PSIHOLOGIA

VÂRSTELOR
Prof.univ.dr. Papari Aurel
Asistent drd. Irina Șunda
 PERIOADA
SUGARULUI
Curs VII
 Perioada copilăriei

■ In general, aceasta perioada se incadreaza intre nastere si 11/12 ani. Ea mai poate fi
subdivizata:
■ ψ perioada sugarului (0-1 an)
■ ψ perioada anteprescolara (1-3 ani)
■ ψ perioada prescolara (3-6/7 ani)
■ ψ perioada scolara mica (6/7-11/12 ani)
 Sugarul
■ Semnificaţia generală a stadiului sugarului
■ Principalele transformări care se petrec în acest stadiu sunt:
- adaptarea biologică la noul mediu
- perfecţionarea principalelor funcţii biologice, care conservă funcţiile organismului şi îi
asigură dezvoltarea
- intrarea în funcţie a tuturor analizatorilor şi dezvoltarea funcţiilor senzoriale
- dezvoltarea motricităţii, de la mişcările reflex necondiţionate şi globale către mişcările
orientate şi adaptate
- apariţia şi dezvoltarea mecanismelor elementare ale inteligenţei senzorio-motorie
- dezvoltarea orientării în raport cu mediul
- trecerea de la reacţiile afective primare la cele generate de primele relaţii umane
- începutul achiziţionării limbajului
 Dezvoltare fizică generală
a sugarului

■ Dimensiunile şi greutatea noului născut pot să varieze, dar, statistic, cei mai mulţi
dintre ei au între 50 - 53 cm şi o greutate cuprinsă între 2, 5 - 3 Kg.

- În această perioadă schimbările, transformările prin care trece copilul sunt impresionante,
astfel că la sfârşitul primului an copilul îşi triplează greutatea.
 Dezvoltare fizică generală

Maturizarea şi dezvoltarea creierului începe la nivelul neuronilor (celula nervoasă),

producându-se mielinizarea prelungirilor lor.
Acest proces favorizează transmiterea impulsurilor neuronale mai repede şi mai eficient.
 Dezvoltarea cognitivă la sugar

Latura cognitiva presupune abordarea problematicii legate de :

■ perceptie,
■ reprezentare,
■ memorie,
■ gandire,
■ imaginatie.
 Dezvoltarea psiho-motrică

Abilități motorii 50% dintre copii au abilitatea 90% dintre copii au abilitatea
motorie motorie
Întoarce capul la 90 de grade 2,2 luni 3,2 luni
când este așezat pe burtă
Se rostogolește 2 luni 4,5 luni
Își ține capul 2 luni 4 luni
Stă fără sprijin 5 luni 7 luni
Stă în picioare ținându-se de 5,6 luni 10 luni
ceva
Merge ținându-se de ceva 9 luni 12,6 luni
Stă singur în picioare 9,6 luni 13 luni
Merge bine 1 an 14 luni
 Sensibilitatea
Sensibilitatea gustativă
- Suprafaţă a limbii, mucoasa internă a obrajilor, vălul palatin şi o parte din esofag.
- Este mai dezvoltată sensibilitatea faţă de dulce şi acru şi mai puţin faţă de amar şi sărat.
- Faţă de diferite substanţe reacţionează prin mimică, iar spre sfârşitul primului an poate
exprima verbal şi sesiza intensitatea lor.

Sensibilitatea olfactivă
- nu detectează decât mirosuri foarte puternice legate în special de satisfacerea trebuinţelor
biologice.
 Sensibilitatea

Sensibilitatea tactilă
- Reflexul de apărare oculo-motorie, iar dacă stimularea are loc la nivelul palmelor, apare
reflexul de prehensiune.
- Este inegală:
• mai accentuată în zona ochilor, a cavităţii bucale,
• mai redusă la nivelul palmelor, al tălpilor şi
• cel mai puţin dezvoltată în zona spatelui.
 Sensibilitatea

Sensibilitatea vizuală
- Senzaţia de lumină şi întuneric sub forma unor pete de lumină şi întunecate;
- Nu se distinge forma obiectelor .
- Distinge obiectele care se află la aproximativ 5m distanţă de el.
- 3-4 luni începe să distingă într-o ordine determinată de intensitatea, de strălucirea
stimulilor, culorile.
- Mai întâi galben, oranj, apoi roşu, albastru, verde.
 Sensibilitatea

Sensibilitatea auditivă
- implicată în dezvoltarea auzului fonematic.
- 1-2 luni devine sensibil la vocea umană;
- 4 luni devine sensibil la muzică;
- 6 luni apare o oarecare intenţionalitate în urmărirea muzicii.

