OBEZITATEA

- Reprezintă o problemă de
sănătate publică cu etiologie
multifactorială
- Este caracterizată de creşterea
ţesutului adipos total al
organismului
- Este corelată cu morbiditate şi
mortalitate crescută
- Originea latină a cuvântului
“obezitate” (obedo, obedere = a
mânca în exces, mult şi lacom)
ne arată că şi în antichitate erau
întâlnite problemele date de
depăşirea greutăţii ideale, dar
odată cu evolutia societăţii
acestea au fost întâlnite tot mai
frecvent, pentru ca în zilele
noastre în tarile dezvoltate
ponderea obezilor să
depăşească 20-25% din
populaţia adultă.
Unde începe obezitatea?

 Din consideraţii practice, cele mai folosite metode

de măsurare a greutăţii ideale sunt:
A. Indicele de masă corporală
B. Măsurarea pliului cutanat
C. Circumferinţe corporale, în special raportul dintre
circumferinţa umerilor şi cea a şoldurilor
Indicele de masă corporală (IMC) -
Quetelet index
 Se corelează
îndeaproape cu gradul
de obezitate
 Iniţiat între 1830 şi 1850 de
către matematicianul şi
sociologul belgian
Adolphe Quetelet.
 Este definit ca greutatea
individului raportată la
pătratul înalţimii lui.
 IMC = G (kg) / H2 (m2)
Ricul de boală asociat IMC(BMI –
body mass index)
Categorie BMI Risc
(kg/m2)
Subponderal < 18,5 Ridicat

Normal 18,5 – 24,9 Normal

Supraponderal 25 – 29,9 Mediu

Obezitate gr. I 30 - 34,9 Crescut

Obezitate gr. II 35 - 39,9 Foarte crescut

Obezitate gr. III > 40 Extrem de crescut

Etiopatogenia obezităţii

 Complexă, multifactorială
 Sunt implicaţi factori genetici, de mediu, dar şi
psihologici.
 Definiţia etiopatogenică:
“ Obezitatea este o afecţiune caracterizată de
dezechilibrul balanţei energetice, în sensul aportului
caloric exagerat raportat la nevoile organismului”
Factori etiopatogenici

 A. Susceptibilitatea genetică
 B. Factorii de mediu (afectarea
hipotalamusului, bolile endocrine,
tratamentele medicamentoase,
obiceiuri alimentare, alcoolism, mediul
urban, refugiul în satisfacţia alimentară)
 C. Aportul de factori nutritivi şi substratul
oxidării acestora (supraalimentaţia,
sedentarismul, rata metabolică scăzută,
oxidarea carbohidraţilor şi rezistenţa la
insulină, leptină)
Forme clinice după
localizarea excesului adipos
 Obezitatea de tip ginoid (tip Rubens) -
se întâlneşte mai frecvent la femei, dar
poate afecta ambele sexe; ţesutul
adipos este dispus pe abdomenul
inferior (subombilical), pe flancuri,
şolduri, coapse, genunchi, gambe
 Obezitatea de tip android (tip Falstaff) -
se întâlneşte mai frecvent la barbaţi.
Ţesutul adipos se dezvoltă în regiunea
superioară a corpului (ceafă, gât, umeri,
abdomenul superior supraombilical),
respectând partea inferioara
Clasificare-in functie de
localizare
Obezitatea depinde de
numărul şi volumul
adipocitelor
 Obezitatea hiperplazică – număr crescut de adipocite
(susceptibilitaea genetică combinată cu alimentaţia
primită în copilărie)
 Obezitatea hipertrofică – volum crescut al
adipocitelor (direct influenţat de aportul caloric)
 Obezitatea de tip mixt
Adipometria-metoda de
cuantificare a cel adipoase

 Obezitate hiperplazica-constitutionala
-prezinta un numar crescut de adipocite,relativ
normal incarcate cu lipide
-raspunde greu la regim alimentar restrictiv
-prezinta putine complicatii metabolice,mai multe
complicatii mecanice
 Obezitate hipertrofica-dobandita,castigata
-numar normal de adipocite-incarcate excesiv
-raspunde bine la regim alimentar
-complicatii frecvente si severe metabolice
Ecuaţia energetică =
raportul dintre aportul şi
consumul nutritiv
 Este reglată fin de mecanisme neurologice şi
hormonale
 Echilibrul este menţinut de un set-point intern =
“lipostat” de la nivelul hipotalamusului, care
recepţionează cantitatea depozitelor energetice
(ţesutul adipos) şi regleză corespunzător aportul
alimentar şi consumul de nutrienţi
Schema mecanismelor neuro-
hormonale care reglează
ecuaţia energetică include:
1. Sistemul aferent – generează semnale
umorale de la nivelul ţesutului adipos
(leptina), pancreatic (insulina) şi
digestiv (grelina)
2. Unitatea centrală – hipotalamusul,
care integrează semnalele aferente
3. Sistemul efector – duce comenzi de la
nivelul nucleilor hipotalamici,
exprimate prin comportament
alimentar şi consum energetic
Obezitate-implicarea
sistemului neuroendocrin
 Hipotiroidismul-obezitate secundara-dat secretiei
scazute de T3,T4-determina o rata metabolica scazuta
 Sindromul Cushing-obezitate caracterizata prin
depuneri in exces la niv orgne,abdomen-cu
extremitati fara depuneri
 Pancreasul-DZ tip II-datorat rezistentei reriferice
crescute la insulin
 Hormonii cu adevarat implicati-
Leptina,Grelina,Neuropeptidul Y, Adiponectina
 Leptina
 Leptina (din grecescul leptos – slab, subţire) a
revolutionat in 1994 concepţia despre obezitate
(descoperită de Jeffrey M. Friedman în urma studiilor
pe şoarecii obezi)
 Gena pentru leptina - Ob(Lep) sau OB/OB- este
localizată pe cromozomul 7
 Este cel mai important membru al familiei citokinelor
secretat de ţesutul adipos subcutanat ca răspuns la
prezenta depozitului de grăsime.
 Leptina se leagă în creier de receptori alfa-
melanocortin inhibând neuropeptidul Y promovând
saţietatea. Sau, mai simplu, leptina spune: „eşti plin,
opreşte-te!”. Dacă nivelul grăsimii scade, scade şi
nivelul de leptină şi creşte apetitul. Şoarecii care sunt
genetic incapabili să secrete leptină devin extrem
de obezi pentru că nu au comanda „opreşte-te”.
Gena obezităţii?

* Şoarecii homozigoţi cu mutatie în gena

OB/OB nu secretă leptină şi sunt obezi.
Se pot “vindeca” prin administrarea de
leptină.
* Şoarecii cu defect la nivelul
receptorului de leptină db/db, sunt
obezi, dar starea lor nu se ameliorează
după administrarea de leptină.
(Semnalele aferente mediate de leptină
nu ajung la hipotalamus.)
 Sistemul fiziologic
reglementat de
leptină.
Cresterea sau
scăderea nivelului de
leptină actionează
prin hipotalamus
pentru a influenta
apetitul, consumul de
energie si functia
neuroendocrină si in
periferie pentru a
influenta sisteme
precum sistemul
imunitar
Leptina
O cale centrală prin care
leptina acționează pentru a
regla apetitul și greutatea
corporală. Leptina
semnalizează prin neuronii
proopiomelanocortină
(POMC) din hipotalamus
pentru a induce o producție
crescută de hormon de
stimulare a α-melanocitului (α-
MSH), necesitând enzima de
procesare PC-1 (proenzima
convertază 1). α-MSH
acționează ca un agonist
asupra receptorilor
melanocortinei-4 pentru a
inhiba pofta de mâncare, iar
neuropeptida AgRp (peptida
asociată Agouti) acționează
ca un antagonist al acestui
receptor.

(Mutațiile care cauzează obezitatea la

oameni sunt indicate de săgețile verzi
solide.)
Tipuri de neuroni care se leagă de
receptorii leptinei
 Neuroni orexigenici –
NPY/AgRP (duc la
producerea de
neurotransmiţători care
stimulează apetitul
anabolismul)
 Neuroni anorexigenici –
POMC/CART (duc la
producerea de
neurotransmiţători
anorexigenici – alfa-
melanocortina care induce
senzatia de satietate si
creste consumul energetic
prin eliberarea TSH si CRH)
Defectele genetice care duc la
obezitate implică proteinele căii
leptină-melanocortina
• 4 sunt defecte autozomal recesive, rare care
afectează receptorul pentru leptină  hiperfagie şi
obezitate masivă din copilărie
• 2 sunt defecte comune care afectează receptorul
pentru melanocortină  deşi leptina este în cantitate
mare, consumul energetic nu poate fi stimulat
Atenţie!

