Adipocitele conţin cele mai mari depozite de TAG, însă şi alte ţesuturi, inclusiv

muşchii şi ficatul, depozitează cantităţi mici de TAG pentru procesele proprii. Eliberarea acizilor graşi
din aceste depozite, se face prin control hormonal,

asemănător cu cel din adipocite.

14.1.4.Obezitatea şi leptina Obezitatea este o boală metabolică de nutriţie, definită ca un exces al

rezervelor

energetice ale organismului, depozitate sub formă de grăsimi în ţesutul adipos. Obezitatea se
defineşte pe baza indicelui de masă corporală (IMC) sau Body mass

index (BMI) după formula: IMC = greutatea/înălţime (kg/m2). Valori IMC: 18,49 sau mai puţin -
subponderal; între 18,50 şi 24,99 - greutate normală; între 25,00 şi 29,99 - supraponderal; peste
30,00 – obez.

La creşterea epidemică a obezităţii, în ţările industrializate, contribuie o serie de

factori, printre care dieta hipercalorică şi sedentarismul. Obezitatea este un factor de risc major
pentru dezvoltarea rezistenţei la insulină şi a diabetului zaharat de tip 2. Ţesutul adipos reprezintă
cea mai mare rezervă de combustibil a organismului, stocând energia sub formă de trigliceride.
Această energie poate fi rapid mobilizată în caz de înfometare sau alte necesităţi. Schimbarea
mecanismului adipocitar de la stocarea de energie la mobilizarea

acesteia este reglată de semnale hormonale pornite de la alte ţesuturi şi organe, printre care:
pancreasul (insulina), sistemul nervos simpatic (catecolamine) şi glandele suprarenale
(glucocorticoizii). Descoperirea leptinei (1994), un hormon peptidic (care conţine 146 aminoacizi)

adipocitar a cărui absenţă determină obezitate masivă la animale (şoareci) şi la oameni, a stabilit cu
certitudine funcţia endocrină a ţesutului adipos. Principalul rol al

337 DAG R-COOH TAG-lipaza b

defosforilată inactivă

H3PO4

Protein fosfataza H2O

β-blocantileptinei pare să fie reglarea greutăţii corporale, în special reglarea masei adipoase a
organismului. Leptina, produsă de către ţesutul adipos, intervine în procesele de termogeneză şi
reglarea apetitului (leptina spune: „eşti plin, opreşte-te!”). Leptina se leagă de receptori alpha-
melanocortin situaţi la nivelul neuronilor din hipotalamus promovând saţietatea prin inhibarea
neuropeptidului Y. Leptina creşte în supraalimentare (la obezi) şi scade în post, în paralel cu insulina.

14.2.Evoluţia metabolică a componentelor rezultate prin lipoliza

triacilglicerolilor Metabolizarea glicerolului Glicerolul rezultat nu poate fi utilizat în ţesutul adipos

deoarece glicerol

kinaza în acest ţesut are o activitate enzimatică foarte redusă. El difuzează în plasmă de unde ajunge
la ficat şi rinichi care dispun de o glicerol kinază activă. Cantitatea de glicerol care trece în plasmă
este o măsură a vitezei de hidroliză a trigliceridelor din ţesutul adipos. In ficat, energia depozitată în
glicerol, poate fi eliberată prin transformarea
acestuia în dihidroxiacetonfosfat, intermediar glicolitic. Această transformare se desfăşoară în două
etape: