea climatului favorabil si atitudinea prieteneasca constituie factorii
importanti ai unei bune pregatiri psihice si a succesului tratamentului , precum si
recuperarea pacientului si redarea acestuia familiei, cat mai rapid.

In ceea ce priveste interventiile delegate ale asistentei medicale, aceasta va

aplica, la indicatia medicului:

 Recoltarea sangelui pentru examene de laborator

 Administrarea medicamentelor
 Mobilizarea pacientului
 Supravegherea pacientului

Cu alte cuvinte rolul asistentei medicale consta in usurarea restabilirii complete a

pacientului, pana la stareaavuta anterior.

Pacientul va trebui sa gaseasca in spital o asistenta medicala binevoitoare,

indulgenta dar si eficienta, care il va face sa inteleaga ca este acolo pentru a-l ajuta si
pentru a-l determina sa se ajute singur, facandu-i astfel mai simpla vindecarea. Asistenta
va lucra cu capul, sufeltul, mainile si propria constanta, nelasand nimic la voia intamplarii
si neomitand sa transmita cel mai mic detaliu colegelor ce-I urmeaza in tura.

Asistenta medicala va trebui sa-I acorde pacientului confortul, calmul din jurul
sau , sa “educe” familia , sa calmeze anxietatea contagioasa a rudelor si familiei.

Pacientii ( parintii in cazul icterului fiziologic) trebuie sa inteleaga consecintele si

beneficiilie respectarii regimului. Scopul nostrum va fi acela al obtinerii compliantei
pacientului (a parintilor in cazul icterului fiziologic) la un stil de viata normal, la
tratament si bineinteles revenirea lui in spital pentru control periodic.

Devotamentul, amabilitatea, discretia, amabilitatea sunt atuuri majore care nu

trebuie sa lipseasca unei asistente medicale si care vor complete in mod fericit
constiinciozitatea profesionala, cu scopul foarte bine precizat: reintoarcerea pacientului la
viata normal in cel mai scurt timp posibil.

10
 Fisa tehnica nr.1

Sondajul gastric:
Definitie : Sondajul sau tubajul gastric reprezinta introducerea unui tub decauciuc-sonda gastrica
Faucher sau Einhorn prin faringe si esofag în stomac.

Scop: Explorator -recoltarea continutului stomacal în vederea evaluarii functieichimice si secretorii-

pentru studierea functiei evacuatoare a stomacului. Terapeutic-evacuarea continutului stomacal toxic-curatirea
mucoasei de exudate si substante straine depuse-hidratarea si alimentarea bolnavului-introducerea unor substante
medicamentoase.

Indicatii :în gastritele acute sau cronice, boala ulceroasa

Pregatirea materialelor de protectie:- Doua sorturi din material plastic

- Musama si aleza
-Prosoape

Materiale sterile:-Sonda Faucher sau Einhorn

-Doua seringi de 20 de ml
-Casoleta cu manusi de cauciuc
-Pense hemostatice
-Eprubete

Materiale nesterile
-Tavita renala
-Tava medicala
-Pahar cu apa aromata
-Pahar cu apa pentru proteza daca e cazul
-Recipient pentru colectare
-Medicamente la indicatia medicului