 Trebuie notat faptul că la majoritatea

pacienţilor obezi, nivelurile de leptină
sunt crescute, dar numai 8% prezintă
defectul receptorului de melanocortină
menţionat anterior.
 Rezistenţă la leptină?
 Grelina

 Descoperita de Kojima -1999

 Produsa de celulele tractului gastro-intestinal-celule
endoteliale
 Actiune stimulatoare la nivelul nucleului arcuat al
hipotalamusului ,pe perechea de neuroni secretori ai
polipeptidului Y si a proteinelor inrudite cu peptidul
Aguti-stimuleaza centrul apetitului!!!
 Adiponectina

 Adiponectina-polipeptid cu o
greutate moleculara mare
(247AA0)-
 Cel mai abundent peptid
secretat de adipocte,dar si
alte celule-miocite,celule
endoteliale pot secreta astfel
de adipocitokine
 Prezinta 2 receptori
 Alte cytokine secretate de
adipocit-TNF,IL6, IL1
-rol in sinteza acizilor
grasi
-peroanele cu
depuneri excesive de
grasimi-au un nivel
redus
-persoanele cu
anorexie nervoasa –
valori circulante
foarte mari
-are efect sinergic cu
al leptinei la nivelul
nucleului arcuat
 Polipeptidul YY
-polipeptid cu greutate
moleculara mare
-secretat de cel musculare
ale intestine-colon, ileon
-niveluri crescute
postprandial,scad inainte de
ingestie
-actioneaza direct pe
receptori specifici de la
nivelul nucleului arcuate,pe
neuronii secretori ai acestui
polipeptid, si pe cei secretori
ai proteinelor asemanatoare
cu peptidul Aguti
Aguti-peptid secretat de
melanocite implicat in
colorarea tegumentului
Complicaţii asociate cu
obezitatea
 Metabolice/endocrine - sindromul metabolic,
rezistenta la insulină, toleranţa alterată la glucoză, DZ
tip II, dislipidemiile
 Cardiovasculare – HTA, boala ischemică coronariană,
ICC, aritmii, HTP, AIT, TVP, TEP
 Gastrointestinale – steatohepatita, litiaza biliară,
pancreatita
Complicaţii asociate cu
obezitatea
 Musculoscheletale – osteoartrita, guta
 Respiratorii - sindromul de hipoventilaţie, apneea de
somn
 Genito-urinare – incontinenţa urinară, dismenoree,
infertilitate
 Neurologice – hipertensiunea intracraniană idiopatică
(pseudotumor cerebri)
Complicaţii asociate cu
obezitatea
 Cancerul – uterin, colon, esofag, vezică biliară, sân,
prostată, rinichi
Asociere controversată susţinută de un mare studiu
statistic recent, baza asocierii fiind greu de stabilit.
(Eugenia E. Calle, Carmen Rodriguez,Kimberly Walker-Thurmond, Michael J. Thun -
Overweight, Obesity, and Mortality from Cancer in a Prospectively Studied Cohort
of U.S. Adults.N Engl J Med 348:1625,2003)
1 Proceduri chirurgicale bariatrice. Exemple de intervenții operatorii utilizate pentru manipularea chirurgicală a tractului gastro-
intestinal. A. Bandare gastrică laparoscopică reglabilă. B. Gastrectomia laparoscopică C. Ocolirea gastrică Roux-en-Y. D.
Diversiune biliopancreatică cu traversare duodenal. E. Diversiune biliopancreatică.
(Kendrick ML, Dakin GF: Mayo Clin Proc 815: 518, 2006;.)

2 Xantome eruptive la un tânăr cu diabet de tip 2 netratat, hiperlipidemie și obezitate. (Reprodus cu permisiunea lui Richard P.
Usatine, MD.)
 Concluzii
Noua “epidemie” a noului
mileniu – obezitatea,
pare să fie tributul plătit
de schimbarea regimului
de viaţă al omului (care
mănâncă tot mai multe
calorii si consumă tot mai
puţine în activitatea sa
din ce în ce mai
sedentară).

