UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” GALAȚI, ROMÂNIA

SPECIALITATEA EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI SPORT

REFERAT

Tema: Jocul de volei

Disciplina: Fundamentele științifice ale voleiului

Autor: Verejan Oleg

Coordonator: Alexandru Păcuraru

Chișinău 2021

1
 Cuprins:

Introducere………………………………………………………………………... .….3

Scurt istoric. …………………………………………………………………………..3

Tehnica jocului. ……………………………………………………………………….4

Pozițiile. ………………………………………………………………………...……..6

Deplasările în teren……………………………………………………………….…....6

Instalatii si dimensiuni specifice jocului de volei……………………………………..6

Bibliografie…………………………………………………………………………….7

2
 Introducere

Definiție. Voleiul este un sport în care două echipe, separate de un fileu înalt, trebuie să treacă
o minge pe deasupra acestuia, cu scopul de a face ca mingea să atingă terenul advers. Fiecărei
echipe îi sunt permise cel mult trei loviri (și una sau doua loviri) pentru a trimite mingea către
terenul celeilalte echipe. Un punct se câștigă dacă mingea atinge terenul advers sau dacă nu se
respectă regula celor trei atingeri.
O echipa de volei este alcătuită din 6 jucători. Se joacă 3 seturi câștigătoare din 5, fiecare set a
câte 25 de puncte; în caz de egalitate la scorul 24 - 24 se continuă setul până în momentul în care
una din cele două echipe obține o diferență de 2 puncte (29 - 27, 31 - 29 etc). În cazul în care este
nevoie de jucarea ultimului set pentru desemnarea câștigătorului, acesta se joacă până la 15 (sau
până la o diferență de două puncte).
Scurt istoric. Istoria voleiului este strâns legată de cea a unui alt joc popular – baschetul. De
fapt, doar 4 ani separă dezvoltarea istorică a voleiului, de jocul de baschet.
În 1895, William G. Morgan, era numit director al Holyoke, Massachusetts, YMCA. 4 ani mai
devreme, colegul sau James Naismith inventase jocul de baschet. El a propus un joc cu mingea
de baschet, de o parte și de alta a fileului de tenis, mingea trecându-se de o parte și de alta a
fileului cu palmele – numindu-se „la minonette" – semnificând „pisicuţa". Denumirea a fost cu
totul întâmplătoare. La un joc pe plaja Santa Monica din California, profesorul de chimie A.T.
Halsted la denumit Volley-Ball, după ce un spectator a exclamat „To volley the Ball Back and
Forth Over the Net" (loveşti mingea din spate si înainte peste plasă) – pe scurt volley-ball.
Voleiul este un joc sprtiv colectiv în care jucatorii celor doua echipe nu vin în contact direct în
timpul desfasurarii disputei, iar acțiunile la minge se efectuează cu mâna liberă sub formă de
respingere sau de lovire. Deoarece jucatorii nu vin în contact direct, specifica este o lupta pentru
minge, dar este o lupta indirectă. Aceasta este determinate de faptul că cele doua echipe sunt
despărțite de fileu. Exista și o finalizare a acțiunilor unei echipe atunci când adversarul intervine
prin blocaj, ce actualmente este extrem de agresiv, constituind de fapt un contra-atac direct între
jucători. În volei însa, jucatorii nu sunt incomodați de adversari, decât în fazele de finalizare și
nu pe toata desfașurarea jocului așa cum se întâmplă în alte jocuri colective. În volei, într-un
teren nu sunt premise decat 3 sau 4 lovituri, în toate celelalte jocuri sportive realizarea fiind
condiționată de timp sau fiind libera. O caracteristica a voleiului este faptul că la punerea mingii

3
în joc, atunci cand o echipa casștigă acest drept, jucatorii acestei echipe sunt obligate să realizeze
o rotație.
Tehnica jocului. Dupa Colibaba-Evulet D.,,tehnica de joc este un sistem de miscari integrate sau
inlantuire de miscari partiale(acte,gesturi,priceperi,deprinderi)specializate si automate,cu ajutorul
carora se rezolva scopul si sarcinile fazelor de atac si aparare ale jocului''.
Mai mult ca in oricare alt joc sportiv, tehnica in volei este esentiala pentru desfasurarea jocului.
Majoritatea actiunilor necesita tehnici speciale de exectutie, deoarece voleiul comparativ cu
celelalte jocuri sportive, are in continutul sau foarte putine miscari naturale.
In jocul de volei predomina tehnica in regimul calitatiilor motrice in pregatirea tehnica in volei
un rol important il are nivelul initial al tehnicii jucatorului si experienta aplicarii tehnicii in joc.
Pregatirea tehnica are ca obiectiv principal creearea posibilitatiilor de a utilize cu maximum de
eficienta potentialul biometric si functional al fiecarui jucator in efectuarea actiunilor specifice
de joc.
Caracteristicile tehnicii jocului de volei:
-are un caracter individualizat;
-este subordonata tacticii si cerintelor stipulate in regulamentul de joc;
-are un caracter evolutiv si perfectibil;
1.Elemente specifice atacului
-serviciul; ridicarea; lovitura de atac.
Actiuni tehnice specifice atacului: serviciul de jos, din fata, din lateral.
-serviciul de sus: din fata-planat (plutitor), in forta de pe sol, din saritura.
-serviciul din lateral: planat(plutitor), in forta (rotativ).
-ridicarea inainte: de pe sol-lunga,cu traiectorie inalta, cu traiectorie intinsa
-de pe sol-scurta:cu traiectorie inalta, cu traiectorie intinsa, in urcare;
-din saritura-lunga:, cu traiectorie inalta, cu traiectorie intinsa.
-din saritura-scurta: cu traiectorie inalta, cu traiectorie intinsa, in urcare
-ridicarea peste cap:
-de pe sol-lunga: cu traiectorie inalta, cu traiectorie intinsa
-de pe sol-scurta: cu traiectorie inalta, cu traiectorie intinsa, in urcare
-din saritura-lunga: cu traiectorie inalta, cu traiectorie intinsa
-din saritura-scurta: cu traiectorie inalta, cu traiectorie intinsa, in urcare

4
-ridicarea laterala:
-de pe sol-lunga: cu traiectorie inalta, cu traiectorie intinsa
-de pe sol-scurta: cu traiectorie inalta, cu traiectorie intinsa, in urcare
-din saritura-lunga: cu traiectorie inalta, cu traiectorie intinsa
-din saritura-scurt: cu traiectorie inalta, cu traiectorie intinsa, in urcare
-lovitura de atac procedeu drept
-lovitura de atac procedeu intors
-lovitura de atac prin rotarea bratului
2.Elemente specifice apararii
-preluarea
-blocajul
-plonjonul
-autodublajul
Actiuni tehnice specifice apararii:
-preluarea din serviciu: cu doua maini de sus, cu doaua maini de jos
-preluare din atac: cu doua maini de sus, cu doua maini de jos, cu o mana de jos
-preluarea din plasa: cu doua maini de sus, cu doua maini de jos, cu o mana de jos
-blocajul: individual, in grup, de doi jucatori, de trei jucatori
-plonjonul lateral: lateral, cu rulare pe spate si revenire, cu rostogolire peste umar, pe spate, cu
rulare si revenire, cu rostogolire inapoi, inainte
-autodublajul: cu lovire de sus cu doua maini, cu lovire de jos cu doua maini, cu lovire de jos cu
o mana
3.Elemente specifice atacului si apararii
-pozitii ale jucatorilor
-deplasarea in teren
Actiuni tehnice specifice atacului si apararii
-pozitia inalta
-pozitita medie
-pozitia joasa

