INTERDEPENDENŢA DINTRE SOMN ŞI FOAME

 
Un studiu de ultimă oră realizat de cercetătorii de la Universitatea Columbia arată că
persoanele care beneficiază de mai puţine ore de somn decât le-ar fi necesar ajung
gradat să se îngraşe şi astfel ele ajung în scurt timp să aibă o greutate coporală mai
mare decât cea normală.
Cercetarea realizată a dezvăluit că atât bărbaţii, cât şi femeile care foloseau în mod
regulat, în medie, sub 4-5 ore de somn pe noapte ajungeau destul de repede să aibă cu
23% mai multe şanse de a deveni supraponderali, în comparaţie cu cei care dormeau de
obicei un somn odihnitor de aproximativ 6-8 ore. Autorul studiului, dr. James
Gangwisch, spune că există din ce în ce mai multe cercetări în domeniu care identifică
dezechilibrele hormonale care sunt provocate de perioadele insuficiente de somn. S-a
constatat de exemplu că în urma unei insuficienţe sistematice a somnului odihnitor
nivelul de grelină creşte considerabil şi într-un mod accelerat, inducând, printre altele, o
poftă de mâncare exagerată şi greu de controlat celui care se privează în mod
sistematic de un somn odihnitor şi regenerator.
Studiile recente au mai arătat că nivelurile grelinei se corelează invers proporţional cu
rezervele energetice. Întrucât somnul odihnitor, ce este corelat necesităţilor vitale,
contribuie la creşterea rezervelor energetice ale fiinţei, înseamnă că nivelul de grelină nu
este forţat să crească atunci când omul beneficiază de un somn odihnitor. Însă în
condiţiile unui consum energetic masiv, care nu este compensat nici măcar prin somn,
nivelul de grelină ajunge să crească în mod considerabil şi aceasta determină modificări
compensatorii ce se vor reflecta apoi sub forma unor creşteri anormale în greutate.
Cercetătorul Alain Dagher mai precizează faptul că în condiţiile unei creşteri accelerate
a nivelului de grelină pot să apară şi unele efecte secundare comportamentale nedorite,
prin alterarea simţului natural al recompensei, pe care îl are de regulă creierul, putând
astfel cauza fel de fel de schimbări de dispoziţie şi chiar stări de depresie. Astfel
nesomnul sistematic asociat cu o alimentaţie excesivă şi haotică poate crea mari
variaţii ale nivelului de grelină, conducând astfel la posibila apariţie a unor perturbări
comportamentale.
Grelina a fost implicată recent atât în reglarea acţiunilor insulinei cât şi în homeostazia
glucozei. Astfel, majoritatea studiilor moderne indică o corelaţie inversă între nivelurile
sistemice de grelină şi cele de insulină. Insulina scade concentraţiile de grelină, iar
grelina inhibă secreţia de insulină. Efectul hiperglicemiant al grelinei se datorează pe de
o parte acţiunilor sale endocrine şi pe de altă parte efectului direct asupra hepatocitului
de a stimula gluconeogeneza. Grelina si insulina par să acţioneze într-un raport de
complementaritate reciprocă, fapt care de asemenea este profund semnificativ în
contextul în care tradiţia medicinii chineze indică existenţa unie astfel de relaţii
funcţionale complementare ce există între organul energetic stomac şi organul
energetic splină-pancreas, complementaritate ce se reflectă în interdependenţa dintre
meridianele energetice corespondente (meridianul S – meridianul SP).
Putem astfel afirma că între nevoia de somn şi nevoia de a mânca există o intimă
legătură funcţională care nu trebuie neglijată. Orice dezechilibru imprimat asupr auniea
poate conduce la apariţia uni dezechilibru al celeilalte, datorită factorilor biologici de
control al acestor două necesităţi naturale esenţiale. Prin urmare nesomnul exagerat
poate conduce la supraponderalitate în condişiile unie hrăniri excesive consecutive.
Însă, totodată, înţelegerea corectă a acestor interdependenţe funcţionale poate fi de
mare ajutor în demersul de menţinere a stării de echilibru şi de sănătate a omului.
Un studiu de ultimă oră realizat de cercetătorii de la Universitatea Columbia arată că
persoanele care beneficiază de mai puţine ore de somn decât le-ar fi necesar ajung
gradat să se îngraşe şi astfel ele ajung în scurt timp să aibă o greutate coporală mai
mare decât cea normală.
 Grelina este un hormon cu structură peptidică produs de celulele endocrine din
mucoasa gastrointestinală, precum şi de celulele epsilon din pancreas, care
sunt responsabile de stimularea foamei. Astfel, studiile efectuate au arătat că
grelina stimulează apetitul şi consumul de alimente, intervine în reglarea
metabolismului glucidic şi a homeostaziei energetice, stimulează secreţia
acidă şi motilitatea gastrică. Datorită acestor efecte s-a constatat că
modificările nivelului de grelină sunt implicate mai mult sau mai puţin în
procesul de manifestare a unor boli corelate, cum ar fi anorexia, obezitatea,
diabetul, sindromul metabolic sau ulcerul gastric. În aceste afecţiuni
modularea armonioasă a activităţii grelinei este benefică, tocmai de aceea
menţinerea echilibrului acestui hormon are o certă utilitate clinică.