Creşterea incidenţei obezităţii şi a riscurilor implicate de

complicaţiile acesteia, în special în rândul tinerilor
constituie o provocare reală a societăţii contemporane.
 ATEROSCLEROZA

•Varsta>45 ani, sexul masculin si factorii

ereditari –factori de risc nemodificabili.
•Dislipidemiile, fumatul, HTA, DZ,
obezitatea, sedentarismul, factorii psiho-
sociali- factori de risc modificabili.

•Noi factori-markerii inflamatori,boli renale

cronice, disfunctia erectila, apneea in
somn, infectia cu HIV-atat datorata
proteinelor virale ale HIV dar si datorata
terapiei retrovirale specifice tratamentului,
infectia cu chlamydia
pneumoniae ,niveluri serice crescute de
homocisteina, dar si cresterea nivelului de
Lpa-avand forma asemanatoare
plasminogenului-poate interfera
generarea plasminei ,predispunand spre
tromboza .
 Metab lipidic –ATS
Acizii grasi din dieta sunt
resterificati la niv celulelor
intestinale si transportati alaturi de
proteine sub forma de chy –LPL
din cel endoteliale catalizeaza
eliberarea TG din chy, iar resturile
de chy sunt preluate la niv
hepatic-unde preiau col-transf in
VLDL, unde datorita unor reactii
de schimb se transf in IDL si HDL .
Se formează particule de
lipoproteine cu densitate scăzută
(LDL), care constituie principala
sursă de colesterol pentru țesuturi.
LDL oxidat intră în macrofage și în
celulele musculare netede,
formând celule spumoase. În
schimb, HDL transportă
colesterolul din țesuturi în ficat
pentru excreția în bilă, iar
receptorii LDL din ficat
(neprezentat) preiau VLDL, IDL și
LDL, scăzând colesterolul circulant
 Placa de aterom
. După lezarea vasculara,
monocitele se leagă de
endoteliu, apoi îl traversează
în spațiul subendotelial și devin
macrofage tisulare activate.
Macrofagele absorb LDL
oxidat, devenind celule
spumoase. Celulele T
eliberează citokine, care
activează și ele macrofagele.
În plus, citokinele determină
proliferarea celulelor
musculare netede. Sub
influența factorilor de creștere,
celulele musculare netede se
mută apoi în spațiul
subendotelial, unde produc
colagen și preiau LDL- astfel
proliferand celule spumoase
I etapa a ATS-infiltrarea LDL in zone subendoteliale
II Endoteliul este supus shear stress(stresului de forfecare), tendința de
a fi tras de-a lungul sau deformat de curgerea sângelui. Acest lucru este
cel mai evident în punctele în care arterele se ramifică, care este și locul
în care lipidele se acumulează în cel mai mare grad.
LDL-urile sunt oxidate sau modificate în alte moduri. Astfel, LDL-urile
modificate la acel nivel activează diferite componente ale sistemului
imunitar înnăscut, inclusiv macrofage, anticorpi naturali și
proteine ​efectoare - proteina C-reactivă și complementul.
LDL-urile modificate sunt recunoscute de o familie de receptori
scavenger exprimați pe macrofage care cooperează cu receptori
asemănători pentru a stimula inflamația - aterogeneză. Receptorii
scavenger mediază absorbția LDL oxidat în macrofage și formarea
celulelor spumoase. Celulele spumoase formează placa de aterom ce
apare cel mai precoce la niv aorta, apoi la niv de artere coronare, si cel
mai tardiv la niv artere cerebrale
 Procesul de aterogeneza-
evolutia aterosclerozei este
descrisa de la initiere-top
stanga pana la nivelul cel
mai avansat-jos dreapta, aici
culminand cu ruptura placii
de aterom si tromboza
asociata..
Originally from Stary HC, Chandler AB, Dinsmore RE, et al.33 Reproduced with
permission from Stocker R, Keaney JF Jr: Role of oxidative modifications in
atherosclerosis. Physiol Rev. 2004 Oct;84(4):1381-1478.

Citation: CHAPTER 29 HYPERLIPIDEMIA, Fuster V, Harrington RA, Narula J, Eapen ZJ. Hurst's The Heart, 14e; 2017. Available at:
https://accessmedicine.mhmedical.com/content.aspx?bookid=2046&sectionid=176573688 Accessed: March 15, 2021
Copyright © 2021 McGraw-Hill Education. All rights reserved