5
-deplasarea in teren prin: mers, pas fandat:(inainte, lateral, inapoi, alergare, pas incrucisat, pas
adaugat, sarituri).
Pozițiile. În momentul când mingea este lovită de jucătorul la serviciu, fiecare echipă așezată
conform cu ordinea la rotație trebuie să fie plasată în interiorul propriului său teren de joc (cu
excepția jucătorului la serviciu).
Pozițiile jucătorilor sunt numerotate după cum urmează :
 cei trei jucători plasați de-a lungul fileului sunt jucătorii din linia întâi și ocupă pozițiile 4
(în față - stânga), 3 (în față - centru) și 2 (în față - dreapta).
 ceilalți trei sunt jucători din linia a doua și ocupă pozițiile 5 (în spate - stânga), 6 (în spate
- centru) și 1 (în spate - dreapta).
Poziții relative între jucători:
 fiecare jucător din linia a doua trebuie să fie plasat mai departe de fileu decât
corespondentul său din linia întâi;
 jucătorii din linia întâi și, respectiv, jucătorii din linia a doua trebuie să fie poziționați
lateral în ordinea indicată de Regula 7.4.1;
Pozițiile jucătorilor sunt determinate și controlate prin pozițiile picioarelor lor în contact cu solul,
după cum urmează:
 fiecare jucător din linia întâi trebuie să aibă cel puțin o parte a piciorului mai aproape de
linia de centru decât picioarele jucătorului din linia a doua corespondent;
 fiecare jucător din partea dreaptă (stângă) trebuie să aibă cel puțin o parte a piciorului mai
aproape de linia laterală din dreapta (stânga) decât picioarele jucătorului din centrul liniei
sale;
 după ce mingea a fost servită, jucătorii pot să se deplaseze și să ocupe orice poziție în
propriul lor teren de joc și în zona liberă;
Deplasările în teren. Toate deplasările se execută din poziţia fundamentală medie, cât mai
relaxat, pentru a trece mai uşor la o nouă mişcare solicitată de joc.
Ca forme de deplasare în jocul de volei se folosesc: mersul (pasul simplu), pasul dublu, pasul
adăugat, săritura, alergarea, opririle şi schimbările de direcţii.

Instalatii si dimensiuni specifice jocului de volei. Voleiul se poate juca pe pamint, pe iarba,
pe bitum, zgura sau in sali de sport. Fileul măsoară 1 m pe lățime și 9,50 m până la 10 m în

6
lungime (cu 25 până la 50 cm pe fiecare parte laterală). El este alcătuit din ochiuri pătrate cu
latura de 10 cm, confecționate din sfoară de culoare neagră.

La marginea superioară, este cusută pe toată lungimea fileului o bandă din pânză albă, răsfrântă
pe fiecare parte pe o lățime de 7 cm. Fiecare capăt al benzii are o gaură prin care trece o sfoară
pentru prinderea de stâlpi și menținerea ei întinsă.
Prin interiorul benzii trece un cablu flexibil pentru prinderea fileului de stâlpi și menținerea
marginii sale superioare întinsă.
La partea inferioară a fileului este o altă bandă orizontală, de 5 cm lățime, asemănătoare cu
banda superioară, prin care trece o sfoară. Această sfoară croșetează de-a lungul ochiurilor
pentru prinderea de stâlpi și menținerea întinsă a părții inferioare a fileului.
Fileul are înalțimi diferite la fete față de băieți. La fete înălțimea fileu lui este de 2,24m la
senioare și juniore.Iar la băieți are 2,43m seniori și juniori.
Mingea trebuie să fie sferică, având o anvelopă flexibilă de piele sau piele sintetică prevăzută în
interior cu o cameră din cauciuc sau alt material asemănător.
Mingea poate avea o singură culoare deschisă sau o combinație de culori.
Materialul sintetic și combinația de culori a mingilor folosite în competițiile oficiale trebuie să
fie conform standardelor FIVB.
Circumferința sa trebuie să fie cuprinsă între 66 cm +/- 1,00 cm și greutatea între 270g +/- 10g.
Presiunea interioară trebuie să fie de la 0,300 până la 0,325 kg/cm2 (4,26 până la 4,61 psi),
(294,3 până la 318,82 mbar sau hPa).

Bibliografie:

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Volei
2. https://www.atlassport.ro/istoria-voleiului-ce-nu-stiati-despre-faimosul-joc/
3. https://www.utgjiu.ro/revista/sport/pdf/2010-02/8_DORIN_BUDESCU.pdf
4. https://www.scritub.com/timp-liber/sport/PREGATIREA-TEHNICA-IN-JOCUL-
DE65323175.php
5. Bazele teoretice și metodice în Volei