muşchi, rinichi, inimă, fibroblaşti este determinată de: –deficienţe în sinteza carnitinei; –alterarea

mecanismului de transport a carnitinei în aceste ţesuturi (aparent nu şi

în ficat unde se pare că operează un alt mijloc de transport); –afectarea reabsorbţiei renale a
carnitinei, fapt ce duce la scăderea concentraţiei

serice a acesteia (pierderi renale se înregistrează şi în hemodializă). Simptomele deficienţei de

carnitină includ, hipoglicemia, ca o consecinţă a

compromiterii β-oxidării acizilor graşi cu lanţ lung, care se depozitează sub formă de trigliceride, în
miocard şi muşchi. Acumulările intracelulare de TAG duc la apariţia crampelor musculare, scădere
ponderală sau chiar moarte. Adăugarea de carnitină în

341 Acil-carnitină Acil-CoA CoA-SH AMP+PPa

Acil-CoA sintetaza

CAT I Translocazadietă, duce la creşterea concentraţiei plasmatice a carnitinei, forţând intrarea

acesteia în ţesuturi într-o manieră nespecifică, dar adesea benefică. Deficienţa secundară asociată cu
deficienţe genetice la nivelul enzimelor βoxidării şi cetogenezei, duce la hiperglicemie,
hipocetonemie, ficat gras, comă, datorită acumulării de acil-CoA şi acil-carnitină. Se pare că
acumularea acestor compuşi afectează captarea carnitinei libere de către ţesuturi. Deficienţele
genetice la nivelul CAT-I afectează numai ficatul şi se manifestă

prin hipoglicemie ca urmare a afectării proceselor de β-oxidare şi cetogeneză. Medicamentele

utilizate în tratarea diabetului de tip II (gliburide, tolbutamide) produc hipoglicemie ca urmare a
reducerii oxidării acizilor graşi prin inhibiţia CAT-I. Apariţia unor mutaţii genetice la nivelul genei CAT
II se manifestă în special la

nivel muscular şi determină pierderea parţială sau totală a activităţii enzimatice. Degradarea
musculară este frecvent însoţită de mioglobinurie. Mutaţiile care determină scăderea severă a
activităţii CAT II (>90%) se manifestă în copilărie şi pot avea urmări grave. Acestea sunt în general
declanşate de perioade de foame şi includ hipoglicemie, hipocetonemie, hiperamonemie, disfuncţii la
nivel cardiac şi în final moarte. Soluţiile pentru tratarea deficienţelor de la nivelul transportului
carnitinei şi

sistemului CAT sunt: evitarea perioadelor de foame, o dietă săracă în acizi graşi cu catenă lungă şi
suplimentarea dietei cu TAG care conţin acizi graşi cu lanţ mediu (mai puţin de 10 atomi de carbon),
pentru a căror oxidare nu este necesară carnitina. Etapele β-oxidării β-oxidarea acizilor graşi
presupune