Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Postul intermitent (Intermittent fasting) este o strategie de organizare a meselor de peste zi, cu scopul
de a accelera metabolismul grăsimilor și a pierde în greutate, păstrând însă masa musculară. Incorect
privit drept o „dietă”, postul intermitent nu vizează reducerea aportului de calorii și nu își propune să
modifice ceea ce mănânci, ci orele la care sunt servite mesele.
Prin post intermitent se poate defini orice strategie nutrițională ce presupune eliminarea uneia sau mai
multor mese, zilnic sau săptămânal, cu scopul scăderii în greutate și a reducerii procentului de grăsime
corporală.
Ce este postul intermitent?Un subiect altfel controversat, postul intermitent dărâmă mitul celor 5 mese
pe zi, popular între practicanții de fitness și combate stilul de alimentare „clasic”, cu 3 mese pe zi, având
de partea sa o serie de studii ce demonstrează numeroasele beneficii ale acestui mod de hrănire pentru
sănătate.
Totuși, postul intermitent ca strategie nutrițională nu este o tehnică nouă, metoda fiind recomandată în
managementul unor afecțiuni ca obezitatea, diabetul sau epilepsiaîncă din anii 1900 (1). Studii realizate
laUniversitatea Cornell în anii '30 asupra efectelor restricțiilor calorice la șobolani au arătat că subiecții
supuși zilnic acestor restricții trăiesc mai mult și sunt expuși unor riscuri mai mici de a dezvolta diferite
afecțiuni, comparativ cu subiecții hrăniți normal.
Totodată, cercetările desfășurate la Universitatea din Chicago în anii 1945, asupra efectelor restricțiilor
calorice și ale postului periodic, au arătat că postul intermitent poate prelungi durata de viață a
șobolanilor la fel de mult ca reducerea aportului caloric zilnic. Mai mult, cercetările au evidențiat faptul că
postul intermitent a încetinit evoluția afecțiunilor responsabile pentru moartea animalelor de laborator (1).
Mai aproape de zilele noastre, Mattson a lansat ideea că postul intermitent reduce riscul de apariție a
bolilor degenerative ale sistemului nervos, protejând creierul de acțiunea unor toxine ce induc același tip
de deteriorare celulară ce apare pe măsura înaintării în vârstă (3). Același cercetător a arătat efectele
pozitive ale postului intermitent în prevenirea deteriorării țesutului nervos ca urmare a unui accident
vascular cerebral, în ameliorarea deficitului motor într-un model animal al bolii Parkinson și încetinirea
declinului cognitiv în modele animale ale demenței Alzheimer (4).
Iată deci că postul intermitent poate fi privit nu doar ca o strategie nutrițională, ci și ca o modalitate de
prevenire sau de combatere a efectelor unor afecțiuni cauzate, în principal, de deteriorarea celulară.