IMPORTANȚA LEPTINEI

Verejan Oleg, medic consultant Synevo MD

Informații generale

S-a calculat că corpul uman este format din aproximativ 37.000 miliarde de celule. Fiecare dintre
ele trebuie hrănite zilnic. Hrana pentru fiecare tip de celulă provine din alimentele care trebuie
cercetate și ingerate. Astfel se formează un țesut subcutanat bogat în adipocite, care reprezintă,
prin urmare, punctul central pentru nutriția organismului nostru. De asemenea, sunt capabile să
stocheze molecule cu energie ridicată în spații relativ mici, care hrănesc corpul între mese,
permițându-ne să ne îndreptăm atenția și activitatea către alte funcții care nu sunt dedicate
exclusiv nutriției. Disponibilitatea în scară largă a alimentilor a dus la creșterea
supraponderabilității.(2)
Ingestia crescuta de glucide produce o hiperglicemie, al carui rezultat este cresterea concentrației
insulinei plasmatice. Insulina (vasoconstrictor) activează procesul de lipogeneza, urmat de o
depozitare a grăsimilor cu scopul de a reveni la normal glicemia.
În anul 1994, s-a descoperit de către Jeffrey Friedman și echipa sa un hormon secretat în mare
parte de adipocite, care a fost denumit leptină (hormon peptidic, cu o greutate de 16 kDa din
grecescul leptòs, subțire), un hormon cu activitate endocrină și paracrină care acționează asupra
diferitor organe, dar în principal asupra creierului și în special asupra sistemului limbic,
informându-ne despre statutul nutrițional al organismului. De fapt, determină nivelul plasmatic al
leptinei care este proporțional cu cantitatea de țesut adipos alb, adică cu sursele de energie ale
corpului. Când rezervele sunt scăzute, leptinemia este scăzută, iar creierul primește impulsuri
incontrolabile pentru a căuta hrană.(1,3)
Leptina a fost inclusă în numărul mediatorilor asemănători citokinelor cunoscuți sub numele de
adipokine. Descris inițial ca un hormon antiobezitate, s-a demonstrat ulterior că leptina
influențează hematopoieza, termogeneza, reproducerea, angiogeneza și, mai important,
homeostazia imună. Ca citokină, leptina poate afecta homeostazia timică și secreția reactanților
în fază acută, cum ar fi interleukina-1 (IL-1) și factorul de necroză tumorală-alfa (TNF-α).
Leptina leagă starea nutrițională de răspunsurile imune pro-inflamatorii T helper 1 (Th1) și dacă
scade concentrația plasmatică de leptină în timpul privării de alimente, direct duce la afectarea
funcției imune. În schimb, nivelurile crescute de leptină circulantă în obezitate par să contribuie
la un grad scăzut al inflamației, ceea ce face ca persoanele obeze să fie mai susceptibile la un risc
crescut de dezvoltare a bolilor cardiovasculare, diabet sau boli degenerative, inclusive
autoimunitatea și cancerul. (3)
Leptina este considerată o moleculă importantă de semnalizare a sistemului reproductiv,
deoarece reglează producția de gonadotropine acționând central asupra hipotalamusului, reglează
formarea și implantarea blastocistului, placentarea normală, precum și comunicarea feto-
placentară. La femeile gravide leptina este produsă de trofoblastul placentar şi este secretată, atât
în circulaţia maternă cât şi fetală, nivelul seric poate fi mărit de 2 ori în trimestrele II şi III a
valoarei obișnuite. În sarcinile asociate cu modificări patologice severe la nivel placentar
producţia de leptină este crescută.
Leptina este influențată de hormonii steroizi și poate stimula eliberarea hormonului luteinizant
(LH), astfel acționînd ca un factor permisiv în dezvoltarea pubertății. Acest hormon poate regla,
de asemenea și funcțiile ovarelor. Astfel, rezistența la leptină și / sau hiperleptinemia în obezitate
duc la alterarea funcției foliculare, în timp ce condițiile în care starea nutrițională este suboptimă,
deficitul de leptină are ca rezultat disfuncția axei gonadale hipotalamice-hipofizare.
O lucrare recentă a confirmat că concentrațiile serice de leptină sunt crescute la femeile obeze cu
sindromul ovarului polichistic, în timp ce nivelurile de adiponectină sunt scăzute. Mai mult,
autorii au sugerat că nivelurile mai ridicate de leptină pot fi legate de caracteristica
hiperinsulinaemică a obezității și a sindromul ovarului polichistic (SOP). În acest sens, deoarece
femeile cu SOP prezintă în mod obișnuit supraponderalitate și obezitate, simptomele menționate
ar putea fi o consecință a hiperleptinemiei datorată creșterii masei grase. O investigație
preliminară recentă a propus leptina ca biomarker puternic al femeilor cu SOP hiperandrogen,
sugerând că biomarkerii metabolici și inflamatori pot fi crescuți în sindromul ovarului
polichistic. Interesant este faptul că descendenții pacienților cu SOP au markeri inflamatori
crescuți, cum ar fi metaloproteinaza 9 matricială (MMP-9) și proteina S8 care leagă calciul A8
sau calgranulina A (S100A8), sugerând că acești copii pot prezenta o inflamație cronică crescută.
De fapt, s-a raportat că concentrațiile crescute de leptină pot fi corelate cu rezistența la insulină,
tulburarea metabolică, infertilitatea și chiar riscul de boli cardiovasculare în SOP, care poate
contribui la etiologia și dezvoltarea SOP. (4)
S-a observat că în timpul exercițiului fizic de lunga durata, cel puțin 30 min scade cantitatea de
leptină. Cel mai bun tratament împotriva obezității este exercițiul fizic + scaderea de calorii
alimentare.
Recomandări pentru determinarea leptinei – monitorizarea persoanelor obeze, evaluarea
copiilor cu pubertate întârziată, infertilitate, sindromul ovarului polichistic hiperandrogen.
Specimen recoltat – sânge venos.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare.
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat sau hiperlipemic.
Volum probă  – minim 2 mL ser.
Stabilitate probă – serul separat este stabil  5-7 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C.
Metodă – ELISA.(5,6)
Valorile de referinţă se raportează la indicele de masă corporală (BMI).

Concluzie: Concentraţiile plasmatice de leptină sunt modulate de o varietate de factori

fiziologici (privare de alimente – realimentare, expunerea la rece), mod de viață (activ sau
sedentar) şi hormonali (insulină, catecolamine, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, etc).
Un nivel scăzut de leptină determină supraalimentare, reduce secreţia de hormoni tiroidieni şi de
reproducere, precum şi imunitatea. 
Leptina activează oxidarea lipidelor si crește metabolismul energetic, ceea ce demonstrează că
are aport direct asupra homeostaziei energetic.
Se presupune că leptina reduce sensibilitatea țesuturilor fața de insulină și astfel reglează
eficiența insulinei în medierea metabolismului glucidic.
Bibliografie:

1. Interdisciplinary Nutritional Management and Care for Older Adults  pp 215-224
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Leptină
3. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0026049514003084
4. https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/jcmm.13369
5. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide.
Leptin, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
6. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type:
Catalog.