Sensibilitatea internă
- strans legata de satisfacerea trebuinţelor primare;
- este foarte dezvoltată în primele 3 luni (poate lua forma unor colici care îi creează nelinişte, stări de
agitaţie şi plâns).
 Percepția

■ Prin dezvoltarea functionalitatii analizatorilor se constituie si se organizeaza perceptia

ca proces de cunoastere.
■ Perceptia se structureaza sub forma a doua modele:
- un model perceptiv-contemplativ prezent la 2 luni
- un model perceptiv-actional ce se vede inca de la 3 luni.

Pe masura dezvoltarii experientei perceptiv-senzoriale se stimuleaza functiile mnezice si

devin active reprezentarile cu rezonante afective.
 Gândirea

■ Stadiul reflexelor (0-1 luni)

ψ raspuns mecanic la stimulii exteriori, precum clipitul la o lumina puternica.

ψ bebelusii sunt de asemenea inclinati sa imite sunetele vocale ale adultilor si gesturile
manuale si faciale, daca acestea au o valoare de noutate pentru ei
ψ instalarea comportamentului inteligent a fost mutata inapoi succesiv la poate citeva ore
dupa nastere.
 Gândirea
■ Stadiul reactiilor circulare primare (1-4 luni)

ψ forme primare de activitate inteligenta.

ψ raspunde la jucariile care i se prezinta, cel mai posibil apucându-le. Piaget a folosit termenul
circular pentru aceste reactii datorita naturii repetitive a jocului implicat.
ψ Baldwin (1952) - concepte manifeste partial formate legate de inputul senzorial.
ψ bebelusul repeta o actiune de dragul actiunii. Reactiile circulare implica repetarea unei actiuni care
produce o stimulare placuta
ψ o anumita reactie circulara permite sa se reproduca un rezultat de catre copil, rezultat care a fost
original produs de mediu; se marcheaza inceputul unei intentii comportamentale
ψ a repeta o miscare/ actiune semnifica primul pas de identificare a memoriei ca mecanism cognitiv
 Gândirea
■ Stadiul reactiilor circulare secundare (4-8 luni)

ψ manifesta initiativa in apucarea unei jucarii pe care EL o alege.

ψ grad mai mare de intentionalitate
ψ reactiile secundare se stabilizeaza prin placerea pe care copilul o regaseste realizandu-le
ψ o actiune este repetata pentru a atinge un scop in mediul din jur.
ψ se constientizeaza rezultatul propriei activitati, iar repetarea este deliberata
ψ reactia circulara secundara = modificare a reactiei circulare primare cu scopul declarat de a obtine un
anumit efect.
ψ se manifesta coordonarea ochi-mana
ψ schema complexa- implica un numar de scheme; odata cu achizitia limbajului aceste scheme devin
mult mai comune (adica, in gindirea pre-operationala si operationala); ex: scuturat si zanganit
 Gândirea
■ Stadiul coordonării reactiilor circulare secundare (8-12 luni)

ψcomportamentul copilului implica o combinatorica intre 2 miscari/ actiuni simultan;

mainile pot fi ocupate cu obiecte si actiuni diferite
ψ sfera de actiune a obiectelor creste o data cu extinderea independentei prin deplasare
ψ Butterworth (1981) numeste eroarea A – B in cautarea obiectelor: continua sa caute in
locul A când un obiect a fost mutat in locul B.
ψ complexitatea schemelor- bebelusul impinge mâna adultului pentru a ajunge la
telecomanda, telefon etc.
ψ atingerea unor scopuri noi
 Limbaj și comunicare

ψ ~12 luni pot pronunta câteva cuvinte (3-5 cuvinte simple);

ψ intelegerea este superioara exprimarii
Ψ 3-4 săptămâni apare zâmbetul- expresie nonverbala; este întărit de „legătură vizuală” stabilită cu cei
din jur.
ψ 2 luni copilul începe să emită sunete apropiate de sunetele limbii.
ψ vocalizeaza sau gângureste- după 4 luni.
ψ toţi copiii gânguresc la fel; gânguritul reprezintă materia primă a vorbirii, asigură baza organică pentru
asimilarea limbajului.
ψ fază superioară a gânguritului este lalatiunea (5 luni).
ψ apare fenomenul de autoascultare- consolidează feed-back-ul dintre aparatul fonator şi auz
 Limbaj și comunicare

ψ ~4-5 luni copilul intelege aspecte ale comunicarii din mimica adultului, apoi din gestica
mainilor ce este mai variata dupa 6-7 luni

ψ incepe sa invete elemente de salut; intinderea mainilor pentru a fi luat in brate, alte forme
de mimica pentru a exprima stari de disconfort, agatarea, exprimarea afectiunii sau a nevoii
unei prezente adulte (mama/ tata)