11
Pregatirea pacientului :

a)Psihic :- Se informeaza pacientul si i se explica necesitatea tehnicii

- Este rugat sa respecte indicatiile date în timpul sondajului

b)Fizic :- Se aseaza pacientul pe un scaun cu speteaza cu spatele cât mai drept

 - Se protejeaza cu sortul de cauciuc sau material plastic

 - I se îndeparteaza proteza dentara si se aseaza într-un pahar cu apa
 - Se aseaza tavita renala sub barbia pacientului pentru a capta saliva cese scurge din cavitatea bucala
 - Este solicitat si mentina tavita în aceasta pozitie
 - Pacientul nu va mânca în dimineata efectuarii examenului
Executarea tehnicii :-Asistenta se spala pe mâini cu apa si sapun
-Imbraca sortul de cauciuc
-Isi pune manusile sterile
-Umezeste sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe si esofag 
-Se aseaza în dreapta bolnavului si ii fixeaza capul cu mâna stânga,tinându-l între mâna si torace
-Prinde cu mâna dreapta extremitatea rotunjita a sondei ca pe un creion
-Cere pacientului sa deschida larg gura, sa respire adânc si introduce capatul sondei pâna la peretele posterior al
faringelui,cât mai aproapede radacina limbii,invitând bolnavul sa inghita
-Prin deglutitie sonda patrunde în esofag si este împinsa foarte atent spre stomac
-Verifica prezenta sondei în stomac prin aspirarea continutului stomacal cu ajutorul seringii 
-Se fixeaza sonda la nivelul tegumentului cu leocoplast
-Aseaza la extremitatea libera a sondei balonul Erlemneyer sau aspirasucul gastric cu seringa
-Pentru a favoriza golirea stomacului pacientul este rugat sa-si contracte pèretii abdominali
-Extrage sonda printr-o miscare hotarata cu prudenta dupa comprimarea ei cu o pensa hemostatica pentru a
împiedica scurgerea continutului în faringe
-Când capatul liber al sondei ajunge în gura pacientului se prinde cu mana stanga si se îndeparteaza sonda
-Goleste continutul sondei în vasul colector 
Aseaza sonda în tavita renala

Îngrijirea ulterioara a pacientului :

-I se ofera un pahar cu apa aromata sa îsi clateasca gura
-Se sterg mucozitatile de pe fata si barbie
-Se îndeparteza tavita si sortul de cauciuc
-Se aseaza pacientul în pozitie comoda

Pregatirea produsului pentru examenul de laborator  :

-Se determina cantitatea evacuata
-Se completeaza formularele de recoltare
-Se trimit probele etichetate la laborator 

12
Notarea în foaia de observatie :
-se noteaza tehnica, data, cantitatea si aspectul macroscopic al sucului gastric extras.

-Se reorganizeaza locul de munca

Fisa tehnica nr. 2

PUNCTIA VENOASA

Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac
de puncţie.

Scopil punctiei: explorator recoltarea sângelui pentru examene de laborator – biochimice,

hematologice, serologice şi bacteriologice,terapeutic administrarea unor medicamente sub forma
injecţiei şi perfuziei intravenoase, recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale executarea
transfuziei de sânge.

Locul de electie:

-venele de la pliul cotului(cefalica si bazilica),in locul unde se formeaza un "M"  prin

anastomozarea lor

13
 - venele antebratului
- venele de pe fata dorsala a mainii
- venele subclaviculare
- venele femurale
- venele maleolare interne
- venele jugularei si epicraniene (de regula se executa la sugar si copil mic)

Materiale si instrumente necesare:

 garou
 mănuşi
 seringă sau eprubete speciale cu aditivii specifici în funcţie de analiza cerută
 holder cu acul ataşat sau ac pentru holder şi holder
 paduri cu alcool
 etichete
 formular de cerere analize pentru laborator
 recipient special de colectare şi transportare a probelor de laborator
 bandaj adeziv pentru locul puncţie

Pregatirea pacientului:

-Pacientul se aseaza intr-o pozitie confortabila atat pentru el cat si pentru cel care executa
punctia (in decubit dorsal).
- Se examineaza calitatea si starea venelor avand grija ca hainele sa nu impiedice circulatia de
intoarcere la nivelul bratului,
- Bratul pacientului se asaza pe pernita si musama in abductie si extensie maxima, se
dezinfecteaza tegumentele si se aplica garoul la distanta de 7-8 cm deasupra locului unde se va
executa punctia, strangandu-l astefel incat sa opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera.
- Este recomdat ca pacientul sa stranga pumnul, venele devenind astfel devind turgescente.

Executia:

- Asistentul medical imbraca manusile sterile si se asaza vizavi de bolnav.

- Se fixeaza vena cu policele mainii stangi, la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand o usoara
compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine.Se fixeaza seringa, gradatiile fiind in
sus, acul atasat cu bizoul in sus, in mana dreapta, intre police si restul degetelor.
- Se patrunde acul traversand, in ordine tegumentul - in directie oblica,unghiul sa fie de 30 de
grade, apoi peretele venos - invingandu-se o rezistenta elastica pana cand acul inainteaza in gol.
- In lumenul venei, se schimba directia acului 1-2 cm, si se controleaza patrunderea acului in
vena prin aspiratie cu seringa.
- Se continua tehnica ij functie de scopul punctiei venoase - precum injectarea medicamentelor,

14
recoltarea sangelui sau perfuzie.
- In caz de sangerare, se prelungeste acul de punctie cu un tub din polietilena care se introduce in
vasul colector, garoul ramanand legat de brat
- Dupa executarea punctiei se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului si a pumnului.
- Se aplica tamponul imbibat in solutie  dezinfectanta la locul de patrundere a acului si se retrage
brusc acul din vena.
- Se comprima locul punctiei timp de 10 3 minute, bratul fiind in pozitie verticala.

Incidente si accidente:

- Hematom (infiltrarea sangelui in tesutul perivenos).Asistentul trebuie sa intrevina si sa retraga

acul, apoi sa comprime locul punctiei timp 1-3 minute
- Strapungerea venei (perforarea peretului opus).Se retrage acul in lumenul venei
- Ameteli, paloare, lipotimie

Ingrijirea dupa tehnica, notare, interpretare:

-se completeaza buletinul

-se eticheteaza produsul

-se trimite la laborator

Observatii:

Daca venele nu sunt vizibile si/sau palpabile, este recomandabil, pentru a le dilate:

-sa se mentina bratul inclinat in jos

-sa se inchida si deschida de mai multe ori pumnul

-sa se maseze bratul dinspre pumn catre plica cotului

-sa se tamponeze diferitele locuri pentru punctie cu 2 degete

-sa se incalzeazca bratul, fie introducandu-l in apa calduta, fie cu ajutorul unui tampon imbibat
cu apa calda.

15
 Fisa tehnica nr. 3

MASURAREA PULSULUI

Definitie:Pulsul.r e p r e z i n t ă   e x p a n s i u n e a   r i t m i c ă   a   a r t e r e l o r ,   r e z u l t a t ă   î n  
u r m a conflictului dintre sângele trimis în artere de către cord şi sângele deja existent în artere.

 Scop:
obţinerea de informaţii privind starea anatomo- funcţională a inimii şi vaselor.
 
Locuri de măsurare:
măsurarea se face la artera radială sau în aceeaşi succesiune de timp laalte artere: cubitală, femurală, humerală,
carotidă, temporală, pedioasă, poplitee.

 Materiale necesare:
ceas cu secundar 
 pix de culoare roşie
foaie de temperatură

 Pregătirea pacientului:
asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 10-15 minute.
 Executarea tehnicii:
spălarea pe mâini cu apă şi săpun
reperarea unei artere
fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei
exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor şi nu
m ă r a r e a  pulsaţiilor timp de un minut
consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură, ţinând cont că fiecarelinie orizontală a foii
reprezintă 4 pulsaţii;

16
unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei;
consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor pulsului: ex:Pd= 80p/min Ps=
90p/min

Valori normale:
la nou născut: 130-140 pulsaţii/ minut
la copil mic (2 ani): 110-120 pulsaţii/ minut
la copil mare ( 12-13 ani): 90-100 pulsaţii/ minut
la adult: 60-80 pulsaţii / minut
la vârstnic: 80-90 pulsaţii/ minut

17
 Fisa tehnica nr. 4
Oxigenoterapia

Definitie: Oxigenoterapia reprezinta administrarea de oxigen pe cale inhalatorie, in scopul

imbogatirii aerului inspirat cu oxigen in concentratii diferite, putandu-se ajunge pana la 100%.

Scop:terapeutic = imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei (oxigenarearedusa 
a tesuturilor)

- ameliorarea concentratiei de oxigen in sange

Hipoxia poate fi:

- anemica prin reducerea hemoglobinei

- histotoxica prin blocarea la nivelu 13213u203n l celulelor

- circulatoare prin tuburari  de circulatie

La nivelul tesuturilor O2 este utilizat sub forma dizolvata in plasma, cantitatea de 0,3 ml oxigen
la 100ml sange. Oxigenoterapia necesita 1,8-2,2ml la 100ml sange la administrarea O2 sub o
atmosfera.

Indicatii: - hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic)

- hipoxie respiratorie (soc, anestezi generale, complicatii postoperatorii, nou nascuti).

Surse de oxigen: = statie centrala de oxigen sau microstatie

- butelie  de oxigen (de 300-10.000l oxigen comprimat la 150atm.)

- pentru a se putea administra, presiunea se regleaza cu reductorul de presiune (debitmetrul, care

indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se modifica cu ajutorul barbotorului.

18
Administrarea oxigenului se face cu:

-    sonda sau cateter nazal

-   ochelari

-  masca

- cort de oxigen

-balon Ambu sau Ruben

Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce in nara prin faringe,
schimbandu-se de la o nara la alta. Se poate introduce si in laringe.

Tehnica:

- se dezobstrueaza caile aeriene

-se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus

-seintroduce cateterul cu miscari blande paralel cu

-palatal osos siperpendicular pe buza superioara

-se fixeaza sonda cu leucoplast

-se fixeaza debitul la 4-6 l/minut

-se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor

-se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheazadebitul.

Ochelari: pentru oxigen se fixeaza dupa urechi si prezinta 2 mici sonde de plastic care
patrund in nari. Se recomanda la copii si bolnavi agitati.

Masca: pentru oxigen ( cu inhalarea aerului expirat) se fixeaza acoperind gura si nasul. In

general este greu suportata de bolnav datoritahamului de etanseizare.

Tehnica:

19
 se verifica scurgerea oxigenului din sursa

se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul masti si i se sustine
mana. Debitul de 10-12 l/minut.

-se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura

-cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul capului

Cortul de oxigen: nu poate depasi o concentratie de 50% a oxigenului, realizeaza o circulatie

deficitara a aerului, ducand la incalzirea pacientului. Se impune racirea cu gheata.

Incidente la administrarea oxigenului:

-distensia abdominala prin patrunderea gazului prin esofag

-enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului prin fisurarea mucoasei.

Se va sti ca:

-nu se unge cateterul cu substante grase (pericol de explozie si pneumonie)

-bombele de oxigen se fixeaza pe un port butelie, orizontal pentru a evita loviturile

-oxigenul nu se foloseste fara manometru

-barvetarul sa fie bine fixat deoarece prin rasturnare impinge apa in caile respiratorii ale
bolnavulu

20
 Obiectiv 4
Procesul de ingrijire al unui pacient cu intoxicatie de droguri

Interviul:

 Nume si prenume: G.B.

 Sex: masculine
 Varsta: 29
 Stare civila: celibatar
 Loc de munca: somer
 Domiciliul: Iasi
 Nivel de educatie: liceu
 Nationalitate: romana
 Religie: Ortodoxa
 Data internarii: 28.02.2014

Obisnuinte de viata:

 Alcool: da
 Tutun: da
 Orarur meselor nu este fix
 Cafea: da, 2 pe zi

Alergii:

 declara ca nu se stie allergic

Antecedente personale:

21
 nu a suferit de nici o afectiune

Motivul internarii:

 greata
 varsaturi
 tulburari de comportament

Diagnostic la internare:

 Intoxicatie cu droguri (cocaina)

Examen clinic general: Stare generala alterata

22
Nevoile fundamentale dupa Virginia Henderson:

Nevoile Manifestari de Manifestari de Sursa de

fundamentale independenta dependenta dificultate

1. Nevoia de a
bea si a avea
o buna
circulatie

2. Nevoia de a
bea si a
manca

3. Nevoia de a
elimina

4. Nevoia de a
se misca si a
avea o buna
postura

23
 5. Nevoia de a
dormi si a se
odihni

6. Nevoia de a
se imbraca
si dezbraca

7. Nevoia de a
mentine
temperature
corpului
normal

8. Nevoia de a
fi curat,
ingrijit, de a-
si proteja
tegumentele
si mucoasele

9. Nevoia de a
evita
pericole

10. Nevoia de a
comunica

11. Nevoia de a
actiona
conform
propriilor
convingeri si
valori

12. Nevoia de a
fi preocupat
in vederea

24
 realizarii

13. Nevoia de a
se recrea

14. Nevoia de a
invata cum
sa-ti pastrezi
sanatatea

Plan de ingrijire:

Data Problema Obiective Interventii Evaluare

28.02 1. Stare  Examen clinic  Pozitie -Pacientul se
generala general corespun- linisteste
grava  Masurarea si zatoare in
supravegherea pentru a nu-si -Puls 80b/min
2.Greata, gunctiilor inghiti
varsaturi, vitale propria voma -Ta= 160/90
tulburari de  Efectuarea  Administrare mm/Hg
comportament unui EKG a unui
calmant -respiratii
3.stare de  Linistirea 19/min
neliniste pacientului
-EKG: ritm
sinusal 75/min,
subdenivelarea
segm. ST,
unda T negativa

01.03 1. Greata si  Ameliorarea  Administrare -stare

varsaturi starii de greata a de ameliorate
si varsaturi metoclopra-
 Combaterea mid -TA = 150/85
insomniei  Administrare mm/hg
2. Insomnie  Asigurarea a de
conditiilor diazepam -puls= 78b/min
necesare de  Recoltarea
igiena si sangelui -temp= 370C
confort

25
  Masurarea si
supravegherea -pacientul se
functiilor poate odinhini
vitale
 Recoltarea -VSH- 15mm/h
probelor
biologige de -Ht-45%
laborator si
-colesterol-
urmarirea
350mg%
valorilor

02.0 1.Comunicare  pacientul sa  psihoterapie -pacientul se simte

3 insuficienta cu cei comunice cu  asistenta va bine din punct de
din jur datorita cei din jur sta de vorba vedere psihic
faptului ca  inlaturarea cu
apropiatii nu stiau starii de pacientul, il -pacientul nu se
ca acesta este depresie va linisti mai simte singur
consummator de  pune in
droguri valoare
capacitatile
si realizarile
anterioare
ale
pacientului

26
 Obiectiv 5
Educatia pentru sanatate

Unui consummator de droguri ii trebuie explicat ca exista foarte multi factori (fizici,
psihici si sociali) negative pentru acest gen de oameni, cum ar fi:

• malnutriţie (mai ales când drogul este scump şi greu de procurat)

• sărăcie, reducerea drastică a veniturilor

• dezintegrarea vieţii de familie

• pierderea legăturilor de prietenie

• nerealizare profesională

• abandon şi eşec şcolar

• deteriorarea relaţiilor sociale

• sinucidere

• comportament sexual impulsiv, anormal

• comportament ,,sociopatic" şi deviant ce poate ajunge la delicvenţă din nevoia procurării

drogului (furturi, tâlhării, prostituţie, crimă)

• accidente de circulaţie şi profesionale

27
• conflicte sociale

• izolare socială

• degradare socială

CE PUTEM FACE ÎMPOTRIVA CONSUMULUI DE DROGURI?

• Să ne informăm despre droguri, să cunoaştem adevărurile

şi miturile despre ele

• Să oferim o informare corectă asupra problemei

drogurilor, să împărtăşim celorlalţi ceea ce ştim

despre cauzele, urmările şi prevenirea consumului

de droguri

• Să ne cunoaştem mai bine şi să avem mai multă

încredere în noi

• Să ne dezvoltăm spiritul critic şi comportamentele

de adaptare

• Să învăţăm cum să comunicăm mai bine cu cei din jur

• Să stabilim o relaţie de încredere cu ceilalţi

• Să cerem sprijin şi ajutor atunci când avem nevoie,

când suntem în dificultate

• Să ştim cui să ne adresăm pentru un ajutor calificat

• Să îi îndrumăm şi să îi ajutăm pe cei care au nevoie

28
• Să ne asumăm responsabilităţi, să ne implicăm în

prevenirea consumului de droguri

Bibliografie

1. Albu Roxana Maria – “Anatomia si fiziologia omului” , Editura Corint, 1996

2. C.G. Dimitriu, A. Schachter, G.Mogos - ,,Intoxicatii acute-fiziopatologie, clinica,

tratament'', , Editura Medicala.

3. T.Davidson - ,,Intoxication'', Editura Tropea, 2005

4. Lucretia Titirca – “Gid de Nursing” , Editura Medicala Bucuresti, 1998

5. www.scribd.com

29
30
31
32