ψ tacerea, geamatul, oftatul, tipatul

 Limbaj și comunicare

■ ψ sfârşitul lunii a 10-a apar primele cuvinte care sunt cuvinte, propoziţii sau holofraze;

■ particularităţile:
- funcţii gramaticale difuze;
- rol de nucleu pentru alte combinaţii verbale care creează contextul;
- imitări de sunete (mac-mac, pa-pa etc.);
- exprimă funcţia pragmatică a comunicării.
 Limbaj și comunicare

■ după 6 luni comunicarea poate fi :

- direct-direct (ex. adultul îi întinde copilului un obiect şi acesta îl apucă cu mâna);
- verbal-direct (ex. adultul emite o anume stimulare verbală iar copilul întoarce capul, îl
priveşte );
- direct-verbal (ex. adultul îi prezintă un obiect şi copilul îl „denumeşte” în limbajul
său);
- verbal-verbal (schimb de mesaje verbale între adult şi copil).
■ etapa „cuvântului frază” (1 - 1 ½ ani) – cuvintele exprimă o mare încărcătură afectivă şi
informaţională.
 Memoria

■ pe langa memoria involuntară se dezvoltă si cea voluntară, chiar dacă înţelesul nu este
dobândit în totalitate
■ acţionează pe baza memorării mecanice. Memorarea inteligibilă apare când informaţiile
au o anume semnificaţie pentru copil.
■ conţinutul memoriei este divers
■ memorie concretă prin excelenţă; apar procedee specifice memorării - repetarea.
■ memoria afectiva este puternic influentata dinamica tumultoasa a emotiilor si
sentimentelor, existand o ancorare extrem de puternica a evenimentelor (chiar obisnuite)
 Afectivitatea

■ incredere/ neîncredere (naştere – 18 luni) - activitate:

- hrănirea dezvoltarea sentimentului de încredere sau neîncredere în mediu (faţă de cel care
îngrijeşte copilul) –în funcţie de modul în care este îngrijit
 Afectivitatea
■ fenomenul de compensare afectivă (în loc să ţipe, se poate descărca lovind cu furie masa, sau se
ceartă cu păpuşa preferată certand-o si adresându-i epitete pe care chiar el le-a primit in alte
situatii).

■ apare o accentuare a intensitatii afective: plâns violent, ţipăt, bătut din picioare- ca expresie a
dorinţei de autoafirmare.

■ adultul ar trebui să-i distragă atenţia şi să-l orienteze spre altceva.

■ opus acestui negativism, apare cooperarea cu adultul, o oarecare înţelegere, disciplinare şi chiar
interiorizare a unor reacţii (dacă se apropie de aragaz, de priză, spune singur „nu”).

Sunt periculoase 2 tipuri de atitudini faţă de copil in dezvoltarea increderii in sine: retragerea iubirii
(„dacă nu taci, mama nu te mai iubeşte”);
toleranţa excesivă sau lipsa de interes.
 Afectivitatea
John Bowlby- 1969: Teoria ataşamentului.
influenţat de: teoria psihanalitică
Ataşamentul în fazele timpurii ale dezvoltării psihice este un comportament de
adaptare (de supravieţuire).
Pe măsură ce copilul se dezvoltă, formează mai multe ataşamente,
care diferă calitativ unele de altele.
■ Monotropia – ataşamentul faţă de o singură persoană, de obicei de sex feminin –
este sursa de siguranţă şi de formare a altor tipuri de comportamente.
Dacă monotropia suferă, se întrerupe, dacă este despărţit de mamă, copilul va avea
afectivitatea zdruncinată serios.
Privarea “maternala” subliniază importanta legăturii mamă-copil în primii 5 ani de viaţă.
Privarea copilului de persoana de atasament genereaza acestuia anxietate;
 Afectivitatea

STADII:
- Stadiul protestului – generat de despărţirea de părinţi, care va produce
suferinţă iar aceasta se transformă în revoltă;

- Stadiul dispersării – dacă se prelungeşte despărţirea, revolta atrage

depresie, iar aceasta îl descurajează;

- Stadiul detaşării – copilul încearcă să se împace cu ofertele afective,

sociale care i se oferă.
 Afectivitatea

PERIOADELE DE ATASAMENT:

- 7-8 luni – prima perioada de formare a unui atasament puternic fata de o

persoana anume;

- la 18 luni ~ 13% dintre copii prezentau atasament doar de o singura

persoana;
 Afectivitatea
ψ Lewis - atasamentul caracterizat de securitate este relationat de:
- calitatea si sensibilitatea mamei in interactiunea cu copilul intre 6 si 15
saptamani;
- curiozitatea si rezolvarea problemelor la varsta de 2 luni;
- increderea sociala la cresa absenta problemelor de comportament la baietii
de 6 luni
ψ Wartner - atasamentul caracterizat de securitate este relationat de:
- autonomie mai mare;
- competenta interpersonala, dorinta de a invata in timpul prescolaritatii si in
primii ani de scoala și o mai mare responsivitate fata de adultii necunoscuti
 Atașamentul
Depinde de:
■ cat de convins este copilul ca parintele ii va fi alaturi si ii va
implini nevoile,
■ cat de usor poate parintele sa ii linisteasca temerile,
■ cat de important se simte copilul in viata parintelui,
■ cat de bine poate parintele sa isi inteleaga propriile emotii si
emotiile copilului
 Tipuri de atașament
1. ATASAMENTUL SIGUR SAU SECURIZANT.

Acesti copii pot sa stea departe de parintii lor, atunci cand acestia sunt ocupati si sunt
foarte fericiti cand parintii se reintorc.

Atunci cand sunt speriati, cauta confortul in bratele parintilor, iar acestia le ofera atentie
imediata.

In general, parintii sunt empatici cu copiii lor si reactioneaza prompt la nevoile acestora.

De-a lungul anilor, copiii care au avut atasamente securizante au fost mai putin agresivi
si mai echilibrati emotional.
 Tipuri de atașament
Esti pozitiv cu cei din jur

In majoritatea zilelor poti sa spui ca esti fericit, iubesti si te simti iubit, acceptat si competent

Te poti conecta cu alti oameni fara a-ti simti propria identitate (preferinte, interese, valori
morale) amenintata

Te astepti de la cei din jur sa te ajute cand ai nevoie si oferi ajutor celor din jur

Oferi libertate partenerului de cuplu si altor oameni cu care interactionezi, avand incredere in
alegerile si deciziile lor
 Tipuri de atașament
2. ATASAMENTUL AMBIVALENT. 

Copiii cu un astfel de atasament sunt suspiciosi cu strainii, devin stresati

atunci cand parintii nu se afla in preajma lor si nu se simt in siguranta decat
atunci cand unul din parinti e langa ei.

Uneori dupa perioada de absenta, copiii tind sa isi respinga parintii cu

agresivitate.

Mai tarziu, in viata, copiii cu atasament ambivalent pot deveni dependenti de

partenerii de viata.
 Tipuri de atașament
Esti mereu preocupat de ceea ce oamenii din jur spun despre tine

Te simti nesigur in relatiile cu cei din jur si ai nevoie sa fie in permanenta langa tine

Iti este reprosat ca limitezi libertatea partenerului de cuplu, pe care o interpretezi ca lipsa de
afectiune.

Simti ca niciodata nu primesti suficienta afectiune, incurajare sau apropiere din partea celor dragi

Parintii cu acest stil de atasament se pot raporta copilul lor ca la o sursa de implinire emotionala
pe care ar trebui sa o primeasca din partea unor adulti (nevoia de prietenie sau de intelegere, de
exemplu)
 Tipuri de atașament

3. ATASAMENTUL EVITANT. 

Copiii din aceasta categorie tind sa isi evite parintii si nici nu observa atunci
cand parintii lipsesc din preajma lor.

Ei nu manifesta preferinte pentru un parinte sau altul si nici nu fac prea mari
diferente intre parinti si straini. 
 Tipuri de atașament
Esti independent si ai consideri ca nu ai nevoie de cei din jur. In consecinta, nu iti
place sa ceri si sa primesti ajutor

Consideri ca este preferabil sa ramai detasat emotional de majoritatea oamenilor

Iti este usor sa te detasezi emotional in situatiile intense in care ar fi natural sa

reactionezi cu trairi puternice

Iti este greu sa iti exprimi sentimentele si emotiile in relatia de cuplu sau in relatia cu
copilul

Este posibil sa nu iti amintesti prea multe din copilarie si sa nu consideri ca aceasta are
vreo influenta asupra vietii tale actuale.
 Tipuri de atașament
4. ATASAMENTUL DEZORGANIZAT-NESIGUR. 

In acest caz vorbim de o lipsa clara a comportamentelor specifice atasamentului.

Actiunile si raspunsurile copiilor fata de parinti si invers sunt amestecate incluzand atat
evitarea, cat si rezistenta.

Copiii cu un astfel de atasament sunt descrisi drept confuzi in preajma parintilor, imprastiati
si dezorganizati.
 Tipuri de atașament

Simti nevoia de a te conecta cu cei din jur, dar te temi ca vei fi respins sau ranit.

Treci des prin stari emotionale opuse si incontrolabile in relatiile cu cei din jur.

Respingerea unei persoane dragi iti trezeste panica, dar apropierea acesteia de
tine iti poate trezi indiferenta.

Iti poate fi teama ca vei fi abandonat, dar in acelasi timp, iti este dificil sa iti
manifesti afectiunea fata de partener